luni, 29 august 2016

Mai iubeste Baia Mare fotbalul?

Eu nu pot povesti prea multe, pot spune doar ce am trait eu. Ca nu l-am prinz pe Zavoda, nu am cum sa-l tin minte nici pe Mircea Sasu, nici pe fratii Gergely. Insa tin minte echipa inca de pe vremea lui Mateianu. A iubit lumea fotbalul pe vremea lui Mateianu si Paul Popescu. L-a iubit lumea pe vremea lui Miki Szabo. Eu locuiam in Somcuta Mare pe vremea promovarii si a primelor meciuri de atunci in Divizia A. Am venit o data cu tata pe jos, in alergare, pana la Doua Veverite (de acolo ne-a luat un prieten de-al lui cu masina, desi, daca il intrebati pe tata, am fugit pe jos din Somcuta pana in Baia Mare).
Veneam la meci si tata avea abonament in tribuna oficiala. Veneam sa-l vedem pe Ariciu, Frank, “Eu” Gadja, Imre Szepi, Nelu Condruc, Molnar, Sany Koller, Marin Sabau, Gogu Dragomirescu, Buzgau, Bela Rozsnyai, Lucica Balan, Miron Borz, Anti Weissenbacher, Radu Pamfil, Nelu Muresan, Sandu Terhes, Gigi Deac, “Tati” Tataran, “Cugli” Feher, Gyuri Tulba, Caciureac si altii pe care ii tin minte, dar nu-mi vin acum.
Tin minte un meci cu Avantul Reghin, cand am batut cu 9-0. A dat un gol din foarfeca pe spate Radu Pamfil, aproape de jumatatea terenului, lateral dreapta. Mai stiu, tot la meciul ala, ca ma intrebam daca merge si 10 pe tabela veche, dar s-a terminat cu 9-0.
Mateianu isi ducea echipa prin localitatile judetului. Si stiu ca a venit o data si la Somcuta Mare, in pauza de iarna. N-au putut curata terenul de pe arena din Somcuta (care nici acum nu e functionala, ca s-au gasit unii sa vrea sa faca teren fara bani), asa ca au chemat o masina de aia de asfaltat drumurile sa batatoreasca. Intr-un meci, in care Baia Mare a castigat cu 2-1, a jucat si tata. Evident, la Somcuta. Pe final, la 1-1, un baimarean a sutat spre poarta, tata a sarit in disperare sa scoata balonul, dar mai mult l-a impins in poarta. Culmea, fix in poarta in spatele careia eram eu. Nu avea ce face, terenul era inghetat, s-a dus ca sania. Unii au comentat din zona ca si-a dat Grumaz autogol, dar lumea spunea, in general, ca nu a avut nicio vina, dimpotriva, a incercat sa evite golul.
La Somcuta juca atunci un baiat foarte talentan, Mircea Velisca, imi aduc aminte si acum numele lui. Stiu si ca a fost in probe la FC Baia Mare, dar nu l-a retinut Mateianu, ca ar fi avut ceva probleme de sanatate. Intre timp, am auzit si ca s-a dus dintre noi. Dar il tin minte, ca era foarte tehnic.

Tata ma ducea de fiecare data la meci. Avea abonament in tribuna oficiala. Mama imi dadea 5 lei sa-mi cumpar seminte si sa-i aduc si ei. Asta si faceam. Era moneda aia marioaca de aluminiu (sau ceva de gen). Am stat ce am stat in tribuna oficiala, dar acolo veneau si grangurii, ori al meu se manifesta zgomotos si il ocarau aia, ca nu suportau. S-a enervat omul meu si s-a dus in potcoava. Si de atunci in potcoava a stat. Atat cat a meritat sa mearga la fotbal.
Am fost la un meci in care Baia Mare juca impotriva lui Dinamo. Cu Andone, cu Rednic, cu Klein, Mateut, trupa aia supertare. Ne-a batut Dinamo, dar nu asta vreau sa spun. Unul dintre colegii tatalui meu i-a cam suduit pe dinamovisti, pana l-au luat niste militieni si dus a fost. L-am mai vazut pe om abia a doua zi, la sala, unde am mers la un meci de volei. Se misca omul extrem de rau si avea un fanion cu Dinamo in mana. Dupa ce l-au umflat militienii, i-au mai dat si ceva de cumparat.
N-am fost la meciul cu Real Madrid din 15 septembrie 1982. N-am fost pentru ca nu am avut bilet. Desi puteam sa am. Insa, jucam si eu ceva fotbal la FC la prunci, iar nenea antrenorul ne-a spus ca o sa fim copii de mingi. Nttt... i-a pus pana la urma pe cei mai mari ca noi. Si eu am luat-o in brate.
Sunt foarte multe pe care le-as putea povesti. Sa-mi mai aduc aminte doar. Si de ce tot spun eu din astea? Pai, uite de ce: astazi am vazut cu stupoare ca in Baia Mare NU MAI EXISTA niste o echipa de fotbal de seniori. Niciuna! Glorie tie partid iubit!

miercuri, 17 august 2016

Nu-ti faci echipa de Liga Campionilor daca n-ai unde alerga

Da, mai, nu-ti faci echipa de Liga Campionilor daca n-ai unde alerga. Eu tot scriu de o gramada de ani despre grajdul de atletism din Baia Mare. Insa mai toata infrastructura este lamentabila.
Stadionul de fotbal arata ca dupa razboi si sansa de a mai face ceva acolo este aproape nula. Intr-o zi, va aparea cineva care va sapa o groapa la centrul terenului si se va termina cu jocul de fotbal si acolo. La fel s-a intamplat cu terenul de zgura dintre cele doua terenuri. Apoi, am citit cu satisfactie acum ceva ani ca terenul doi va fi modernizat, ca se va pune suprafata sintetica, ca bla, bla. Chiar bla, bla s-a si facut acolo. Iar complexul din zona este administrat de autoritatea locala, de peste 10 ani. Stiu o vreme in care s-a alocat suma de 10 miliarde (tot sportul din oras lua atunci atat) si vreo noua s-au bagat in deal (de acolo vine apa, nu?).
Sala Polivalenta are 42 de ani. Inca merge. S-a pus parchet nou, s-au schimbat scaunele, s-a schimbat cat de cat fata salii. Insa vara behai de cald in sala. Nu exista inca un sistem cu turnicheti, astfel ca intra si prietenul meu, si sotia prietenului meu si Alexandru Jula. Moca, ca e clasic.
In stadionul de rugby si tot ce tine de el s-a bagat o suma faina de bani, dar macar se si vede ceva. Conditiile sunt mult mai bune ca la orice sport.
S-a facut o pista de alergare in parc ca asa si-a dorit Cristian Balaj. Foarte bine ca s-a facut. Sunt destule persoane care merg sa alerge in parc. Eu imi doresc de sase ani un stadion de alergare civilizat, plus alte sute de persoane. Si tot grajd a ramas. E vorba de suprafara de alergare, ca bancile si cosurile de gunoi nu ma intereseaza. Cismele, ambele sunt foarte bune. Spun de doi ani ca e nevoie de o toaleta acolo. BUDA, WC - nu exista! Este incredibil ca intr-un spatiu in care intra sute de oameni intr-o zi nu este nici cel mai elementar element de igiena.
Punct pozitiv este si amenajarea spatiilor dintre blocuri, unde se poate juca baschet, fotbal sau handbal. Au fost facute, nu stiu cu cati bani, nu stiu daca multi sau putini si nici nu ma intereseaza foarte tare.
Pe terenul de atletism vin si se pregatesc atletii, aproape zilnic sunt si baschetbalistii acolo. Am alergat alaturi de handbaliste, de handbalisti, de rugbysti. Toata lumea are nevoee de pregatire fizica, dar nu poti veni zilnic pe acea suprafata jenanta. Daca ploua e jale, daca nu ploua trei zile e praf de mori. Noroc ca acel teren a fost facut cu tot creierul acum un milion de ani, pentru ca apa nu sta foarte mult pe teren.
Ma stiu ca in Baia Mare nu exista niciun strand si niciun bazin de ani buni deja. Si asta e jenant. Pentru ca mai fiecare oras care se respecta are asa ceva.

Romania este o tara in care s-a furat si se fura incredibil. Unii inchid ochii si deschid punga. Patru medalii la Jocurile Olimpice? O multime de grasi si de oameni cu probleme de sanatate? Nu trebuie sa-ti faci echipa de Champions League pana ce nu rezolvi locul de alergare sau de orice altceva pentru sport al copiilor. Al tuturor tinerilor, al celor care muncesc, al celor care doresc sa se miste. Vei plati, stat roman cretin mai putini bani pentru serviciile medicale, vei avea imbecilule din nu stiu ce minister mai multi sportivi romani de valoare. Da, da... insa oamenii vor fi mai limpezi la cap si vor da de pamant cu tine hot de conducator (nu ma refer la cineva anume). Asta nu-ti place.

joi, 11 august 2016

One touch

Nu stiu daca il cunoasteti pe mustaciosul din imagine... Eu am avut fericita ocazie sa-l cunosc acum ceva anisori. Era acasa la fostul diriginte al Anei Maria Branza Popescu, Ionut Carstea, si cu alti distinsi antrenori de scrima. Mi-a povestit omul atunci o gramada despre “Branzica de argint”, pentru ca Ana Maria cucerise medalia de argint la individual la Jocurile Olimpice de la Beijing. Tot atunci mi s-a povestit si despre o celebra sticla de horinca, ce ar urma sa fie deschisa la un aur olimpic. La editia trecuta, de la Londra, Branzica n-a mai castigat nimic, nici la echipa n-a mers treaba asa cum si-au dorit-o sportivele.
Mustaciosul din imagine a strigat astazi si “one touch”, ca a avut Romania prioritate. Omul o stie pe Ana de o caruta de ani, a crescut langa el. Ori asta inseamna si maxima incredere in potentialul Anei. Dna Popescu, eu nu-s decat un simplu sustinator de canapea, dupa cum ai spus chiar matale, facandu-ma sa ma simt aiurea. Si pe canapea am stat si la sfertul cu Statele Unite... Ba chiar m-am ridicat in picioare ca aveam pulsul precum pasarea Colibri si-mi puscau venele in marmida. Da, da, dna Popescu, asa a fost. Mi-am amintit de mustacios si de povestile cu el, l-am vazut cand a spus ce vrea de la dvs. Cel mai frumos este ca dvs v-ati facut treaba pe care miza mustaciosul.
Dle mustacios, fetele mai au inca treaba. Mai au doua meciuri de castigat. Altfel nu desface Ionut nici de data asta sticla aia de palinca. Pentru ca stiu, dle Dan Podeanu, ca puneti “pusca jos” dupa Jocurile Olimpice, ca e destul pentru dvs. Dar parca altfel e cand te duci acasa de tot cu aur. Asa ca, hai Romania, o sa urlu asta. De pe canapea.

marți, 9 august 2016

„Specialistii de pe canapea”

Nimeni nu te obliga sa te faci sportiv. Este alegerea fiecaruia dintre noi (voi). Nu conteaza. Pentru a ajunge sus, la Jocurile Olimpice spre exemplu, este enorm de mult de munca. Ca sa câstigi si o medalie poate ca munca pâna la epuizare nici nu este suficienta. Pentru ca, la JO merg sun 12.000 de sportivi, in conditiile in care sunt peste 7 miliarde de oameni pe planeta asta.
Lumea critica echipa de handbal pentru ca a pierdut lamentabil doua meciuri, cu Angola si cu Brazilia. O critica suporterii, o critica specialistii si nespecialistii, „specialistii de pe canapea” cum le spune dna Ana Maria Brânza Popescu. Medaliata olimpica. Insa, dna Popescu, cu toata stima, sa stiti ca specialistii de pe canapea sustin finciar activitatea dvs, deplasarea dvs la toate competitiile interne si internationale, masa si cazarea dvs, echipamentul pe care il folositi, salariul dvs de la Steaua (ca e tot de stat), ba chiar si renta viagera pe care o sa o primiti conform legii. Deci, fara specialistii de pe canapea...
Unii spun ca nu trebuie „sa tragem” in handbaliste, pentru ca ele au castigat bronzul la Mondiale. Care-i problema? Au luat bronz, si-au incasat sumele de banuti, si-au primit portia de glorie, unele poate au prins contracte mai bune din acest sezon. Acum opt luni a fost bine, acum nu este la fel de bine. Si tot cu banutii de la aia de pe canapea.
Vrei sa faci sport, asumati tot. Si binele si raul. Si aplauzele si huiduielile. Unii oameni sunt moderati, altii mai putin, asa cum si voi sunteti. Azi e o zi buna, mâine e una proasta. Sau poate sunt doua proaste la rând.
Un strungar valoros face la fel de mult ca si un sportiv valoros, doar ca primul nu beneficiaza de imagine si, poate, nici de un salariu decent. Nu mai vorbim ca pentru el nu exista nici renta viagera sau alte cele. Nu incercati sa spuneti ca sportivii sunt altfel decât ceilalti oameni. Sunt mai buni acolo, insa ei nu ar insemna nimic si n-ar putea face nimic fara specialistii de pe canapea (nici eu nu-i aplaud pe toti). Si nu in ultimul rând, mult succes dna Popescu si sa aduceti un aur cu echipa de la Rio!

duminică, 7 august 2016

Nu aplaud infrângeri

Nu-s mare fan de aplaudat infrângeri. Dimpotriva. Nu spun ca sunt ca americanii pentru care conteaza doar primul loc, uitându-ma ca Michael Phelps are mai multe medalii de aur la JO decât trei sferturi din tarile participante in intreaga lor istorie. Nu sunt nici ca japonezii care-si taie ceapa cu pleoapele daca pierd.
M-a uitat sambata la prima zi a JO. Interesant. Am tremurat la scrima, pentru ca stiam ca avem sanse. Pana la urma, fetele alea sunt campioane europene, sunt multiplu medaliate la Mondiale si Europene, ba Ana Maria are si medalia olimpica. Si-au iesit toate trei inainte de a tremura pentru medalii. Nu le aplaud, ci doar ma rog sa nu prindem vreo Coreea in semifinale. Daca trecem de SUA in sferturi.
Apoi, m-am uitat la gimnastica artistica. Am vazut cum kidul Muntean si veteranul Dragulescu s-au incurajat unul pe altul si cum fiecare a prins o finala. Marian a fost morcovit maxim la sarituri, ca era ultima sansa. Din fericire, la el nu am aplaudat infrangerea.
M-am uitat si la handbal, desi nu-mi propun prea des sa ma trezesc la 1.50. De data asta nici nu m-am culcat. Rau am facut. Mi-a fost foarte greu sa suport meciul. Ne-a batut Angola, iar noi n-am condus niciodata. Aici au fost o multime de probleme, iar Ryde nu a fost deloc reactiv (pentru dl Gabriel Duca - nu a reactionat la ceea ce se intampla). Eu sunt convins ca in caietelul lui scria inainte de JO: victorii cu Angola si Muntenegru; in rest, ce se poate. Ori faptul ca am pierdut cu Angola aduce niste baiuri.
Eu vad mare problema a României in doua locuri: centru si inter dreapta. Eliza este departe de forma buna, iar Bradeanu nu mai poate tot meciul (o jucatoare, de altfel, minunata). Merita sa va uitati si la aparare, unde am luat o goluri la rand pe apararea centrala si in zona unde s-a aparat Cristina Neagu. Ryde a ales sa joace cu Bradeanu in dreapta, desi a dus doi interi de meserie acolo, la un lot de doar 14 fete. Nu e normal. Apoi, daca nici Geiger nu s-a descurcat bine, de ce n-ai folosit-o pe Vizitiu? Ai dus-o sa vada Brazilia? Mai bine o duci pe Laslo sau pe Zamfirescu.
Echipa României a jucat prost. A ratat de nenumarate ori de pe 6m (pana acolo te duce antrenorul). A ratat 3 aruncari de la 7m (toate Neagu - si aici sunt semne de intrebare dle Ryde). Cristina Neagu este o jucatoare foarte buna. Nu-s fan Neagu si am motivele mele, dar pot recunoaste ca e o jucatoare valoroasa. Si ca fara ea suntem si mai jos. Insa nu uit nici ca a ratat 3 de 7m, ca are, in general, procentaj de sub 50% in fiecare meci si ca se apara slab. Ryde a spus ca Neagu a facut doar trei antrenamente in nu stiu cate saptamani. Asa, si? Nu e ok, nu o bagi in joc. Nu uit ca a fost in Norvegia si n-a jucat pentru ca avea baiuri la picior. Iar la doua zile castiga un concurs de karturi cu colege sale. Nici macar nu ma intereseaza. Insa, mi-ar placea ca Neagu sa fie pentru România ceea ce a fost si, iata, mai este, Bojana Popovici pentru Serbia sau pentru Muntenegru. Ca de aia e cea mai buna jucatoare din lume.
Personal, nu cred in succesul României la JO. Nu cred ca vom scoate mai mult de cinci medalii. Sigur ca m-as bucura sa fie mai multe, insa nu cred ca sportul românesc este mai tare decât insasi România. Si nici infrangeri n-o sa aplaud.