Multu, Melinda Geiger!

Nu cred ca e o tampenie sa iti expui sentimentele, atata vreme cat lucrurile sunt bune si pentru tine, si pentru cei apropiati tie si pentru cei care sunt in zona prin care iti porti tu nucile de cocos albastre. M-am tot gandit daca sa spun ceva sau nu. Si ma doare-n cursul saptamanii viitoare daca ma avantajeaza sau nu. Pana la urma e un lucru pe care eu nu o sa-l uit si pe care l-am trait cu putere.
Am avut niste emotii de Liga Campionilor, pentru ca era meci de Liga Campionilor. Inainte de meci, in timpul meciului si dupa meci. In general, oamenii ceva mai sensibili cauta o cale de refulare pentru a nu-si trada emotiile. Si atunci urla la arbitru, arunca pumnul in aer la fiecare gol, se bucura de parca si-ar juca ultima carte, iar la un moment dat, n-are ce face, se ascunde.
HCM Baia Mare a castigat meciul cu Viborg la limita, cu gol marcat de Melinda Geiger in ultimele secunde. Am aplaudat cu toata lumea, m-am descarcat ca toata lumea, dar nu de tot. Dupa meci am mers in sala de conferinte. Acolo erau colegii mei si mai era Melinda Geiger. M-am uitat, am mers pana la Meli, pe care o cunosc de ceva vreme, i-am pupat mana, apoi ea m-a pupat pe ambii obraji si mai stiu ca i-am spus ca nici nu mai tin minte de cand n-am fost asa de fericit. Ba, frate, mi-au dat lacrimile, jur. Am lasat capul jos ca un pilier de efect, am impins tare picioare spre usa si am plecat de tot. N-am mai stat la nicio poveste. Uite, prietene, vezi, pentru momentele astea merita sa faci sport, sa te uiti la sport, sa iubesti oamenii, sa iubesti fenomenele, sa ai emotii.