Nici acum n-am vazut cum poate fi batut Gyor

Te plimbi linistit vineri seara cu prietenii tai si discuti de meciul ce urmeaza sa fie sambata seara, cam la aceeasi ora. Gyor termina antrenamentul din Polivalenta si fetele tasnesc spre Hotelul Mara... Nici n-apuci sa bati bine copilul ca ai si ajuns. Autocarul este acolo, jandarmi sunt si ei prin zona, bun moment sa ne aruncam si noi un ochi inauntru. Tati, e cea mai buna echipa din lume. O vad pe Gorbicz pe o sofa si vorbeste la telefon. Du-te si fa-ti o poza cu ea, ca vin cu tine - zic. Omul meu nu vrea si mai povestim putin, iar la doi metri de mine Gorbicz... Ii si spun numele, ea se uita, noi pasim si gata. Nu te bagi in curtea omului nici macar sa-i oferi un foc. Reguli stricte la Gyor, dragilor, daca si regina se fereste.
Vine sambata si sala e plina cu o ora inainte de meci. Pardon, scarile sunt pline, la fel si bucata de sus. Vin si ungurii in sala, vin si ai mei si ai lor. Fetele de la HCM sunt in sala si cu 45 de minute inainte de meci. Povesti, interviuri, usoare incalziri. Am si eu 16 emotii. Doua dintre ele mai mari decar normal. Fix cat doua nuci de cocos albastre. Simt ca trebuie sa fiu fericit.
Intra si Gyor, cu toate vedetele sale. Langa mine o fatuca face poze si o mananca din ochi pe Katrine Lunde Haraldsen. E Madalina de la Ploiesti si fac cunostinta cu ea. Salut, prunc, din nou!
Vine Liviu Bala in zona si cum e Mafalda de ceva vreme il chem sa-mi spuna pronosticul esential. Omul e convins ca batem cu patru goluri diferenta. Eu sunt convins ca sansele sunt nule. Dupa meci imi spune si el ca Gyor e din alta parte.
Galeriile se fluiera una pe alta. Ungurii au un imn al lor, iar fetele stiu sa asculte imnul cantat de galerie. Cam greu de auzit intre atatea goarne. La prezentare echipelor, ai mei sunt in general impasibili, in timp ce ai lor se intorc cu spatele si fac gesturi obscene. Nu toti, evident. Contre exista si in continuare, dar lucrurile nu degenereaza absolut deloc. Sala este arhiplina si... 21-33.
Nu-mi curge nicio lacrima, desi stiu ca se putem ceva mai bine. Daca jucam in Himalaya, in Sahara, la Weimar sau la o manastire din Nordul Moldovei, daca o facem in slapi sau in papuci de casa, in Tsukahara echer sau cu Triplu Toe-lop obligatoriu, cu mingea sparta, cu sau fara spectatori, eu RECUNOSC, tot ne bat. Este cea mai buna echipa pe care au vazut-o eu pe viu, la feminin: apoi vine Viborg si Ikast Bording de acum 5-6 ani, aia cu Valerie Nicolas, Gro, Katya Niberg...
Renata e suparata afara si chiar isi deranjeaza machiajul cu niste lacrimi. Nu stiu care-i filmul si ma bag in seama. Nici Ana Maria nu este tare fericita ca s-a pierdut la 12 goluri. Nici n-are cum. Ba chiar e convinsa ca trebuie sa intri in teren si cu Gyor ca si cum te bati de la egal la egal (sanatos). Diana e multumita si-l asteapta pe Radu dupa meciul lui. La fel si Zuzi, numai ca ea nu se simte grozav. Vorbesc cu o doamna si-i spun ca nu mi se pare ca e normal sa apare Paula din start, atata vreme cat nu e in forma si doamna imi face semn ca sotul Paulei e in spatele meu... Asta nu inseamna ca-mi schimb opinia (care oricum nu conteaza). Laura se grabeste ca o asteapta ai ei... Mada a jucat cu Valcea la Brasov si a venit cu Cami Balint acasa. A ajuns si la finalul meciului... Sincer, e 0.48 si nu mai am nici un gram de umor, asta in cazul in care am avut vreodata. Iar maine merg la munca sa scriu iar de handbal.