Trait-ai Hypo? Nu... Trait-am HCM!

Musai niste pregatiri... N-am ce face. Me trezesc dimineata si ma doare gatul de parca as fi baut apa plata Carpatina ieri seara pe la ora 21.00. Mi-am luam mergatori Hummel, dar n-am putut sa-i incalt, ca put de parca mi-ar fi turnat cineva plastic in nas. I-am spalat (oare de ce trebuia, mai, hummelshop?) si nu s-au uscat la timp. Din fericire mai am si alti mergatori, asa ca am avut cu ce merge la meci.

Totusi: mai poti sa te uiti la Ana daca nu-i duci jucarioara promisa? Mai poti da ochi cu Miha da nu-si primeste ursul de plus? Dar daca Zuzi nu are caciulita roz? Sau Andrada Snickersul promis? Trebuie sa te pregatesti, tati, nu te duci la meci cu mana in jeb. Iti incarci telefonul ca-i de facut si poza, iti pui doua pixuri sa nu ramai in pana prostului cu pasta, te cauti la vocabular sa vezi daca e in regula, ba chiar te gandesti sa pui un blug pe tine, sa nu mergi chiar cu cel mai bun treining din casa ca mai ai si nunti importante in viitor. Imi iau si tricoul alb cu HCM si cu inimile Baii Mari, pe care l-am si facut cadou mamei intre timp.

Vorbesc cu Felix si ma duc spre sala, apoi ne intalnim si cu Adi. Le spun ca sunt fericit daca batem si la o jumatate de gol diferenta. Vorbesc la telefon cu Mada, semn ca si Valcea tine cu HCM la meciul asta. Ajuns la sala. Nu mai este standul cu mici, bere si suc. Vad niste oameni imbracati in haine populare maramuresene si cu blugi. Nu conteaza. Ma intelanesc cu niste prieteni, mai schimbam doua vorbe si asta este. Urc in sala si stiu ca nu joaca Miha, Andra si Eliza, ultima avand si o ghetuta de gips. Nu mai este atata lume ca si la meciul cu Gyor. Nici suporteri ai oaspetilor nu prea vad, dar apar niste fatuce in verde la un moment dat. HCM este deja pe courts...

La statia de amplificare merge pana la saturatie acel imn al HCM-ului... exagerat de multe ori... apoi, completamente neinspirat, din punctul meu de vedere, Noi suntem romani. Mi se pare ca vorbim de regie, ori oamenii s-au saturat de regii. Lasa-l pe fiecare sa urle ce-i umbla prin marmida, sa se manifeste. Nu-l pune sa aplaude si sa rosteasca ce vrei tu. Mai bine auzeam “Maramures plai cu flori”. In hol, fulare cu HCM - Gyor (30 lei - serios?). La masa presei, 10 oameni care lucreaza, restul fara nicio treaba - si la organizare suntem in premiera in Champions League, deci se iarta.

Nu am intrat deloc bine in atmmosfera. Toata lumea se ridica in picioare si sta o clepsidra intreaga. Nimeni, la niciun meci, nu s-a ridicat in picioare (nici in Germania, nici ce am vazut la TV - dar aia sunt mai relaxati). Am mare respect fata de EHF, asta e clar. Joci in Champions league, trebuie sa-ti vinzi orasul sa le platesti toate... vor suprafata pe care nu se mai joaca nimic, pe care trebuie sa platesti de-ti sar ochii, inscrierea e o gramada de bani, deplasarile asisderea. Dar nu conteaza, important e ca nu-ti dau niciun ban ei, ba iti mai iau si din drepturile de televizare. EHF vrea sa imite UEFA, dar sunt departe de tot.

Incepe meciul, dragilor... Sincer, nu sunt in atmosfera, dar ma baga instant blondele rusoaice, care fluiera tampenii inca din start. In 10 minute deja au 1.000 de fluierasi in tribune. Apoi iar stau si ma gandesc ca sediul EHF nu e la Faurei, ci la Viena si chiar le strig Hotii enervantilor de braziliano-austrieci. Incep sa ma consum si ma ganxdesc ca n-ar strica sa consum chiar vreo 10 kile din mine (scap o saptamana de alergare:))

Apararea merge bine, pozitionalul si faza a doua, imi omoara imaginatia cu stereotipuri. Da-ti la poarta, n-o lasati doar pe Meli... Jucati extremele. Hai, mai atent... Uff, scapam mingi usoare, fortari, blondele tusesc in fluier, oaspetele inscriu. Sunt patru goluri la pauza si mor. Nu-mi vine sa cred. Oamenii sunt convinsi ca le putem bate. Sigur ca le putem bate. Au experienta, dar nu-s mai bune ca ale noastre. Eu zic ca daca avem curaj le batem si la Viena. Cu toata Copacabana lor, ca nu se joaca pe nisip.

Vine repriza a doua. Sunt insa destul de linistit. Nu pentru ca as fi sigur ca batem, nici vorba. Dimpotriva. Abia pe la jumatatea reprizei ii spun lui Dan ca batem la un gol diferenta. Cand am reinceput sa sper. Zuzi da gol si sala e in aer. Nu ma mai intereseaza nici blondele din Rusia si nici nu ma intereseaza daca si-au imbunatatit sau nu tezaurul. Absolut deloc. Unii au insa treaba cu doamnele.

Vad multa bucurie in teren. Imi desfac instant rucsacul si rade lumea de mine ca ma vede cu ursuletul. Nu stiu insa nimic. Mai am si-o caciulita si un dinozaur scumpic si mov. Fetele saluta oamenii si trec si pe la noi. Lumea si ele se bucura nespus. Se bate cuba, poate se bate si trinidad tobago sau jamaica:)) Ana primeste micul dino mov, iar Zuzi merge acasa cu caciula roz. Imi iau ursul in brate, cobor, ma duc la Miha. Urs a vrut, urs are. Sunt foarte fericit si o strang in brate pe Meli. In ultimele zile si-a luat picioare-n cur de la unii, la fel ca si alte fete. Eu respect jucatoarea de handbal Melinda Geiger... in rest nu ma intereseaza ce face... Iar Meli le raspunde celor din zona cu niste lacrimi. Ma rupe faza asta si schitez o schitza, ce dracu’ sa fac? Meli se duce la cabine, dau mana cu toata lumea. Vine si Renata, si ea hiperhappy. Dupa meciul cu Gyor a plans, acum este luminoasa. Vine si Ada, dupa un catralion de autografe si poze. Bate si dreapta si stanga... Ii spun ca va primi si ea un cadou, o jucarioara, ceva, ca-i vine randul, la care ce-mi spune: ca se bucura ca ne poate oferi ea bucurie noua. Si-un dulap plin de zambete...

Imi place mult cand fetele sunt nemultumite ca nu joaca. Sincer. Vad dorinta de a intra in teren, de a pune umarul la tot. Chiar daca nu intra, ele stiu ca pun presiune pe titulare, ca pot creste langa ele si chiar mai bine decat ele. Le intereseaza, asta e bine. Si vor ajunge sa joaca ani buni, si alte fatuce vor avea aceeasi problema cu ele... Asa-i, dragelor, se intoarce roata. Mereu... Chiar si cu cheia. Dupa meci vorbesc cu Fucsia Kid, adicatelea fusei la Kate in telefon. Mai trebuie sa spun ca radia si pupa Aneta si Diana?

PS: Poza este furata de pe facebook, de pe contul Ghionea Valentin Si Renata. Mi-am permis sa nu pun watermark, ca si cum mi-ar apartine mie.

La Multi Ani, tu, Ana, tu!

Sunt oameni pe care-i cunosti si oameni pe care-i cunosti. Sunt insa si oameni pe care-i cunosti chiar daca nu-i cunosti, dar ajungi sa-i cunosti fara sa-i cunosti fizic. Da, da... incoerenta suprema... precum maestrul sarac care ajunge in crasma si cere de baut moca cu vorba: am venit ca n-am venit, n-am venit ca am venit.
Uite, e chiar seara acum si m-am gandit ca e complet daca pun si doua randuri pe poptiroshul online. Am scris urarea si am recitat o alta la telefon. Nu conteaza (dazintmeter, nu) in cat timp, cu cat talent, mai ales daca fata iti spune ca te si citeste. Mno, bine-i? Ba mi-o mai si zis vreo doua de mi-o saltat ficatul de bucurie, de parca si-ar fi vazut Schofferhoferu’, ori Carlsbergu’ preferat.
Mai tin minte cand rosteam impreuna “Vær hyggelig a forlate landslaget”, Mr. Radu Voina ... (adicatelea, te rog frumos sa pleci de la echipa nationala), m-am bucurat si apoi m-am intristat cand am vazut ca se coace o prietenie iar apoi se duce, am povestit o gramada, pana si de asigurarea nucilor de cocos albastre in gradinile suspendate ale Semiramidei (mno, ca nu-i manea, taci acolo care nu sti).
Sanatate, dragu’ tatii si ai grija de tine.

Sase nopti si sase zile...

Sigur ca poate fi un titlu de manea. Poate chiar si este, dar nu cunosc genul prea bine. De fapt, toate cunostintele mele despre acest gen de muzica, sunt adunate tot din lumea sportului, de la micile petreceri cu „tupeu nevasta, danseaza pe masa”, de la cluburile „unde ma-ntreaba lumea pe strada / ce-am iubit o vagaboanda” si alte manifestari de gen. In rest, am reusit sa evit.
Nen’tu Tamas Gabriel a semnat un contract cu CFR Cluj Napoca, iar dupa sase zile, a semnat o reziliere a aceluiasi contract. Oare va si primi bani pentru aceasta perioada sau va fi pus sa-si plateasca biletul la meciul cu Gaz Metan, la care a asistat? N-am eu grija de viata lui Tamas si nici de banutii lui. Nici macar nu ma intereseaza daca il va mai convoca cineva vreodata la nationala. Insa nu pot sa nu constat ca pe lânga bravul Tamas, Mutu doar se madareste.

Nici acum n-am vazut cum poate fi batut Gyor

Te plimbi linistit vineri seara cu prietenii tai si discuti de meciul ce urmeaza sa fie sambata seara, cam la aceeasi ora. Gyor termina antrenamentul din Polivalenta si fetele tasnesc spre Hotelul Mara... Nici n-apuci sa bati bine copilul ca ai si ajuns. Autocarul este acolo, jandarmi sunt si ei prin zona, bun moment sa ne aruncam si noi un ochi inauntru. Tati, e cea mai buna echipa din lume. O vad pe Gorbicz pe o sofa si vorbeste la telefon. Du-te si fa-ti o poza cu ea, ca vin cu tine - zic. Omul meu nu vrea si mai povestim putin, iar la doi metri de mine Gorbicz... Ii si spun numele, ea se uita, noi pasim si gata. Nu te bagi in curtea omului nici macar sa-i oferi un foc. Reguli stricte la Gyor, dragilor, daca si regina se fereste.
Vine sambata si sala e plina cu o ora inainte de meci. Pardon, scarile sunt pline, la fel si bucata de sus. Vin si ungurii in sala, vin si ai mei si ai lor. Fetele de la HCM sunt in sala si cu 45 de minute inainte de meci. Povesti, interviuri, usoare incalziri. Am si eu 16 emotii. Doua dintre ele mai mari decar normal. Fix cat doua nuci de cocos albastre. Simt ca trebuie sa fiu fericit.
Intra si Gyor, cu toate vedetele sale. Langa mine o fatuca face poze si o mananca din ochi pe Katrine Lunde Haraldsen. E Madalina de la Ploiesti si fac cunostinta cu ea. Salut, prunc, din nou!
Vine Liviu Bala in zona si cum e Mafalda de ceva vreme il chem sa-mi spuna pronosticul esential. Omul e convins ca batem cu patru goluri diferenta. Eu sunt convins ca sansele sunt nule. Dupa meci imi spune si el ca Gyor e din alta parte.
Galeriile se fluiera una pe alta. Ungurii au un imn al lor, iar fetele stiu sa asculte imnul cantat de galerie. Cam greu de auzit intre atatea goarne. La prezentare echipelor, ai mei sunt in general impasibili, in timp ce ai lor se intorc cu spatele si fac gesturi obscene. Nu toti, evident. Contre exista si in continuare, dar lucrurile nu degenereaza absolut deloc. Sala este arhiplina si... 21-33.
Nu-mi curge nicio lacrima, desi stiu ca se putem ceva mai bine. Daca jucam in Himalaya, in Sahara, la Weimar sau la o manastire din Nordul Moldovei, daca o facem in slapi sau in papuci de casa, in Tsukahara echer sau cu Triplu Toe-lop obligatoriu, cu mingea sparta, cu sau fara spectatori, eu RECUNOSC, tot ne bat. Este cea mai buna echipa pe care au vazut-o eu pe viu, la feminin: apoi vine Viborg si Ikast Bording de acum 5-6 ani, aia cu Valerie Nicolas, Gro, Katya Niberg...
Renata e suparata afara si chiar isi deranjeaza machiajul cu niste lacrimi. Nu stiu care-i filmul si ma bag in seama. Nici Ana Maria nu este tare fericita ca s-a pierdut la 12 goluri. Nici n-are cum. Ba chiar e convinsa ca trebuie sa intri in teren si cu Gyor ca si cum te bati de la egal la egal (sanatos). Diana e multumita si-l asteapta pe Radu dupa meciul lui. La fel si Zuzi, numai ca ea nu se simte grozav. Vorbesc cu o doamna si-i spun ca nu mi se pare ca e normal sa apare Paula din start, atata vreme cat nu e in forma si doamna imi face semn ca sotul Paulei e in spatele meu... Asta nu inseamna ca-mi schimb opinia (care oricum nu conteaza). Laura se grabeste ca o asteapta ai ei... Mada a jucat cu Valcea la Brasov si a venit cu Cami Balint acasa. A ajuns si la finalul meciului... Sincer, e 0.48 si nu mai am nici un gram de umor, asta in cazul in care am avut vreodata. Iar maine merg la munca sa scriu iar de handbal.

Cum poti bate Gyor?

Nu tare poti, asta e clar. Vorbim de cea mai buna echipa din lume, detinatoarea Champions League. Nu le mai are pe Lekic si pe Radicevic, dar o are pe Bulatovic. Cred ca echipa de anul trecut era putin mai tare ca asta de acum, dar ce poti zice? Gyor este acum aproape cea mai buna echipa din lume? Ce reprezinta Baia Mare in handbalul feminin la nivel inalt? Nimic. Aproape nimic. Ce inseamna un rezultat favorabil cu Gyor, chiar si egalul e fabulos? Ziare pline (si asa vor fi), site-uri pline, respect.
E greu sa gasdesti cusururi celor de la Gyor. Costica Buceschi trebuie sa se bata cu ce crede el, cu mintea lui Martin Ambros, cu problemele de lot pe care le are, cu faptul ca n-a fost grozav de inspirat in primul meci. E tare greu sa combini.
Vom juca acasa, avem publicul spectator de partea noastra, dar mi se par cam putine argumente pentru o victorie. Plus ca, daca va conduce Gyor la 3-4 goluri, salut incurajari... Nu mai striga nimeni nimic. Am exemple garla... Biletul face 45 de lei, astfel ca multi dinspre spectatorii “suparati”, nu tare au bani. E si ciudat pentru unii sa iesa din casa cu 50 de lei si sa aiba bani doar pentru o bere.
Ma tot gandesc cum sa incep meciul, mai ales ca in seara asta visez ca sunt antrenor. Atat doar, in noaptea asta. Fac comparatii si zau ca nu ma intereseaza. A nu se intelege ca ma dau cunoscator. O parere pot avea si eu.
Incep in poarta cu Miha (vrea ea sa-mi arate ca e portar mare, mno), dar le am si pe Paula si pe Biti in zona. Pe stanga, Anamaria si Eliza (iti trebuie multa minte si viteza sa trecu de nasica Tervel). In centru Lucy sau Laura (pe care le folosesc si in aparare - ma decid dupa ultimele antrenamente:)) Pe pivot Timi si pe stanga Meli cu Ada. Am nevoie in aparare de Oana (musai la Amorim, care e si cat casa), de Lucy sau Laura la Bulatovic, si cred ca merge si un fluturas, pe care Jeni il poate face bine... E greu insa cu Gorbicz, fata stie handbalul pe de rost. Ma omoara faptul ca nu pot lega cum trebuie apararea centrala, mai ales ca Loke este fabuloasa.
Sunt acolo trei fete care rad intr-una: Oana, Ana Maria si Zuzi. Mno, dragelor, asta trebuie sa faceti tot timpul, inclusiv pe teren. Si sa aratati nerv... inima de sportiv. Daca si voi va pleostiti, le bagati in boala si pe celelalte.
Inainte de toate insa, nu uitati sa va bucurati de handbal.... Asta trebuie sa faceti, sa va bucurati de handbal. Ati ajuns sus de tot, pentru asta ati muncit. Sa va puteti bucura. Bucurati-va... Daca iese ceva bun, atunci aveti si bonus. Va tzuc... Antrenorul din somn.
PS: priviti imaginea... asa trebuie sa fiti si voi

Povestea mea thuringiana

Cine ma cunoaste stie ca nu-s tare bun prieten cu politica. Primesc o invitatie sa-mi port oasele spre Thuringia, sa calc pamantul Republicii de la Weimar, sa vad unde se fac vasele de Jena, sa inaugurez prezenta unui Grumaz in Sonderhausen si sa strig putin la fetele de la HCM Baia Mare in sala de la Nordhausen. Indicat sa ascult Walkiria la ea acasa si sa comut atentia in litera lui nentu Goethe. Johann Wolfgang von Goethe, dragilor. Accept invitatia si bine am facut.
Ajung si eu in aerogara, gratie prietenului meu Felix care si-o pleznit dimineata sa ma duca pe mine pana in Tauti si caruia i se transfera un multumesc in cont. Abia atunci vad cine vine. Imi beau cafeaua linistit, sunt extrem de calm si nu ma intereseaza prea mult. Suint acolo toate fetele, dar nu-s prieten cu toate. De fapt, nu-s prieten cu niciuna, mai degraba amicuti asa de meciuri, de obligatie, de politete. Ho, ca nu-i unde defect asta. Sunt insa si fete cu care ma inteleg mai bine.
Sunt ziaristi in avion, sunt consilieri locali, suporteri, Simi, parinti. Nu cunosc politicienii. Maxim vreo trei... Stiu vreo cativa dupa nume, pe altii ii mai si salut daca-i vad, dar nu sunt cu nici unul nici macar amic. Nici asta nu cred ca-i un mare defect, pentru niciunul dintre noi.
In aerogara din Erfurt fac cunostinta cu Ana Maria Tanasie. Amabila, draguta, puternica. Vorbesc serios, are amestec de gratie cu putere. Nu ma intereseaza gratia, ca nu-s la moda si nici nu e chiar atat de important. Laur si Miha se uita pe o harta, ma duc langa ele si ma dau mare cu ce stiu si eu de Weimar si Jena... Ada are o toba in mana si face putin cunostinta cu ea. Zambeste si-i spun ca-i sta bine, apoi schimbam doua cuvinte... Sigur, nu le-am schimbat de tot, deci pe mine o sa ma auzi vorbind la fel:)
Fetele merg cu un autocar, noi cu altul. Aveam sa le mai intalnesc tot in aerogara, la plecare. Mergem la Sonderhausen, un orasel despre care nu stiam nimic. Ma uit in stanga si vad pista de biciclete. Una normala, intre doua localitati, asa cum n-am sa vad niciodata in Romania. Sincer, vremea n-a fost grozava, dar in 38 de ore nu stiu daca am vazut mai mult de cinci biciclisti. Nu umbla ei pe unde ma uit eu.
Ajungem la hotelul din Sonderhausen si mergem la hotelul Thuringer. Cochet, nimic de spus, cu exact ceea ce-i trebuie. Aici am stat o noapte, am mancat si am bolunzit niste beroase prin stomac. Ba chiar m-am si distrat. Iesim in orasel, mergem pe langa ceva care am crezut ca e biserica, dar era un muzeu si conservator, apoi ne baga in seama un tataita, care la un moment voberste in romaneste. Binisor, mai ales ca e bulgar. Nu ne-am dat seama din prima, ca avea gulerul ridicat la ceafa. Ne povesteste omul ca sunt acolo vreo 10 muzicieni buni din Romania si de-ale lui. Nu ne miram, ca la muzici chiar suntem grozavi.
Apoi mergem la mall, raionul stai langa bere sa n-o iau eu pe toata. Eu am luat cinci bucati: Hafferoder rosu (acceptabila), Kromabcher (exceptionala), Carlsberg Elephant (tare, gen Stejar) si una la care nu merita nici sa-i pomenesc pretul, gustul sau numele. Un jeg. Ceilalti isi cumpara si ei sa vada cum e a lor. Mai batem piciorusul prin mall sa vedem daca mancarica e mai ieftina ca la noi si bagam da-uri. La ciocolata suntem cam acolo. In schimb, la fructe e jale. Am vazut niste mere de plastic la 2.50 Euro. Tati, cu banii astia iti faci si horinca la noi din cate mere cumperi. Nu-s aproape deloc impresionat de toale, ba chiar mi se pare ca nu au nimic de treaba. Nu in acel mall. Nu-i mare bai, nu m-am dus eu sa fac pe criticul de moda. Venim la hotel si gasim camera copilului, locul din care s-au facut cei mai multi banuti, ca sticlele returnabile de bere fac 0.15 centi. Nu le-am dus noi, s-au sacrificat ei sau ele.
Mergem la Oktoberfest? Mergem, dragilor, cum draci sa stai acolo, in hotel, ca leguma. Luam autocarul si mergem la cheful oamenilor astora. Stam la coada, se dau bilete, bratari de hartie pe antricoatele personale. Un cort mare, o trupa ce baga cover-uri, o gramada de nemtalai dispusi sa-si lase malaiul pe bere si alimente specifice sarbatorii. Ca la noi de castane, minus amanuntul ca n-am vazut romu’ care vinde absolut orice in Baia Mare desi nu produce nimic, n-am vazut om pisat pe el sau vreun harnicut ce-ti impute blocul, n-am vazut nici nervi. In schimb am vazut oameni care se simt bine, iar aici ne includem si pe noi. Dupa am mers la somn.
Stau in camera linistit, ma straduiesc sa dorm, dar sunt ca pasta. Aud clopotele de la ora 6.00, aud de minim 4 ori alarma telefonului colegului meu de camera si-l rog sa-si sparga telefonul. Ma trezesc si nu tin neaparat sa se strige la mine sau sa-mi scuture cineva capul. Care cap, tati, e marmida... Mergem prin oras la plimbare. Nimic deschis, doar o cofetarie. Atat. Nici crasme. Sigur, nici nu sunt tare multe. La noi sunt codrii verzi de brad si case de pariuri / la noi atatia fluturi sunt si fustele au pliuri... Octavian Goga, nu mai cautati, poezia “Noi...”
Merg la meci si problema noastra este cum sa ascundem tuburile de gaz de la goarne. Eu nu le ascund. Pana la urma, nici nu trebuia, oamenii ne-au lasat cu ele. Cu orice. Am facut galagie, ne-am straduit sa ne facem usor auziti, Simi a facut si-o criza de nervi rupandu-si o haina de pe el. Ne-am uitat la meci, am sters cu un zambet lacrima de pe fata copilului Andrada, am vazut, am pierdut, am plecat. In Nordhausen am mers la un restaurant mai micut, dar elegant, unde s-a mancat. Pizza intre 8 si 12.00 Euro, lasagna, un vin sau o bere si hai la aerogara.
Aici ne intalnim din nou cu fetele. Unele stau afara: Oana, Ana Maria, Biti, Zuzi, Magda. E si Liviu in zona. Trebuie sa ma duc si eu la formalitati si o iau pe scurtatura. Baiul ca scurtatura aerogarii era prevazuta cu un geam extrem de rezistent. Sincer, si acum ma doare capul la ce-am traznit acolo. Ce sa fac apoi? Sa le spun fetelor sa nu rada? Ana Maria si Oana bat recorduri de ras, desi n-au vazut faza in direct. Au auzit insa zgomotul. Ma duc din zona, dar cand revin imi arata Liviu si o geana pe geam si niste urme. Asta este. De aici incolo cand nu se deschide ceva stiu ce sa folosesc. Va merge mai greu cu conservele.
Revenim in patria muma si intreb cuconita responsabila cati km sunt prin aer de la Baia Mare la Erfurt. Ea imi zice: 1.500, cred. Hai, draguta, ca pe sosea sunt 1.237, cum sa fie prin aer mai mult... Draguta de ea, este convinsa ca si prin aer distanta e identica cu cea de la sol si incearca sa ma convinga pe principiul un kg de fier este egal cu un kg de pene. Nu mai insist si merg la culcare.
Si uite ce scrie prietenul meu Alec: “Parerea mea este ca profesionistii plang doar ca sa-si spele fata plina de sudoarea muncii”. Ba, m-ai emotionat cu asta. Pe bune!

Licht, mehr licht - la Thuringer HC acasa

Am fost miercuri la meci si am vazut o victorie a HCM-ului in fata echipei CSM Bucuresti. Una artagoasa, daruita in teren si cu fete care cunosc bine de tot acest sport. Nu-i obligatoriu sa-mi fi placut si dl Margulescu, care a injurat si i-a facut de trei parale pe arbitrii din Cluj (usor cam mare liga pentru ei). Important e ca s-a castigat si mai important e ca am vazut-o pe Luci Marin dându-si drumul la joc in partea a doua.
Dupa meci am fost intrebat daca merg la Thuringer si am informat la rândul meu ca nu-mi permit sa-mi dezechilibrez bugetul personal pe trei luni. Apoi, mi s-a spus ca nu costa. Trebuia sa spun nu? Nu cred. Lipsesc doar duminica de la job si nu-i gaura in cer. Apoi, azi, m-au sunat de la club si mi-au facut o invitatie oficiala. Sigur ca am acceptat. Asa ca sâmbata dimineata mergem sper Erfurt, locatia unde se antreneaza Thuringer... Sau spre alt oras, ca mai este si Jena si Weimar (adica la Goethe acasa) in zona metropolitana. Ceva imi spune mie ca n-oi vedea niciun ciucuras de Goethe, ca n-o sa fie vreme.
Meciul se joaca la Nordhausen, un orasel de 45.000 de pipalsi, care a mai facut naveta intre Westphalia si Thuringia, ca si-a bagat si Napoleon nasul prin zona. Nordhausen este la ceva 60 km de Erfurt si la vreo 200 de Ivano Balic, adica de Wetzlar. Nu stiu unde se sta, nu stiu si nici nu ma intereseaza. E o zi si ceva, nu-mi bat capul.
O sa-mi duc aparatul foto si voi face vreo cateva sute de poze, asta este foarte clar. Nu sunt extrem de optimist in ceea ce priveste scorul final, dar nici pesimist nu prea am de ce sa fiu. Sunt extrem de multumit ca HCM s-a calificat in faza grupelor si tot ce obtine de acum inainte este bonus. M-am bucurat enorm dupa Viborg, am fost fericit dupa Hostelbro, ce sa cer? O nuca de cocos albastra? Nu-i de unde...
Sunt insa ferm covins ca la intoarcere o sa pot povesti o gramada de lucrusoare dragute si foarte dragute. Ce n-au treaba cu handbalul.

PS: Licht, mehr licht inseamna lumina, mai multa lumina si nentu’ Goethe a rostit cuvintele astea inainte de a se prapadi... Si mai stiu ca toata lumea imi va spune ca a citit Suferintele tânarului Werther, ca atât se cam stie despre Johann Wolfgang von Goethe pe aici. Hai, poate si Faust.
PS2: Sala din Nordhausen

Povestea in care aflam despre sfarsitul lumii sau cand se va face lumina noaptea

Adeseori auzim c-am albit-o, ca putem s-o punem linistit de-o coliva, ca - gata - vine el sfarsitul lumii si, implicit, sfarsitul nostru. Multi oameni, distribuitori ai propriilor viziuni, au incercat de-alungul secolelor sa ne reaminteasca acest lucru, fiind suparati, probabil, ca n-au apucat si ei sa vada si sa simta procedura pe pielea din dotare. Unii, precum Nostradamus, ne-au dat de stire ca zilele ne sunt numarate, ba chiar ca le-am putea numara noi insine, cu aproximatie, pentru ca pana in iulie 1999 nu mai era chiar atat de mult, pe cat ingrozitor parea de putin. Si n-a fost nimic, la fel cum nici finele anului 1999 sau 2000 nu a adus vreo schimbare brutala de atitudine in relatia Pamant - pamanteni. Stim foarte bine ca si de 1 octombrie suntem condamnati sa caram niste sugestii in carca...
Inainte de ‘89, pentru a nu ne aprinde singuri paie-n cap, comunistii s-au sacrificat sa ni le aprinda chiar ei, cenzurand sau interzicand comercializarea acestor produse cu termen de garantie ce expira odata cu lumea. Celebrul profet a spus ceva despre un conducator de la rasarit, mai mult sau mai putin rasarit, dar cu rasarit de pata-n frunte, asemanator Gorbaciovului. Mai apoi, celebritatea sa, ne spunea in aceiasi termeni pretentiosi despre o renastere a unei puteri occidentale, treaba pe care, dupa cum se stie, si-au asumat-o nemtii. Dupa ce lucraturile se vor mai fi pus la punct pe ici pe colo, un Mare Monarh al Infricosarii se afla-n treaba si da de pamant cu milioane de ani de istorie, incepand o poveste tragica si terminand cu Pamantul si cu pamantenii. Acelasi Nostradamus ne mai spune si despre fratii nostri cu ochii oblici care nu se vor putea abtine de la o excursie de popularizare a obiceiurilor chinezesti pe cocoasa batranei Europa.
Totusi, unii dintre noi, mai iuti de picior si cu nebagare de seama, vor scapa relativ ieftin din acest taraboi, vizitand cu bilete dus alte zari mai linistite. Deci, vine el sfarsitul lumii, dar nu pe de-a intregul, nu chiar de-adevaratelea. Scapa cine poate. N-am fost informati daca vor ramane in viata doar exponentii atacului sau daca ne vom putea strecura si noi pe undeva. Cred in ultima varianta, doar n-o sa se vada totul oblic si galben. Iar cei cativa dintre noi, care vom apuca anul 3797 suficient de intregi, ne vom convinge de bunatatea lucrurilor care ni se vor intampla. Caci doar atunci, ne spune Nostradamus, va fi lumina noaptea, desi noi speram sa intram in randul celor civilizati oleaca mai devreme.

Gata, nu va mai zic cati ani am

Dragilor, m-am cam saturat sa ma laud cu anisorii mei de presa, cu anii in care n-am putut face Tsukahara intoarsa echer (toti), cu aia cati am lucrat la club, cu ce-am facut eu pe vremea cand era malaiul lesne si cum am simtit eu cine stie ce cutremur sau inundatii, de ce precambrianul e bifat in zona mea de facebook. Am trait, da, si in epoca pietrei in cap, pe la ceva anisori, cand am stopat o caramida cu crestetul si am plans de acasa pana la spitalul militar si inapoi. Haha, dragilor, doua copci...
Gata, nu mai spun. Ma intalnesc si eu cu o domnita care imi place si din poveste in poveste trebuia sa o bag pe aia cu am atatia, dar inca ma simt bine. Ce tampenie. Inca n-am ajuns sa povestesc de varice si de miscarea astrelor. Gata, fratilor, am trecut la tactica fotbalist african, cu buletin incert si camasa din fulgi de nuca de cocos albastra. Declaram binisor SUB si ne straduim. Facem ca Temwanjera, ala de la Vaslui, caruia i-a spus Porumboiu ca i se pare ca e mai batran ca el. Si apoi vine Balint cu glumita, spunand ca-i vor prelungi lui Mike contractul pana la 50 de ani, adica inca doi ani.
Fara indoiala ca e important cum te simti. Si ma doare in basca. Chiar ma simt bine atunci cand nu sunt bolnav. Si nici nu ma mai interseaza nimic, dragelor, chiar daca-s deodata cu tatal vostru. Ce mare lucru, ar bea si el o bere cu cineva care sa-l inteleaga:)

Stadion, sala, ceva nou?

Stau si ma gandesc cand o sa aiba Baia Mare un stadion nou. In primul rand trebuie ca stadionul asta sa aiba si un rost. Sa aiba o echipa sau chiar doua care sa-l folosesca. Altfel, am mai avea o constructie care nu scoate banuti si a carei intretinere ar trebui sa o platim tot noi. Care si asa platim o caruta de ghidusii. Stiu ca apa din Baia Mare e cea mai scumpa din toata tara. Nimeni nu explica de ce. Un stadion mai mare de 7.000-10.000 de locuri ar fi inutil in acest moment. Sigur, avand in vedere ca suntem la pamant cu fotbalul (niciodata, dar niciodata n-a stat mai slab Maramuresul ca si acum), si acest numar de locuri este nejustificat. Poate sta si mai prost, nicio problema, doar mai trebuie desfiintata si FCM Baia Mare. Atunci vom avea Liga a 4-a si o data la 10-15 ani cate o echipa ca Avantul Barsana care sa joace in 16-imile Cupei Romaniei.
Sala ne trebuie? Sala Polivalenta este construita in 1974 si-i lipsesc dotarile moderne. Asta ar insemna o instalatie decenta de sonorizare, o instalatie de aer conditionat (atat cat se justifica). Sala in sine arata decent si este destul de bine intretinuta. Are 2.060 de locuri pe scaune (ceva de genul) si cu exceptia a 4-5 meciuri pe an si asta datorita fetelor de la HCM, nu se justifica o marire a capacitatii. S-ar justifica insa o instalatie de turnicheti, ca prea intra tot niznaiul la meciuri moca sau facand ghidusii. Desi, intrarea la meciuri este moca aproape la toate competitiile (alta aberatie).
La rugby e suficient ceea ce este deja (nu ca n-ar merita altceva).
Nu avem nici anul acesta un stadion de atletism si nici n-o sa avem repede (pariez pe un tricou de joc al HCM Baia Mare ca si anul viitor voi vorbi la fel despre terenul de atletism, doar ca acesta va arata si mai rau). Mizez insa pe vreo doua roabe de zgura (sau tigla pisata) si o inchidere a bazei o luna pentru niste reparatii care vor exista pe hartii.
Nu pot avea insa pretentii. Maramuresul este unul dintre cele mai ciudate judete din tara asta. Avem una dintre cele mai proaste infrastructuri din Europa, avem mai multi ministri in puscarie decat oricine, avem peste 50.000 de oameni care primesc ajutoare in alimente de la stat (cca 10% din populatia judetului), economia este spre pamant (in spatele nostru, la PIB pe cap de locuitor, sunt: Giurgiu, Teleorman, Botosani, Olt, Vaslui, Suceava, Neamt, Vrancea, Bacau, Mehedinti, Galati si Calarasi - adica, din 42 de entitati, suntem pe locul 30 in 2012... dupa cum observati, din 13 judete din Ardeal, suntem pe locul 13 - rusinos).
Asa ca, bai Politica Vasile, ascunde-te, n-ai facut nimic de 24 de ani pentru judetul Maramures... Eu nu ma mai duc la vot... in schimb voi fi nevoit sa-mi platesc taxele.

Poveste serioasa

A fost odata si de doua ori niciodata un individ atât de sarac, incât la moartea sa n-a avut a lasa mostenire celor trei fii ai sai pe care-i recunostea decât o moara, magarul si un motan. Povestea nu ne spune nimic despre nevasta sau concubina tipului, ea nefacând parte la mostenire. Incomensurabila avere a fost usor de impartit, rezultatul final fiind 6, fara zecimale. In mai multe cuvinte, fiul cel mare omoara magarul celui mijlociu, iar mezinului (mult mai mic decât un mezin care se respecta) i-a ramas magarul. Si greu ii mai venea lui ala micu' sa se multumeasca doar cu atât. Intr-o buna zi (27 grade C), motanul ii sugereaza stapânului sau extrem de sarac o afacere:
- Da-mi o pereche de cizme, o tolba si o cartela telefonica si vei vedea ca nu iesi pagubit cu mine.
Fara tragere de inima, ba chiar si fara a avea obiectele cerute, austerul stapân i-a oferit motanului ceea ce isi dorea, plus o pastila de Orbit cu zaharul separat. Motanul incalta cizmele stapânului, isi lega tolba de gât si gâtul de-o funie si se puse pe treaba, desi treaba nu-i suporta greutatea fiind operata de curând. In prima zi se duse in lunca si ascunse tolba in iarba destul de bine, incât iepurasul care venise special sa fie prins in ea o cauta disperat o buna bucata de vreme, lucru care-l si plictisise de altfel. Apoi, motanul lua prada gata plictisita si i-o duse presedintelui, ca de rege doar un referendum national sau o viza ne mai poate apropia. Motanul accepta ideea ca prada e suficienta, motiv pentru care presedintele ii dezvalui câteva dintre secretele cizmelor sale intr-un loc destul de golas si realmente dureros. Si uite asa, stapânul sarac a ramas la fel de sarac, fara motan si fara lucrurile care nu-i apartineau.
Si-am incalecat pe-o sa si m-am dat repede jos pentru ca nu stiu calari.

Multu, Melinda Geiger!

Nu cred ca e o tampenie sa iti expui sentimentele, atata vreme cat lucrurile sunt bune si pentru tine, si pentru cei apropiati tie si pentru cei care sunt in zona prin care iti porti tu nucile de cocos albastre. M-am tot gandit daca sa spun ceva sau nu. Si ma doare-n cursul saptamanii viitoare daca ma avantajeaza sau nu. Pana la urma e un lucru pe care eu nu o sa-l uit si pe care l-am trait cu putere.
Am avut niste emotii de Liga Campionilor, pentru ca era meci de Liga Campionilor. Inainte de meci, in timpul meciului si dupa meci. In general, oamenii ceva mai sensibili cauta o cale de refulare pentru a nu-si trada emotiile. Si atunci urla la arbitru, arunca pumnul in aer la fiecare gol, se bucura de parca si-ar juca ultima carte, iar la un moment dat, n-are ce face, se ascunde.
HCM Baia Mare a castigat meciul cu Viborg la limita, cu gol marcat de Melinda Geiger in ultimele secunde. Am aplaudat cu toata lumea, m-am descarcat ca toata lumea, dar nu de tot. Dupa meci am mers in sala de conferinte. Acolo erau colegii mei si mai era Melinda Geiger. M-am uitat, am mers pana la Meli, pe care o cunosc de ceva vreme, i-am pupat mana, apoi ea m-a pupat pe ambii obraji si mai stiu ca i-am spus ca nici nu mai tin minte de cand n-am fost asa de fericit. Ba, frate, mi-au dat lacrimile, jur. Am lasat capul jos ca un pilier de efect, am impins tare picioare spre usa si am plecat de tot. N-am mai stat la nicio poveste. Uite, prietene, vezi, pentru momentele astea merita sa faci sport, sa te uiti la sport, sa iubesti oamenii, sa iubesti fenomenele, sa ai emotii.

700 intr-o ora...

Ii spun prietenului meu sa mearga azi la sala sa-si cumpere bilete pentru meciurile din Champions League, de sambata si duminica. Se duce linistit si-mi spune ca a luat si ca nu era nici dracul la rând. Citesc apoi si ma minunez ca in prima ora s-au vândut 700 de bilete. Cui? Cine le va vinde mai apoi la suprapret in ziua meciului?
In mod normal, clubul din Baia Mare ar trebui sa vanda maxim 2.060 bilete, cât e capacitatea salii. Vreo 300 sunt abonati, mai exista bilete-invitatii pentru jucatoare si conducerea clubului (normal), mai exista niste bilete pentru galeriile echipelor oaspete care vor veni in Baia Mare. Nu dau cifre ca nu ma intereseaza si nici nu le cunosc. E bine ca sala va fi plina. Citesc in ziare ca primarul a rugat conducerea clubului sa dea bilete mai ieftine pentru copii si pensionari. Buna imagine. Ma enerveaza foarte tare ca pentru mine si pentru cei ca mine nu se face absolut nimic in orasul asta.

Ziua cand te enerveaza niste prunci

Ma duc la un magazin azi, salut frumos, ajung in dreptul tejghelei si intind mana... Domnita de dincolo se uita la mine si rade ca inteligenta, cu o fatza ce-mi spune ca are IQ-ul superior celor care doar pot umbla si nu se pisa pe ele. Ma tine cu mana intinsa, ca ea stie ca fetele nu dau mana cu baietii. Poate doar cand fac cunostinta. Ma uit la ea, ii transmit doua borcane cu dulceata si dispar. Tuuuuu, poate ca vreau sa cumpar ceva din kkatul tau de magazin... Stiu, te doare in basca, nu e al tau si, pe deasupra, cat as vrea sa fie ea de amabila pentru 6 milioane pe luna si un bon de masa la cantina partidului?
Seara stau de vorba cu doua doamne si alt prunc se duce fara sa salute, ca se grabeste. Ma intorc si ma indrept in graba catre graba domniei sale care se grabeste. Saluta si pleaca. Se grabeste... Bine faci, eu ma grabesc de multa vreme si n-am ajuns nicaieri...
Plec de pe terenul de atletism, unde chiar m-am intretinut cordial cu doua doamne (mare diferenta, prunci - stil si comunicare), intru intr-o alimentara (sper ca nu e non-stop, cel mult non-sens) si iar dau peste un prunc care nu da mana cu tine, poate doar daca trebuie sa ma cunoasca. Nu vreau sa ma cunoasca... Dupa ce ii povestesc civilizat ca numai in kkatul asta de tara am dat peste fete care nu dau mana, am plecat tot cu mana intinsa. Nici nu m-am chinuit prea mult.

Poveste cu floare

Se ia o floare si se spune: vine, nu vine, vine, nu vine. {i tot asa pâna ce se termina petalele. Daca vine e putin mai nasol: nu mai ai floarea intreaga, iar tulpina singura n-o poti oferi. Daca nu vine, e mai simplu in ceea ce priveste floarea. N-o mai dai si gata. Ce dragut: sa ai de stat aproape 55 de minute, sa incerci sa pui ceva pe hârtie si sa te gândesti daca vine sau daca nu. Poate ca asteptarea te face sa pui ceva relativ placut pe hârtie.

Eu spun ca nu vine. Am argumente: mi-a zis ca nu vrea obisnuinta, ca face curat si ca a mai iesit „toata ziua cu mine”. Desigur, toata ziua nu reprezinta chiar toata ziua, la fel cum nici doua zile nu reprezinta toata ziua (aici, cei care aprofundeaza logica sa stea linistiti). Oricâte calcule s-ar face. In mod normal, cu floare sau fara, n-am nici un motiv sa ma supar. Nu era nimic programat, dar la mine in afara de meciuri nimic nu este programat. Mai mult, astazi sunt posesorul unui calm, care daca nu calmeaza pe altcineva, poate cel mult enerva. Iar decât sa enervezi pe cineva cu calmul tau, si sa te enervezi de enervarea lui, mai bine te calmezi cu calmul tau si nu mai intâlnesti posibilul enervat de calmul tau. Au trecut 12 minute din ora presupusa si se pare ca talentul de a executa un text aberant a dat in floare. Acum sunt ceva mai convins ca nu o sa vina. Pe undeva mi-e ciuda ca am dat telefon. Daca n-o faceam, nu stiam sigur. Asa, am sunat, am dileme. Eu zic ca n-ar strica sa beau un pic de cappy de ananas. Ce pacat ca n-o sa vina... Am sa ma plimb o vreme. Cred. Sau poate n-am sa ma plimb deloc. Pur si simplu pot reveni printre hârtiutele mele si printre tastele computerului. Chestia e ca nu prea am chef de scris.

Oare ar merita sa cumpar o floare? Daca as cumpara-o s-o dau ei, ar merita sigur. Si mi-ar face placere. Daca as cumpara-o doar sa-i rup petalele sa vad daca vine sau nu, asta nu prea cred ca merita. Dar ce ma fac daca eu astept si in timp ce astept nu ma pot abtine si incep sa rup petalele? {i daca vine, ce-am facut? Iar cred ca n-o sa vina. In locul ei, eu as avea un motiv in plus. As vrea sa vad cum reactioneaza un om care asteapta pe cineva si e sigur doar cca 10% ca acel cineva doreste sa vina. Nu in ziua aia, ci câteva zile mai tirziu, nici alea foarte multe. Oare ar zice ceva? Ar fi suparat? Ar ticlui ceva care seamana a mica razbunare? Nimeni nu poate sti, dar poate fiecare ar dori sa afle. Mai sunt 38 de minute in care ea poate veni sau nu. Oare de ce fac eu o povestioara cu chestia asta? Nu ma plictisesc, nu sunt bine dispus, nu sunt prost dispus, nimic din starile care ma fac pe mine sa scriu povesti. Sunt doar calm. Dar parca e mai linistitor asa, cel putin pentru mine. Si mai trece vremea. Uite, chiar a trecut deja un minut si n-au mai ramas decit 37. Mult mai bine decât acum 23 de minute.

Sunt convins ca te-ai gândit macar 10 secunde la faptul ca merita sau ca nu merita sa iesi. Poate nici nu e vorba de a merita, ci pur si simplu altceva. La 17.10 vei sta in casa si te poti gindi macar amuzata: oare ce face? Asteapta sau nu asteapta? O fi plecat sau nu? Ar fi mai bine pentru el sa fi plecat, sa nu stea degeaba in frig. Sunt convins ca si tu te gândesti macar pasager la chestiuta asta. Daca nu spuneam ca te astept, nu te mai gândeai deloc. La ce sa te mai gândesti la un lucru care oricum nu are loc pentru ca asa s-a stabilit?
Sunt putin agitat. As vrea sa apari, desi nu sunt foarte sigur ce urmeaza sa fac. In cazuri din astea nici nu e foarte indicat sa sti ce faci. Urmeaza sa se intâmple.
Hopa, alta idee. Ai putea suna sa-mi spui cu parare de rau ca nu vrei sau nu doresti sa iesi. Aici sunt vreo 10 procente. Nu cred insa ca merita sa suni pentru nimic si sa-ti mai consumi niste unitati. Deci nu cred ca vei face nici acest lucru. Deja am 20 de procente adunate de nelamurire si incertitudine. Hmmm. Cred ca trebuia eu sa ma multumesc doar cu faptul ca nu doresti sa iesi, prea mult am scris deja. Si mai sunt 28 de minute.
Nu stiu. Nu o sa mai scriu nimic acum, pentru ca din tot calmul meu nu a ramas decât un tremur micut. Nu-mi dau seama daca vine sau nu vine. Uite ce e... Nici nu mai vreau sa stiu daca vine sau nu vine. Eram calm si doresc sa fiu calm si peste câteva ore, indiferent ce se intâmpla. In general, când termin de scris, te pup. Chestia este valabila si acum.

Intre plus si minus

HCM Baia Mare a disputat 12 meciuri de pregatire. A castigat cam tot ce trebuie si se putea castiga, a pierdut tot ceea ce credeam noi ca s-ar putea castiga, ba chiar si la scor. Sa fiu sincer, banuiam si o infrangere cu strigaturi la Metz, campioana Frantei, dar a iesit mult mai bine. Eu cred ca se respecta acum un program de pregatire (ar fi bine sa fie asa), in care se urmareste altceva decat rezultatul imediat. E mult de munca la omogenizare, la relationare, la orice. Fetele incep sa se cunoasca si asta e foarte bine.
Mai stiu si ca suntem o tara de idioti. In care un antrenor de handbal, cum este nenea Rasnita, este mutat de la fete la baieti, si nu oriunde, ci la lotul national. Libidinosul individ zbura in orice tara civilizata din orice fel de sport, chiar sa fi fost Dumnezeul antrenorilor de handbal. La noi, nu. La noi a fost mutat la baieti (intentionat scris asa de doua ori). Cu 21 de goluri ne-a omorat Danemarca, intr-un meci in care am contat primele 10 minute de la incalzire. Ne-am incalzit de la egal la egal cu ei.
Apoi, la fatuce, la 17 ani, alta idiotenie. Nimeni nu stia ca e bine sa piarda cu 3 goluri, nu cu 4, pentru a intra in grupe cu doua puncte. Si Portugalia ne-a facut. Un sportiv care se tine sportiv stie inainte de meci si sub ce unghie are voie sa fie murdar adversarul sau direct si de ce zboara fluturii si daca nucile de cocos albastre se invârt in sensul acelor de ceasornic incalzite, care se invârt la fel si reci. Ar fi trebuit sa stie, macar una din lot, macar una, ca la trei goluri mergi in main-round cu un punct. Sau draguteii de antrenori sau de oficiali, ca de aia sunt platiti, sa ia in calcul orice, sa stie orice. Ne batem singuri cuie in talpa.

Genul de comentariu care ma enerveaza

Nu prea conteaza, nu santem cunostinte...
Gazdele au terminat pe 3, nu pe 4.Lasa ironiile de 2 bani.Esti prea mic pentru pamflete

Asta inseamna un comentariu din genul celor care ma enerveaza si carora n-ar trebui sa le raspund niciodata. In primul rand pentru ca autorul nu se semneaza. Apoi, el este foarte atent si observa greseala (exista) si nu uita sa ti-o spuna. Dar nu fara a demonstra pe final ca el sau ea n-are ce sa citeasca textul in sine. Unde ironiile sunt de doi bani. Suprem, vine sa-mi spuna si ca sunt prea mic pentru pamflete. Imi scrie insa si ca "nu santem cunostinte". Nici eu nu cred ca santem. Si nici textul meu nu se dorea pamflet sau altceva. Asta face parte din Romania de azi: lumea poate sa spuna orice, mai ales din spatele tastaturii si fara sa se semneze. Are si posibilitatea s-o faca.

Gata prezentarile, la treaba - 14 numai de la Hypo

39-25 (24-13), asta e bataitza care a incasat-o HCM de la Hypo Viena... Sigur, turneu amical, ne-au lipsit jucatoare de baza, dar si asa sa o furi la 14 goluri mi se pare mult. Mult in conditiile in care esti vicecampioana României si ti-ai adus niste jucatoare de valoare in vara. Mai degraba eu am impresia ca fetele n-au iesit inca din zodia prezentarilor pe podiumurile tuturor festivalurilor posibile si imposibile care se petrec in orasul nostru minunat.
Mai este inca o mare problema. Aproape toate lumea asociaza HCM Baia Mare cu Oltchim si nu e nici pe departe asa. Nu suntem nici in grupele Ligii, nu am câstigat nici vreun campionat si nici nu merg toate româncele din lot la nationala. In plus, nu avem nici puterea financiara pe care a avut-o Oltchim. Dimpotriva. Nu cred ca HCM este intre primele trei grupari ca buget in sezonul ce vine, chiar daca unii banuiesc ca fetele traiesc imparateste. Oamenii acestui municipiu fac eforturi mari sa-si plateasca darile la stat, pentru ca niste bani sa poata fi directionati spre handbal. Nu primarul ii da, primarul doar ii directioneaza. Ca o face bine sau nu, vom vedea mai incolo. Acum sunt doar amicale.
Mi-e foarte frica sa n-o luam barbateste si in meciurile urmatoare. Nu ma intereseaza neaparat turneul de la Michalovce. Pe mine ma intereseaza meciurile din campionatul Ligii Nationala, din Cupa României si un parcurs frumos in Cupa Cupelor. Sigur, suntem acum in Liga Campionilor, dar nu suntem Oltchim. Clar!

Lumea zice ca-s fete faine la HCM... eu ce sa zic?

Mno, ce-i de zis aici? Trebuie sa angajez un critic de arta, un critic de moda, un profesor universitar, doua nuci de cocos albastre, un croat mai fain ca Ivano Balic, sase invidioase cu unghii mari si un cont de facebook mai tânar. Din capul locului stiu ca nu ma pot baza pe criticul de moda, pentru ca-s imbracate la fel pe teren. In afara lui, dupa cum da vremea, cum cere locatia si pentru ce eveniment sunt pregatite.
Suta la suta avem cea mai faina echipa din Liga Nationala. Si nici nu ma intereseaza ce zic altii. Ramân doar cu spusul, nu ca eu as ramâne si cu altceva. Exista o mare problema. Când vorbesti de 20 de gagici, e cam greu sa dai cu bota in doua, sa lauzi alte sapte si sa nu bagi in seama pe cineva. Indiferent cât de mare ar fi multumirea dintr-o parte, pe cealalata parte ti-ai luat-o.
Daca as fi extrema dreapta: m-as face blonda, mi-as lua masina mov, as fi olteanca obligatoriu si as scrie cu mâna dreapta. Apoi, nici nu m-as arunca prea tare la centimetri, preferând sa-i corelez cu kilogramele. Fusei buna!
Daca as fi pivot: as avea mare grija la palmele care-mi joaca pe spate meci de meci, as fi ardeleanca si mi s-ar parea ca lumea ma ia de puternica. Chiar asa si este. In spatele oricarui barbat puternic sta o femeie puternica. Nici nu conteaza ca e mai puternica decât insasi puternicul.
Daca as fi portar: as putea fi din absolut orice regiune viticola, marinar din Brasov sau vânator de munte din Constanta, nu conteaza. As avea experienta, as avea un kil de echipament de protectie in plus si as face 30% din echipa când nu sunt in forma
Daca as fi fost inter dreapta: mno, aici nu ma pot ascunde ca-i numai Meli si ma prinde...
Daca as fi fost inter stânga: as putea fi si mai tânaruca decât celelalte, m-as baga si la limbi straine: nem tudom, isn’t it? M-as face inaltuca, bine cladita si sa fiu al drek daca n-as pune niste botox pe buze sau macar putin saprosan la vreo iritatie. Ne vedem la solar, da?
Daca as fi extrema stânga: m-as orienta sa vad ce fac alde oltencele, as scrie tot cu dreapta; nu alergati dupa ele, nu le prindeti; mai bine asteptati-le dupa meci
Daca as fi centru: as arunca de pe picioare, m-as bucura de fiecare dimineata, as cânta sub dus si chiar daca nu mi-ar iesi din prima Tsukahara intoarsa echer as fi fericita. Daca nu, as avea pe cineva aproape, fie la (p)lockul lui, fie vreo zeitate hindu, fie un nene la locul lui. Poate ca mi-ar placea si marea.
Nu conteaza foarte mult: HCM Baia Mare are cea mai buna si frumoasa echipa, cel putin din Liga Nationala.

Nimeni nu zbiara ca tine...

Da, e clar, n-o poti lua pe fata asta acasa, ca-ti trezeste toti vecinii si daca vrea doar un pahar cu lapte. Dar joaca bine, asta-i foarte clar. Daca te enerveaza putin si-i zici ceva de pumni in cap (zici, mârlane, nu faci), asta nu se apuca de plans, ci de urlat. Si atunci sa vad ce le spui la politisti, ca 112 sigur va fi apelat de vecini. De aia mai putini deranjati, din cartierul vecin. Nici macar nu-i poti face un cadou decent, ca iar ai pus-o daca se bucura fata prea tare, Asta-i, nene, Sharapova.
La Wimbledon, in 2011, Maria a urlat senzational intr-un meci cu Laura Robson, reusind sa ajunga la 116,9 decibeli, doborând vechiul record, care ii apartinea tot ei, 105 decibeli. Spre comparatie, trebuie sa stiti ca o motocicleta Harley Davidson ambalata la maxim ajunge la numai 85 de decibeli. Sa umilesti un Harley doar urlând chiar mi se pare o performanta.
Moda tipetelor in tenis a fost creata de Monica Seles, in anii ’90. Fetele din fostul spatiu sovietic au adus-o insa la perfectiune, in anii 2000. Pe lânga Sharapova, care face un zgomot comparabil cu cel al unui avion cu reactie la decolare, si Victoria Azarenka se remarca prin tipete, ajungând la 83 de decibeli. O alta jucatoare ce pare pregatita sa doboare recordul stabilit de Maria Sharapova este portugheza Michele Larcher de Brito, care a ajuns pâna la 104 decibeli.
Dupa cum se poate observa, niciun cuvintel despre cât de sexi, sa nu se spuna cine stie ce. Nu ca n-ar merita. Pâna ajungi la ea, trebuie sa le cunosti pe astea sub 80 de decibeli. Sa te obisnuiesti cu decolarile...

Perfect, faraaaa miiinneeeee

Tu esti vara mea. Nu vara-mea. Vara si marea... Party, Timisoara, sus pe toc... Mamaia, tataia si bunicul din partea nanasului cel mare, sa traiasca la multi ani. Muzica de sezon, aceeasi linie melodica, versuri schimbate. Spre exemplu, unii mizeaza pe mare... ceilalti mizeaza pe soare. Ori daca tu ai vara, ceilalti behaie despre seara, party, fete faine.
Ce dracu, ma... toate majoretele... Daca le-ar fi auzit Janis Joplin voma doua saptamani numai cocaina si Jack Daniels, chiar de la domnul Jack himself. Hai, sa nu ma arunc asa departe, ca minoretele habar n-au de Janis Joplin, c-a murit aia pe vremea cand ma nasteam eu si am deja un vapor de ani. Nu stiu de ce, dar cariera artistica a domnisoretelor de la noi incepe, in cele mai dese cazuri precum cea a Madonnei. Un mic avantaj pentru diva acum, cand isi alele pruncii de iubit de i se face rusine lu’ Lourdes, fii-sa, de iesit cu ma-sa pe strada. Baiul nu e aici, e in voce... ca de-aia nu este.
Sigur ca nu ma obliga nimeni sa ascult toate kkaturile. Cred ca o vara ar fi perfecta fara miiiiiineeeee... in drum spre maaarreeeeee.

Sunt "decât" varza...

Stau la serviciu (duminica, hãi) si-mi bat capul de tastatura. Nu mereu, nici din neglijenta. Am baut deja vreo primele doua galeti de apa si creierasul imi este intr-o oarecare confuzie. Sigur, nici eu nu inteleg de ce nu merg acasa sa-mi acopar cu perne fizicul.
Am tot amenintat pe blog ca merg la nunta, la prietenii mei. In mod normal, daca ma simt cum sunt acum inseamna ca m-am distrat la nunta. Ceea ce e foarte bine. Am plecat ultimul, asta e clar. Bineinteles ca nu m-am dus direct acasa. Am mers si pâna la Navy’s. N-am avut curiozitatea sa ma uit la ceas, iar evenimentul natural este ca am ajuns cu ceas casa, cu ochelarii de soare, cu telefon si portmoneu, ba chiar si cu sacoul meu senzational.
Ema, stai linistita, mama a primit aranjamentul floral.

Nu chemati critici de moda la nunta...

De ce te duci la nunta? In primul rând pentru ca esti invitat. Apoi, pentru ca persoana sau persoanele la care mergi au ceva in comun cu tine. Poate chiar transportul in comun. Daca nu ai nimic in comun si nici n-ai fost invitat, atunci sigur esti fotograf, cameraman, maestru de lumini, lumânare, staroste, Jack Daniel’s (de la domnul Jack Daniels himself:), popa sau patronul localului.
Cum te duci la nunta? Prin folosirea ambelor picioare, de preferinta mutate alternativ, nu concomitent. Unele fatuce isi inaugureaza rochia de nunta fix in acea zi. Atentie fetelor, in general locul vostru la masa este exact in dreptul in care sunt si picioarele meselor. Te poti duce cu taxi-ul, te poti duce cu masina proprie (bad idea!), te poti duce pe jos, sau flick-flack-uri pâna in sala, daca esti bohotz angajat (clown pentru cunoscatori).
Cum te imbraci la nunta? Clar, asta stiu. Cu haine. Indiferent in ce te imbraci, ceva o sa te deranjeze. Pentru ca trebuie sa pui pe tine lucruri incomode, lucruri strâmte sau foarte largi. Daca pui pe tine un ciucuras scurt, bati la ochi. Daca ai camasa cu mâneca scurta râd si eu de tine. Daca n-ai vesta poti avea esta (adica o vesta fara v). Oricum, criticii de moda vor comenta. Asa ca, e perfect daca nu inviti critici de moda la nunta si te duci cum vrei. Mai ales daca nu esti insurat.
Cum te incalti la nunta? Cu bascheti... cum altfel?

Sa vina liliecii pe terenul de atletism...

Tot mai multi oameni stiu ca surplusul de burta nu ajuta la mai nimic. Daca excludem doar evitarea unei insolatii la nivelul sexului, burta nu are prea multe alte scopuri. Ea mai poate fi folosita pentru umor, dar de fiecare data nu burtosul râde, ci oamenii din preajma. Cea mai cunoscuta si utila varianta de a scapa de burta si de a pune in miscare niscaiva cioante este alergatul. Cum nu-ti vine sa alergi aiurea, prin tufe, pe strada sau pe Aleea nucilor de cocos albastre, te bagi la o alergare intr-un loc special amenajat.
Baimarenii se pot duce pe stadionul de atletism, unul care arata superb, ceva de genul grajd folosit in exces sau drum de tara cu petic verde in mijloc. Din fericire, acum doua saptamâni citeam in presa ca in urmatoarea saptamâna vom sti programul de alergare pe stadionul „Viorel Mateianu”, dar saptamâna asta inca nu se stie nimic.
Pâna atunci, mergem in grajd. E superb undeva dupa ora 20.00. Sunt, taticule, niste tântari altoiti cu vaca sau cu bivol (dupa caz), astfel incât, dupa ce ai terminat de alergat, instant, te-ai carat de-acolo. Altfel, ta calca tântarimea. Am auzit ca vor fi importati niste lilieci din alte zone, deoarece este un mamifer insectivor, care poate baga la matz chiar si 10 kilograme de tântari in decursul vietii.
Numai femelele inteapa, masculii se hranesc cu nectar de flori. Scopul pentru care femelele se hranesc cu sange este pentru a face rost de proteine pentru a depune ouale. Atunci când nu sunt in perioada de reproducere si femelele sunt bucuroase sa manânce doar nectar. Asadar, trebuie sa le convingem pe femele sa renunte le perioada de reproducere sau sa-i rugam pe lilieci sa haleasca doar femele (sau decât femele, cum ar zice ministrul Pricopie).

Freza de nunta... coafura vietii

Multe femei arata bine, la fel cum si multe femei arata subtirel. Depinde si de gusturi... Unul adora scheletele mobile de doi metri patrati de piele si-o roaba de oase, altul adora rubensienele, unul prefera tocilarele, altul adora prostovanele, ba chiar, mai nou, fara oprelisti, unul il adora pe altul. Treaba fiecaruia.
Am si eu o observatie, imbunatatita sau inrautatita in fiecare an. Stiu ca se fac nunti, ba chiar particip si eu la unele. Nu exagerat de des, pentru ca nu vreau sa lucrez pentru a merge la nunti. Mai am si alte lucruri de facut in viata mea. Sunt si chefuri majore, sunt botezuri, mai sunt scoli de terminat si banchete aferente.
Aproape de fiecare data, la astfel de ocazii, femeile cuceresc coaforul si lasa acolo bani grei. N-am treaba cu rochiile, n-am treaba cu pantofii (mori de râs dupa cinci ore de tocuri daca stai si te uiti ce fete fac), n-am treaba cu acareturile care apar pentru a suplimenta farmecul divei. Dar am treaba serioasa cu frezele. Fabulos... aproape la fiecare nunta vad cunostinte carora le sta de zeci de ori mai bine asa cum sunt tunse zi de zi decât (e bine domn ministru Pricopie?) cu frezele cu care apar. Coafuri incredibile, tone de fixativ, mii de feluri de gel, sclipici, pene, agrafe... Sincer, din 10 gagici maxim doua arata mai bine cu noua coafura. Maxim doua... Si din alea doua, una e mireasa... ca la aia n-ai voie sa comentezi.

Nu-mi iau femeie friguroasa

In primul rand asta inseamna ca are probleme cu circulatia sangelui. Ceea ce nu-i chiar periculos, dar nici cuser n-are cum sa fie. Inseamna si lipsa de miscare, lipsa de efort fizic, leniuca dragele mosului, nimic altceva. Foarte multe exemple pot da.
Iarna ai frigider natural langa tine si o factura serioasa la gaz. Plus plangeri repetate si sase dulapuri de haine groase. Asa, prin mai, iesi la o terasa, la maxim 22.00, cand te simti cel mai bine, musai sa te tirezi acasa ca ii este frig si ca bluza pe care o are deja nu mai e buna, chiar daca pare ca are o foca pe ea.
Vine vara... anotimpul ei preferat. Daca ploua trei zile la rand se plange ca e vara de doi bani. Ii place sa stea la soare (nici pentru lucrul acesta nu e nevoie de efort). Ii place sa se incalzeasca. In schimb, daca ti-e colega de birou, ai pus-o de-o smantana. Nu da drumul la aer conditionat ca mi-e frig, nu deschide geamul ca e curent... Sunt 28 de grade in incapere, dar ei asa ii este bine. Asta mi se intampla mie in fiecare zi la serviciu acum...

Sa fim sanatosi... care-s cele 18?

Mno, tocmai ce-am citit ca Ada Nechita a pus capat relatiei cu Florin Costea... Ada, draga, daca-ti gasesti pe cineva in Maramures in urmatorul interval, cat ai contract, nu mai pleci de aici:)
Mai incercam sa credem ca in doua trei zile Eliza Buceschi va reveni la HCM (de unde nici n-a plecat). Poate chiar maine se va rezolva ecuatia asta, parca cea mai incurcata din aceasta vara. Intre timp, fetele se pregatesc, iar cele noi sunt absolut ok. Nici nu-i de mirare, deoarece baimarencele stiu sa-si primeasca noile colege cum trebuie, plus ca ele se si cunosc, de pe la loturile nationale sau pur si simplu de la meciuri.
Mai stim ca HCM pleaca la Techirghiol saptamana ce vine. Refacere si cantonament. Nu la Mamaia, ca nu-i vreme de distractie. Si mai stim ca la Techirghiol vor pleca vreo 20 de jucatoare, de fapt vreo 18. Adica Tanasie de duce la lotul de tineret si va reveni la echipa abia la meciurile din Germania, din amicale. Nici Paula nu pune piciorul la mare, dar va veni la cantonamentul montan.
Acum stau si ma gandesc care ar fi cele 18 fete care pleaca:
Smedescu si Cetateanu (portari)
Rudics, Geiger, Pirvut, Nechita, Tatar, Dinis, Maior Pasca, Szucs, Marin, Buceschi, Ghionea, Oltean, Tomescu, Chirila, Puiu, Bondar. Nu stiu daca zic bine, dar asa cred. Dar poate sa apara in zona si Reka Tamas, Ciunt, Bota, Puscas, Negria, Ad. Tamas.
Mai sunt Tanasie si Ungureanu...

Care locurile 1-3? Mai slab ca sezonul trecut?

A fost prima zi in care HCM Baia Mare, echipa de fete, a iesit la treaba. Multe jucatoare si e clar, un lot mai bun decat anul trecut. Trecem pe modulul logic...
Obiectivul este clasarea pe unul din locurile 1-3
1. Sezonul trecut HCM a terminat pe locul 2 si a castigat Cupa Romaniei
2. Niciuna dintre jucatoarele importante nu a plecat de la echipa, daca luam in considerare faptul ca Eliza Buceschi va reveni la HCM (trebuie sa trateze un nou contract cu Valcea si nu cred ca o intereseaza - asta daca nu are ceva obligatii pe acolo)
3. HCM a adus trei jucatoare de lot national: Ungureanu, Nechita si Marin; doua jucatoare tinere de mare valoare, care au trecut si pe la lot: Tanasie si Chirila; o fosta componenta a nationalei Ungariei, cu multa experienta: Gabi Szucs
4. Oltchim si pleiada sa de vedete nu mai exista, desi locul 1 nu mai este ocupat
Atunci, cum iti propui o clasare 1-3 (locul 3 ar fi mai slab ca in sezonul trecut)?

Este evident ca nu exista nicio legatura intre emm si conducerea clubului de handbal. Site-ul oficial al clubului nu da aproape nicio informatie inainte de a aparea la emm. Nu ma intereseaza ca oamenii de acolo sunt harnici si fac treaba buna, ma intereseaza insa ca am prieteni care-si bat joc de restul presei din MM.

Trebuie sa ne fie frica de Viborg?

Habar n-am daca ar trebui sa-mi fie frica de Viborg sau nu... Mai degaraba nu, dar simt un respect profund. Asa cum Isus nu s-a nascut in Faurei, asa nici HCM nu este momentan vreo mare campioana, chiar daca ne-am dori. Ori danezele au ceva palmares, 13 titluri si 9 cupe acasa, 3 Ligi ale Campionilor, plus alte doua finale, de trei ori Cupa EHF si altele. Apoi, Viborg beneficiaza si de o experienta internationala serioasa. Chiar si anul trecut a jucat in Liga Campionilor, de unde a disparut dupa prima faza a grupelor, Buducnost si Zvezda fiind peste ea.

Ce avem la Viborg?
Cleopatre Darleux (Franta, portar, 24 de ani) - doua medalii de argint Mondiale (2009 si 2011), doua campionate si o cupa in Franta, cel mai bun portar din liga franceza 2011/2012
Sos Soby (portar, 22 de ani) - selectii la junioare si la tineret in Danemarca
Rikke Skov Erhardsen (33 de ani) - de trei ori LC, o data finalista, 135 de selectii in echipa nationala
Anita Bulath (30 de ani, Ungaria) - a jucat pentru nationala Ungariei
Isabelle Gullden (24 de ani, Suedia) - 96 de selectii la nationala, principala marcatoare a echipei, 147 de goluri, in 27 de meciuri
Mouna Chebbab (31 de ani, Tunisia) - cea mai buna jucatoare tunisiana
Amanda Kurtovic (22 de ani) - joaca pentru Norvegia, unde are 38 de meciuri deja si 8o de goluri
Johanna Ahlm (26 de ani, Suedia) - 88/331 pentru nationala tarii sale
Emily Baunsgaard (19 ani) - internationala de tineret
Pernille Holst Larsen (29 ani) - 88/107 la nationala daneza
Maria Fisker (23 de ani) - 24/70 la nationala daneza
Louise Lyksborg (25 de ani) - 37/46 la nationala daneza
Marit Malm Frafjord (28 de ani, Norvegia) - 105 / 235 la nationala

E posibil sa mai aduca niste jucatoare, desi sunt foarte tari si asa. Repet, nu mi-e frica. Si noi avem fete cu experienta. Ma gandesc la Paula, Ada Nechita, Meli, Miha, Biti, Jenica, Geta, Gabi Szucs, Renata. Dar ma gandesc si la Timi, Aneta, Luci Marin, Onci, Andrada, Ana Maria, Laura, Cynthia, Reka, Alexandra si cine o mai fi, care trebuie sa se afirme.
Sub nicio forma nu poate fi omis publicul din Baia Mare. Aici se poate castiga meciul. Importanta va fi si pregatirea. Cel putin sezonul trecut am facut multe puncte cu pregatirea buna. Multe meciuri castigate in partea a doua. Partea mai putin fericita este ca Buceschi are scurt timp sa puna la punct un ansamblu.

Paula Ungureanu mi s-a parut trista

Am fost astazi la Primarie, acolo unde a fost prezentata Paula Ungureanu, portarul echipei nationale a Romaniei si, de azi, portarul HCM-ului din Baia Mare cel putin in viitorul sezon. A fost primarul, managerul jucatorei si Nicu Bud, presedintele clubului. Paula a venit impreuna cu managerul si cu Bud si a plecat imediat dupa prezentare si niste poze. Sincer, mie nu mi s-a parut deloc fericita Paula. La fel de adevarat este ca nu o cunosc deloc si habar n-am daca este sociabila sau retrasa (poate obosita). De aia nici nu e bine sa dau vreun verdict si nici nu-l dau. Dar trista tot mi s-a parut. Mai exact, n-am vazut bucurie pe chipul ei, n-a fost nici dialog serios, n-a fost nici un contract, nici un tricou cu HCM... Mi s-a parut mai degraba ca vizita lui Mon Dieu pe pamant.

L-am auzit pe presedintele Bud spunand ca este emotionat si ca el o cunoaste pe Paula doar de la TV si ca din astea. Nu poti spune ca presedintele de club asa ceva. Poti arata respect si altfel. Sa nu ma intelegeti gresit... o respect suficient pe Paula si sunt extrem de multumit ca a semnat cu Baia Mare.
Managerul ei a spus ca ambii sunt fericiti ca au venit in Baia Mare, ca accepta proiectul... au acceptat insa semnarea contractului pe un an, cu posibilitate pentru inca doi. Recunosc ca Paula putea merge pe alti bani in foarte multe alte locuri.
Eu am intrebat-o cat are contract si daca vine cu sotul ei. Astea au fost toate intrebarile. S-o ai pe Paula aici si sa nu intrebi nimic... asta e.
Sunt destul de convins ca o evolutie buna a HCM-ului in cupe, un titlu national si banii lauti la timp o vor face pe Paula sa ramana aici. Pentru ca public beton este. Plus ca la noi va fi plina sala si cu liga a doua daca jucam. La noi, publicul e flamand de performante.

Paula Ungureanu, Mihaela Smedescu, Claudia Cetateanu (La Multi Ani - azi), Madalina Puscas - Andrada Maior Pasca, Ana Maria Tanasie, Jenica Rudics, Timeea Tatar, Geta Dinis Vartic, Cristina Sunea, Cynthia Tomescu, Luciana Marin, Gabriella Szucs, Diana Puiu, Alexandru Ciunt, Reka Tamas, poate si Eliza Buceschi, Laura Oltean, Renata Ghionea, Madalina Chirila, Ioana Negria, Melinda Geiger, Aneta Pirvut, Ada Nechita, Andra Butulia, Adriana Tamas

M-am dat cu bitza si pe langa ea... pana mamicutei ei de pana

Duminica, liber... fain... am calculat: 20 de ani, 52 de duminici pe an, ies mai bine de 1000 de duminici. Cam 30 din astea 1000 nu am fost la munca, desi cred ca exagerez putin cu zilele libere. Nu asta-i problema. Idea e ca am fost liber.

Am dormit brici, gratie minunatiei ude care a inceput pe la 9 seara. Si uite asa, m-am sacrificat si-am dormit linistit visand cel mai mic si neinsemnat fiord norvegian. M-am trezit destul de repede, daca tot mi-am ales visul scurt si m-am pregatit pentru Champions League. Ba nu, Dinamo se pregateste pentru Champions League.
Ma uita la bitza si vad ca are probleme la roata din fata. Oare de ce? Am schimbat cauciucuri (am pus schwabel), am dat si o caruta de bani si teoretic macar trebuia sa fie totul ok. N-a fost. Am umflat roata si mi-am scos bitza la treaba. Ma uit la roata, se vede bine. Gata, hotarasc sa merg la Mogosa. Sunt foarte hotarat si de la piata o iau in partea dreapta, spre Coas. Sigur ca nu-i acelasi drum, doar v-am spus ca am fost foarte hotarat. Am luat incetisor, fiind convins ca ma voi razgandi rapid si ma voi intoarce acasa repejor.

Pauza: acum e la TV Stefan Banica jr. Ma enerveaza asta de mor, chiar mai mult decat Tudor Chirila. De fapt, Chirila nu ma enerveaza deloc, nu-mi place ce canta. Asa ca, sa vina Loredana cu Velea si cu piesa lor de cacat, cu Mamaia.

Iar mi-a venit cheful de scris, e Nelly Furtado cu Say it right... si nu-i cu Pacha man sau cu Carbon sau Cabron sau cum CO2-ul florilor il cheama.

Te duci linistit catre Coas. Nu-i mult, vreo 17 km. Plat. Te opresti sa-ti fluturi sprincenele pe la “la Nuci” si la Moara Veche, dupa care iti vezi de drum. Usor plictisitor, mai ales cand esti singur. Insa te duci mai tare, ca n-ai cu cine schimba timbre sau abtibilduri cu fotbalisti pe drum. Si ajungi la Coas, la izvor. Apa rece si buna, trei prunci care merg la pescuit, un baciuc pe bitza care saluta respectuos.

Hahaha... acum e Chirila la TV... nu-i bai ca si eu am trecut pe baschet.

Ma ridic pentru km de venit acasa. Ma uit la roata, da semne vizibile de slabiciune. Hoho, n-am chef sa imping 17 km. Urc rapid si ma misc la fel de rapid. Ajung in Sacalaseni si am nevoie de aer in roata. Pompa? Hahaha... mi-oi cumpara una. Intreb un nene intr-o curte si omul vine instant cu o pompa la care nu stiu ce bila ii lipsea, bun motiv sa-mi spuna ca se ocupa el de umflat. Imi curge o lacrima de ciuda, ii zic multam si hai repejor acasuca. Bag materiale serioase, respir ca dupa un concert, dar n-am de ales. Ajuns fix la curba din Catalina, care duce la Kolto si fac spectacol... aproape de tranta carierei, ca mi s-a spart camera de tot. E mult mai nasol sa faci pana pe fata...

Il sun pe Felix, omul meu doarme... o iau incet spre casa. nu-i momentul sa fug cu bitza in spate. E suficient de cald si transpir ca Zidane. Ca Zinedine Zidane, da, fotbalistul ce s-a retras. Magrebianul... Macar atat sa avem si noi in comun. Sau poate ca asculta si el Morcheeba, ca si mine acum. La jumatatea dealului si sfertul fortelor (puteam mult mai mult, dar imi era deja lene) l-am sunat din nou pe Felix. Omul a venit dupa mine cu masina si lucrurile s-au schimbat in bine... Am ajuns acasa urgent, mi-am bagat stricata in beci si am mers sa executam o baita tocmai la Moara Veche, locul cercetat anterior... Cred ca era foarte bine acolo daca ar fi fost cu 50% mai putini cetateni (a se observa ca am folosit masculinul).

Trebuie sa dau un titlu interesant

Altfel, nu se baga lumea la citit. Am "rasfoit" niste pagini pe net si am sesizat ca lumea n-re chef sa citeasca. Si ce cheful vietii sa ai daca behai de cald si unica ta dorinta este sa bagi un gat de apa rece sau sa faci o schimbare de piele cu un finlandez. Si daca se poate chiar in Finlanda. Ma uit ca ciurigaul la zecile si sutele de poze de pe fb. Unele de la mare, altele de la alta mare, unele de la munte, altele cu muntele. Si de fiecare data mor putin de ciuda. Ma gandesc la un concediu frumos, ma gandesc sa-mi car oasele in zeci de mii de locuri de pe pamantul asta, dar jur sa nu merg la Mamaia dupa ce am auzit porcaria aia de piesa cu Loredana si Velea, copiata de la niste batuci din Serbia... Bine, ce titlu sa dau? Nu dau niciun titlu.. e cald si ma duc sa-mi bag coarnele in perna si sa visez o statiune balneoclimaterica de interes local... ca Ocna Sugatag

Paula va semna sau nu

Ia sa vedem. Distractie. Citesc pe la 20.20 ca Paula vine la HCM. Direct ma uit pe site-ul clubului. Nu scrie nimic. Stiu ca emm nu este al meu si ca informatiile pe care le primesc ei sunt ceva mai rapide. Dar vreau sa verific. Si sun si eu sa vad care-i cioaca. Nu sun pe ciuriburi, ci pe cine trebuie. E deja ora 22.00 si ceva. Mi se spune ca s-au inteles cu Paula, dar ca n-au semnat. Si nu semnasera. Apoi, la 2.24 noaptea, pe site-ul clubului apare ca Paula vine la HCM. La 2.24 noaptea... Acum e deja alta zi si pariez ca Paula inca nu semnat niciun contract cu Baia Mare... Nu zic ca nu vine, zic ca inca nu a semnat. Si n-ar fi tocmai cuser sa nu fie asa, mai ales ca au aparut deja o gramada de declaratii. Lot HCM: Claudia Cetateanu, Mihaela Smedescu, Flavia Matei (insarcinata), Madalina Puscas, Paula Ungureanu (probabil) - portari; Andrada Maior Pasca, Sorina Popovici (insarcinata), Ana Maria Tanasie, Jenica Rudics - extrema stanga; Aneta Pirvut, Ada Nechita, Adriana Tamas - extrema dreapta; Laura Oltean, Oana Bondar, Andra Butulia, Ioana Negria, Renata Ghionea, Madalina Chirila - centru, Melinda Geiger - inter dreapta; Eliza Buceschi (daca ramane), Diana Puiu, Alexandra Ciunt, Reka Tamas, Luciana Marin, Gabriella Szucs - inter stanga; Cristina Sunea, Timeea Tatar, Cynthia Tomescu, Georgeta Dinis Virtic - pivot Aici avem 29 de jucatoare. Pe doua nu se poate conta, pentru ca sunt insarcinate. Sincer, nici nu cred ca vor ramane mai mult de 20 de jucatoare (si asa ar fi mult). Asta inseamna sapte locuri minus. Ce vad eu? Imprumuturi la echipe din prima liga, doar in prima liga (Deva, Cluj - ei da - Ploiesti, oriunde, numai sa joace). Pe cine? Ia sa vedem: Cine cred eu: Adriana Tamas, Madalina Puscas, Andra Butulia, Diana Puiu, Alexandra Ciunt, Cristina Sunea sau Cynthia Tomescu, Ioana Negria (probabil va pleca in strainatate). Cam asta e.

Baschetu’ mamii ei de viatza...

Mi-am rupt un deget la baschet, dar inca pot scrie. Si asta este important pentru ca n-avem chef sa-mi iau concediu. A fost odata un oras in care nivelul de tandrete scadea pana ce a aparut vacuta Milka si gemenii ursuzi si-au vorbit din nou. Sunt lucruri pe care, macar teoretic, ar trebui sa le gasesti la cea mai de paie farmacie, dar doamnele din cele sase mii de farmacii in care am intrat astazi mi-au spus ca nu tin pe stoc, deoarece oamenii din Baia Mare nu-si rup degetele. Intr-un loc mi-au spus ca au avut dar le-au cumparat handbalistele pe toate... Bai, acestea, va rog... Ma enerveaza ca nu mai pot merge la tenis de camp (de parca as fi fost cel putin zilnic pana acum), dar sunt destul de fericit ca nu mai sunt prea multe meciuri si n-am des scris cu mana ca aia e deja greu. In schimb pot citi cu degetul rupt, pot bea apa vie, pot dansa. Nu pot face Tsukahara intoarsa echer, nu pot sari de pe Tour Eiffel, nu pot sparge o nuca de cocos albastra, nu pot sa inot fluture. Pot fi insa muscat de tantari (manca-i-ar sperla), pot sa-mi leg cureaua de la ceas uda, pot sa joc baschet pe computer...

Golul Simonei si placerea de a juca handbal

Simo se asteapta sa scriu spectaculos. Am fost la handbal, a dat un gol frumos, si am promis ca scriu ceva. Daca e ceva normal o sa-mi spuna ca-s de doi bani, daca scriu ceva spectaculos, fabulos, mirific, senzational, de exceptie, incredibil, maiestuos, o sa se spuna ca urmaresc ceva. Ce sa urmaresc, ba? O stiu pe Simo de niste anisori, stiu si ca are o fetita frumi, si un sot OK, eeeehh? De ceva vreme, din spuma marii a rasarit ideea, a fost imprumutata urgent de Tania si noi mergem o data sau de doua ori pe saptamana si jucam handbal. Mai, eu am fost de fiecare data, pentru ca iubesc acest sport. Si cand am fost bolnav. Sa stiti ca si Simo a fost, cred, la fiecare joc. Joaca cat poate, cat are chef, cat n-o suna cineva la telefon in timpul meciului, cat paseaza si baietii. Azi a dat un gol. Am intrebat-o daca a mai dat pana acum gol si mi-a zis ca da, doar ca atunci a fost Dale in poarta si a "fost amabil". E fain ca ne vedem, e fain ca Simo si Carla pot povesti pe margine cand se plicti, ca se poate arunca la poarta, ca se poate alerga si transpira si alte cele. Si ne adunam. Simo, respect!

Stat prost si idiot - m-ai omorat, Oltchim

Nu e vorba de statul-palma-barba-cot. O intreprindere de stat, falimentara pana in maduva oaselor, datorita unui management grobian, cu capuse si-n pielea capuselor, vandut in parte unor nemti, s-a gandit ca n-ar strica sa adune tot ce are floarea cea vestita a apusului cu brat de aruncare si vorba romaneasca si sa se bata cu marile puteri ale handbalului mondial. Unde se capusa ca mama dracului, era pacat sa nu existe si niste deplasari in strainatate, plus niscaiva pumni in piept si basini in cap la fiecare victorie. Si-mi zic managerii de-acolo ca merita sa dai niste bani, mai ales ca nu-i dai din jebul tau, si mai ales, nu-i dai numai lor, ca-ti raman si tie o gramada. De la un combinat in moarte clinica. N-ai cum sa nu castigi campionatul si n-ai cum sa nu-l bagi in groapa pe Florescu de la Brasov, care a dat omul bani garla pentru un titlu, dar care la fiecare ban personal bagat in echipa, si-o lua in bena de la stat care baga dublu. Si nu te poti bate cu statul, ca el are bani de sulime si nici nu munceste nimic pentru asta. Sigur, si Florescu s-a apucat sa dea niste bani unor jucatoare care nu mai suportau nucile de cocos si kiwi, precum si casa fara veranda cu iedera de Marsilia. Si mi-a luat dragostea de Oltchim campionat dupa campionat. Si a venit in Baia Mare si ne-a umflat la 10 goluri, ca noi n-aveam bani nici sa ne scoatem prietenul la un brifcor si-o ciocolatica Lebada. Aveam bani de locul 4 sau de 8, de retrogradare... Si Oltchimul mi-a luat jucatoarele bune si le-a tinut in tribuna sau mi le-a imprumutat din nou. N-au luat Liga Campionilor nici cu toata nationala in teren. Si-atunci, ce-a zis managerul si meseriasul. Da-i, ba, in ma-sa cu romanismele lor. Hai sa ne bagam coarnele pe afara. Dam bani grei, ca nu dam de la noi si vine si mama lui proces-verbal sa joace la Oltchim. Toata Europa plange dupa bani, plange ca n-are nici de hartie de buda cu trei straturi (maxim doua, poate), plange ca nu poate nici macar participa in Champions League, ca o echipa ca Itxako devine sughibughi in handbalul spaniol si de-astea. Uite, nici asa n-au luat Liga Campionilor. Cu Bulatovic (a jucat foarte slab cu Gyor in deplasare, dar asta nu inseamna ca e jucatoare de doi bani), cu Pineau, cu Navarro (cinste, fata), cu romancele noastre. Cu antrenori din Dania, cu ce vrei tu si cu o gramada de scandal. Ca statul asta prost gramada a avut ceva, o echipa, in care si-a bagat picioarele si in care mai trebuia sa bage bani alte patru luni. Un stat prost, un management de cacat, un marketing zero barat, minciuni si blatuieli... Sta prost si mincinos (prin reprezentantii sai) care n-a asigurat liniste la o echipa care putea sa aduca si ciurucul nostru de tara pe primul loc undeva... Nu conteaza unde... Si nu la minciuna, la furt, la jeg, la cacarai...

Dupa 20 de ani... de presa

Acum 20 de ani era altfel. Normal. Eram tanar bine de tot si ma interesau exagerat de multe lucruri. Eram cu un prieten in Cluj, stateam la sora lui, care la randul ei statea in gazda la o doamna ce era casiera sefa la Caritas si am fost usor surprinsi de vizitele dese, cu plase cu bani, ale unora. N-aveam de lucru. Eram in Cluj si vorbeam cu o domnita care era directoarea Teatrului de Papusi. La indicatie ei ne-am dus la un film, Nikita, cu Anne Parillaud, ala fain, regizat de Luc Besson. Am plecat convins ca am vazut un fil super si asa e. Ma gandeam ca n-ar strica sa ramanem in Cluj, eu si prietenul meu, sa ne gasim de lucru, chiar la teatrul de papusi... Prietenul meu este in Cluj acum:) La venirea acasa, si-mi aduc aminte zeci de detalii, inclusiv cum mi-am fumat biletul de tren, cu a jucat la pacanele el cand n-aveam bani de pita, cum am venit cu trenul si am scapat chiar si de supracontrol doar cu un sfert din pretul biletelor pentru amandoi. Mi-a zis omul sa merg dupa Ghita, la ziar, ca tot imi place mie sa scriu. Abia se lansase Clipa, ziarul, pe 1 aprilie 1993. Pe 5 m-am dus si eu pana acolo. Am luat un pardesiu al tatalui meu, o basca in cap (scria pe ea “a la Mircea”) si m-am dus spre redactie, care era in sediul fostei cooperative Constructorul, pe 22 decembrie, langa Elite. Aveam ce imbraca, dar asa mi se parea mie ca-s mai adevarat. Am intrat, am vazut cate ceva, m-am trimis la doamna Claudia Sitaru (din pacate nu mai traieste) si m-a intrebat ce stiu sa fac. Mno... Ce era sa zic? Flotari? Sport... doar aia facusem... si uite asa m-a trimis la Nancy, cu care am lucrat o gramada de ani mai apoi. Am cerut sa ma lase sa vand ziare pe strada, pentru ca-mi cheltuisem toti banii la Cluj. N-aveau ei treaba... Si am vandut 2-300 de ziare zilnic, si nici nu-mi pierdeam prea mult timpul. Deja aveam oamenii mei. Am avut si un conflict cu un individ care m-a dat afata, bruscandu-ma din “Danina”, pe Unirii, mai sus de CEC. Ei bine, omul ala a fost de nu stiu cate ori la mine mai apoi sa-i dau bani si tigari. Si i-am dat de multe ori. La un moment dat am vazut ca nu merge sa mergi la vandut ziare si sa mai asterni cate ceva pe hartie. Dimineata era ocupata cu ziarele si atunci se intampla mai tot. Asa ca, pe 18 mi-au facut contract oamenii de acolo, multumiti probabil. Din 18 aprilie, cu hartie, pot spune ca am 20 de ani de presa. Acolo, pe 22 decembrie, in sediul acela, era o sala lunga, cu mai multe birouri, unde scria fiecare ce trebuia, vroia, avea chef, stia, informa. In 1993 ziaristii erau foarte putini, mult mai respectati decat acum si infinit mai aplecati pe munca lor. Dupa trei luni acolo, s-a intamplat o minunatie si am plecat intr-un sediu nou, la Centrul de calcul, acolo unde este acum Euro Hotel. Si am avut un birou la etajul al doilea, impreuna cu Ion Burnar (nici el nu mai traieste), Nancy si Eugen Cotarcea. Aveam scaunele noastre si birourile noastre. Frumos. Habar n-am daca intereseaza pe cineva povestioara asta, absolut reala si sunt oameni care o pot confirma. Cert este ca de astazi sunt suparat, am ajuns iar in 1993, cand am venit la ziar in pardesiul tatalui meu si cu o basca in cap “a la Mircea”. Nu mai am birou... PS. Nu reprosez nimanui nimic. sunt doar suparat

Mno, Jiji... inca unul se roaga sa dispari...

Se mai intampla la Pro... nu ma uit la sport.ro pentru ca n-am de ce. e o televiziune de sport care n-are absolut nicio importanta, cu maxim doua trei evenimente sportive in direct pe saptamana si acelea cam de mana a doua. singura "investitie" e Chican sau cum il cheama, care in 7 secunde dupa absolut orice se intampla in tara suna la Jiji. Stiti care Jiji, ala care se pricepe la orice, la politica, la oi, la fotbal, la nucile de cocos albastre, la andra si maruta, la fucking youngs; sau Ioana Cosma, care-l suna pe Mitica de la Liga, alt preopinent care habar n-are de fotbal, un futevant de la Liga, dar care poate oferi (era sa scriu oieri, nea Jiji) cine stie ce avantaje sportpunctroilor sau sefilor lor. L-au dat afara pe Stucan de la Ora de sport pentru ca asa a vrut Jiji.. ala care este condamnat la trei ani cu suspendare. ala care mai are doua procese penale pe rol. ala care e dator statului roman cu milioane de euro, ala care uraste tot ce nu e ca el. Cum kakat sa nu-l dea afara cand colegul lui, Filoti, de la Prosport, il linge in dos la ore de varf, cand superbigu' cu lant de la Digi ii ridica toate mingile la fileu lu' jiji. MM Stoica se bucura... scrie pe contul lui.. sa vezi cum o sa se bucure Stucan, MM-ule; moderat insa... si tu ai dosar penal si condamnare cu executare...

Unul cu franceza, celalalt cu rusa...

Ma uit la TV si, fara a considera ca gem de inteligenta, mi se pare ca lumea ma ia de prost. Mai ales cand ma uit la sport, unde, teoretic macar, ma mai pricep. Vad pe DigiGigisport o tampenie cu printul Cristea, Adrian Cristea, idiotul ala de fotbalist care a devenit vedeta dupa ce a dat un gol Stelei pe vremea cand juca la Iasi, dupa care s-a transferat la Dinamo, nu si-a schimbat statutul de idiot, dar si-a schimbat femeia, servind din cupa dulce a inteligentei cunoscutei Miss Plastic, Bianca... Printul vietii s-a transferat la Standard Liege si cei care executa kkaturile de stiri de la Digi ne-au informat ca blekota invata franceza... Momentan el vorbeste in engleza: mai neim is Cristea and i hope, no, to be, no, i think, i mind i say, no? Ba, mai mult, ni se spune ca i-a lasat masca, rostind un Merci beaucoup de toti banii... Ba, papagalilor, mersibocu stie sa zica si un prunc de trei ani, care si stie ce zice. Iar daca s-a uitat putin la Louis de Funes stie sa zica si sencontcatri, cum batea omul in pamant cu piciorul si i se agata pestele in carlig. Apoi, ni se spune ca Stoichita invata rusa la Serif Tiraspol si ne da cateva secunde in care acesta conducea antrenamentul... Ce zicea Stoichita? “Da, da, haraso...” Fucking youngs, mai asteptam un zaietz nu pagadi si un kanietz filma si omul e doxa de rusa...

Prietenul omului calul - nu-i asa, dle Topescu?

M-am uitat ieri pe RTV la o emisiune in care s-a discutat despre sport. Moderatoarea spera sa aiba doi invitati, respectiv ministrul sporturilor, Banicioiu, si Cristian Topescu, cunoscutul comentator de sport, ofiter, calaret, parlamentar, tata de trei prunci samd. Banicioiu era plecat din Bucuresti, asa ca a declinat oferta. Topescu a fost si el plecat din Bucuresti, dar a venit. Pâna la urma nici nu-i asta atât de important. Pe tapet, legendarele povesti despre sportul românesc si de ce merge treaba prost acum. Topescu, om scolit, a avut raspuns la tot. Si am ascultat o gramada de povestioare, o gramada de lucruri spuse frumos, usoare aratari cu degetul si asta e tot. - ne povesteste dl Topescu despre directiva UE cu trei ore de educatie fizica pe saptamâna, cu ziua de joi sportiva in Franta, cu faptul ca România este pe locul 4 in UE la obezitate infantila. Unde sunt trei ore de educatie fizica in România? - ne povesteste dl Topescu ca nu sunt bani la sport... nene, ai fost parlamentar, ai putut face o lege a sponsorizarii, patru ani ai putut face o gramada de lucruri... te-am vazut la TV la inceputul mandatului, când le spuneai colegilor sa mergeti pe scari un etaj, nu cu liftul - nu sunt bani in sport, e real... ia sa vedem noi cine a fost pe locul al doilea in cadrul Senatului la cheltuit bani in fiecare luna? oare nu dl Topescu? - mai spune dl Topescu de ziarele care cauta can-can-uri... cine mama dracului a fost seful unui ziar, care si atunci asta facea? ne mai scoatea Topescu cu un editorial, prietenul omului, calul... in conditiile in care noi suntem zero baraj in hipism, dar nu uitam sa pomenim de medalia de argint a lui Henri Rang de acum aproape o suta de ani - povestea dl Topescu si de Cupa Satelor la trânta, unde au fost descoperiti doi viitori medaliati cu aur la Olimpiada. Acum poti gasi copii buni, dar nu se mai fac competitii... da, se pot gasi buni... daca ii gasesti la 16 ani, trebuie sa fie incredibil de talentati sa poata câstiga ceva In 1960 s-au inregistrat trei miliarde de oameni pe planeta, patru miliarde peste 14 ani (in 1974) si cinci miliarde de persoane in 1987. Acum sunt 7, peste 7. Si tot sportul este mult mai dezvoltat, mult mai tehnologizat. Am fost campioni mondiali la handbal când erau sportivi legitimati cam 15-20% din câti sunt acum, când 5-6 tari contau in handbal. Acum fac sport de performanta cel putin de trei ori mai multi oameni ca in 1960. Implicit si concurenta e mai mare. Sa ma mai lase si Topescu, ca a ramas numai cu povestile (recunosc ca povesteste frumos).

M-a batut placa...

Si astazi mi-am dat seama ca n-o sa ma dau niciodata cu placa. Sau nu asa cum mi-as dori. Sigur ca am renuntat mult prea repede, dar simt adeseori cand unele lucruri nu mi se potrivesc. N-as fi crezut niciodata ca nu mi se potriveste vreun sport. Ca n-as putea face fata macar la un nivel mic, amator, modest... Apoi, mi-am adus aminte ca nu doar placa este ciudata... La fel sunt schiurile, la fel sunt sporturile in apa, la fel este mountain bike downhill, zeci de alte discipline care nu mi se potrivesc si nici n-ar avea sens sa-mi pierd vremea sa le incerc. Nu mai pun la socoteala sumele de bani investite degeaba. Acum doi ani, prin ianuarie, am mers impreuna cu prietenul meu si cu sotia lui la Izvoare, pe partie, cu placa. Ei aveau placa, eu nu. Aveam si un echipament penibil, cumparat aiurea, asa, ca unul care habar n-are. Insa m-am distrat copios, am facut poze garla, m-am simtit bine si chiar am alunecat 15 metri pe o partie absolut virgina. Mai apoi, am fost la Suior, la cota 1000 si am incercat sa-mi scap pielea de copacii din zona. M-am distrat si atunci, s-a si filmat ceva. Intre timp am incercat sa cumpar echipament decent. Am cumparat costum de schi Phenix, casca Uvex, ochelari (doua perechi), buti Salomon, pantaloni de protectie Reusch, termali bluza si pantaloni, manusi, placa si legaturi noi, ciorapi, cagula. O gramada de bani si, uite, acum, toate sunt de vandut. Culmea, pe masura ce imi cumparam echipament, mergeam tot mai rar pe partie. Cred ca e o mare problema cand faci de toate pentru a avea ceva, dar nu mai faci de toate cand ai tot. Toti au cazut cand au invatat, indiferent ce spun. Am incercat sa vad de ce nu-i place prietenului mei sa joace tenis de camp... Pentru ca nu mi s-a parut nicio clipa ca i-ar place. Dar nu m-am bagat in seama si l-am lasat sa aleaga. Din fericire si el m-a lasat sa aleg de aceasta data. Probabil exact din acest motiv suntem prieteni buni. Pentru ca ne respectam reciproc si nu insistam sa aflam mai mult decat trebuie. Am zeci de exemple, dar nu conteaza. Daca ai o senzatie de doi bani, daca n-ai convingerea ca poti face ceva (mai ales daca nu este vital), nu face. Sigur poti face altceva mult mai bine. Mno, eu va tzuc pe toti cei care vreau... Mai bine decat m-as da cu placa:)

Revelion la si patru...

Pe la 22.30 m-am luat de umar si aproape frateste au gonit cu viteza frigului catre centrul nou al orasului Baia Mare. M-am oprit la un non-stop de unde am cumparat un cognac Jidvei, zambind prietenos spre doi insi care mi-ar fi luat sticla, banii, hainele si jumatate din imparatie. Din fericire, nu sunt nici suficient de batran si nici suficient de gras pentru ca ei sa-si foloseasca “marmida” inspre mine. Apoi, am luat-o voios catre scena, catre locul care trebuia sa-mi aduca... habar n-am ce, dar de bine. Am ajuns la brad... imi pare rau ca nu mi-am luat patinele cu mine... vreo 10 prunci insistau sa creada ca e bine. In jurul bradului, jale mare... cativa oameni care si-au baut deja masini, case, creiere, bani, tot... si continua sa bea orice. putina lume in centru, semn ca m-am miscat rapid si prost. nu bag de seama si ma amestec printre ceilalti. Incepe sa cante Gasca de acasa. Frig bine... ma intalnesc cu niste prieteni, cu niste colegi din presa si stau. Vine VH2... habar n-am cine-s, nu ascult, dar vad un Cotabita in zona; mno... astept. Urca astia pe scena, in timp ce rulau imagini cu primarele nostru pe un ecran. Apare si ora, patru minute si ceva pana la ora 0.00, dupa care dispare. Mai apoi, iese VH2 si intra primarul. Care adreseaza un mesaj pe care-l termina la ora 00.03 si ceva, dupa care, da tonul: 10, 9, 8, 7.... cum sa nu rad... in Baia Mare incepe Anul Nou cand vrea primarul... dupa aia, un absolut frumos foc de artificii... si iar VH2, cu Cotabita transpirand la minus 10 grade doar cantand... absolut totul este real.

Nu stiu daca Tadici poate face ceva... in atac, sigur nu

Romania in Serbia nu mi se pare nici mai slaba nici mai organizata ca alta data. Meciurile din Rusia, din 2005 sunt amintire, au trecut 8 ani de atunci. In timp ce Norvegia a devenit pe an ce trece o echipa impresionanta, de campioane, ale noastre n-au progresat aproape deloc. Din pacate, asteptarile romanilor sunt mari. Iar explicatia este simpla: Oltchim se bate de ani de zile la Champions League, nationala e pe scheletul Oltchim. Adeseori si antrenorii erau aceiasi. Jucatoarele de la Oltchim au salarii enorme si trebuie sa arate ceva de banii astia. Da, dar salariile alea sunt la Oltchim, nu la nationala. Tadici este un antrenor de aparare foarte bune. S-a vazut la toate echipele la care a antrenat. Mizeaza foarte mult pe un inter ce arunca la poarta si pe aparare-contraatac. Echipele lui inscriu putine goluri, dar si primesc putine goluri. In schimb, are mari probleme la atacurile pozitionale. Cel putin la Europenele din Serbia, Romania a fost de ras la atacurile pozitionale. Nicio schema clara... Ca sa nu mai vorbesc de atacurile in superioritate numerica. Maxim doua astfel de situatii au fost fructificate, in rest nu s-a simtit plusul. Acuma sa nu credem ca Tadici e raul absolut. Nu... nici nu e. Si chiar ii indic sa-si ia un antrenor secund altfel decat Pera, care scoate un cuvant doar cand nu-l vede nimeni. Nu. Sa-si ia un secund priceput la atac, care sa aiba si putina personalitate. TE SPURC TVR PENTRU COMENTATORUL BOCANACIU, CARE N-ARE NICIO TREABA CU JOCUL ASTA.