Baia de serviciu este ocupata

In clipa in care ai decis sa mergi cu masina pana la Sighet si ti-s stricate senilele, gandeste-te mai bine. Vei pleca din Baia Mare (daca esti din Baia Mare - nu te surprinde?), iar cand vei ajunge in Tautii de Sus, adica la 5-6 km, vei vedea pe ce drum de cacat mergi. Unul dintre drumurile care au fost facute prin luna octombrie 2011. Bani aruncati de pomana. Vei urca putin, si vei vedea ca in Baia Sprie drumul este cam la fel de prost, nu mai vorbesc de bucata dintre Baia Sprie si bifurcatia ce duce spre Suior sau spre Hanul Pintea.

La intoarcere ai proasta inspiratie sa alegi drumul prin Cavnic. Ei bine, aici chiar ai pus-o. Incredibil de prost drumul pana in Baia Mare. Cavnic e un orasel mort de cand nu mai este mina acolo. Unii s-au gandit sa revitalizeze zona cu niscaiva turism. Exista niste partii de schi in zona, mai este si drumul spre statiunea de interes local (cum scrie pe tabla) Ocna Sugatag... Doar ca drumul acesta este mai degraba forestier.

Bineinteles ca Basescu ii de vina. Si Boc, ca a taiat salariile bugetarilor. Iar anumiti bugetari nu puteau rezista mult cu salariul taiat, asa ca s-au sacrificat sa-si ia niste comisioane. Imi spun mai multi prieteni ca drumurile din aceasta parte a tarii sunt cele mai proaste din Romania. Si fondurile europene sunt putine pentru ca nimeni nu se ocupa cum trebuie. O sa vina alegerile si veti vota iar pe unul care baga balarii si minciuni de ne vor iesi pe nas. Nu mai bine il votati pe Dan Diaconescu Direct... el va da 100.000 de roni (nu reni), sase lame Gillette si doua Wilkinson, doua scroll-uri zilnice cu nenorociri, plus o cale ferata mai rapida ca TGV-ul, ce te va duce de la Timisoara la Bucuresti in 3 ore... Deci, fiti atenti, n-a zis Baia Mare, ci Timisoara...

De ce stau eu in Baia Mare? Pentru ca Baia de serviciu este ocupata.

De cate ai nevoie sa nu-ti placa Radu Voina?

1. Daca nu-l cunosti deloc, un singur meci... atat; un meci transmis la televizor, in care poti asculta indicatiile de la time-out
2. Daca-l cunosti de 2-3 ani, n-ai nevoie sa nu-ti placa; stii asta
3. Daca-l cunosti de 10-15 ani te-ai obisnuit cu el si nu mai ai problema asta
4. Daca-l cunosti de o viata, atunci chiar e mare bai si usor inexplicabil. La fel cum spunea mama lui George Costanza din Seinfeld, in momentul in care a vorbit la telefon cu viitoare sa nora, care-i spunea ca se marita cu George: “May I ask you why?”

Tocmai am vazut meciul Metz - Oltchim: 26-26... Implicit sunt subiectiv si usor enervat de meci. La meciul cu Buducnost am fost prost inspirat si am cumparat o punga de alune, de 200 de grame, pe care am ras-o de nervi in 45 de minute. Acum, n-am luat nimic, nu mi-am ros unghiile, nimic; doar mama mea a venit o data in camera mea sa-mi spuna ca ea nu m-a invatat cuvintele pe care le rosteam si ca ar fi mai bine sa tac

HCM nu e Minaur... Minaur nu mai e

Degeaba insista unii sa creada ca Minaur traieste. Nu, aia e legenda. HCM a preluat jucatorii de la Minaur, de la echipa care a retrogradat. N-a preluat datoriile clubului Minaur.. a preluat doar ce i-a convenit, pe principiul: am datorii, trec clubul in faliment si jucatorii sunt liberi. Acei jucatori vor semna cu noul meu club, care n-are datorii si care activeaza intr-o divizie inferioara.

Desi n-a adus bani la club, a stiut insa sa-i cheltuiasca pe cei care au venit. Fara absolut niciun folos, atata vreme cat echipa a retrogradat. Ma asteptam sa vad pumni in cap din partea presei. Caca, nimic. Mai nimic... Nici macar la finalul anului, la premiul lamâia, nimic. La cea mai slaba performanta cu putinta. Nimic. Nu, acolo era pe locul 5, ultimul si trecuta la dezamagiri. Pentru retrogradarea Minaurului trebuia gasita o rubrica noua.

In vara tocmai avem doua echipa care lupta pentru locurile 1 si 2. Nu s-a putut face una buna, s-au facut doua rele. Adica doua care sa se impiedece reciproc. Nu una care sa canalizeze toti banutii, toti jucatorii de valoare (aia care este) si sa promoveze en-fanfare. Sincer, nici nu se putea. Nu vad cum, brusc, ar interveni o prietenie intre Extrem si HCM. Cine a fost la meciuri a vazut ce „prietenie” este intre cele doua. Si nici nu m-ar mira sa vad, in cursul acestui sezon, ca una dintre acestea doua echipe nu-i va trage un picior in dos celeilalte pierzând un meci esential.

In iarna, zice singurul comunicat de presa primit in ultimele 6 luni de la HCM (baieti) ca s-au facut transferuri. Ca a venit un neamt, din Bundesliga 2, ca a mai venit un macedonean. Apoi a venit Bondar. Ce mai conteaza ca unii dintre noi am aflat mai târziu? Om la om la Eric, mare neamt ce-a venit sa joace la HCM. Unde e neamtul acum? Este out... V-a spus cineva de ce l-au dat afara? A scris cineva ca maretia sa a avut un vagon de basini in cap? Apoi, macedoneanul ala ce valoare are? N-are, dar macar isi cunoaste lungul nasului. A comunicat cineva cu presa ca Lascar Pana s-a implicat in antrenamente la HCM? Nimeni nimic.

Zbiara Shari, nu te lasa!

M-a pus Curatu sa dorm o ora ieri dupa-amiaza, motiv pentru care nu pot dormi acum. Nu mai pot. Mi-am zis sa nu stau ca berbecul sa behai si sa motai in pat, cand este Australian Open la televizor, si inca in direct. Deschid tv-ul si clar nu mai pot dormi. Prietena Maria Sharapova joaca si zbiara cu domnisoara Ekaterina Makarova, doua rusoaice adevarate. Shari, draga de ea, bate la fund orice strigat din circuitul WTA, stand cel mai bine la capitolul decibeli urlati pe teren. Pana una alta, fata s-a calificat in semifinala, dupa 6-2, 6-3.

Da, e clar, n-o poti lua pe fata asta acasa, ca-ti trezeste toti vecinii si daca vrea un pahar cu lapte. Dar joaca bine, asta-i foarte clar. Daca te enerveaza putin si-i zici ceva de pumni in cap (zici marlane, nu faci), asta nu se apuca de plans, ci de urlat. Si atunci sa vad ce le spui la politai, ca 112 sigur va fi apelat de vecini. De aia mai putini deranjati, din cartierul vecin. Nici macar nu-i poti face un cadou decent, ca iar ai pus-o daca se bucura fata.

La Wimbledon, in 2011, Maria a urlat senzational intr-un meci cu Laura Robson, reusind sa ajunga la 116,9 decibeli, doborând vechiul record, care ii apartinea tot ei, 105 decibeli. Spre comparatie, trebuie sa stiti ca o motocicleta Harley Davidson ambalata la maxim ajunge la numai 85 de decibeli. Sa umilesti un Harley doar urland chiar mi se pare o performanta.

Moda tipetelor in tenis a fost creata de Monica Seles, in anii ’90. Fetele din fostul spatiu sovietic au adus-o insa la perfectiune, in anii 2000. Pe lânga Sharapova, care face un zgomot comparabil cu cel al unui avion cu reactie la decolare, si Victoria Azarenka se remarca prin tipete, ajungând la 83 de decibeli. O alta jucatoare ce pare pregatita sa doboare recordul stabilit de Maria Sharapova este portugheza Michele Larcher de Brito, care a ajuns pâna la 104 decibeli.

Dupa cum se poate observa, niciun cuvintel despre sex, sa nu se spuna cine stie ce. Nu ca n-ar merita. Pana ajungi la ea, trebuie sa le cunosti pe astea sub 80 de decibeli. Sa te obisnuiesti cu decolarile...

Sex in piata... va sterg de pe fb

Recunosc, sunt departe de adevar. N-am citit nici fosta viitoare lege a sanatatii, nu cunosc in amananunt nici ce a facut Raed Arafat cu SMURD sau ce fante de orice rau sau bine mai sunt prin acea zona. Implicit, nici nu am comentat prea mult. Unii comenteaza chiar daca sunt la fel de necunoscatori ca mine. Toate cacaturile incep sa puta, ca Base i-a enervat pe oameni. Pe aia care au probleme, adica marea majoritatea a populatiei acestei minunate tari. Pe mine ma enerveaza politicienii de multa vreme.

Uite, in Maramures spre exemplu. Sunt niste parlamentari de care nici n-am auzit. Sunt niste oameni care s-au dus in Parlament si in afara de a trece niste amendamente la buget sunt pe spate. Nimeni nu a auzit de ei. Si amendamentele alea sunt niste bani pentru bisericile din colegiul lor. Absolut neesential. In 22 de ani nimeni n-a avut nicio treaba sa aduca bani in prapaditul asta de judet, care a ajuns vai de curutzul lui.

Ies sute de oameni pe strada (cateva pot fi doua sau noua, dar tot putin e), sar cateva televiziuni sa ne impresioneze. Celelalte, care sunt cu portocalele sar sa dezminta. Nimeni nu informeaza corect. Apoi, apar retelele de socializare, care au acum o infinita importanta. Unii indeamna la iesit in strada, altii la intrat in case. Am o teribil de mare satisfactie sa elimin din lista mea de prieteni toti cei care imi cer sa fac ceva, bun sau rau, fara a aduce nici cel mai mic argument. Deja am sters o gramada.

Nu ma intrebati daca tin cu Base sau cu altii, ca nu stiu inca. Ma voi informa si eu cumva. Iau 120 cuvinte de la Gadea, 16 de la Cristoiu, doua expresii de la Ciutacu si una de la Radu Moraru (de la Tudor de la Antane nu iau nimic, ma enerveaza). Imi voi aminti de Geoana si de Vantu, de bordurile lui Videanu, de plescoii Udrei, de armele lui Miki Spaga, de termopanele lui Bombo, de poemele lui Marko Bela, de faptul ca traiesc in Romania si am ministru al culturii ungur (nu ca as avea ceva cu ungurii), voi mirosi oportunitati de scandal cu Dan Diaconescu, voi lansa niste laturi cu Vadim, voi Becali (cred ca e verb asta). Sau nu va voi baga in seama, ba, stifturilor, si ma voi uita in continua la sarituri cu schiurile. Si asa vrea omul sa zboare de cand se stie... Freud spune ca visand ca zbori e o dorinta de a face sex (citeste Interpretarea Viselor)... Asa ca, mai bine visez ca zbor, decat sa cobor pe pamant si sa dau sex in piata...

Cercelul din zona intima

Iti place ce cercei mi-am luat? De multe ori ma intreaba si pe mine fetele. Sincer, nu ma intereseaza absolut deloc, mi se par niste lucruri cât se poate de inutile. Acum gasesti cercei pe unde nici nu te astepti. E la moda acum cercelul in tibie... Iti faci o operatie de micsorare de creier pâna la minimul posibil (ca tot n-ai nevoie), iti spargi piciorul si faci un piercing de senzatie pe tibie. Multa atentie sa nu-ti faci pe peroneu, ca vei deveni penibila. O sa-ti faci unul anul viitor, când va fi la moda.

Sau, uite, poti sa-ti faci unul in buricul drept. Cum, cum adica in buricul drept? Fata, ai ramas in urma mult... Ce, tu ai ramas cum te-o facut ma-ta, cu un singur buric? Fata cu un singur buric este ca si capul cu doua urechi, adica normal. Chiar vrei sa fi penibila?

Stau bine si ma gândesc ca se baga cercei si sub brat. Se baga acolo si se lasa pâna se imput. Pentru asta, nu mai trebuie sa curatati de par zona si, e indicat, chiar sa faceti niste codite impletite (sunt diverse motive folclorice). Dupa ce coditele sunt gata, se pune cercelusul acolo, undeva la vârful somoiogului... Uf, fata, tu l-ai pus inainte. No, acuma cauta-l si scoate-l...

Sunt si cercei care sunt pusi in zone intime. Este destul de dureros si poate fi usor deranjant. Plus ca mai au un dezavantaj teribil: trebuie sa scoti limba si, asa cum stim inca din copilarie, nu-i frumos sa scoti limba.

Sunt eu plictisit de povestile astea cu cercei. Cred ca ma voi duce pe un site ceva mai interesant, acolo unde se vorbeste de inele si lantisoare.

Mult Happy New Year!

Dragii mosului (pentru tinerii sub 40 de ani), prunci (sub 20 de ani), dragi tovarasi si prieteni, bã, m-am trezit. Behai de somn (sper sa nu ma auda Becali, ca ma ia la saivanul de la Steaua) si m-am gandit ca mai tarziu nu voi avea timp sa scriu nimic. De parca ar interesa pe cineva:)))

Sa fiti sanatosi in 2012 (nu-i musai sa crapati dupa), sa va cânte la nunta Iron Maiden si freza unui stomatolog, sa câstige România la handbal feminin fara sa injur vreodata si fara sa-mi albeasca vreun fir de par, sa luati cina cu Monica Belucci in timp ce va cânta “The Gutzã” la ureche, sa calatoriti in acelasi autoturism cu Michael Schumacher muci de beat, sa nu dati bani imprumut, sa va platiti taxele la stat si statul sa va ofere in schimb alte taxe de platit (asta chiar se va intâmpla), sa nu va pierdeti nuca de cocos albastra, sa gasiti femeia si barbatul potrivit si sa-i casatoriti intre ei, sa faceti de cât mai multe ori dus, sa aveti apa calda la casa de vacanta, sa aveti pampersi când faceti pe voi (pentru cunoscutii sub doi ani si pentru cei mai emotivi), sa visati ca sunteti Messi si sa va gasiti echipa in judet II, sa fiti Messi si sa-l vizitati pe Grumaz.

Sanatate dragutilor de voi si numa’ bine! Sanatate, ca boala vine!

Vai de curu' nostru - anul trecut. Nu s-a schimbat mare lucru

A mai trecut un Craciun. Pentru a doua oara in ultimii 39-40 de ani n-am cântat nici macar o strofa dintr-o colinda, n-am facut nimic (hai, poate o jumate de strofa). Iar n-a fost zapada afara si nici in casele unde am fost, spiritul sarbatorilor de iarna exista numai si numai la televizor, acolo unde ne sunt prezentate niste lucruri fabuloase in fiecare an. Am scris ceva anul trecut si nu pot modifica mare lucru.

Vai de curu' nostru ca natie. In maxim 5 ani cred ca nu mai avem nicio sarbatoare proprie la care sa facem referire. Sarbatorim Thanksgiving day si ne umplem curcanul cu pui, sarbatorim Ziua Sf. Valentin care nici nu este la noi in calendarul bisericesc pe 14 februarie, sarbatorim Ziua Mortilor Americani, ziua viilor francezi, ziua prostilor de romani si ziua inaltarii falusului la vechi mayasi. Orice sarbatorim, numai sa nu fie romanesc. Ca, nu-i asa, tot ce-o romanesc e de cacat. Inclusiv noi.

Nu mai colinda nimeni (foarte putini), nu mai stie nimeni mai mult de doua strofe de colinda. Nici macar copilasii din vecini nu mai vin sa-ti spune un cantecel... Unicii care mai vin sunt tiganii, dar si ei au probleme ca sunt interfoane. Atat. Jenant. Revelionul il va sarbatori toata lumea, de asta sunt sigur. Ne vom duce la ceva crâsma cu filet pe dreapta, unde om decarta peste 1,5 milioane lei / cap de vaca furajata, vom fi tare atenti cu furculita de mancat pui (tarane, puiul se manânca cu mâna) si vom rade de vecinul nostru ca habar n-are sa bage-n gât un peste si nu stie nici la ce foloseste apa cu lamâie de lânga, mai ales ca el n-a cerut limonada.

Stau si ma gândesc ca traiesc in Maramures, unde mai este ceva Craciun, desi tind sa ma indoiesc pe an ce trece. Iar daca eu m-am distrat atât de bine, ma gândesc cum s-o distrat bucurestenii. Fraierilor, peste 3-4 ani o sa si lucrati de Craciun!

Abia astept sa fiu pensionar, iar daca se poate, si sarac

Macar in luna decembrie. Nu-mi fac iluzii ca voi fi un pensionar bogat si am toate motivele din lume sa cred asta, mai ales ca nici la Loto nu joc. Copil nu mai pot fi, nici bogat, nici sarac. Nici asistat social major si nici homeless nu-s. In schimb observ foarte frumos ce se intampla mereu in luna decembrie.
O masa redusa de oameni face cadouri unei mase imense. Aia de merg la munca. Ei trebuie sa cumpere copiilor lor si familiei cadouri de Mos. Si nu se egzista sa faci cadouri doar de Craciun, pentru ca si Nicolae exista (are grija televizorul sa informeze orice copil).
Apoi, tot aia trebuie sa dea baniu la scoala pentru serbare, sau sa-i cumpere propriului prunc ceva pentru a nu se face de cacao la scoala.
E bine sa te uiti prin casa binisor sa vezi de ce te poti dispensa in luna decembrie, deoarece sunt cateva zeci de mii de organisme si organizatii care ajuta copiii, batranii, orfanii, ciurigaii, strainii, apatrizii si nucile de cocos albastre.
Te uiti la TV si n-ai de ales, mai dai si tu un SMS pentru cine stie cine te emotioneaza. Pe bani, normal.
Vine Hrusca, te pui... mai scoti niste bani din jeb, sa vada ai tai... o singura data pe an vine omul aici, nici atunci sa nu-l asculti?
Se fac tot felul de concursuri, de smecherii, unde nu te bagi, ca-ti bat altii obrazul. In decembrie, trebuie sa castige ori un copil, ori un batran, ori un sarac, ori si una si alta.
Culmea, desi toate acestea iti slabesc bugetul, iti face in general placere sa executi gesturile astea. Iti aduc multumire in suflet.

Bravo, Silviu... cu pinguinii tai...

Ieri, The Telegraph sau Daily Telegraph mai degraba, a publicat o fotografie foarte frumoasa a baimareanului Silviu Ghetie, fotograf profesionist, in sectiunea “photo of the day”. Adica marti, 13 decembrie. Absolut de apreciat, mai ales ca fotografia este de sezon si e foarte frumoasa. Pun si eu aici aceasta imagine, pentru a putea judeca si dvs.

Il cunosc pe Silviu de foarte multa vreme, vreo 25 de ani si ne-am inteles de multe ori bine, alteori mai putin. Dar niciodata n-am fost cei mai buni prieteni si nici cei mai mari dusmani. M-a invatat si pe mine niste lucruri din arta fotografica si nu i-am ramas dator. Chiar am acasa mai multe poze facute de el (cu mine, evident). Mai pot spune ca el i-a ajutat si initiat in tainele fotografiei si pe alti prieteni ai mei.

Poza a aparut pe 13 decembrie, cineva a vazut, a postat pe facebook si de aici a inceput spectacolul. Ziarul Daily Telegraph este pe locul 4 ca vanzare in Regat, iar asta inseamna undeva la 800.000 de cititori zilnic, ceea ce nu-i de colea. Plus vizitatorii de pe internet. Nu se compara cu The Sun, dar oricum vinde foarte mult (si are alta calitate). Nu e tabloid ca The Sun (sa nu mai aud ca englezii nu sunt fani can-can, click si lbertatea).

A inceput toata lumea sa scrie de Silviu Ghetie. Ca e o imagine senzationala, ca Silviu e deja celebru in Anglia, ca fotografia a facut inconjurul lumii, ca dintr-o data Silviu e genial si, asta ma enerveaza cel mai tare, incep asocierile, care pâna acum nu numai ca n-au fost facute, dar nici macar nu s-a gândit cineva la asta. De azi apare peste tot, colegul nostru, cel care a lucrat la noi, colaboratorul nostru permanent, colaboratorul nostru senzational. Astia care pun pret pe munca lui Silviu doar când se pot lauda. Silviu este mai degraba un free-lancer. Si tin minte anul 1997, cand incercam impreuna cu Silviu sa ne angajam la Graiul... in luna ianuarie, pe 27 s-a pus in discutie angajarea noastra... si s-a ridicat unul mare de tot de la Graiul si a spus ca nu ne pot angaja ca am mai lucrat si in alta parte. Ce bou... Nu m-ar mira ca acum sa scrie ceva in Graiul despre Silviu... Si mai tin minte si alte cutricareli peste care a fost nevoit sa treaca. Si mai stiu ca nici acum n-are un job stabil...

Fotografia este realizata iarna trecuta. Am vazut-o prima oara pe site-ul rusesc photoforum.ru. Habar n-am daca a fost publicata si in alta parte mai devreme. Si a primit acolo comentarii frumoase. Este o imagine reusita, cu care chiar se poate mândri. Dar vad ca mai mult se mândresc altii cu Silviu. Dragule, de mâine iar nu te mai baga in seama, chiar daca te duci la ei cu un portofoliu de imagini senzationale. Altii stiu...

N-o sa faceti nimic nici acum...

Sunt oameni pe pamântul asta care se cred orice. Se cred Dumnezei, se cred Atotstiutori (unii, ca Borcea, Atotstivuitori), se cred Chuck Norris, se cred Desteptii Pamântului. Si, in virtutea (oare?) acestei credinte proprii, isi permit sa strânga laturi si sa la arunce in capul oricarei persoane care nu-i linge in fund sau care nu le face pe plac.

Becali George este unul dintre acestia. El isi permite sa faca pe toata lumea cum vrea, sa injure pe cine vrea, sa faca ce vrea lichenii lui, ca muschi are numai angajati. Omul a inventat respiratia care injura, cuvintele care put, transpiratia care mimeaza inteligenta, palaria si fularul care gândesc in locul tau.

Poate Balaj sa fluiere prost un meci. Poate sa faca greseli. Il porti face corupt chiar si fara vreo dovada, il poti face chiar si nenorocit. Dar nu poti spune astea: “Astfel de oameni nu trebuie sa traiasca, sunt niste jagardele”... “Il rog pe nenorocitul asta de Balaj sa ma dea in judecata. Zicea ca are si el copii si nevasta acasa si nu-i place sa fie facut in toate felurile la televizor. Pai, bai, nenorocitulle, nici copii nu meriti sa ai”. Asta nu poti face, nu poti spune. Esti un mârlan daca faci acest lucru...

In locul arbitrilor din Liga I as refuza sa arbitrez meciurile echipei Steaua. Arbitrii ar trebui sa se uneasca si sa refuze sa arbitreze Steaua datorita acestor declaratii. Sigur, acest lucru nu se va intâmpla niciodata, n-avem noi atâta demnitate. Si uite asa, vor veni altii la rând care si-o vor lua...

Carte de bucate cu Gazeta

Anunta GSP ca marti da ziarul cu o carte de bucate; cea mai cea carte din Rumunija, cea mai adevarata reteta de nuci de cocos albastre... habar n-am, nu sunt fan, dar daca tot era de cumparat la pret bun, de ce sa nu... uit s-o cer dimineata cand merg la lucru, dupa care, dupa-amiaza, ies s-o cumpar. Crezi ca am mai gasit-o undeva? Nici vorba. Nu spun unde am cautat, nu spun locatia, pentru ca n-am chef sa fac nici un rau persoanelor care muncesc acolo (evident, daca as face vreunul).
Mi-am dat seama hiperclar ca toti angajatii de la chioscuri au prieteni, au clienti carora le tin ziarele preferate, carora le tin cartile care trebuie sau mai stiu eu ce. De ce mi-am dat seama? Simplu ca buna ziua: doamnele se uitau la mine ca la ceva curiozitate cand le-am cerut cartea si m-am mirat ca nu mai este; apoi, doamna mea preferata (ca am si eu, doar nu-s tembel, m-a certat, spunandu-mi sa nu mai fac din astea si sa-i spun inainte daca o vreau. Oricum, a facut ea o comanda si sa mai trec maine pe acolo, poate o are. In traducere libera: mai am trei sub tejghea pentru te miri cine, dar daca nu vine unul, ti-o dau tie maine, pentru ca oricum imi lasi 50 de bani sau un leu de fiecare data cand cumperi ceva (a murit Ceausescu?)

Cât de mult imi iubesc tara?

Ma tot gândesc cam cât de mult imi iubesc eu tara?
Daca pornesc televizorul, il vad pe Gigi Becali si n-o mai iubesc asa mult. Asa ca inchid televizorul si ma apuca o dragoste de nici laptele praf nu-mi mai place.
Apoi, nu ma pot abtine si deschid din nou televizorul. Il vad pe domnul Tudor de la Antena 3, personajul care ma enerveaza cel mai mult din toata media. Deci, inchid din nou televizorul. De aceasta data cu ura (nu stiu cum il cheama, dar e ala ce tot merge la Gâdea).
Trec câteva minute, care mi se par luni si nu ma pot abtine. Iau telecomanda si-i dau drumul din nou. Ion Cristoiu le stie pe toate. Cristoiu mamii ei de treaba... inchide!!!!!!!
M-am linistit. Sunt convins ca merita sa ma uit la ceva frumos. E emisiunea lui Badea, la final, când zice “Traim in România si asta ne ocupa tot timpul”. Cea mai tare replica din viata lui Badea, spusa insa, mai intâi, de sora lui. M-am nelinistit.
Tremurând cu tot tremblingu’ la indemâna il pornesc... Monica Tatoiu are o reteta impotriva tremuratului, pe care o poti folosi fie in bucatarie, fie la farmacie, fie ca reteta financiara. Cu acelasi rezultat. ‘te drek...
Nu stiu daca imi iubesc tara si cât. Cred ca in urmatorii 10 ani o sa ajung sa iubesc maxim vreo doua curve... stiind, evident, ca-s cele mai respectabile
Hai, pa... si petrece, maestre, de Ziua Românilor. O sa-ti faca onoarea sa-i vezi: Gigi, Tudor, Cristoiu, Tatoiu, Badea si altii.

Usor dezamagit sau mai mult...

Nu stiu de ce nu intereseaza pe nimeni ca a fost Campionatul Mondial de fitness si alte cele la Santa Susana (Spania), unde au fost Laura Cupsa (sportiva) si Monica Muresan (delegat). Laura a castigat medalia de argint la fitness -163 cm, adica un rezultat bun. A batut-o Melinda Szabo, o sportiva din Ungaria, care a castigat si Europenele si un concurs foarte tare, Arnold Classic, in acest an.
Eu o cunosc si o sustin pe Monica Muresan de cand lucrez in presa (si sunt 18 ani si jumatate). Atat pe ea cat si clubul la care isi desfasoara activitatea, Gold Star Baia Mare. Chiar am avut placerea sa-i recomand unei sportive sa mearga acolo, sa o invit la o emisiune la radio, sa-l ascult pe dl Viorel Maier (care este presedintele clubului)... Adica, n-am absolut nicio datorie fata de niciunul dintre acesti domni si doamne. Am consemnat asa cum am crezut eu mai bine evenimentele la care au participat, ba chiar am si ascultat si "partea cealalta" cand a fost un scandal.
Acum vreo trei saptamani, Monica m-a chemat la sala ei sa fac (daca pot) un intervin cu Nicu Giurgi... N-am putut merge... ei bine, de atunci, nici un telefon, nici sa-mi spuna ca merge la Mondiale, nici sa-mi trimita un mesaj sau altceva cu rezultatul din Spania, nici macar sa-l sune pe Maier, care l-a randul lui m-a sunat ori de cate ori a avut nevoie. M-au dezamagit... Dar performantele raman si n-am de gand sa nu le bag in seama.

Cam gata si cu Catavencu...

Citesc Catavencu de pe vremea cand s-a numit Moftul si il mai citesc si acum cand se cheama Catavencii... Am fost extrem de dezamagit cand o parte dintre cei de la Catavencu au plecat si au fondat o alta publicatie similara, Kamikaze; am incercat sa cumpar amandoua publicatiile, dar n-a tinut mult; era evident ca plecase ceva... apoi a venit o noua problema si iar s-a stricat sandramaua.
Sunt un cititor banal plictist acum... nu-mi mai place aproape deloc Catavencii. Ma mai distreaza Agopian si Simona... de azi, 23 noiembrie, am decis sa nu mai cumpar nimic.
M-am plictisit sa citesc numar de numar de obsesia Basescu, de cat stie el sa bea, de cat e el de jenant... Aproape in fiecare numar, prima pagina, Basescu. Editorialul lui Dinescu, cu Basescu. Editorialul de pe ultima pagina sau aproape orice scrie Buscu, e cu Basescu... dar da-l in pielea mea pe Basescu asta; nu mai exista nimic de ras in lumea asta; nu e o pierdere prea mare ca nu mai cumpar eu ziarul. asa se zice, cred, de la suta de mii la vreo 10.000 cati sunt astazi cei care mai cumpara publicatia (nu stiu exact si nici nu ma intereseaza). Ideea este ca m-a intristat teribil aceasta decizie a mea... am trait ziua de miercuri impreuna cu ei si, de cele mai multe ori, m-am simtit bine; acum nu mai simt nimic... howg!

Steaua de acum este ca o basina care te face de cacat

Cam asa este Steaua acum. O galagie eterna si deranjanta, dar nu pute. E de preferat o flatulatie care pute, macar ai putea da vina pe altcineva. De galagie se ocupa cel mai oier dintre pamanteni, cel mai Oierinho dintre brazilieni. Daca nu e baciul albanez, de galagie se ocupa Mimi, Piti, Iliesta, surorile Costea, nea Puiu, generalul Zisu, generalul Nespusu, ministrul Oprea, toata lumea care crede ca are cat de cat ceva cu Steaua. O echipa fara stadion, condusa de un analfabet, cu probleme la orice Comisie exista in tara asta si la FIFA, care schimba antrenorul cum imi schimb io hartia igienica in sul... au trecut anii cand ma intalneam cu prietenii si ne dadeam bobarnace unul altuia dupa cate un derby... acum, nici nu ne mai uitam la meci, pentru ca nu se joaca nimic, pentru ca dupa orice rahat posibil pe tv apare moima si comenteaza:
- Stefan Hrusca va veni din nou in Maramuresul pe care-l iubeste de-abia asteapta sa plece in Canada, va da din nou concerte "din suflet pentru suflet" cu un milion de lei. Ce parere ai oierule?
- Ba, asta canta de biserica si din alea, sa ceara si mai mult. Dar la Galamaz nu-i prelungesc contractul ca asa vreau eu. Ca nu semneaza cu verii mei, cei mai destepti dintre impresari si cei mai impresari dintre destepti...
- Ma duc la sala si fac bicepsi femurali si tricepsi rotulieni. Nu credeti ca s-ar putea sa ma imbolnavesc de diagnostic?
- Pe mine sa nu ma iei cu din astea, ca te operez instant de reflexe si-mi pasezi apoi ca Bicfaldi, pe care-l dau afara ca m-a enervat
Intrebarile pot continua la nesfarsit. Becali, Tatoiu si Tudor ala enervantul de la Antena 3 (pe mine ma enerveaza de mor si pe o scala a enervarii este mult peste oier) pot raspunde la orice intrebare si sunt convinsi ca raspunsul lor este absolut
Sincer, tin cu Steaua de la vreo 4-5 ani si n-am de gand sa-mi schimb echipa; in schimb pot face altceva, ceea ce au facut deja o gramada de oameni care tin cu Steaua: nu-i mai intereseaza...

Ce facem Repka Electronics?

M-am tot strâmbat la Orange. Si bine am facut... De ani de zile cumpar tot felul de telefoane, de servicii, de cine stie ce, de la Repka Electronics. Magazinul vizavi de Ursus. In virtutea unei amicitii cu Denis. Si mi-am luat-o de o gramada de ori.
Acum iar ma enervez pe ei: acum 40 de zile am facut cerere sa-mi mute niste bani de pe un cont pe altul; nici pâna astazi nu mi s-a rezolvat; am intrebat si am asteptat sa aflu tot de la Orange. Cererea mea a fost trimisa acolo, a fost inregistrata, dar, pentru ca mereu exista DAR: domnita care a trimis cererea n-a trimis si copia de pe buletin, desi stiu sigur ca a facut-o... si pentru asta nu s-a luat in calcul nimic...
- asta dupa ce ca in momentul in care am facut cesiunea de pe contul 1 pe contul 2 nu mi s-a spus nicio secunda ca trebuie sa fac o cerere daca vreau sa-mi recuperez banii din contul 1 sau daca vreau sa-i mut in contul 2. si uite asa, de cinci luni eu tot astept sa folosesc niste bani care-mi apartin si nu pot
- nu mai comentez si celelalte lucruri pentru ca m-am saturat deja

Stadionul salii polivalente

In sfârsit pot sterge fotbalul si sportul de pe blogul meu. S-a "reparat" infomm.ro, deci treceti acolo pentru sport si alte cele.
Mâine voi merge la handbal fete si, poate, la volei baieti. Doua sporturi care nu mai intereseaza aproape pe nimeni. In Maramures. De fapt, nimeni nu mai este interesat de nimic aici. Si vad asta zilnic. Maramuresul este deja printre cele mai sarace judete din tara, iar in Ardeal este chiar primul la saracie.
Niciunul dintre cei nu stiu câti deputati sau senatori de MM nu a adus niciun ban aici. Doar banii proprii, doar ca ei nu prea stau in vacante pe aici. Prin MM lor drag, unde au fost alesi. Nu se fac drumuri, nu exista nici un proiect mare, nicio gândire pentru ceva pe termen mediu si lung. Când se apropie alegerile vin cu tunelul pe sub Gutâi, cu revitalizarea minelor, cu tot felul de proiecte care n-au nicio sansa. Dar si acestea sunt doar la faza de povesti. O sa va puteti uita la votarea bugetului ce amendamente vor propune meseriasii nostri: bani pentru biserica nu stiu care, pentru construirea monumentului lui Sugi Bughi de la brâu in jos si a podetelor afectate de crivatul din iunie.
Daca nu sunt bani in economie, nu sunt bani nicaieri. Doar daca nu-s fac altii mila. Si nici de fonduri europene nu suntem in stare sa ne atingem.
Sunt lucruri clare: Vasile din Bihor cumpara un apartament in Baia Mare. Asta inseamna, cel putin la modul teoretic, ca nu stiu cate mii de euro intra in judet si vor fi cheltuiti in judet. Firmele de constructii o vor duce putin mai bine, cele de materiale de constructii asisderea, niste muncitori, familiile lor, etc... Daca Baia Mare ar avea cinci arbitri divizionari la fotbal, ar avea si cinci oameni care au cumpara mai mult in orasul unde locuiesc. Adica ar aduce bani aici din alta piata. Daca Baia Mare ar avea o echipa de fotbal care sa vanda jucatori, o gramada de bani ar ajunge aici si asta chiar daca patronul ar decide sa-si faca inca o casa (n-ar cumpara materiale de constructii din Trinidad Tobago). Pentru a avea insa posibilitatea sa vinzi jucatori trebuie sa ai o pepiniera buna de tot. Si in aia trebuie investit.
N-am nici o treaba cu oina. Stiu ca bagam banuti in ea pentru ca e sportul nostru national. Desi nu mai joaca nimeni in lumea asta oina si nici n-o sa se apuce. Sigur, sunt pentru pastrarea obiceiurilor.
Vine iarna... pariez ca pe cea mai buna pârtie de schi din Ardeal iar n-o sa se poata merge. Si aici ma refer strict de Mogosa, de la releu pâna la cabana. Adica, iar va scapa omul ala niste bani, asa cum vor scapa si cei care vând un suc, o bere, un biseptol, o aspirina... Adica aia care vin sa stea toata ziua si care sunt obligati sa si consume ceva.
Ne dam singuri picioare in fund si de ani de zile.

Cum minte sau dezinformeaza Orange (telefonia mobila)

Evident, nu noi avem dreptate... Doar ei au.
Fac un abonament de 6 Euro.... evident ca nu-i 6, e 6.33... apoi iti faci unul de 8 Euro... evident ca nu-i 8, e 8.45... apoi, ca asa-ti place, iti faci unul de 21 de Euro... evident, e 21.87. Nici macar o secunda nu-ti spune nimeni asta. Omul care-ti vinde telefonul e bucuros ca ti-l vinde.
Te intreaba daca vrei factura scrisa... Inainte ai avut si era OK. Iti venea prin posta. Spui ca vrei si acum. Nu-ti va spune nimeni ca trebuie sa platesti pe acest serviciu aproape un Euro...

Ti se strica telefonul sau l-ai cumparat cu o problema de care iti dai seama ulterior. Sa spunem ca nu-ti intra Wi-Fi când ceri asta si te baga direct in Orange. Platesti ca papagalul 3 Euro nu din vina ta, apoi iti dai seama si mergi cu el la magazin. Ti-l trimit repede la Bucuresti si iti dau un telefon in schimb de o suta de ani. Un jeg de telefon, nu ceva macar asemanator ca cel pe care l-ai cumparat, chiar daca ai dat o gramada de bani pe el. Sunt domni insa si iti maresc termenul de garantie cu numarul zilelor de când l-ai cumparat.

Ai doua conturi si hotarasti sa ai unul singur. Intr-unul ai bani... Dupa doua luni in care vezi ca banii nu-ti merg in celalalt cont, suni la 411. Si ti se spune ca trebuie sa faci o cerere. Faci o cerere in 5, asa cum trebuie, si verifici in 14... Evident, banii tai nu sunt acolo. De ce? Spune doamna de la 411 ca e birocratie. Ei imi tin banii de trei luni acolo si nu-s in stare sa rezolve cazul nici macar in 9 zile. Sunt convins ca au mult de lucru, sunt foarte multi abonati. La fel de convins sunt si eu ca imi reziliez abonamentul in clipa in care se poate.

Foaie verde solz de peste, pretul carnii la noi... scade

Energia, tutunul, alcoolul si cafeaua, mai scumpe anul viitor. Accizele vor fi calculate la un curs de 4,3 lei/euro, cu 0,8% mai mare fata de 2011. Accizele vor fi calculate anul viitor la un curs de 4,3001 lei/euro, anuntat luni de Banca Centrala Europeana (BCE), rata de schimb fiind cu 0,8% mai mare fata de cea utilizata in acest an, de 4,2655 lei/euro.

Nivelul accizei in lei este stabilit, potrivit Codului Fiscal, prin transformarea sumelor exprimate in echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar anuntat de BCE pentru prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul precedent. Cursul de schimb anuntat la 1 octombrie 2010 a fost cu numai 0,07% mai mic fata de cel folosit la calculul accizelor pentru anul trecut. Accizele sunt platite in prezent pentru productia de alcool si bauturi alcoolice, tutunul prelucrat, produse energetice si cafea.
Incasarile din accize la bugetul general consolidat au urcat in primele opt luni cu 16,2%, la 12,46 miliarde lei. Ponderea accizelor in total venituri este de peste 10%. Pentru anul viitor, Guvernul mizeaza pe venituri din accize de 21,75 miliarde de lei, cu 8% peste estimarea din acest an. La acest nivel, cresterea cursului echivaleaza cu incasari suplimentare de circa 175 milioane de lei la buget.

Ce zice Emilut al meu? Nu zice... ce spun concetatenii mei care nu mai saluta dupa ce cu patru ani in urma nu mai stiau unde sa pupe numai sa-i votezi? nu zic... ce zice Isarescu? nu zice... ce zic bisnitarii si speculantii in luna septembrie, dupa 1? Yuppyyyy... De ce? Atunci era un euro 4,2306a, acum e 4.33... adica bun pentru ei; se intampla mai mereu in septembrie, pentru ca trebuie sa iasa bine pe accize in octombrie... daca nu iese bine, marim accizele... Statul roman ma fura in fiecare zi cu ceva... ce zice Orange? nimic, ii convine... ii convine la Orange si ca-mi tine de doua luni 143 lei in contul mamei, pe care l-am inchis, si tot ce a fost pe mama, evident minus banii din cont, i-am cesionat... i-am preluat abonamentul...
As vrea sa citesc un comentariu in ziare despre ce am scris eu, despre modul in care-i putem trage un pumn in cap statului roman, lui Orange...

De ce au plecat ursii la câmpie? Pentru ca nu aveau mountain bike

Imi zice Dan acum vreo trei luni ca e un traseu supergreu, ca mergi pe lânga bitza intruna. Ba mai intareste povestea si Cãtã si Dani. Ii cred, dar spun ca nu-i ursul atât de brun pe cât zic ei. Si, iata-ma, sambata la 12.00, plecând de lânga stadionul "Viorel Mateianu" cu bitza mea, cu cauciucuri de asfalt, pe un traseu despre care nu stiu nimic. Ba, stiu, are vreo 20 de km.

Plec si dupa 20 de metri nu mai am pe nimeni in spate. Toti vor sa fie campioni, toti au plecat. Nu-mi place, dar e concurs pânã la urmã si nu trebuie sa stea nimeni dupã mine. Nici nu mã intereseaza. Mental stau incã bine. Pâna la cabana 1 de la Usturoi depasesc fix doua fete, plus un concurent ce avea probleme mecanice. Stiu ca acela ma va depasi. Urcam si ne intersesctam cu concurentii de la Crosul Castanelor, acolo unde am fost cu un an in urmã. Am ales bitza anul acesta. Ajuns la cabana Usturoi II si trebuie sa o iau in dreapta. De aici incolo n-am mai fost niciodata nici pe jos, darmite cu bitza. Trec cu bitza in spate de apa, tot cu bitza in spate urc dealul si, de aici incolo zic ca merge treaba. Merge pe dracu... nu sunt foarte multi metri consecutivi in care sa nu gasesc vreun obstacol. Ma uit dupa marcajul portocaliu si insist sa cred ca sunt calm. Mai arunc din când in când câte o vorba dulce, dar mi-am asumat intrecerea si cred ca pot sa termin. Ma intâlnesc cu Cãtã si omul nu e deloc fericit. I s-a rupt lantul si se intoarce de unde am venit. Imi spune ca mai am de mers cu bitza in spate pâna in vârf si de acolo e coborâre. Mi se pare destul de greu si ajung la Poiana Marului, acolo unde erau patru cetateni care nu mai interesa la acea ora ce faceau. Ma mai intreaba una alta, le raspund sau nu si merg mai departe. Vine si o coborâre, ceva cu Tãul nu stiu si drumul spre Poienile Varateci... Din pacate, nu pot merge cum trebuie. N-am furca de MB, n-am nici cauciucuri de MB. Noroc ca am frâne rezonabile si brate cât de cât.

Imi sunt telefonul si-mi vine sa-l sparg. Nu raspund la doua apeluri, dupa care ajuns la ceva stâna si decid sa sun eu. Sa nu-si faca altii griji. Prima intrebare: ce faci, mortule? Nu eram mort si nici nu scriu ce dulceata de vorbe am spus... Prietenii mei Felix si Dan imi spun ca ma asteapta 200 de metri mai jos, sa coborâm. Ori eu tocmai vad doua fete care o iau in dreapta, pe traseul marcat acum cu albastru. Si decis sa merg dupa ele, pentru ca stiu drumul mai bine... In plus, si pâna atunci tot singur am mers, ce importanta mai aveau câtiva metri...

Urc un deal in care-i aduc aminte toate bancurile care se termina cu injuraturi si spun numai finalul. N-am ce sa caut acolo... Este oribila urcarea si mai trebuie sa-ti cari si bitza in spate. Hija nu e prietenoasa... Sincer, credeam ca a trecut ce a fost mai greu. Nici vorba. Este absolut oribil pentru oricine. Nimeni nu cred ca urca cu bitza 100% pe acel drum. Stiu ca nu sunt cine stie ce campion si ca altii ar putea face infinit mai mult, dar e foarte rau drumul. Plus un vagon de copaci si copacei cazuti. La un moment dat chiar am calculat cum ar fi mai bine sa trec de un copac cazut si sa-mi pot duce si bitza. Am ajuns in vârful dealului, dupa care a urmat o coborâre... Una de maxim 50 de metri, unde mi-am pierdut 10 minute. Pentru ca am coborât pe lânga bitza. Nu mai conteaza ce-am transmis in eter, cert este ca am ajuns cu bine la Bodi Ferneziu. Ma uit la drum si habar n-am pe unde sa o iau... nu e nimic semnalizat. Imi aduc aminte ca am telefon si sun un prieten. Sun degeaba ca nu este semnal. Si atunci, obosit, ii mai servesc una din gura organizatorului... din fericire, ma aude cineva din partea cealalta de lac si-mi zice pe unde sa o iau. Merg mai departe, ocolesc lacul si dupa ajuns pe un drum infinit mai bun, dar tot nepotrivit pentru echiparea bitzei mele. Si am intâlnesc absolut surprinzator cu Dani, care gresise drumul, din cauza de marcaj spune el.
El se duce tare, ca are bitza si e mai bun, eu imi vad de ritmul meu si de cârpele mele. Ma bucur la un moment dat ca vad case, mai fac niste sute de metri si vad o "limba" de asfalt. Sunt atât de fericit incât trag o trânta. Fara urmari grave, dar cu o injuratura stufoasa.

Ajuns pe asfalt si bag pe foc cat de repede pot, sa termin toata treaba inainte de ora 15.00. Si ajung cu 5 minute inainte. Ma simt foarte bine ca am terminat, baietii ma asteapta cu aplauze, glumim mereu câteva minute, imi fac cinste cu un binemeritat Heineken si e bine. Am ajuns, dar promit sa nu mai fac asta... Si n-o s-o mai fac. eu vreau sa pedalez când merg cu bicicleta, nu s-o port in spate. Zice organizatorul ca ne da o diploma si mai zice: "hai sa va dau si o cupa". Astea is premiile pe care le da (aici nu mai comentez nimic, desi as avea tot dreptul s-o fac).

La traseul asta si ursii pleaca la câmpie, mai ales ca nu un mountain bike pe care sa-l care in spate. Am o satisfactie teribila ca am terminat traseul... pâna la urma mi-am putut dovedi mie ca pot, ca ma descurc si singur pe un traseu pe care nu l-am mai vazut niciodata, ca am reusit sa fiu concentrat aproape tot timpul si ca am ajuns sanatos acasa si cu bitza in stare de functionare. Restul sunt povesti si nu pot nici macar atenua satisfactia.

Zice cã help

Mi-am adus aminte de poanta cu cei doi indivizi care se plimba pe malul lacului si un altul este in lac strigând dupa ajutor: Help, help... Ce zice, mã? Zice ca help...
Am anuntat ca sâmbata e deranj pe sosele, ca ies baietii (nu ne suparam daca veneau si fete) la un traseu. Cu poate fiecare, dar nimeni nu rãmâne singur, nu rãmâne in spate. Ca nu-i fain, daca stabilesti ceva... Chiar daca am facut eveniment pe facebook, puteam paria ca nu va veni niciun alt om in afara celor cu care vorbisem deja la telefon. N-a putut veni Dan Cristian, dar e de inteles la el.
Am plecat sase: io, Felix, Dan Mezok, Popa, Andreicut si Arnold. Biciclete de la cele mai bune la cele mai putin bune, dar cu entuziasm.
Am ales varianta mai greuta a unui traseu frumos: Baia Mare, Satu Nou, Catalina, Sacalaseni, Coas, Copalnic, Berinta, Carbunar, Grosi, Baia Mare, undeva la 44,5 km. Cu niste dealuri frumusele, pentru care iti trebuie 80% picioare si 20% minte. Doar eu si Felix stim traseul, pe care l-am facut cu bitza. Ceilalti au fost cel mult cu masina.
Pâna la drumul spre Coas nimeni nu are nicio treaba. Ne oprim la izvorul de la intrarea in Coas si apar primele poze. Una meritata, cu tabla care anunta ca intri in Coas si pe care scrie: avem sase cimitire, spital niciunul... asa ca aveti grija cum conduceti. Le spun prietenilor mei sa stea linistiti: "Ce a fost mai usor a trecut". Urmeaza primul deal, si stiu ca-l vor urca toti fara mari probleme. Ii rog sa umble la viteze din timp, sa nu fie probleme. Urmeaza un pic de plat, dupa care o usoara coborâre si apoi cel mai tare deal... destul de lung si foarte inclinat. Unii se iau la concurs, altii pun pusca jos si o iau la pas... Nu-i nicio problema, pentru ca-i greu sa urci dealul impingând de bitza... ne oprim putin sa vina toata lumea, la un cimitir (probabil primul din alea sase de pe tabla). Continuam pe bitze si panta nu mai este asa de urâta, chiar daca pâna la Interâuri se mai pune o data bitza jos. Asteptam din nou si ajungem in sfârsit (si sfârsiti) pe coama dealului... facem poze si-i felicit pe baieti ca au ajuns pâna acolo...
Urmeaza o coborâre pâna in Copalnic, de cca 1,5 km, maxim 4 minute daca stai mult cu degetele pe frâna. Se trece usor de 50 km la ora... Ajungem jos, unul dintre noi este si el aproape... I se striga sa deschida parasutele, sa inchida flaps-urile, se râde bine. Doar el nu râde... si nici n-are cum, a facut pana... bine ca n-a cazut si n-a patit nimic. Cazul este rezolvat si masina de asistenta apare cu o domnita amabila si unul dintre noi, cazut la datorie, merge cu masina acasa. Nu inainte de a rade doua beri... Mezok are umor si spune ca tot ce s-a consumat la masa aia din Copalnic face mult mai mult decât toate caloriile consumate de noi pe drum pâna acolo. Si asa e:)
O luam spre casa, 22 km... le spun unora ca se mai dau de doua ori jos de pe bitza pâna acasa, pe dealurile de la Carbunar si de la Grosi... nu ma cred... spre marea mea satisfactie si uimire in acelasi timp, oamenii au super-ambitie si urca pe bitza la Carbunar, fara sa se dea jos. La Grosi nu mai pot, e si capat de drum... Apoi urmeaza coborârea si orasul... Ma bucur ca s-a terminat totul pe bitza, ma bucur pentru cei care au terminat si care, pariez, astazi, suufera destul... Apoi, seara, dau telefon si, in formula aproape completa de revedem la Photo pub... o bere fac eu cinste.. apoi mergem acasa...
A fost frumos, chiar daca astazi, unii vor "zice ca Help"

Un drum de Izvoare...

Sincer, merita povestit... daca urci pe joc, daca urci cu bitza, cam cu orice mai putin autoturism; sigur, poate fi extrem de interesant si cu un jaf de masina, care se strica cand reincepe sa-ti fie lumea draga...
Il astept pe Felix si plecam la 12.07 de la garaj. Un suc, o apa, o ciocolatica, niste haine, rucsacuri, chestii obligatorii pentru câtiva zeci de km. Multa lume ne-a spus ca o sa fie extrem de greu. Unii ziceau sa incercam mai intâi un Gutin, altii altceva, fiecare dupa cum crede si stie. Usoara teama, daca e sa-i dau intâietate sinceritatii, dar nu atât de teama incât sa nu ma bag.
Pâna la urcarea de pe Baraj niciun comentariu bun sau rau, o chestiuta banala. Ne propunem de toate, sa urcam in trei ore jumate, sa ne oprim la izvor in Firiza. Urcam dealul, suferim putin (cine spune ca-l urca fluierand e mincinos sau vreun Contandor). Mergem in continuare si vedem celebrele doua placute de la bifurcatia spre Izvoare: 11 km si 10 km, una lânga alta. Noi nu alegem nicio varianta, nici nu ne oprim pâna la izvor. Alimentam acolo, ceva de mâncare, o ciocolata, chestii din astea. Salut o veche cunostinta oprita in aceeasi zona si o luam la drum.
Mai sunt 7.8 km pana la pârtia Cora si treaba se cam impute, semn ca trebuie sa ne scoate picioarele odihnite la bataie. Se lucreaza, urmeaza sa vedem prin zona micro-hidrocentrale pe Valea Neagra si e de belit fasolea bine prin zona, ca mai e aici un noroi, dincolo o piatra, si mai incolo o masina... In general masini mari, dar pe alea le auzi la urcare... au un sunet de manea hârâitoare in cea mai nepotrivita clipa (bagati, tata, imaginatie daca vreti sa simtiti maneaua descrisa).
Mai sunt 5.2 km pâna la pârtia Cora si-mi suna telefonul. Ne oprim la un pod si bine facem. Discut cu cine trebuie (ca trebuia), mai bagam o ciocolatica si ne tiram mai departe... Din ce in ce mai greu, iar curbele de nivel, de zici ca ai plecat din acelasi loc sunt extrem de lungi... Cineva imi toarna galeti de apa in cap, manusile imi sunt ude, dau din picioare si ma gândesc la cele mai placute lucruri posibile... eu cred ca este esential sa-ti educi mentalul in situatii dificile... urcam din ce in ce mai greu (mai ales eu) si la un moment dat ii spun lui Felix ca pun pusca jos si ca ma odihnesc... El imi transmite ca mai e doar un hop si gata, dar cine-l crede? Ma dau jos de pe bitza si merg pe lânga ea 30 de metri. Avea dreptate Felix si-mi vine sa-mi trag un picior in fund, dar nu-mi permit sa-mi rup piciorul mai intâi. Asta este si nici nu ma intereseaza. Mai sunt 1.700 m pâna in Poiana Soarelui si chiar bagam materiale, mergem repede. Ajungem acolo si prima poza este cea mai importanta... sunt leoarca si ma schimb...
Merge o ciorba, merge si o apa minerala, dupa care apar Alexandra si Atti, care ne imbunatatesc ziua... si bine fac (multam amândurora). La Izvoare sunt maxim 15 grade... Am ajuns dupa 2 ore si 50 de minute, adica mai repede decât ne-am propus si asta este foarte bine.
Ii spun lui Felix ca in maxim o ora si un sfert suntem acasa. Vine coborârea. Plecam destul de repede pentru ca ne este frig. Din pacate, nu mai pot sa-mi folosesc manusile care sunt ude. Mare greseala... Luati-va haine groase si doua perechi de manusi daca faceti drumul asta cu bitza. Este esential... Pâna la izvorul din Firiza ma astup de frig. Imi ingheata mainile, mucii, creierul mic, diftongul din glas... Cum dam de soare zici ca suntem la bai termale.
Nu mai sunt probleme pana acasa si facem fix o ora si un sfert. Casul de pe bitza zice 4h05 pentru toata treaba si noi suntem multumiti. Pe lânga asta eu sunt si praf... Ma duc sa-mi odihnesc anatomia

botez si poze

Al farstulea botez din existenta mea existentiala

Sunt profund de nici laptele praf nu-mi mai place. Astazi am fost la primul botez din viata mea, constient, fara a fi fost carat in brate, fara cine mai stie ce... am fost la un botez cinstit si neimpozabil la Limpedea, imediat dupa Baia Sprie, un loc civilizat, racoros, unde se tine cel mai tare concurs de sah din Romania... nu e chiar locul unde a coborat Dumnezeu pe pamant, pentru ca m-am interesat la receptie si nu locuiau acolo Filimon si Baucis, cei doi batrani despre care am citit eu in copilarie... pune, ba, mana pe o carte daca nu-i cunosti pe batraneii astia doi; chiar e o poveste frumoasa si merita sa o cititi, sa aveti ce povesti kinderilor vostri (oricum nu-i intereseaza)
ce fac? botez? cum e? sa-mi duc un tricou in plus? sa o ascult pe mama care spune sa-mi iau pantaloni si sa nu merg in pantaloni scurti? cu ce merg? intrebari destule, dar, din fericire, nu caut raspunsuri, nu ma intereseaza... pantaloni scurti, doua tricouri, aparat foto, telefon
- un domn, tata unei fetite dragute de vreo 10 luni, este amabil si ne duce sus la Limpedea. Se multumeste... ajungea acolo si in prag e Alec, tatal fatucei cu botezul (Mara), ba chiar si tatal lui Alec, care la randul lui e tata. e trecut de ora 14.00 sunt lihnit de foame... n-am tinut post negru pentru botezul asta, dar sunt obisnuit cu mancare la ora 12.00... bem un pahar de tuica, cica de la nunta lui Alec si Camelia (ii cred); Alex stie ca horinca aia este pentru Alex si pentru el, aici Alex fiind nasul de casatorie al celor doi (probabil o promisiune de la nunta). bagam la matz una alta, apoi ies afara si fac fotografii; cu copii, cu oameni mari, cu oameni pe care nu-i cunosc. Apar niste tipi amabili, cu o domnisoara (presupun) draguta si care au avut amabilitatea maxima sa ne aduca in oras dupa ce ne-am simtit bine sus. Doua poze de control, sa stie Alec toate lumea care a fost la botez si din noua afara... povesti garla...
La un moment dat, tata lui Alec si chiar Alec gasesc maxima oportunitate... mergem si jucam tenis cu piciorul; familia Bregariu se descurca bine si ramane la teren; eu n-am mai jucat din clasa a patra, dar ne descurcam... adica eu si Alex... pana la urma pierdem, Bregarienii se descurca ceas si se sparge fotbalul la un moment dat dupa un telefon...
megrem din nou sa bagam ceva la interioare, apoi cautam loc de mers acasa intr-o masina. si gasim doua, perfect pentru Alex si pentru mine; mergem in masina cu un domn amabil, cu o doamna amabila si cu o domnisoara (presupun) amabila... propun o oprire in Centrul Vechi si bag doua bucati de Guiness si eu si Alex, spre marea satisfactie a amandurora... plus ca ne-a placut si domnisoara ce ducea prajiturele acasa; dar despre care n-am discutat nimic (ce era de discutat?)
am fost la al farstulea botez din existenta mea episodica; pentru episodul al doilea cautati pe goagle... sigur, nu sunt fan botezuri, deci nu ma chemati, pentru ca nu-mi place sa pierd la fotbal tenis; ca doar nu ma puteti convinge ca nu se joaca fotbal tenis de la fiecare botez

Bine asezata in teren

In ultimii 2-3 ani, de pe vremea lui Petrescu la Urziceni, umbla o vorba: echipa bine asezata in teren. Acum auzim aceasta vorba sistematic. Asa a fost si Astra Ploiesti duminica seara cu Steaua: o echipa bine organizata, asezata bine in teren de legendarul antrenor Sumudica, care si-a dorit mai mult victoria, o echipa artagoasa si ambitioasa, fara vedete in echipa dar cu jucatori care pun osul si alearga, care face presing sus si implicit este o echipa scurta, care a preferat sa cedeze deliberat terenul pentru ca Steaua nu se descurca bine pe pozitional, iar Astra are jucatori rapizi si buni pe contraatac. Un mare kk... Povesti...
Apoi, vad ca Prepelita nu poate juca pentru ca nu este pregatit. Incredibil. Omul acesta n-a fost accidentat, a avut doar niste probleme cu transferul. Cum sa nu fie pregatit? Cine nu l-a lasat sa se pregateasca fizic? Sta de trei etape pe bara si-l baga Levy ultimele minute. Messi avea 7 zile de antrenament cu Barcelona si a jucat titular cu Real Madrid. Si el si Dani Alves... Ei erau superpregatiti? La fel si Florin Costea... nici el nu e pregatit (macar a fost accidentat). Astea-s povestile de adormit copiii din campionatul romanesc. Cu jucatori care nu sunt in stare sa joace bine din 3 in 3 zile (de fapt din 3 in 4 zile)... si care nici nu vor fi in stare.
Am fost si la FCMU la meci... am jucat frumos. Mult mai frumos decat in Liga a III-a. Cel putin am avut ocazii. Baiul este ca in afara lui Gego e cam noapte in atac. Nici mijlocasii n-au fost tare generosi. E prima etapa, sa mai vedem.

Casatorie... nu a mea

Am sesizat ceva extrem de clar: un cuplu se casatoreste si are o multime de gesturi obligatorii de facut, dar mai are si alte cateva deloc obligatorii, dar prin care vrea sa-mi spuna ca e nunta lor, ca ei sunt cei mai frumosi, tralala... sigur, e treaba lor sa faca asta...
Am dezavantajul sa traiesc in bloc si nu la casa, dar si avantajul sa traiesc in bloc comparativ cu ala care n-are unde sta. Se marita Mirandolina de pe scara si e clar ca mi-am terminat weekendul inainte de a incepe. Sigur, este un moment unic, tralala, numai ca momentele unice se cam repeta in zilele astea
Apoi, coloana de masini in care merg mirele, nasii, mireasa, nasii ailalti, scarface si Al Pacino trebuie sa ma anunte obligatoriu claxonand ca nu stiu cine se casatoreste. Se merge la crasma si se bea... ai bani, pui artificii pe cer, sa se bucure nuntasul, sa nu fie trist nasul ca-si goleste jeburile, sa fie fericita mireasa ca sunt pentru ea, sa fie nefericita matza mea si sa se ascunda speriata sub pat; nici mie nu-mi plac
- habar n-am de ce oamenii vor sa popularizeze orice eveniment care, dupa experienta pe prietenii mei, vazuta cu ochisorii mei si simtita in anii care urmeaza dupa nunta lor, este, in general, ceva rau; altfel, de ce ar divorta?

FC Maramures - FC Arges: 2-3