duminică, 20 decembrie 2015

Echipa tuturor... felicitari Ryde, ca nu mi-e rusine sa spun asta!

Personal, am fost multumit in momentul in care a fost comunicat lotul de 17 al Romaniei pentru Campionatul Mondial din Danemarca. Am avut o singura obiectie neexprimata (nu mai conteaza care), care ar fi putut fi inlocuita cu Cristina Laslo sau cu Lorena Ostase. Insa, cel care isi asuma tot este tot antrenorul, asa ca era treaba lui sa lucreze cu fetele in care are el incredere.
Am spus inainte de Mondiale ca Ryde nu poate duce Romania in primele opt. Asta pentru ca Romania a jucat prost cu Ryde pe banca, ba mi s-a parut ca nu este reactiv. Singurul meci in urma caruia mi-a venit inima la loc a fost fix unul pe care nu l-am vazut, ultimul de pregatire, cu Suedia, cand le-am batut pe nordice acasa la ele.
In meciurile din grupa, Romania a batut doua nationale care retrogradeaza din Liga Nationala daca ar juca aici si a pierdut toate cele trei meciuri tari. Insa, am vazut la meciul cu Rusia o crestere in joc. A venit meciul cu Brazilia si trebuie sa recunosc ca am fost foarte bucuros cand a marcat Brazilia cu Franta in ultima secunda. Nu-mi doream Franta, recunosc. Nici n-o sa spun ca Franta ne batea si tralala, pentru ca n-ai de unde sti. Batusem Brazilia in meciuri amicale, aveam un ascendent moral.
Mi-a placut ca de la meciul cu Brazilia, Ryde a renuntat la experimente. Si-a ales jucatoarele cu care sa-si faca treaba grea, renuntand la miliardele de schimbari. Cand te obisbuiesti cu o colega, vine alta cu care trebuie sa te obisnuiesti, dupa care si ea este schimbata. Omul si-a facut o echipa de baza si asta cred ca a fost esential.
A venit meciul cu Danemarca, pe care l-a castigat Cristina Neagu si colegele sale. Insa, Cristina Neagu a fost senzationala in acel meci. Si lumea stie ca nu-s cine stie ce mare fan. Sa dai 15 goluri din 31 este enorm. Plus niste pase de gol. Si goluri in momente cruciale. Acelasi Ryde a renuntat sa o foloseasca pe Gabi Szucs in aparator in intermediar, lasand-o in centru. La fel si cu Perianu. Si e maxim de normal, pentru ca amandoua joaca la echipa de club aparator central.
Meciul cu Norvegia l-am trait ba pa tavan, ba sub masa... Aici n-am ce comenta. Omul a pregatit bine meciul, jucatoarele noastre au muncit din primul pana in ultimul minut. Parca nici nu mi-a parut asa de rau dupa o astfel de munca.
Bronzul l-am luat fara drept de apel. Aceeasi poveste cu echipa de baza, o Cristina Neagu relaxata si distinsa in acelasi timp, cu o Oana Manea de nivelul lui Loke, Gravholt sau cine vreti dvs si cu Paula Ungureanu - clasa. Victoria este insa a echipei, pentru ca toata lumea pune umarul, asta este foarte clar.

Ryde, dragule, eu n-am de ce sa ma simt prost ca te-am criticat. Nu ma simt aiurea nici daca imi reproseaza altii ca i-am sarit in cap. Nu trebuie sa spui oamenilor ca esti senzational daca nu esti, nu trebuie sa le spun oamenilor ca Romania joaca bine daca joaca prost. Trebuie sa le spui cum joaca la acel moment. Ca omul se ridica si iti arata ce poate si cat de mare e, asta o poti recunoaste si chiar trebuie sa o faci. Ryde, dragule, si voi jucatoarelor, jucati pentru voi, pentru noi, pentru cine intereseaza. Si cei care zic o vorba nasoala trebuie lasati in pace, si cei care pupa in cur exagerat trebuie lasati in pace, la fel si cei moderati. Pana la urma, banutii (meritati) pe care o sa-i incasati dupa bronzul mondial vin tocmai de la acei oameni care suduiesc, care pupa in cur sau care sunt moderati. Hai Romania!

miercuri, 16 decembrie 2015

Aburi grosi - un pas inainte de tiparire

Cu multa vreme in urma am scos o carticica, dintr-un moft personal. Am scos 3.000 de bucati si am fost foarte mândru. Mi-a recuperat banii investiti si mi-am platit datoria catre cei care m-au ajutat. Atunci mi-am promis ca o sa mai scot o carte, ce se va numi Aburi grosi. Am tot scris, am mai pastrat texte, dar bucuria de a scrie a venit abia in lunile de vara.
Am inceput sa scriu poezioare si m-am distrat, recunosc. Dupa, am inceput sa iau lucrurule in serios si am inceput sa primesc diverse incurajari. La un moment dat m-am oprit sa scriu poezii pentru ca imi facea deja rau acest lucru. Sunt convins ca voi mai scrie si altele, cand voi avea chef si cand voi avea pentru cine sa le scriu.
Invariabil, cam tot ce am scris eu pentru „consum” a fost cu ajutorul cuiva. Nu stiu, dar cred ca asa e: iti place cineva, ii compui un cântec, faci o poezie, desenezi ceva, habar n-am, fiecare cu ce crede ca se pricepe.
Am trecut de partea cu scrisul si am ajuns la faza cu tiparitul. Care nu este deloc o faza usoara. Dimpotriva. In primul rand trebuie sa faci rost de bani pentru a putea scoate un volum. Banii tai, bani imprumut de la prietenii tai care te pot ajuta, bani pentru toate tampeniile, plus unii pe care trebuie sa-i pui deoparte pentru chestii neprevazute.
Noroc cu prietenii mei din strainatate, altfel scoteam cartea peste un an. Românii nu mai au nicio treaba cu cititul, cu cartea, cu lucrurile frumoase. Din România am primit like si share... Nu zic, si aia conteaza. Am discutat cu multi oameni si entuziasmul meu este aproape de asfalt, de cota zero. Mi s-a spus sa stau linistit ca din cei 100 de oameni pe care ii voi chema la lansarea de carte vor spune 95 da, 40 vor veni si 10 imi vor cumpara cartea. Aproape ca si cred chestia asta. Desi am inca ambitia sa cred ca nu suntem chiar atat de saraci. Sigur, vor conta multe... inclusiv faptul ca eu sunt un simplu Grumaz...

joi, 10 decembrie 2015

O lacrima pentru Minaur

Ba, eu nu pot dormi ca am lacrimat azi la meci. La ce meci? La Minaur cu Odorhei.
Imi aduc aminte de primele meciuri, cand ma cara tata dupa el, pe terenul de bitum de langa sala veche. L-am vazut si pe Gatu aruncat peste gard, tin minte ca ma fascina si un cronometru de pe masa arbitrilor, l-am vazut si pe Maricel Voinea (de care m-am indragostit iremediabil). Am crescut si am ajuns sa merg la sala. Am stat pe scari o gramada de meciuri. Primise mama o pereche de blugi si ii erau mici, asa ca i-am luat eu. Unde puteai sa te dai mare daca nu la meci? Cu o gramada de oameni. Asa am mers, cu ei pe mine, m-am pus pe scari, alea s-au umplut si m-au durut genunchii de traznea. Am fost nevoit sa ma ridic si sa urc cateva trepte. Am mai prins locul meu, pe care l-am tinut doua ceasuri? Din parti.
Apoi, am vazut un meci de dupa un stalp de sustinere. Nu puteam intra mai inauntru sub nicio forma. Era finala de acasa cu Zaporoje. Am vazut doar un o poarta. In rest ma bucuram sau ma intristam dupa ce zicea lumea de langa mine.
Am fost in armata si am auzit meciul cu Granitas Kaunas la radio. Am mancat radioul ala si mi-am muscat unghiile. Pana la urma a iesit bine.
Am mai crescut si am ajuns sa-mi folosesc pixul. Am lucrat la clubul Minaur niste anisori. Am plecat de acolo si ma doare-n fund ca n-o sa-mi recuperez niciodata banutii. Am cunoscut jucatori de mare valoare, am stat cu ei, am baut o bere impreuna. Am cunoscut mai multi antrenori si am incercat sa invat cate ceva de la ei.
Am prins doua titluri nationale, un event... le-am prins la club. Am fost la meciuri, am amintiri frumoase. Am fost la meciuri de cupa europeana apoi. Am primit delegatii din mai multe tari si am discutat cu oameni frumosi. Stiam ca, de fiecare data cand era o tara modesta, ca noi, sau cand se mergea cu autobusul, aveam loc sa mergem si noi. Mai nasol era cu tarile occidentale sau pe unde se mergea cu avionul. Acolo nu era loc nicicum.
Am asistat apoi si la inceata decadere a clubului baimarean. La imensele probleme financiare. Niciodata n-am dat cu parul. Chiar daca nu mi-au convenit multe lucruri. Am asistat si la desfiintarea gruparii, la retrogradarea echipei in liga secunda. Minaur nu mai exista de multa vreme, dar i se foloseste numele (asta este adevarul).
Am mai crescut putin si am asistat la renasterea unei grupari. Am vazut si auzit toate prostiile din lume. Deja oamenii ma apeleaza pe strada: ce-ati facut domnu’ Mircea cu echipa asta.. Altii vin si imi explica cum vad ei diverse module de aparare. Pe strada... asta inseamna ca le pasa.
Am vazut un nou titlu si m-am bucurat de la departare. Eu n-am avut loc acolo nicio clipa dar, spre deosebire de altii, nici nu mi-am cautat vreun loc. Nu m-am bagat in seama. Nici nu aveam de ce. Colaborarea mea cu clubul Minaur din sezonul trecut si din acest sezon a fost cea mai proasta dintre toate colaborarile cu toate echipele de care am avut parte in ultimii 23 de ani, adica fix numarul anilor de presa cu care ma laud.
Astazi, am fost la meci si de trei ori era sa-mi dau liber lacrimilor. M-am abtinut... Nu-s fericit ca echipa asta moare asa... nu-s fericit ca oamenii pe care nu-i cunosc joaca fara bani... nu-s fericit sa aud ce-mi povestesc ei, desi nu-i intreb aproape niciodata; n-am fost fericit sa-l aud pe unul dintre ei vorbindu-mi la telefon si nici macar nu stiu de unde a avut numarul meu.
Baia Mare are nevoie de Minaur si Minaur are nevoie de Baia Mare. Sunt doua nume proprii care nu pot convietui decat impreuna. N-am chef sa scap lacrimi nici mai incolo, daca ma intelegeti. Hai Minaur!

joi, 19 noiembrie 2015

HCM Baia Mare la final de an...

Mai este un meci si anul se incheie la fete. Acolo unde treaba este mai bine organizata, unde exista mai multe decat in alte parti. Mde, e vorba de fete. 12 victorii in campionat si o infrangere este minimum posibil si era obiectivul minimal. Maximal, erau 13 victorii, sau 12 victorii si un egal. Meciul de la Bucuresti s-a pierdut la 3 goluri, ce tine inca in priza maxima ambele echipe pana la final. Sa nu uitam ca s-a castigat Supercupa, chiar daca a fost la inceputul sezonului.
In Liga Campionilor, din sase meciuri, s-au castigat cele doua obligatorii, s-a pierdut acasa cu Larvik (mare ratare), s-a pierdut acasa si in deplasare cu Rostov (foarte buna echipa si antrenor excelent). Nu cred, sincer, ca putem scoate un rezultat bun in Norvegia. Cel mult altii vor aplauda o infrangere, spunand ca ne-am calificat in faza a doua a grupelor. Obiectiv realizat, dar la al treilea sezon de LC, poate ca ne-am fi dorit mai mult. In opinia mea, mai mult insemna 2 puncte suplimentare (acestea pot fi obtinute la Larvik).

HCM Baia Mare are 19 jucatoare in lot, a avut 23, dar patru fete au fost imprumutate (Maior Pasca, Zamfirescu, Tiron, Pirvut - pe ultima n-o vom mai avea-o, deoarece ii expira contractul in vara si sincer m-as mira sa mai vrea sa semneze un altul). Exagerat de multe jucatoare si spun asta uitandu-ma la loturile lui Buducnost, Gyor sau Larvik. Orase infinit mai bogate decat Baia Mare, dar care-si permit 10-12 jucatoare de valoare si in rest fete tinere.

1. Ionica Munteanu - Ioni a inceput excelent sezonul, ne-a scos in Supercupa (declarata jucatoarea meciului), in meciurile de calificare in grupele Ligii Campionilor si in primele meciuri din campionat. Apoi, incet incet, Paula a reintrat in teren si a devenit titulara. Cred ca are mai mult decat o nota de trecere. Mult mai mult
2. Paula Ungureanu - jucatoare de baza si se simte asta. A lipsit destul de mult, speram sa fie in forma pentru Mondiale. Din pacate, nici ea nici Ioni nu ne-au ajutat in meciul cu Larvik, iar in meciul cu CSM Bucuresti au fost sub Pessoa. Dupa parerea mea, HCM are cea mai buna aparare din Liga Nationala, deci e un plus pentru portari.
3. Iulia Dumanska - cat a intrat in teren s-a straduit; si s-a vazut asta; are vreme sa creasca si, dupa cum o stiu, va munci mult in continuare sa-si atinga visele
4. Valentina Ardean Elisei - a inceput bine sezonul, dar acum este in scadere de forma, ceea ce nu-mi convine, mai ales ca urmeaza Campionatul Mondial. E greu sa joci pe toate fronturile si sa faci atat de multe deplasari
5. Ana Maria Tanasie - stiam ce poate face si a dat satisfactie cat a jucat; se apara bine, are explozie pe contraatac, e de viitor; faptul ca a fost convocata si la echipa nationala pentru Mondiale imi confirma spusele
6. Gabriela Perianu - se apara bine; in rest nu stiu cata rabdare trebuie sa am; personal nu prea am ce aplauda la evolutia ei din acest sezon, poate doar meciul cu fosta sa echipa, Dunarea Braila. Este puternica, foarte inalta, are tot ce-i trebuie unui inter adevarat. O sa ma convinsa atunci cand va arunca la poarta ca Line Jorgensen, Amorim, Bulatovic; joaca deja de multa vreme in Liga Nationala, de aceea nu ma intereseaza ca are doar 21 de ani (si Tiron are cam acolo)
7. Gabriela Szucs - nu are acelasi sezon ca si cel trecut; nici nu primeste la fel de multe minute; din pacate, nici macar in meciurile usoare nu este lasata sa joace in atac; pot demonstra statistic ca am luat mai putine goluri cu ea in teren decat in alte module de aparare
8. Lois Abbingh - olandeza mi se pare la maximul evolutiei sale; jucatoare utila, are un procentaj rezonabil la aruncarile la poarta, este destul de rapida si ma bucur ca a ramas la HCM si in sezonul acesta; nu este neaparat un star, dar este o jucatoare foarte buna
9. Gabriela Preda - nu sunt convins ca este fericita la HCM; sa stai in tribuna sau aproape tot meciul pe banca, nu este visul nimanui; cu venirea aici a pierdut si lotul national; n-am inteles de ce a fost folosita doua meciuri titulara in aparare, pentru a fi trimisa apoi in tribuna
10. Laura Oltean - jucatoare care la inceputul sezonului era clar cel mai in forma centru, a ajuns sa piarda cam tot in finalul de sezon; inclusiv echipa nationala si participarea la Mondiale; poate fi o explicatie si faptul ca ii expira contractul in iarna; nu m-ar mira sa doreasca sa plece undeva sa joace
11. Allison Pineau - frantuzoaica este o jucatoare exceptionala si asta se vede atunci cand pune totul in joc; a inceput sa se obisnuiasca si cu colegele, ceea ce e foarte important pentru un conducator de joc; nu stiu daca n-o afecteaza si nenumaratele schimbari din timpul meciurilor - cand te obosnuiesti cu o jucatoare, vine alta si aia prefera alt gen de pase, alte combinatii... mi se pare uneori lenta
12. Luciana Marin - multe accidentari i-au taiat elanul, cert este ca se pune baza pe ea si la echipa si la echipa nationale. asta si pentru ca poate juca oriunde poe linia de 9m
13. Melinda Geiger - sunt convins ca nu e sezonul “the best of” pentru Meli, dar nici de doi bani n-a fost; ma bucur ca revine la echipa nationala; mi se pare ca nu mai are aceeasi forta ca si inainte de accidentare; ne bazam pe ea
14. Elena Georgievska - aici prefer sa nu spun nimic.
15. Patricia Vizitiu - nu sunt ferm convins ca este fericita in Baia Mare, dar nici nu am vazut-o prea fericita la ultimele echipe la care a evoluat; habar n-am nici despre ce accidentari este vorba, cert este ca si aici “prinde banca fara probleme”
16. Adriana Nechita - o jucatoare pe care te poti baza, este golghetera in Liga Nationala, nu le fel insa si in Liga Campionilor; asta si pentru ca in LC joaca mai mult Do Nascimento
17. Alexandra Do Nascimento - consider ca este jucatoare buna, valoroasa, insa joaca extrem de putin; ba nu-i viza, ba e ambasadoarea UNICEF, ba e usor accidentata, ba...
18. Katarina Jezic - am fost extrem de incantat vazand-o in primele meciuri; m-am mai calmat intre timp, vazand ca are hibe serioase pe aparare; este tanara si poate invata, mai ales ca are “material bun”
19. Timea Tatar - nici la Timea nu sunt ferm convins ca-i place aici; joaca extrem de putin, nu citesc satisfactie si maxima implicare, dar asta nu inseamna ca e asa cum zic; nu toata lumea se manifesta exuberant pe teren
Antrenori: din punctul meu de vedere au nota de trecere, insa ar fi avut o nota foarte buna daca as fi vazut reactii in timpul meciurilor; adica idei... nu pot comenta prea mult, pentru ca am spus si mai inainte ca avem o aparare buna... idei pe pozitional...

Nu stiu insa si ce este in spate, nu stiu insa nici cum stau fetele cu salariile, nu stiu destul de multe lucruri care pot influenta evolutiile jucatoarelor.

Timp de doi ani am decis sa acord in luna decembrie un premiu sau mai multe uneia sau mai multor jucatoare. Care mi-au placut in decursul intregului an. Nu mai fac asta.

marți, 10 noiembrie 2015

Minaur, care-i baiucul?

Foarte multa lume ma intreaba pe strada ce se intampla la Minaur. Tuturor le spun sa urmareasca site-ul oficial al clubului (care are acum contul suspendat) sau sa ceara o audienta. Sunt lucruri pe care nu le cunosc si despre care nu pot vorbi.
In primul rand, echipa nu se numeste Minaur, ci HCM Baia Mare. Asta chiar daca are sigla cu Minaur, chiar daca pe site-ul FRH scrie HCM Minaur (la inceputul sezonului scria HCM). Pe site-ul EHF scrie HCM si asa si este. Nu se poate numi aceeasi echipa intr-un fel in campionat si in alt fel in Liga Campionilor. Si tind sa dau crezare ca nu te poti inscrie sub un nume fals in Europa. Probabil, la fel cum o facem noi, se pune si Minaur pentru a face distinctie intre echipa de fete si cea de baieti.
Habar n-am cine este presedintele clubului, cine este vicepresedinte, cine este altceva. Stiu ca lucreaza acolo fostul jucator Daniel Muresan, pe care l-am sunat o singura data si avea telefonul inchis. Mai stiu si ca-l vad pe Liviu Bala pe la sala, deci e clar ca si acolo are un amestec. Habar n-am de la cine sa cer o informatie (am, dar oamenii nu vor sa dea declaratii).
Asa. Nu-i nici un secret pentru nimeni ca jucatorii au de incasat o caruta de bani. Au de luat bani si din sezonul trecut, pentru ca au castigat Cupa si campionatul, ceea ce numai bine n-a cazut. Nu stiu cine a facut calculele anul trecut, cert este ca trebuie sa pui la socoteala o participare in CL, care te usuca de bani. Sunt 10 meciuri, cu cinci deplasari destul de costisitoare si cinci meciuri de organizat pe teren propriu, care iar costa bani. De incasat, sohan, ca se intra moca la meciuri sau pe 10 lei, lasand la o parte cei care au platit abonamente.
In vara, cand s-au adus jucatori si jucatoare, sunt convins (desi nu am date) ca s-au platit o gramada de bani la semnatura... Asa e moda mai nou si nu cred ca Baia Mare nu este la moda... Adica, semnezi un contract pe doi ani, cu 1000 de euro / lunar (un exemplu). Ceri sa primesti 12.000 de Euro la semnatura si restul, de 500 sa fie dati lunar. Ori daca a fost asa, iar s-au dus o gramada de bani din cei alocati.
A plecat Lars Walther, usor satul (desi nu cred ca mai are de luat multi banuti). E foarte greu sa lucrezi cu oameni nemultimiti. Au plecat Ramba si Ghita. Oricum, nu si-au luat cine stie ce banuti. Eu cred ca in iarna vor mai pleca niste jucatori. Nu toti, ca nu au unde toti, dar cei mai buni si strainii, da. Pentru ca n-au de ce sta aici. Se termina Liga Campionilor, unde echipa joaca mult mai bine decat in campionat, vor fi vazuti unii dintre ei si isi vor putea gasi echipe.
Faza cu vizele de lucru ale lui Aflitulin si Ostrousko sunt de cascadorii rasului, indiferent cine este de vina. Aflitulin s-a cam saturat de faza asta si vrea sa se duca. Majoritatea jucatorilor vor sa plece. Sunt unii care m-au sunat sa-mi spuna ce nasol e si ca este inadmisibil (anul trecut nu m-au sunat sa-mi spuna ca e bine - dar m-am obisnuit sa te caute oamenii numai cand e nasol).
Sincer, eu nu vreau sa moara Minaur (HCM), dar nici vreo solutie nu vad. Marturisesc ca sunt foarte rezervat si cumpatat cu acest text. Am lucrat o gramada de ani la Minaur. Am plecat de acolo cand a plecat Lascar Pana la Dinamo, pentru ca asa trebuia sa se intample. Am plecat si nu eu am ramas dator cu bani... dar nu m-a mai interesat niciodata acest aspect si nu ma intereseaza nici acum. Inca rad si acum: am fost inspirat sa cer un treining cand am plecat de la club, sa nu raman cu minus prea mare. Am primit unul, cu marimea cea mai mica, si si ala mi-a fost mare. Pantalonii i-am dat unei colege de munca, ei i-au fost buni, are picioare nesfarsite. Bluza am purtat-o eu destui ani (nu era nimic inscriptionat).

Am mai spus-o si o mai zic. Daca Buducnost - campioana Europei, Larvik - si ea mereu prin Final 4; Gyor - dubla campioana - daca gruparile astea au loturi de 10-12 jucatoare de valoare si restul tinere, noi suntem chiar asa de bogati sa tinem 19 fete considerate valoroase? De unde isi permite orasul asta banutii pentru asta? Ca nu are nici Audi in spate, nu are nici suta de sponsori pe care o are Larvik si nici puterea lui Buducnost. Vardar are bani multi, dar aia vin de la privat. Si Rostov Don are banuti, dar nu nelimitati (pentru ca au 4 jucatoare straine de toate, Lunde si Griegel, respectiv doua ucrainence, dintre care Managarova a si aplicat pentru cetateania rusa).

luni, 9 noiembrie 2015

Iar de protest - si am terminat cu el

Repet, am fost vineri in strada sa vad cum e treaba. Cum merge. Alaturi de mine, alti 6 colegi de la Glasul MM, alaturi de mine si niste prieteni si niste oameni pe care i-am cunoscut acolo si o domnita blonda cu caciula neagra, ca am descoperit intre timp :)
Inainte de a merge “in strada” am intrebat si eu pe fb unde sa merg ca erau anuntate doua iesiri. Prietenul Dragos, care n-are treaba cu nimeni, mi-a zis ca e la 19.00, in Centrul Vechi. Acolo merg. Ajung acolo si-l vad pe Mezok care face poze, o salut pe Simo Vasiac care nu stiu ce facea, il vad pe Dobocan, care-mi spune din start sa am grija si ca Zmenta a primit bani vanzand nu stiu ce filmari. I-am vazut pe cei care nu-l suporta pe primar, cu afise. Il intreb pe Dragos daca Zmenta e de incredere si el spune ca pana in momentul acela nu prea are ce sa-i reproseze, ca-i inofensiv.
Zmenta incepe sa vorbeasca. La a doua fraza am refuzat sa-l mai ascult. Nu poti veni nepregatit sa-mi spui ca daca stai la balcon mori de foame si din astea. Mno, asta este. Culmea, si mie mi s-a parut inocent si am decis sa merg mai departe. Prin piata si Simi, precis si cu niste oameni din galerie. Tot in zona si oameni de la Quick Security si de la Politia locala, civil. In spate. Tot in spate si oamenii care strigau impotriva primarului. Jandarmi destui si Politie OK.
Pe drum, in fata Primariei, unii au strigat (dar modest de tot) impotriva primarului. Nu m-a interesat foarte tare. Am merg mai departe si am strigat: Jos susul, jos asfaltul, jos comunismul, tot felul de josuri. Max, imbracat sa fie vazut, m-a bagat in seama in momentul in care am inceput sa vorbesc ca si Donald. Max fiind un caine super. Doinita cu pruncul si cu sotul, oameni care au inceput sa se obisnuiasca si cu protestele. O vad si pe Angela, si pe Oana, presa... Alexandra, Cata si Florin lucreaza, cred, desi Cata se baga si la urlat.
Undeva, pe Traian, cei cativa oameni care strigau impotriva primarului au devenit mai vocali. Sandu se duce la Alma, m-as duce si eu ca am promis cornulete cu nuca, dar nu ies din rand. La Mara am decis sa ma opresc. Eu si inca alti 7. Punem pusca jos. Altii se duc pana in Centrul Vechi, aveau masa rezervata acolo. Poate ca imi pare rau ca n-am mers pana in Centrul Vechi.
Nu uit, Coco, de tine: scandarea ta preferata tot “Jos textila” a fost!\

Sunt oameni care nu aveau ce cauta acolo si foarte multi oameni care aveau ce cauta. Eu nu stiu din care categoria fac parte.

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Cum am protestat vineri seara

Ieri seara am fost si eu la un miting de protest, o plimbare de seara, ceva... Am vrut sa merg sa vad care-i spilul, ce se intampla si cat entuziasm este. Am trecut in jurul orei 19.00 pe platoul din Piata Revolutiei si acolo erau maximum 20 de cetateni. N-avem de stat acolo, pentru ca am decis sa mergem in Centrul Vechi. N-am fost singur, ci insotit de niste prieteni, cel putin unul dintre ei convins de utilitatea marsului.
In Centrul Vechi, langa Minerul, s-a adunat lumea. Multi prunci, oameni mai tineri, dar am vazut si cetateni mai in virsta. Zicea un prieten ca organizeaza Zmenta, ca i se pare un tip lipsit de carisma, care nu are voce si care nu are alura de lider. Eu ce sa zic? L-am vazut si eu pe prunc, voce am auzit ca n-are, lider nu mi s-a parut a fi si nici chef sa-i aud povestile n-am avut. A inceput cu povestea ca strada vrea anticipate. Numai ca anticipatele astea nu se fac cand are chef Zmenta sau altcineva.
Eu am stat mai in spate, alaturi de mai multi colegi, de cainele Max (un scumpic) si de alti cetateni. Un vecin al meu avea mai multe pancarte, cu alocatii, taxe auto, chestii de dat jos si pe buna dreptate. Un om pe care, de vineri, il respect si mai mult. In spatele tuturor, am zarit niste domni care aveau treaba cu primarul. Care primar, face si el parte din clasa politica. Care primar nu este obligatoriu sa fie iubit de toata lumea (ba este indicat sa aiba si o opozitie constructiva, pentru ca lucrurile bune si asa se pot face). Tot acolo in spate mai erau si niste baieti de la Quick Security, dar nu cu uniforme. Ii cunosc, ca doar merg la o gramada de meciuri. Nu i-am intrebat ce fac acolo, ca nu ma interesa si nici nu au avut treaba cu mine.
Ne-am deplasat pe traseul stabilit, cu jandarmi si politisti in zona, n-am vazut nicio batalie, am rabdat frig, am strigat una alta si cam atat.
Nici nu mai stiu daca blonda careia i-am promis niste cornulete cu nuca avea caciula alba sau caciula neagra, insa stiu foarte sigur ca prietena ei avea caciula neagra si ca pe domnul care le insotea il cunosc de minim 20 de ani. Sa fiu sincer, am rezolvat problema cu cornuletele, dar inca n-am rezolvat problema cu doamna blonda.
In schimb, imi aduc perfect aminte ca mi-am uitat caciula neagra Hummel in restaurantul Glory. Si mai stiu ca oamenii aia de acolo sunt cinstiti, pentru ca mi-am recuperat caciula de acolo. Astazi am citit mai multe lucruri despre dl Zmenta, pe care am aflat si cum il cheama. Baiul ca nimic nu-l avantajeaza din ce am aflat (fara sa caut sau sa intreb). Deci, bade Zmenta, pe mine nu ma mai vezi. Nu acelasi lucru doresc sa-i transmit dnei blonde cu caciula alba sau neagra.
Da, Coco, stiu... nu stati la balcoane / ca muriti de foame...

joi, 3 septembrie 2015

Muză de ucis

N-am scris nimic, nu-s liniştit
Nu-s inspirat, chiar am şi zis
M-am întristat nemărginit
Şi am o muză de ucis...

Şi chiar că nu mă văd in stare
Nu-mi pot dori, nici n-am promis
Să trec lejer, cu gura mare
Peste o muză de ucis...

Aşa cum ştim, suntem de vină
Ne-om revedea în Paradis
Sau poate într-un puț de mină
Eu am o muză de ucis...

Şi chiar ca n-are importanță
Azi îmi mi-eşti drag, mâine-i închis
În marea ta de inconstanță
Eu am o muză de ucis...

Probabil, mă voi supăra pe tine
Probabil, ma voi supăra în scris
Probabil, improbabil vine
Spre muza care-i de ucis...

Eu n-o ucid, chiar mă gândesc
Să-i spun din bună dimineața
Nemernic sunt şi te iubesc
Prieteni fi-vom toată viața

Pupic albastru

Te pup cu drag, te pup albastru
Te pup în ce culoare vrei
Te pup decent, te pup pe-un astru
Te pup pe lună, într-un tei

Albastru iți pup ochişorii
Te pup în fucsia uşor
Te pup şi când se-aduna norii
Şi-atunci când vreau sa te omor...

Te pup albastru foarte iute
Te pup că nu pot să adorm
Te pup cu drag şi caut rute
Şi-o cârpă fără cloroform...

Sunt liniştit şi ştiu ca pot
Să țin de mână un copil
Te pup albastru şi mai scot
Din minte trei figuri de stil.

marți, 1 septembrie 2015

Ora in care

Şi te iubesc la şapte dimineata
Şi te iubesc la nouă fără-un sfert
Şi te iubesc şi când se lasă ceața
Şi când pe sobă laptele-i le fiert

Ba chiar la doispe noaptea te iubesc
Şi, ai vazut, mi-e frică să ți-o spun
Mi-e frica si de fluturi, să-i trezesc,
Şi din stomac sa-mi fugă în comun

Vreau să te pup la şaişpe jumătate
Să merg în mâini la nouă douăzeci
Să fluier stănd cu tine spate-n spate
Şi să mă plimb o zi printre poteci

Şi n-ar fi rău ca pe la ora zece
Să-mi aminteşti să-ți zic ca te iubesc
C-aşa-s eu mai uituc, dar asta trece
Şi n-as mai vrea vreodată să m-opresc

Mai cred acum ca ceasul pot sa-l schimb
Sau să-l arunc, chiar n-are importanță
Şi de mânuță să te țin, mă plimb
În largul tau, draguț, de inconstanță

Te pup cu drag pe ochişori, copil
Te pup şi-o să mă culc la loc, e bine
Te pup cu drag si te iubesc febril
Dar am medicamente lângă mine

Şi-un ceai de tei cu floare ataşată
Şi-un bleumarin aş rupe plictisit
Şi-o vorbă dură spusă câteodată
Te pup şi nu mă satur de iubit.

Fata care ma iubeste, nu ma iubeste

Mă fâstâcesc de parc-aş fi exact la prima întâlnire
Şi nu ştiu dacă tenişii sunt asortați perfect cu basca
Cravată, papion, nu am, şi nu e vreo nelămurire
Cu bicicleta am venit şi obligat sunt să port casca

Şi m-am dat jos şi din rucsac, cu multă grijă am luat
O floare cu multe petale, i-o dau să fie bucuroasă
Eu zic că e o margaretă, că doar de aia-m cumpărat
Şi grijă multă am avut să fie chiar perfect frumoasă

Eu tremurând i-am înmânat-o sperând să fie minunat
Ea rupt-a iute o petală şi iute zis-a “mă iubeste”
Am smuls-o, cred, din mâna ei, căt am putut de delicat
Cu floarea-ntreagă am rămas şi chiar şi astăzi mă doreşte.

Suparat

De-această dată m-am trezit cu multe ceasuri înainte
M-am chinuit să leg un vers, să-l bat în cuie, să-l rostesc
Mă concentrez, încerc ceva, şi mai nimic nu-mi vine-n minte
Şi-mi tremură "un noapte bună", neauzit, si-un te iubesc

Mi-am dat, îți jur, toată silința, am încercat tot ce-am ştiut
Am incercat să crăp în două cuvintele din "noapte bună"
Să la adun apoi la loc, dar este greu, n-am prevăzut
Că trist voi fi şi pe deasupra, nu voi găsi nimic pe lună

Nu vreau să ştiu c-ai fost acolo sau poate-n altă parte-ai fost
Nu vreau să ştiu mai multe lucruri, nici linişte de ai avut
Aş prefera s-alerg în parc, să fiu luat mereu de prost
Să stau în mâini, apoi în cap şi, mai la urmă, în şezut

Desigur, am să-ți mulțumesc, adesea asta am făcut
M-am bucurat de orice clipă, mă bucur şi să-ți mulțumesc
M-am bucurat de dimineață, deşi am fost uşor tăcut
C-am reuşit să-mpart distanța, în două vorbe: te iubesc!

Mai ştiu, că tot e dimineață, când sunt mai relaxat la minte
Că n-am vreun bleumarin să rup şi nici emoții de vânzare
Iar dragostea, la fel ca mine, are nevoie de cuvinte
De-un gând suav sau un pupic, ba chiar de nişte prostioare.

Visul lui Pisi

Afarã plouã, pruncul meu e ud
Visez frumos, visez la stratosferã
Visez ca plinul sã il vãd tot nud
Visez la forfecutzã si unghierã

De zile-ntregi am asteptat sã plouã
Visam frumos, stiam ca o sã vinã
Visam cã sunt in pat cu amandouã
Visam cã mã lãsam sã-mã-ntretinã

Am asteptat-o ca pe o minune
Visez si-acum cat de frumos a fost
Visez cã si un Radler face spume
Visez cã n-am fost niciodatã prost

Vreau sã fiu sincer, de ce s-o lungesc
Visam cã dimineata este searã
Visam cã peste fund pot s-o pleznesc
Visam cã visul dã pe dinafarã

Si am mai spus cã vreau un bleumarin
Sã-l rup in trei bucãti dacã se poate
Sã am un bleu, sã am si un marin
Si sã visez cã pot visa de toate...

As vrea sa fie dimineata

As vrea sa fie dimineatã, s-o simt cã-i rece la picioare
Sã-i fac un ceai de tei fierbinte si lângã, tot un tei, dar floare
As vrea sã fie dimineatã, sã vãd cã n-am visat frumos
S-o pup din crestet pâna-n talpi, si poate, mai apoi, de jos

As vrea sã fie dimineatã, sa vina-ncet, ba chiat tiptil
Sã mã iubeascã lent de poate, sã mã iubeascã un copil
As vrea sa fie dimineatã, sã vãd cum roua se ridicã
Sã stau si s-o cuprind in brate, sã tremure, dar nu de fricã

As vrea sã fie dimineatã, s-o simt cã-i rece la picioare
S-o tin in brate indelung, sã se-ncãlzeascã-n plãpumioare
As vrea sã fie dimineatã, stiu bine ca si asta trece
As vrea s-o tin mereu in brate, pãcat e doar când vrea sã plece.

Alta dimineata

E dimineata si mi-e rau, stiam ca va veni si asta
Stiam ca florile de tei si ceaiul vor grabi napasta
Si mai stiam ca dimineata, de obicei, este racoare
Momentul zilei minunat cand rece tu esti la picioare

Imi amintesc multe povesti pe care le-am citit, copil
Imi amintesc destule lucruri, mai enervante, fara stil
Dar parca sunt multe dragute ce merita mai mult visate
Ba chiar traite in avans sau macar astazi de se poate

Mai las o lacrima si-un gand, netulburat de dimineata
Mai las si niste flori de tei, o carte fara de prefata
Ca nu stiu cand a inceput si nici nu stiu daca-i racoare
Dar tot mai vreau, draga, sa simt, cand rece vei fi la picioare.

Nu doar luni

Nu doar luni ma doare capul
Nu doar luni ma simt pe dos
Nu doar luni ma-ncearca tracul
Daca n-am copil frumos

Nu doar luni n-am chef de munca
Nu doar luni sunt neserios
Nu doar luni sunt mut in dunga
Daca n-am copil frumos

Nu doar luni vreau lucruri faine
Nu doar luni ma simt voios
Nu doar luni imi cumpar haine
Nu doar luni o pup frumos...

Speriat

M-am tot gandit venind spre casa
C-o sa ma odihnesc putin
Ca o sa dorm de dupa-masa
Iar somnul o sa-mi fie lin

Si mi-am propus de dinainte
Se-ncerc un vis frumos, debil
Sa imi trimit pupici din minte
Pe ochisorii tai, copil

Si groaznic de speriat am fost
Si m-am trezit tot transpirat
Pupicii mei, cei fara rost
Au revenit la mine-n pat...

Mai cred ca am gresit adresa
Ca i-am trimis in alte parti
Sau poate visul, poate piesa
Au apelat la alte harti

Incerc serios sa-i linistesc
C-asa sunt ei mai toti pupicii
Nici ei nu cred ca ma iubesc
Dar poate imi iubesc amicii

Prin ei voi incerca sa-i tin
Si sper ca tot ei sa m-ajute
Le-oi da o bere si un vin
Cum si la coasa-i dai o cute

Sunt dezolat, dar merg-nainte
Sunt copilas si eu, senil
Si retrimit pupici din minte
Pe ochisorii tai, copil!

Culori

În roşu-aş vrea să te iubesc
În galben să îți cer părerea
În verde crud mă pedepsesc
Albastră-i drama şi durerea

În bleumarin e un secret
Iar în orange i-o portocală
Şi-n roz e un pupic discret
În fucsia mergem la sală

Şi movul şti că l-aş alege
Şi albul pentru puritate
Un rogvaiv eu ti-aş culege
Din curcubeul lumii mate

Şi-as mai alege trei culori
Sau poate patru cât trăiesc
În mai, când infloresc bujori
Şi-n roşu-aş vrea să te iubesc.

Somnuc

Am vrut să dorm şi să mi-o scot din cap
Să dorm adânc, să dorm, să dorm si gata
Să-mi mut şi visele în gol, să scap
Şi calendarului să-ncerc să îi mut data

M-am pus în pat şi mi-am propus să dorm
M-am aşezat lejer, aşa, ca pentr-o noapte
Mi-am pus şi căştile, am dat cu cloroform
Să nu mai văd nimic, să n-aud şoapte

Şi, sincer, mi-a fost frică, dragul meu
Că-n vis o să-mi apară şi-o să poată
Să facă iar din domn un derbedeu
Să pună la cărută-a cincea roată

Cu frică-am adormit şi nu m-ascund
Şi somnul mi-a venit destul de greu
Şi-am adormit ca în povesti, profund
Cu perna-n brațe, obiceiul meu

Şi m-am trezit apoi c-o mare bucurie
Da, m-am trezit cu mâna pe mobil
Mi-a scris cât am dormit, că numai mie
Îmi pupă ochi-albaştri, un copil...

Pe leagan

Am stat pe leagăn unde-am stat
Cu tine într-o zi de vineri
Ne-am legănat şi-am leganat
Pupicii ca şi pruncii tineri...

Şi-am stat, cum stau eu pe sezut
Cu tine intr-o zi de joi
Când am crezut ca am crezut
Ca-i bine pentru amândoi

Din mers mi-am spus sa plec uşor
Si fost-a intr-o zi de luni
Când dorul a venit cu-n dor,
Cu capul plin de gărgăuni.

Hrana

Aproape-n fiecare seară mă culc uşor dezamăgit
În colțul meu de pat, în dreapta, e locul meu obişnuit
În stânga am decis că-i locul păstrat pentru copilul meu
E locul unde suferința şi fluturii-s la loc mereu

Aproape-n fiecare seară mă culc uşor dezamăgit
Doar aşteptând un "noapte bună" şi vise de îndeplinit
În vis am rupt şi bleumarinul, am rupt şi florile de tei
Am rupt în două "noapte bună", ba chiar am vrut s-o rup in trei

Aproape-n fiecare seară mă culc uşor dezamăgit
Şi sper să trec de nota şase pe-o scara pân' la infinit
Nu-i chiar aşa de lungă scara, dar nu-mi permit, nu pot petrece
Vreau maximum, vreau anormal, vreau notă mare, peste zece

Aproape-n fiecare seara mă culc uşor dezamăgit
Dar musai e sa dorm un ceas, mai multe, să fiu odihnit
Şi mă trezesc de dimineață poezioară sa-i compun
C-aşa vreau eu să fie bine, chiar dacă par un pic nebun

Aproape-n fiecare seara, zău, m-as culca mai fericit
Cu inima deschisă larg si-un zămbet de neprețuit
De aş primi un "noapte buna" că nu te costă mai nimic
Eu te-oi hrani o săptămână cu dragoste şi c-un pupic.

Romantic fără ploaie

Eu într-o zi voi exploda umplându-te de romantism
Voi exploda ca un butoi, ce-i plin de nori si pesimism
Şi voi mai exploda o data, simt, într-o vineri dimineață
Şi suflul va cutremura chiar şi o pară mălăiață

Aşa de pară cum sunt eu, acum, când plin de voioşie
Sunt foarte-aproape să comit o incredibilă prostie
Mi-aduc aminte că mi-ai zis, mi-aduc aminte, m-ai rugat
Asa e boul de romantic, visează într-un cap pătrat.

Istoria nu tine minte, ba chiar deloc nu consemneaza
Pe vreun zevzec cu cap pătrat, şi nici nu-l fotografiază
Si nu-l arată nimănui, nu-l ataşează într-un stil
Romantic sunt şi-oi exploda, de fericire, măi, copil...

Doruc

Mi-e dor de bine şi de rău mi-e dor
Mi-e dor s-adun secunde şi minuni
Mi-e dor de-o zi, mi-e dor de alt decor
Mi-e dor să scriu şi-apoi să şterg, e luni

Mi-e foarte dor şi mă trezesc roşind
Mi-e foarte dor să caut propoziții
Mi-e dor să dorm şi mă trezesc dormind
Mi-e dor acum chiar şi de supoziții...

Mi-e dor de-o dimineața cu ninsoare
Mi-e dor de codul galben de plăcere
Mi-e dor să te simt rece la picioare
Mi-e dor să urlu, mi-e dor de tăcere...

Mi-e dor de mult să nu-mi mai fie dor
Mi-e dor să cred în sufletul pereche
Mi-e dor de-un trup, de-un suflet muritor
Mi-e dor s-ajungă-o şoaptă la ureche...

Mi-e dor să-mping pământul la culcare
Mi-e dor să stau într-un bujor cu stil
Mi-e dor să văd iubiri în depărtare
Mi-e dor de ochii-albaştri, de copil.

Alegeri la 2.56

Eu nu ştiu de mi-e dat să te aleg
Pe tine sau pe alta dintr-o mie
Să fiu deştept, să fiu uşor strateg
Să caut diferențe-n poezie...

Eşti şmecheră şi stiu că vei depune
CV-ul tău cu ochişori frumoşi
Sunt avantaje la dosar, vei spune
Aşa cum nenea are aburi groşi

E greu de completat tot ce-mi doresc
În formularul cu multe pretenții
Dar nu e greu să-ți spun că te iubesc
Fără vreo şpagă sau alte atenții

Eu vreau să râzi, să te distrezi, copil
Să creşti mai mare ca o acoladă
Să povestim doar în figuri de stil
În paranteze mari şi, poate-n ciocolată

Mai ştiu c-am renunțat sa-mi fie frică
Ba chiar am renunțat la ea de tot
Şi-o să mă-apropii iarăşi de burtică
Atât cât mi-oi permite, dacă pot...

Mă culc acum şi noapte bună-ți zic
Aşa cum ți se-ntâmpl-ades şi ție
Nu voi alege, de mă crezi, nimic
Din toate care cred că sunt o mie.

Sunt mulțumit cu-n veşnic bleumarin
Pe care o să-l rup cândva în două
Un laitmotiv e şi-un pahar cu vin
Sunt amănunte "ambele-amåndouă"...

sâmbătă, 22 august 2015

HCM Baia Mare are o echipa cu care se poate bate la titlu

Saptamana viitoare incepe campionatul si simt ca e momentul sa spun cam cum vad eu echipa HCM Baia Mare in acest moment.
In primul rand trebuie sa spun ca am crezut mereu ca plecarea unor jucatoare este necesara, la fel de necesara cum este venirea altora. Din “lotul” care a plecat, recunosc ca regret foarte mult o singura jucatoare, Ksenia Makeeva. Mici lacramutze am mai varsat pentru Camilla, care a adus o voiosie adevarata la echipa, stopata de pumnii in cap dati de maretul Napoleon... Pe care nu l-am admirat nici macar o secunda. Dar am incercat sa-l respect.

Am vazut Baia Mare in mai multe jocuri pana acum. Cele doua de la turneul din Baia Mare, unde au castigat fara probleme si la scor. A fost Supercupa Romaniei, unde, chiar daca speram sa fie ceva interesant, acel interesant a fost mult peste cea am gandit eu. Si ma cam laud cu niscaiva imaginatie. Apoi am vazut meciul cu Rostov Don si puteam paria ca nu castigam: a venit prea repede dupa meciul in care am castigat un trofeu, plus ca Rostov pierduse deja un meci. Am mai vazut, in fine, astazi, meciul cu Buducnost. In care HCM s-a impus, dar meciul in sine mi s-a parut sub cel dintre HCM si CSMB din Supercupa. Mai ales ultimele secunde din meci. Nu cred niciodata ca intr-un meci oficial, cu oricine joaca, Buducnost poate pierde cand are un gol, doi oameni in plus pe teren, face pasiv la ultima faza si ia un gol in ultimele cinci secunde. Sigur, asta e meritul HCM-ului, pana la urma.

Vreau sa ma uit putin si la lot, la lotul care este acum batut in cuie. Stiam dinaintea turneului ca din 22 vor ramane 20, ca Tomescu va pleca la Roman si ca Andrada se va duce si ea undeva sa joace. In prima liga si la o echipa buna, pentru ca e jucatoare buna. Mai stiam ca avem patru centri si ca nu va pleca niciunul pana se va vedea ce e cu Pineau. Insa nu m-ar mira sa plece si Madalina, cel putin pana in iarna, deoarece si ea are nevoie sa joace (parerea mea).

1. Ionica Munteanu - castig maxim. om de maxima omenie, portar valoros, m-a lamurit in toate meciurile pe care le-am vazut pana acum. Se va completa de minune cu Paula
2. Paula Ungureanu - o astept din nou la treaba si nu va mai trece mult timp pana atunci. Stiu cine este si ce poate oferi
3. Yulia Dumanska - va creste frumos in spatele celor doua. Sunt convins ca va prinde destule meciuri, mai ales in campionatul intern
4. Valentina Ardean Elisei - a avut o problema in familie si s-a simtit. Ma bucur ca si colegele ei au fost alaturi de ea. In meciul cu Buducnost am inceput s-o recunosc. Problema e si ca nu prea ajung mingi in extrema. E bine insa ca exista interi acum si nu mai trebuie sa o “frecam” pe toate posturile
5. Ana Maria Tanasie - oricand de ajutor. Si ea va avea ocazia sa joace destul si sa demonstreze ca are valoare. Dupa mine, in doi ani, maxim trei, va fi extrema nationalei de senioare (titulara)
6. Lois Abbingh - jucatoare cerebrala, cu aruncari puternice, nu intotdeauna exacta. intra insa in ritm si asta este foarte important
7. Gabriela Perianu - eu am mari astepari de la Bebe. vreau sa o aruncand de la 9m, asa cum o face un inter adevarat, ca doar ea are 1.86 nu eu. Si, din punctul meu de vedere, are cel mai bun fizic de handbalista din LN. Mi-a placut ca aparatoare
8. Gabriella Szucs - acelasi om valoros si inimos, care da totul cand este in teren
9. Gabriela Preda - a jucat destul de putin, oricum mult mai putin decat o facea la Roman. si nu cred ca-i convine. bag de seama ca lipsesc si niste kilograme de pe ea... aparator bun
10. Laura Oltean - nu ma astepam sa ajunga atat de repede la un nivel bun. ba, sa fiu sincer, cred ca este cel mai in forma centru de la HCM
11. Luciana Marin - tehnica, valoroasa... astept mai mult de la ea. are caruta de procedee de aruncare. sunt aruncarile de pe picioare de exceptie
12. Madalina Zamfirescu - cred ca a venit cu prea multe emotii din vacanta. ca motricitate, peste celelalte colege de post. in rest, multa munca
13. Allison Pineau - eu stiu ca este valoroasa, nu mai trebuie sa-mi spuna nimeni. dar stiu si ca are picioare de sticla, ca prea se accidenteaza. si e nevoie de pregatire impreuna cu colegele, sa se inteleaga cu interii si pivotul
14. Melinda Geiger - ma bucur si de Meli ca a revenit la un ritm bun. mai trebuie sa-si cadreze putin aruncarile si va redeveni fata cu golul
15. Elena Georgievska - nu am ce zice, ca n-a jucat. Sa fie bine ca sa nu fie rau
16. Patricia Vizitiu - abia ultimele doua meciuri m-au lamurit ca Pati poate face treaba buna la HCM... poate are nevoie de mai mult curaj
17. Adriana Nechita - face pereche buna cu Alexandra si nu se simte cand joaca una sau cealalta, ceea ce este foarte bine pentru HCM
18. Alexandra do Nascimento - face pereche buna cu Ada si nu se simte cand joaca una sau cealalta, ceea ce este foarte bine pentru HCM
19. Timea Tatar - si Timi ne-a aratat ca te poti baza pe ea... Este mai vivace decat colega de post si suficient de puternica sa o vedem mereu pe foaia de joc
20. Katarina Jezic - alaturi de Ioni, este de departe cel mai reusit implant din aceasta vara. Venita pe ultima suta de metri, de ma si bucur ca s-a enervat cineva si a cerut urgent un pivot. Excelenta jucatoare si are doar 22 de ani.

Dragilor, eu zic ca HCM Baia Mare trebuie sa se bata la titlul de campioana cu lotul pe care il are si sa se califice in grupele Ligii Campionilor.
Sunt bucuros ca Aurelian Rosca si Ioan Baban se inteleg si fac treaca buna. Cel putin pana in acest moment, nu am ce comenta. Mi-a placut ce am vazut.

sâmbătă, 15 august 2015

Nu-i lung drumul Clujului

Daca ora 8.00 este dimineata pentru unii, pentru mine este extrem de dimineata. M-am trezit, mi-am facut bagajele (gentuta cu pix si vocabular) si am luat-o incetuc spre Cluj-Napoca, inima Ardealului cum se lauda. Mi-era dor sa ies putin din oras, mi-era dor sa vad si alte fete decat cele pe care le vad in fiecare zi si, urma sa-mi fie dor, de ma’ kid.
Te duci incetuc, ca nu pui in pericol cetateanul din dreapta ta. Si omucul meu a condus usor, relaxat. Ajungem in Cluj-Napoca undeva pe la 10.30 si parcam langa spalatoria de la mall. Batem o tura prin Hervis, sa-mi vad eu Under Armour-ul preferat si gasesc doua perechi de doi lei si cincizeci de bani, care nici nu meritau incercate, darmite cumparate. Si am iesit fara sa ma intrebe nimeni ceva. Apoi, am mers si am mancat, ca trebuie intretinute si cele 96 de kile ale mele (da, stiu, am slabit, multumesc).
Ajungem in Intersport, de unde reusesc sa nu-mi cumpar nimic si mergem la Decathlon, de unde m-am gandit sa-mi cumpar ceva similar. In ultima locatie o vad pe Anca Amariei, jucatoarea de handbal care a evoluat si la HCM, si o intreb ce face acolo. Anca s-a lasat de handbal si lucreaza la Decathlon. Mno, i-am zis sanatate si mi-am vazut de treaba. M-am tot uitat dupa ceva mov si n-am gasit. Am gasit altele...
Am devenit expert in Ford Focus (sigur, unul jenant, dar noi mereu ne pricepem la toate lucrurile). Pot sa va spun cum arata, daca sistemul de navigatie are sau nu are panze si catarg, ca bendixul e ceva aflat in zona motorului, ca eleronul spate nu e ca la masinile de Formula 1, ca un cal putere nu alearga la fel de bine ca Usain Bolt si din astea.

Plecam din zona si ne ducem intr-un targ. Fain targ, oameni plictisiti, care nu spun nimic. Ne intoarcem in oras si mergem la Iulius Mall. Unde am dat peste alti oameni plictisiti. Merg al Adidas, merg la Nike, ma plictisesc la subway unde iti trebuie mii de ani pana ti se face un sandwich, nu merg la KFC ca e coada, nu merg in multe locuri, dar merg in altele. Ajungem si in Auchan, de unde imi iau doua Guiness si un Carlsberg reci, plus some food. La casa, doamna ne cearta ca nu am bus despartitorul intre produse, de unde sa stie ea care-s alte mele si care nu. Sigur, nu exista niciun despartitor din ala. Si nici nu-si cere scuze, apoi ii spune uneia care era cu spatele si pe care era sa o loveasca din plin cu scaunul sa fie mai atenta.
Plecam si de acolo si mergem spre parcul mare, la meciul de rugby. Ajungem in parcarea din fata salii “Horia Demian”, intram in parc si un om ne cere niste bani. L-am intrebat de ce nu le-a cerut si celor doi care au intrat in fata noastra. Mi-a spus ca aia merg doar pana mai incolo. N-am comentat prea mult, chiar daca si noi mergeam pana mai incolo. Sigur, ne-am intalnit cu aia doi la stadion. Am platit si am vazut ca merita sa dam banii aia. Cum descoperi asta? Te duci la o toaleta: curat, apa, sapun, hartie, tot ce este necesar.
Ajungem la teren si imi desfac o bere de un cos de gunoi. Foarte bun cosul si de ajutor. Beau din bere si, la un moment dat, simt ceva ciudat in gura... era o albina care intrase in sticla... O arunc si nu ma supar pe ea: nu m-a intepat si, in fond, cata bere putea sa bea din sticla aia?
Ma intalnesc cu Roxi Cirjan de la fete (fa-te bine, copil), de la handbal, il vad pe Ionut Dimofte, vorbesc cu ai mei de la rugby, apoi, mi se face cunostinta cu Gabi Magurean de la baschet (mno, mult de vazut pana la inaltimea ei) si stam pana la final la meci. Se termina 17-17 si noi mai avem putin de asteptat. Mergem la terasa de la sala. Cerem o apa plata si o bere si asteptam mii de ani. Vine la un moment dat si berea si apa si fata ne spune ca a schimbat butoiul... Vine replica: “si la apa ati schimbat butoiul?”
In fata noastra se joaca beach-volley, in spate baschetbalistul Cuic se distreaza cu niste prieteni, in sala e un mci de handbal si un baiat de la Oradea iese cu capul spart, iar noi ne grabim sa ajungem acasa.

sâmbătă, 1 august 2015

Untoldul meu

Elmiplant cu aloe vera. Da, cand ma auziti ca vorbesc de unguentul acesta care calmeaza si hidrateaza instantaneu (celelalte calmeaza maine si hidrateaza peste doua saptamani, probabil), atunci sa stiti ca am fost cu bicicleta si vremea a fost frumoasa. Ne hotaram cu zile inainte sa mergem in Mara si sa revenim acasa prin Ocna Sugatag, Cavnic si Baia Sprie. Vine insa si capitolul surpriza: noi stim ca se inchide Gutinul din 1 august si renuntam la acest traseu.
Felix zice ca merge si alt traseu, mai lejer. Si eu zic acelasi lucru. Stim ca vremea va fi buna si ca indiferent cat ai pedala exista si posibilitatea de a te simti bine. Mai ales cand esti cu prietenii. Si uite asa, Ema, Felix, Sergiu si nea Mircica (pentru prieteni), nenea pentru ma’ kid, s-au gasit sa dispara din oras cu directia Mesteacan. Si retur, dragilor...
Sunt incarcat ca un marfar si abia astept sa pornesc. Trebuie umflate niste roti... Merida Juliet (nu stiu cum se spune in ungureste) este salvata de energia mea, apoi de cea a lui Felix. Si pornim la drum. “Hai sa luam niste apa”... Lasa, luam din Coas, ne oprim la izvor, ce conteaza ca deviem un pic...
Se pedaleaza cu placere, nu “stilul Mezok”, trecem de Satu Nou, trecem de Kolto, de Katalin, nu discutam cu nimeni in ungureste, apoi revenim din strainatate la Sacalaseni, trecem usurel pe langa Moara Veche si tragem in dreapta spre Coas, la izvor. Ne oprim, nu inainte de a lua eu punctele de la sprintul intermediar (stabilit tot de mine, la poarta maramureseana din zona), apoi bem niste apa si radem la primele poze. Nu putem posta nimic fara Untold, ca n-am fi in ton cu ce se pune acum pe facebook. Ma simt excelent si chiar ii zic la misto lui Felix sa-mi traga doua palme ca ma simt prea bine. Punem poza Coas Untold, umplem bidoanele si go spre Remetea Chioarului. Sergiu ajunge primul pe deal si stabilim ca el a luat punctul de pe catarare, singurul, ca nu era catarare nasoala. Sigur, Felix n-a prea participat la tampeniile astea ale noastre, preferand sa ruleze alaturi de sotia lui (haha, tu l-ai vazut pe Contador sau pe Froome cu sotia in vreun tur?). Nu primeste puncte, primeste pupici. Sa ne batem noi punctele de cur.
Vine dealul de la drumul spre Cetatea Chioarului, unde tot Sergiu ajunge primul, apoi ajungem la dealul de la Berchez, si campionul nu se schimba. Sergiu ajunge primul in Somcuta Mare, desi aici il bat de-l nenorocesc. Eu am fost primul acolo, pentru ca acolo m-am nascut. Si-s mai batran decat el.
Ne oprim in centru, stam pe o banca, Felix se simte generos si-i da unui prunc (mic brazilian) ceva baton energizant. Eu golesc o bere fara alcool, ceilalti servesc apa si batoane. Merge si o poza cu blocul unde am locuit niste anisori si drumul spre Mesteacan. Nu pierdem multa vreme. Nu ne mai intereseaza nici sprinturile intermediare si nici punctele de pe catarare. Ajungem sus la popas si stop. Asa cum era stabilit.
Locul acela este acoperit cu o prelata rosie penibila, nu poti face o poza ca lumea. Plus un sentiment straniu cu culoarea aia. Noroc ca am prins o masa mai aproape de iesire (a fost cam plin). Mai greu a fost sa prindem o ospatara libera. Femeia care ne-a servit cred ca era si bucatareasca, lucra si la bar si servea. Probabil a patra zi consecutiva. A venit, ne-a adus o ciorba de burta (subtire) - 12 lei, bere Ursus cooler - 6 lei, placinta creata - 7 lei (absolut ok), mici nefacuti bine (i-a “reparat” pana la urma), o salata de rosii si castraveti (fara aplauze), niste Cola zero (5 lei). Niste povesti, un telefon in Germanica la mult asteptatul Alec, si o chemam pe doamna sa-i platim. Ii cerem sa ne spuna fiecaruia, ea ne citeste de pe carnetelul de pe care si-a notat, motivand ca nu “joieste a duce cate comenzi are”.
Sincer, cam toate lumea se gandeste la o masina sau “something else” pentru restul de km. Nu-i stres insa pentru ca e mult de povestit. Traficul cam nasol, multe masini, inclusic din cele mari. Coboram sistematic si nu mai oprim nicaieri. Eu si Felix, la iesirea din Somcuta ne consumam un kilometru de energie si dam pedale la maximum. Imi zice ca a prins 47km/h, io ii zic ca am vazut si 48 la mine. Asta e. Cu mountain bike n-ai ce comenta.
N-am mai fost la Doua Veverite din clasa a doua si am propus sa tragem un ochi si acolo. Cu sau fara chef, tragem si acolo. Probabil urma ceva nunta. Nimic nu mai arata asa cum stiam ei acolo. Mi-au distrus toate amintirile din copilarie de acolo. Mno, asta e... Am stat putin (cam mult) pana a venit cineva sa ne serveasca, am consumat si, desi n-aveam nimeni chef de padalat, am bagat ca ursii, relaxat.
Vine dealul de la Recea si hotarasc sa-l urc cu foaia mare si pinionul 7 (8 e cel mai mic). Imi iese si sunt happy sus. Trece un Audi alb pe langa mine, exact cand termin dealul si habar n-am daca fetele m-am vazut: erau Ioni Munteanu si cu Iulia Dumanska. N-are multa importanta nici asta, ca n-aveam acelasi drum. Venim incet spre casa, iar langa Auchan, un nene atent din cale afara isi aduce aminte ca are masina in fata abia dupa ce se baga in ea. N-a fost mare lucru: o bara indoita bine de tot la cel din fata, un stop spart si niste indoituri la cel din spate. Sergiu se grabeste si nu-l mai vedem. Aproape de pod ma umfla rasul: grabeste-te, Sergiule, cheile tale sunt in rucsacul meu. Asa ca, 80,5 km si o zi faina.
Ajung la bloc, ii dau cheile omului, salut prietenii mei, urc in casa, ma bucur ca mi-am gasit baia libera, m-apuc de scris sport si apoi bucatica asta. Ma bucur ca am fost cu voi, dragii mei prieteni, ma bucur ma’ kid ca am povestit cu tine. Ma opresc. Trebuie sa ma dau cu Elmiplant, ca m-am ars ca dracul pe brate si pe picioare.

joi, 30 iulie 2015

Daca nu...

Are ochii mari. Frumos de albastri. Ochi frumosi si caldurosi, incât si iarna imi vine sa umblu in pantaloni scurti. E licenta proprie fraza asta.
Si totusi, mie mi se pare ca e cam multa tristete acolo.
N-am auzit-o niciodata râzând in hohote... cum râde copilul când il gâdali in talpi, cum râde sufletul ce primeste dragoste, cum râde ziua de noapte, vara, probabil... Si ochii râd, si ochii se simt bine... Si-i fandoseala in jurul lor. Culori aprinse sau imitatie de iris. Cu cât mai mult albastru cu atât mai mare si mai profund. Iti dau liniste sau iti aduc avalansa. Daca poti citi ceva in ei. Simt dorinta, cheama dorinta, transmit respingere, voteaza indiferenta. Nici nu trebuie sa te pricepi, asa se intâmpla atunci.
Asa, si... Daca nu sti sa faci cu ochiul, ce-i?

Egoist...

Te plimbi pe o alee si vezi cum crenguta se rupe, apoi frunzele curg de pe crenguta, unele zburda aruncate pe spatele meu, altele cad... Ii iau palma in mana si gasesc cateva frunze acolo. Mi le da mie, da...
Sunt incapabil sa scriu ceva. Pentru ca sunt fericit... Si nu vreau sa impartasesc cu nimeni fericirea mea. Cateodata este bine sa fii egoist...
Apoi, te plimbi pe alee si pasii tai merg spre o masina rosie, aflata in apropiere. Te opresti, te uiti, zambesti si spui multumesc! Nu-i era frig in sandale, ospatarul a gresit vinul, fantana nu facea spectacol, orasul pare plictisitor si incepe sa picure. Sa dormi frumos!

duminică, 26 iulie 2015

Luna iulie - reject

M-am saturat de luna iulie. Nu stiu daca mi-a placut vreodata. Nu sunt fan caldura si zac de placere cand vad 16-20 de grade in Helsinki. Sunt alb la piele, mi-as fi putut zice “kaula” (conform translatorului de la google), poate doar parul sa ma fi incurcat putin pentru ca-i negru ca cernoziomul, cel mai bun pamant. Ce, nu suna bine, Mircea Kaulaninen sau Kaulainen sau, hai, Kaulakaulainen.
Cum sa interzicem luna iulie? Ce-i de facut? Behai de cald si in fiecare an parca e mai cald si sunt zile mai multe cu caldura consecutiva. Sa dispara... Raman 11 luni. Vrei iulie? Iti iei concediu. Vrei sa mergi la mare in noiembrie, nici o problema, iti iei oi saptamana de iulie atunci. Nu-ti da seful liber sambata? Nici asta nu-i bai. Ai dreptul la o zi de iulie in sambata aia. Te simti prea bine, esti in al noulea cer, ti-ai luat trei zile de iulie de 35-40 de grade Celsius si vine in vizita si ambulanta la tine. Nu ai apa calda ca ti s-a stricat centrala, iti iei doua zile de iulie si mergi la strand. Pentru indragostitii de iulie, reali, am gasit solutia: la ei nu se sterge iulie si, in plus, pot sa-si ia in iulie mai multe zile de iulie.

Plimbarea de seara ca metoda de lucru la romani

La fel ca si aflarea in treaba. Doar ca asta din urma este motoda de lucru consacrata.
Imi place caldura ca fularul vara, ca marul lui Adam de pe gatul unei femei, ca si ciocolata alba, ca horinca fara alcool sau ca ventilatorul fara palete. Transpiri ca boul, te cari la spital daca nu-ti acoperi marmida cu o palarie, dormi de opt ori pe noapte cate 15 minute, ajungi la serviciu mai obosit decat ai plecat ziua precedenta si, in unele cazuri, chiar mori. Te sufoci, te lasa motorasul, se duc rinichii in excursie in Nordul Moldovei la manastiri, ficatul vrea la Felix, tu il duci la Ursus, iar bronzul fabulos de pe antebrat este in deplina discordanta (daca se poate) cu albitura de pe brat sau cu modelul de albitura in functie de maioul in care ti-ai etalat deltoidul.
Am iesit la plimbare la 30.9 grade in casa si undeva la 27 de grade afara. Avantaj “afara”. Am iesit cu domnul cu tableta, cu domnul cu trotineta si cu domnul cu mergatorii cu talpa subtire. La un suc, apa, bere, vin, ce-o fi... Vorbesc cu kidutzu si-mi spune ca merge o bere, eu ma dau destept si-i spun ca o sa beau un pahar de vin roze. Ajung la locul faptei si bineinteles ca bag ca un tractorist doua beri pe nerespirate. Asist cu placere si la un pumn in cap pe care si l-a luat domnul cu tableta de la domnul cu mergatorii cu talpa subtire, duel pasnic si dragutel terminat cu o sudalma pretioasa. Ma uit la meci, Steaua face egal, copii de la handbal Under 21 bat Angola (nu-i mare lucru) si domnul cu trotineta ne invita la o plimbare in parc sa vedem crapii japonezi (suna ca si camasa chinezeasca cu guler rusesc facuta la Botosani). Trecem pe langa fantanile din Parcul Mara si trag niste poze de control, chiar decente. O luam incet pe Victoriei si chiar ajungem in zona Parcului Regina Maria, ba chiar si la crapii japonezi, plecati si ei in vizita la neamurile din zona intunecata a lacului (cam multa mizerie in apa, din pacate).
Plecam din Parc prin Centrul Vechi si pe toate terasele e full, desi e trecut bine de ora 24.00. Am vazut si vreo doua mirese, cu legendarul par facut sub forma de sarmale, mai trece una pe langa noi lata in spate cat capota de Raba, apoi alte doua care au facut baie in parfum. As bea o bere, dar n-am cu cine. Trecem prin Piata Cetatii, care deja are un loc pe unde nu se poate circula (habar n-am daca se lucreaza), apoi coboram prin Piata Pacii spre Colegiul Gheorghe Sincai si i-ar imi aduc aminte de kidut. Si Colegiul se renoveaza. Sunt purtatorul de placere al trotinetei, una care merge foarte bine, care tine pana-n suta de kile si cu care m-am distrat pe drum in jos. Imi iau o sticla de apa si oamenii mei nu vor nici macar apa. Domnul cu trotineta se opreste la McDonalds sa manance sanatos, eu si cu ceilalti doi ne ducem spre casa. Ajung acasa la 1.30 si temperatura e incurajatoare: 29.6 grade. Adica mai bine de un grad minus. Pornesc ventilatorul (asta e adevaratul rege acum), m-apuc sa scriu si acum ma pregatesc sa-mi bag cornul in perna. Sa dorm de vreo opt ori cate 15 minute...
Tocmai citesc ca Maria Sarapova a pus capat relatiei sale cu bulgarul Dimitrov. Nu ma intereseaza, fata, vezi-ti de treaba!

joi, 23 iulie 2015

Emotii...

Cand ai mereu o scuza la indemana, inseamna ca te pricepi. Scuzele nu deschid emotii, nu creaza adrenalina, nu creaza placere, nu sunt de bun augur. De cele mai multe ori. Este fascinant sa ai parte de emotii. Pretios simtamant. Emotia inseamna fluturii din stomac cand te indragostesti, inseamna rinocerii din ficat cand iti sai seama ca esti alcoolic, boii din creier cand nu-ti dai seama ca esti prost. Cu emotii pare mai palpitant, pare mai lasata pe pamant o viata.
Ai avut emotii la prima palma peste fund pe care ti-ai luat-o de la parinti, ai avut emotii la prima activitatea scolara unde erai pregatit de orice altceva, ai avut emotii la prima competitie la care ai participat, ai avut emotii cand te-ai casatorit, cand ti s-a nascut primul copil, la primul accident auto, ai avut emotii la primul sarut si la prima atingere din partea celei care-ti placea atunci, emotii sunt mereu.
Te duci acasa si intamplator treci pe langa niste blugi albi, care stau bine pe ea, in preajma unei intersectii. N-ai mai vazut-o de ceva vreme si nici mari emotii nu poate sa-ti aduca. Presupui macar. Schimbi doua vorbe, in trecere, remarci o schimbare in bine fata de ceea ce stiai si mergi mai departe. Iti face insa placere, chiar daca emotia nu e la rang de “colosala”.
Altadata, intamplator, de asemenea, te duci sa fugi, si iar dai peste mica emotie “fara rang de colosala”. Baaaaaa, iar iti place si usurel emotia creste. Oarecum te fastacesti, ca tu ai alta treaba, propui ceva, iese sau nu iese si iti vezi de treaba.
Mai trece vremea si iti place s-o inviti undeva. Aiurea? Din senin? Nu. Ai fost la un meci de handbal cu ea si, chiar daca n-am simtit gram de emotie din partea ei pentru competitia in sine, aveai de facut un cadou. A mai urmat o micuta poveste, nu extrem de importanta si nici emotia nu s-a amplificat enorm. A existat si poate ca a placut.
Incerci sa-i dai emotiei consistenta. Iti aduci aminte de niste indivizi care cantau de Happy New Year inainte de Anul Nou, iti aduci aminte de un Hollister adunat si oferit cu placere. Apoi, te enervezi ca-ti aduci aminte de atatea amanunte.
Si vine vineri si lucrurile se schimba si emotia creste si creste suspansul. Nu vrei sa intrebi nimic pentru ca nu vrei sa schimbi amploarea emotiei. Lasi lucrurile sa se desfasoare si astepti. Ce-i de facut? Nu mai vine vineri, dar vine duminica si ti se spune ca nu e corect. Reticenta, liniste, emotie redusa? Da. Emotia asta e ciudata. La un moment dat aduce si partea care da pumni in cap emotiei pozitive. Si iti aduci aminte de telefonul care nu raspunde, de ziua in care a spus ca vine si n-a venit. Emotia distorsioneaza si te bagi in altarul sacru al protectiei personale. Emotia incearca sa fie alungata cu data concrete. Musai de povestit cuiva. Si ziua trece, emotia ramane, estompata...
Vine iar vineri si emotia creste din nou. Emotie fabuloasa, care explodeaza fericit, care se manifesta “manifest”, care iti umple carca de bucurie. De care ai nevoie, care iti place, care sterge orice urma de protectie personala.
Si vine sambata si prima punga de tristete, si vine duminica si a doua punga de tristete si vine luni si iti iei chiar plasa. Zilele curg, emotia dispare, bucuria zace in debaraua cu nuci de cocos albastre. Si mai vine un marti sec, nici miercuri nu este mai roz, iar joi cazi in amabil. Disconfort emotional... Prunc, nu stiu cat intelegi tu din toate astea si nici macar daca te intereseaza. Eu am scris, desi am crezut ca 10 km de alergare sunt mai buni, ca 40 de km de bita pe munte sunt minunati. Nu, nu sunt mai buni si nu m-au eliberat de emotie. Inca sunt suficient de incarcat.

miercuri, 1 iulie 2015

Handbal: Luni va fi reunirea lotului HCM Baia Mare... zicem despre 32 de jucatoare

Ne bazam in toate povestile astea pe sursele noastre, pe ceea ce scriu alti colegi de la alte ziare din tara, pe relatiile noastre din strainatate si din intern. Oricum nu-s prea multe secrete, mai degraba e vorba de nefinalizarea unor contracte sau cel putin de neanuntarea lor.

1. Paula Ungureanu - va fi portarul nr. 1 sezonul ce vine, dar are de stat o vreme, pana ce va se va recupera dupa problema de la genunchiul piciorului drept
2. Ionica Munteanu - si-a dat acordul sa joace pentru HCM; este al treilea portar al echipei nationale de senioare si va fi unul din oamenii de baza in primele luni (si dupa aceea va fi langa Paula, sunt convins)
3. Iulia Dumanska - nu inteleg nici acum de ce nu are inca cetatenia romana, mai ales ca a facut demersuri din luna august a anului trecut; va creste in valoare, sunt sigur
4. Isabela Rosca - va creste alaturi de Iulia, langa doi dintre cei mai buni portari romani ai momentului
5. Valentina Ardean Elisei - capitanul echipei este una dintre cele mai profesioniste jucatoare din lotul HCM. Eu zic ca e cea mai profesionista
6. Ana Maria Tanasie - revine de la Craiova si nu pot spune sigur ca va ramane la HCM sezonul ce vine
7. Andrada Maior Pasca - revine de la Zalau si, la fel ca pentru Ana, nu pot spune sigur daca va ramane sezonul viitor. E sigur insa ca una dintre ele va fi la HCM
8. Gabriella Szucs - una dintre fetele muncitoare si foarte de treaba din lot, aparatoare pe care te poti baza. Personal ma bucur ca ramane si sezonul acesta in Baia Mare
9. Bianca Tiron - revine de la Craiova, dar nu bag mana in foc ca va si ramane sezonul ce vine tot aici
10. Gabriela Perianu - brailenii spun: “este cedata un an la HCM Baia Mare conditionat: gruparea baimareana sa trimita la schimb trei handbaliste la Braila. Transferul Gabrielei Perianu la CSM Bucuresti a cazut deoarece gruparea din capitala dorea sa dea doar o singura handbalista la schimb. Astfel ca, singurul club care mai este interesat de aceasta solutie a ramas HCM Baia Mare. De mentionat faptul ca handbalista si-a depus memoriu la FR de Handbal pentru ca nu si-a mai primit drepturile salariale de peste trei luni. Buceschi are probleme la Braila, deoarece noua fete si-au depus memorii. A plecat deja Ada Moldovan, a plecat si Ramona Maier
11. Gabriela Mihalschi Preda - nu scrie nicaieri ca ar veni la HCM, dar asa am auzit eu. Avand in vedere ca este convocata si la Nationala, nu vad de ce nu ne-ar conveni s-o avem din noi aici (Gabi a mai jucat la HCM)
12. Lois Abbingh - aici lucrurile sunt mai complicate; Lois este deja bine pusa pe picioare si sunt convins ca baimarenii o vor mai departe. si mai cred ca la mijloc e vorba de niste bani (nu putini)
13. Laura Oltean - va fi 100% la reluarea pregatirilor si va juca la HCM cel putin pana in iarna
14. Luciana Marin - asteptam un sezon minunat de la ea, asta daca va putea sa si joace la maxim
15. Allison Pineau - daca testele medicale vor fi OK (teste pretentioase), ea va fi jucatoarea echipei nostre
16. Madalina Zamfirescu - una dintre sperantele handbalului romanesc, care a fost selectionata si in echipa nationala pentru Serbia; parerea mea este ca ea nu poate sta pe banca in aceasta faza a carierei sale; dimpotriva, trebuie sa joace cat se poate de mult
17. Melinda Geiger - speram ca va reveni la forma care a consacrat-o si nu vedem de ce n-ar face-o
18. Patricia Vizitiu - nici despre Pati nu scrie nicaieri nimic, dar eu asa am auzit
19. Alina Ilie - o jucatoare tanara, care trebuie sa joace sa poata creste
20. Elena Georgievska - nu sunt mare fan al ei, cert este ca trebuie sa arate mult mai mult decat sezonul trecut
21. Ada Nechita - om de baza si e clar ca ne va ajuta si sezonul ce vine
22. Aneta Pirvut Udristoiu - a stat in umbra colegelor sale si a pierdut nationala. nu stiu daca se va intampla la fel si acum
23. Alexandra Do Nascimento - bucurestenii scriu ca Alex nu vrea sa plece de la HCM, cu care mai are contract inca un an; si mai scriu tot ei ca HCM i-ar face salariul jumatate din cat a avut si ea tot n-ar fi gasit o alta echipa in Europa care sa-i dea atat; inseamna ca a avut un contract aberant
24. Timea Tatar - a prins nationala, ceea ce este foarte bine; va ajuta echipa in continuare
25. Crina Pintea - eu cred ca a semnat deja cu HCM, ca poate; nu a fost insa oferit vreun raspuns, asta pentru ca si mai are treaba cu Zalaul ceva vreme
26. Florina Chintoan - se spune ca vine si ea aici. Eu nu prea cred, dar nu inseamna ca nu-mi doresc. Pana la urma, nu e obligatoriu ca toate stirile mele sa fie OK
27. Cynthia Tomescu - cred ca va ramane aici doar daca una dintre cele doua internationale nu va veni aici; si ea are nevoie sa joace
28. Alexandra Ciunt - banuiesc ca va fi imprumutata in continuare, daca mai are contract
29. Carmen Cartas - sunt convins ca nu mai vine la HCM; se pare ca va alege Brasovul
30. Raluca Dascalete - e posibil sa vina aici si sa fie imprumutata in alta parte; este posbil sa ramane in continuare la Slobozia; cert este ca oferta are
31. Cristina Laslo - este sub contract cu “U” Cluj si nu cred ca va veni aici, ca nu-i usor de scapat. are si ea oferta
32. Laura Popa - multe povesti s-au auzit, dar nimic concret; acum este la Universiada, in Coreea de Sud

luni, 29 iunie 2015

Povestioara pentru domnisoara Ioana

Te trezesti dimineata... obligatoriu sa ai o stare. Nu stiu care, dar starea aia poate fi influentata de mai multi factori. Sa presupunem ca avem doar doi factori. De preferabil fermi, esenta naturala, putere de creatie maxima... N-ai de ce te speria, asta este foarte clar. Daca te trezesti ca factorii aproape de ochi de poti emotiona vizibil, ba chiar te poti speria daca ai visat aiurea sau i-ai visat altfel.
Daca se lasa usurel peste fata ta adormita si sunt iesiti din zona unde este pozitionata baia e perfect. Atentie insa la sufocare, care nu este elementul de baza al unei dimineti placute, ci doar a unei treziri intempestive. Nu sunt multe lucruri de comentat din momentul in care ai posesia (principiul: ai n-ai mingea, dai la poarta). Cu putina animatie si putina deplasare poti inscrie si acasa si in deplasare (ca n-are importanta unde esti). N-are importanta nici daca te califici in turul urmator, care ar insemna, macar teoretic, un mic dejun, o tigara si o cafea.
Cine n-are factori, n-are parte. Macar putina imaginatie poate avea. Sam’na, Ioana!

duminică, 14 iunie 2015

Manelozaurii

A fost sambata. Poate cea mai calda zi din anul asta. Poate ziua in care trebuie sa-mi pun curu pe bitza si sa ma duc la orice strand din preajma orasului, ca in oras nu prea este. Am ales insa varianta loco, una pentru care imi trag singur calcaie in fund (inca mai pot). Am ales sa ma duc la munca, am crapat de cald si am lucrat, ca de aia m-am dus.
Am terminat povestea la timp pentru ca urma marele meci de handbal, in care urma sa facem spectacol in fata Serbiei. Ca doar de aia au fost 7.300 de oameni in sala (desi sala are 7.200 si au fost cateva locuri goale, plus scarile aerisite bine de tot). Am jucat cu Serbia sau, mai exact, au jucat sarboaicele.
A venit un meci de baschet, la care nu m-am uitat foarte mult, si asta pentru ca nu mi-a permis locul unde ma aflam. Am vazut momente in care conduceam, dar Ucraina a venit peste noi si ne-a batut. Asta este, nu suntem cea mai grozava natie din lumea la baschet, chiar daca organizam Europenele.
Apoi a venit gunoiul de meci de fotbal dintre Irlanda de Nord si Romania, joc care m-a plictisit ca si caldura asta de acum. Bineinteles, si aici sunt o suta de scuze si romanescul: bine ca n-am pierdut. Am ramas in fruntea clasamentului, bla, bla, bla...
Am stat pe o terasa, pentru ca nu mi-am dorit sa mor de cald intr-un spatiu inchis. Inauntru era un chef de copii de clasa 12, banuiesc, cel putin dupa ce am vazut. Mno, dragilor, am vazut copii binisor imbracati, frumusei si manelisti pana la Dumnezeu. O gramada de manelozauri se plimbau prin fata mea. Si nu doar asa, de chef... Stiau bine de tot versurile, semn ca nu e prima data. Nu cred ca vreunul dintre ei a fost la seara de blues din Piata Cetatii de vineri. Sa auda un pic de muzica. Pana la urma, da-le-n ma-sa de manele... Copilasii astia abia asteapta sa nu-si ia bacul, sa mearga in vacanta, sa nu intre la faculta ca nu se poate fara bac si, in cel mai fericit caz, sa-i angajeze cineva pentru salariul minim pe economie... De unde vor zbura repede afara (in strainatate).
Am avut o zi de manelozaur deplin, cu manele la handbal, cu manele la baschet si cu ceva si mai jenant la fotbal. Iar daca mai punem si caldura pot trece ziua asta de 13 iunie la pierderi iremediabile.

marți, 9 iunie 2015

Eu nu vreau o tara ca afara, dar macar un stadion de atletism decent tot imi doresc (am si propuneri)

Dragi politicieni din judetul Maramures, dragi oameni de bine de rau, stimate Consiliu Local sau Consiliu Judetean, draga omule care te ocupi de cine stie ce pe banii mei si ai prietenilor mei (chiar si ai tai), moi draghi prijateli:

Io ma duc sistematic pe terenul de atletism al municipiului Baia Mare. Sa fug. Sa alerg in sensul acelor de ceasornic incalzite (care si reci se invart in aceeasi directie), sa-mi misc picioarele in fata si in spate, sa le trag dupa mine cand sunt obosit, sa-mi misc bratele pe langa corp si cine stie ce mama dracului mai fac eu acolo. Un amator.
Dimineata am vazut niste copilasi la antrenament cu masca pe fata din cauza prafului si n-am mai rezistat. Stiti bine ca aproape toata lumea va uraste si mai stiti bine ca daca miscati ceva apare si usoara stima a contribuabilului. M-am gandit sa execut si niste poze, sa nu avem discutii.
Acum este foarte cald, iar cand este foarte cald e jale mare pe terenul cu pricina. Zgura nu mai exista acolo, mizeria este la rang de arta, jegul zilnic nu poate fi omis. Praful este dominant si cred ca la fiecare 10 km alergati in mizeria aia poti cere scutire de un an de lucru, la fel ca si minerii, pentru ca tot vreo forma de silicoza faci si pe teren. Dupa cinci ture ai gatul plin de praf.
Ce se poate face acum si fara prea mare efort.
1. In fiecare dimineata, cand nu ploua, sa treaca una dintre masinile care uda strazile pe acel teren si sa-l ude bine de tot. Altfel copilasii vor alerga in continuare cu masca. Sa stiti ca pe teren vin si sportivi de performanta, de mare performanta chiar. Si se sufoca la fel ca mine. Mai sunt sportivi care vin acasa in vacanta si care duc numai vorbe bune cu ei de aici.
2. Pentru ca tot platesc impozite si eu si cei aproximativ 500 de oameni care vin zilnic pe teren, ne-am bucura daca ati trimite in zona la rupt de “iulisca si alte ierburi” cetatenii care primesc ajutoare sociale sau altii care sunt in alte zone ascunse. Poate ca le-am culege noi, numai ca noi trebuie sa mergem la munca sa producem niste bani si pentru ei.
3. Ar fi minunat ca in zona terenului, ca este loc destul, sa apara si o toaleta ecologica, pentru ca, absolut deloc stupefiant este nevoie si de asa ceva.
4. Exista un loc unde candva puteai bea o gura de apa. Un ciop cum se spune, o micuta fantanita in raiul prafului. Nu stiu cat costa reparatia sau alte cele. Nu stiu cat de putrede sunt tevile sau ce apa curge acolo, dar nici nu cred ca este o mare filosofie. Exista un loc care functiona cu cativa ani in urma si acesta este acoperit cu o placa de beton.

Sunt convins ca stadionul de atletism al municipiului Baia Mare va arata cat de cat decent. Stiu ca si anii trecuri intr-o zi s-a curatat terenul. Stiu ca toate aceste patru cereri se pot face. Trebuie sa exista vointa si mai trebuie sa fie un om care sa dicteze asta. Sau oameni.
Nu stiu cand vom avea si noi un teren decent in oras (se vad lucrarile din Parcul Municipal si speram sa vedem treaba buna si acolo), cert este ca trebuie sa gospodarim cumva ceea ce avem deja.

luni, 8 iunie 2015

Sapte de la HCM se duc, alte cateva vin

Echipa de fete a HCM Baia Mare este in continua schimbare. Din pacate, schimbarile nu sunt de natura sa aduca vreun gram de omogenitate, iar de la HCM vor pleca in aceasta vara o gramada de jucatoare. Si, implicit, vor veni altele...

Pleaca: Eliza Buceschi (a semnat un an plus inca unul optiune cu Thuringer HC, campioana Germaniei), Ksenia Makeeva (va pleca se pare la Rostov pe Don - jucatoarea pe care o regret cel mai mult), Camilla Herrem (cel mai probabil va semna cu Team Tvis Holstebro, locul 3 la ultima editia a campionatului danez), Ekaterina Davidenko, Alexandra Do Nascimento, Barbara Arenhart si Anastasia Lobach. Nu se stie inca mare lucru despre Lois Abbing si daca ea va continua la HCM.

Asadar pleaca 7 fete si asta inseamna ca vor ramane altele 14. In plus, au semnat doua fete de la Under 18, Alina Ilie si Isabela Rosca. Alexandra Dindiligan n-a mai venit la HCM, preferand Clujul. Mai ramane sa vedem ce va decide Lorena Ostase, pivot, ofertata de Baia Mare si de Slobozia. Este destul de clar ca Allison Pineau va veni si ea la HCM. Mai stim ca tanara Cristina Laslo a fost convinsa sa ramana la Cluj-Napoca.

Cum ar fi acum lotul
Portari: Paula Ungureanu, Iulia Dumanska si Isabela Rosca (vor fi mari probleme daca Paula va trebuie sa sufere o interventie chirurgicala) si nu ne-am mira sa fie pastrata si Claudia Cetateanu...
Extrema stanga: Valentina Ardean Elisei, Andrada Maior Pasca (deja Zalaul a anuntat ca Andrada pleaca), Ana Maria Tanasie (nu stiu daca va fi in continuare imprumutata sau va veni aici)
Inter stanga: Gabriella Szucs, Bianca Tiron, posibil Lois Abbingh
Centru: Luciana Marin, Laura Oltean, Allison Pineau, Madalina Zamfirescu (poate imi spune si mie cineva pentru ce a mai fost adusa Allison Pineau))
Inter dreapta: Melinda Geiger, Elena Georgievska, Alina Ilie
Extrema dreapta: Ada Nechita, Aneta Pirvut
Pivot: Timea Tatar, Geta Dinis Vartic (probabil)

Antrenor: Aurelian Rosca (dupa cum spune prosport)
Nu am sunat nici macat o data niciun oficial al clubului baimarean.
Se mai pot schimba multe pana va incepe campionatul. Problema ca informatiile sunt extrem de rare si greu de gasit. Iar cand le gasesti, in majoritatea cazurilor sunt din alte parte decat de la sursa. Iar daca au ajuns in alta parte, inseamna ca acelor oameni le si spune cineva.

miercuri, 3 iunie 2015

Cum poti sa iti aduci o masina din Germania

Apoi, de ce sa ti-o aduci? Nu mai bine ti-o duci si tot ramai cu ea acolo? Bine, e musai sa scriu in seara asta cum sa o aduci, nu alte cele.
In primul rand trebuie sa ai nevoie de masina, altfel umblii degeaba si te trimite lumea sa te cauti la cap. In al doilea rand, trebuie sa ai si niste banuti, ca nemtii nu-s chiar asa de darnici si nici nu stiu exact ce-i cu mocaciunea. In al treilea rand, plantam rosii de obicei, printre castraveti si gulii.
Drumul spre Germania este important, atata vreme cat iti doresti sa ajungi in Germania. Pleci din Baia Mare, cu o masina, bani buni in jeb si cu gandul ca-ti veti gasi masina visurilor tale. Treci Dealul de la Dura cu gandul ca numai in dreapta-i Dru Relax si nici unde in alta parte. Ajunci la Apa si la Iojib si rememorezi ce-ti mai aduce minte mintiuca ta, in special niste b(n)uci, apoi o cotesti catre Ungaria, unde intampini deja primul obstacol: ai de spus un Ioanapotchivanoc la vames, ii spui ca te duci la un prieten in Doiciland si ca-i musai sa treci prin Ostaraih.
In Ungaria n-ai treaba, e autostrada, in Budapesta n-ai treaba ca nu intri in zona, in Gyor ai si mai putina treaba, ca sa nu mai vorbesc de Szeged, unde chiar n-ai ce cauta. Ajungi in Austria si te bucuri ca n-ai incurcat nimic. Singurul lucru care te intereseaza in Austria este sa ajungi in Viena si sa nu claxonezi acolo.

In sfarsit ai ajuns in Germania. Nu conteaza in ce parte si nici ce limba germana vorbesc oamenii acolo. Doar te-ai pregatit pentru germana. Numai eu stiu cate zile de luni te-ai tras pe cur de la alergat si cate miercuri n-am fost nicaieri. In Germania gasesti un parc auto pe care l-ai gasit deja pe internet si acolo se afla sigur masina pe care ti-ai dorit-o. Iti cumperi un Ford de familie, ca doar n-o sa stai insurat si fara prunci toata viata. Cauti ca masina sa nu fie noua, o verifici de mai multe ori, pentru ca asta inseamna ca ai furat-o. Te uiti la motor si din start te gandesti ce caruta de bani o sa ai de dat pe tot felul de reparatii. Ai gasit masina perfecta, n-ai de dat niciun ban intermediarilor, ii dai la neamt cat costa (putin), nu-l faci la bani ca nu te pricepi, ba ala cheama instant si politia. Pleci de la parcul auto si cauti un loc unde sa o radiezi. Nu stiu daca se radiaza cu radiera, daca se iradiaza, cert este ca trebuie sa ai grija si sa nu platesti. Faci drumul inapoi pana in tara, neuitand sa nu claxonezi si de aceasta data in Viena, netrecand prin Szeged si cu un Ioanapotchivanoc la iesirea din Ungaria.

Cand ajungi acasa, il suni pe Andreicut si treci imediat la comparatii. Daca ai iesit mai bine ii dai doua basti si te dai mare, daca ai iesit mai prost esti mucles si dai o bere. Mie doua, ca doar n-am scris degeaba.

luni, 1 iunie 2015

HCM Baia Mare se schimba

N-am mai scris de multa vreme. N-am mai scris pentru ca m-am plictisit, n-am mai scris pentru ca nu am avut ce spune suplimentar fata de ceea ce am scris deja in ziar sau pe infomm.ro.
HCM Baia Mare s-a straduit in sezonul ce a trecut, a castigat Cupa Romaniei, a castigat Supercupa si a terminat pe locul al doilea. In plus, a ajuns in sferturile Ligii Campionilor. Nu e putin lucru. Au inceput cu Costica Buceschi si Magda Kovacs, au terminat cu Tone Tiselj, “nea tableta” si Luminita Dinu. Nu ascund (din start) faptul ca mie nu mi-a placut Tiselj de cand a venit. Si nu pentru ca as fi prieten cu Costica (suntem amici) sau altceva. Nu mi-a placut din 1000 de motive. Nu-mi curge nicio lacrima ca nu mai e aici. Ba consider si ca ne-am pierdut vremea cu el.

Cand ai o singura jucatoare in inter stanga, Abbingh, care n-are ritm, care poate fi dispusa la accidentari, in conditiile in care Eliza juca centru ca Marin era accidentata, cum sa o lasi pe Tiron sa plece de aici?
Cand spui ca Makeeva e jucatoarea ta favorita si una dintre cele mai bune din lot si o folosesti 15 secunde pe meci...
Cand lauzi apararea lui Costica si o lasi pe Gabi Szucs sa-si faca unghiile pe banca, atunci iar nu-mi placi (ba sa-i mai si interzici fetei aleia sa arunce la poarta chiar si la antrenamente)
Cand ai luat locul 2 in campionat, loc pe care il luam si eu...
Eu nu zic ca Tiselj e antrenor rau, dar nici nu sunt convins ca e vreu zeu al handbalului. Si, a pierdut vestiarul din mana, cat ar fi vrut el sa para de Napoleonul HCM-ului. By the way, mister Tiselj, everybody hate you (21 players).

Nu mai conteaza ce a fost, conteaza ce vine.
Lotul de acum pare a fi:
Portari: Paula Ungureanu, Iulia Dumanska
Extreme stanga: Valentina Ardean Elisei, Andrada Maior Pasca, Anamaria Tanasie
Interi stanga: Gabriella Szucs, eventulal Lois Abbingh, Bianca Tiron, Madalina Zamfirescu
Centru: Luciana Marin, Laura Oltean, Alison Pineau
Inter dreapta: Melinda Geiger, Elena Georgievska
Extreme dreapta: Adriana Nechita, Aneta Pirvut
Pivot: Timea Tatar, Geta Dinis Vartic

Am mai auzit tot felul de povesti. Ca a semnat cu Baia Mare si Crina Pintea de la Zalau (numai ca fata s-a accidentat si o sa fie operata), ca in locul Crinei Pintea va veni Roza Chintoan (aici am dubii), ca mai e in discutii Lorena Ostase (campioana mondiala Under 18).
Daca ai trei centri nu cred ca mai vorbesti si pentru un al patrulea, respectiv Cristina Laslo. Sau daca vorbesti atunci o lasi undeva cu imprumut. Vorbe s-au auzit si de Laura Popa de la “U” Cluj, inter dreapta, de la Raluca Elena Dascalete de la Unirea Slobozia, inter stanga. Mai e nevoie, clar, de inca un portar, si se spune ca acesta va fi unul din Romania. Sa ma ierte Claudia Cetateanu ca am scos-o iar din schema, desi ea nu a anuntat nicaieri ca vrea sa se retraga.
Personal am mari dubii ca va veni aici Rasmussen, insa sunt convins ca va veni Relu Rosca. Mai cred ca Eliza Buceschi va ajunge la Siofok in Ungaria, mai cred si de Camilla Herrem pe la Holstebro, de Makeeva si Davidenko la Rostov pe Don (cel putin prima dintre ele). Nu stiu unde vor ajunge braziliencele Do Nascimento si Arenhart, dar e clar ca nu vor muri de foame, si nu stiu daca Lobach renunta la activitate pentru un copil.

vineri, 10 aprilie 2015

Ia Hassanul si da-i pedale...

Tot programam o iesire cu bitza de ceva vreme. Eu cu ei si ei cu mine, numai ca vineri am fost doar doi. Intre timp, de cand cu programarea, mi-am cumparat si eu o toagla Scott, care este clar peste Merindea pe care am avut-o. In primul rand are un cadru care mi-e perfect, neste viteze in plus, roata-i de 29, iar Mos Ion Roata-i cu unirea.
Ne-am inteles pentru un drum vineri, pana la Mesteacan, unde urma sa bagam o placinta creata si una doua radlere pentru revenirea hidratarii (de fapt, deshidratarii) la nivel optim.
Cine-i Hassan? Cum cine-i Hassan? Eu un prieten pe care nu-l chema asa, dar cred ca i-am zis asa de la vreun meci de fotbal in sala, cand venise el fara podoaba capilara, ca si jucatorul de la Galatasaray, coleg de loabda cu nentu Hagi (cum zic) si cu nea Gica Popescu, nacajit acum.
Si-a bagat si el picioarele intr-un Magellan si de la Mcpui cu Mccartofi am plecat. Sunt cateva lucruri de spus, iar 78 de km sunt de parcurs. Dus-intors.
Nu-i chiar cea mai desteapta ideea sa mergi in Vinerea Mare cu bitza pe drum european sau national, ce dracu e. Miliarde de masini, zeci de cretini care au primit carnetul aiurea, oameni care se grabesc sa ajunga acasa sa-i certe nevasta, care se grabesc sa instaleze instalatia de brad si apoi s-o dea jos, ca acum sunt Paste. Toata lumea se grabeste, inclusiv soferii de tir, care efectiv te zboara de pe drum. Si daca n-au trecut 100 de tiruri pe langa noi... In localitati, e jalnic, deoarece nu ai si tu bucatica aia de drum cu linie continua. Este o linie intrerupta, pe care o calci sistematic si pe care iti rupi fundul.
Cu o halta in Somcuta Mare, in centru, am ajuns destul de repede (credem noi) la Mesteacan, unde ne-am asezat la masa, ne-am uitat si-am suduit la meciul de rugby pe care Baia Mare l-a pierdut la Dinamo (mi-am bagat gigabitzii la lucru). Jur ca preferam un pat in locul drumului de intoarcere, dar n-ai ce face.
Mi-am verificat bitza si am fost foarte fericit ca nu m-a verificat ea pe mine. Nu luam nota de trecere. Nici n-am crezut ca-s chiar asa de slab pregatit. La bita noua trebuie picioare adevarate. Ori alte mele desi nu-s de plastic, cred ca au o problema. Hassan s-a descurcat mult mai bine, desi, sincer sa fiu, nu cred ca s-a distrat grozav. Si el a fost stresat de trafic, a mai si suduit cate-un bolovan cu masina, dar macar si-a luar clop si steag cu Romania. Poate ca duminica sau luni voi avea vesti mai bune.

sâmbătă, 28 martie 2015

Tucu-ti marketingu’ tau...

N-am fost la Cluj-Napoca la Trofeul Carpati si nu stiu daca imi pare rau sau nu. Atmosfera a fost senzationala (chit ca urla ala de la microfon ca la concerte), sala arata minunat (apoi am citit 10 chestii defectuoase nu stiu in ce ziar din Cluj), dacul a existat (si a avut guma de mestecat)... Dupa cum se vede, la orice pozitiv se poate adauga cate o carcoteala. Daca nu exista, o inventam si gata...
Sunt si lucruri care nu sunt inventate. Prietenii mei s-au dus sambata la meciuri, la finale, si s-au bucurat de ce-au vazut. Au vrut sa-si cumpere ceva cu insemnele Romaniei si.. canci. Ba, unul dintre organizatori le-a si zis: dar ce aveti ca toti ma intrebati de astea... Asta inseamna ca oamenii chiar isi doresc asta. Mai stiu foarte bine ce FRH are oameni cu care lucreaza pe marketing. Oamenii aia ar trebuie sa spuna FRH-ului ca primele lucruri pe care le cumpara oamenii sunt tricourile, esarfele, caciulile, tampeniile de meci... cu tricolor daca se poate. Pariez ca din cei 7.200 de oameni de sambata, cel putin 100-200 ar fi cumparat tricouri de joc ale nationalei Romaniei (DE JOC), macar vreo 2-300 ar fi cumparat un tricou replica (dar un tricou adevarat). Eu, chiar daca nu am fost la meci, am vorbit cu prietenii mei sa-mi cumpere daca gasesc. Da, ala Kempa, nu ceva mistouri...
Aceeasi problema este si in Baia Mare, la cele doua cluburi de handbal. In afara unei esarfe cu HCM nu poti cumpara nimic de la sala. Ce sa mai spun de tricouri de joc. De la echipa de rugby, s-a rezolvat si sunt foarte multumit. Nu-i normal sa faci de 10 ori sala arhiplina intr-un sezon si de minim alte 10 ori sala plina si sa nu ai un calendar, un tricou, alte chitibusareli cu HCM sau cu HCM Minaur. Pentru ca, HCM joaca in Champions League, este campioana, iar HCM Minaur se bate la medalii... Ori asta inseamna ca intereseaza.
Si zic asta si mai enervat, dupa ce ieri am reusit sa-mi cumpar un tricou al echipei Larvik HK.

luni, 9 martie 2015

HCM, pana duminica seara a mers, de luni incolo trebuie sa castigi

E clar ca nu-s cel mai bun prieten cu Tone Tiselj. Ba chiar nu-s prieten deloc. Am dat o data mana cu el si dupa aia n-am mai simtit nevoia sa vorbesc engleza in tara mea. Tiselj este un antrenor cu rezultate: are Champions League in palmares in 2001 si 2003 si un argint european in 2004 cu echipa nationala de baieti a Sloveniei. A mai fost si finalist in LC, a castigat si o gramada de titluri si cupe. Bravo lui.

HCM Baia Mare este o echipa care a putut face exact ce dorest pana duminica, pana dupa meciul cu Gyor. Din astazi, HCM trebuie sa se concentreze la maxim pentru ca de azi jocurile sunt decisive. Adica nu-ti mai poti permite sa pierzi. Daca in Champions League eu sunt extrem de multumit cu o calificare intre primele 8 echipe din Europa, in campionat si Cupa e musai sa mergem pana la capat. In CL, nu ma intereseaza ca jucam cu Buducnost sau cu Vardar (cel mai probabil), pentru ca amandoua sunt peste noi. Sigur, se mai pot intampla diverse, dar nu cred in aceasta faza a intrecerii.

Ce concluzii pot trage pana duminica
1. Apararea pe zona centrala a fost asigurata de Szucs si de Makeeva pe vremea lui Costica. Tiselj a spus ca este foarte multumit de apararea pe care i-a lasat-o Costica, dar atat de multumit incat a schimbat-o. Si mai noi luam o caruta de goluri. Si Lobach se apara foarte bine, asta este foarte clar.
2. Poarta este una dintre capitolele la care Baia Mare sta bine. Nu foarte bine, dar bine sta cu siguranta
3. Nu sunt fan Georgievska, iar mai nou nici Davidenko. Si sper ca Melinda Geiger sa revina mai repede in teren. Si sunt convins ca o sa ne ajute in play-off. Stau si vorbesc cu oamenii pe strada si in afara ca rad in momentul in care-i spun Costel sportivei din Macedonia nu sunt deloc multumiti de prestatia ei
4. Nu cred ca HCM Baia Mare are interi de forta. Davidenko pare a avea statura potrivita si fizicul potrivit, dar nu sperie pe nimeni. Nici Abbingh nu sperie, desi e un real castig pentru Baia Mare. Ma mir ca Tiselj n-a folosit-o deloc si in centru.
5. Ma bucur nespus ca Luciana Marin a revenit in teren. Ma bucur pentru ca a jucat bine cu Gyor, cu maxim 20-25 de minute jucate in acest an, in toate meciurile
6. Nu-mi place modul in care reactioneaza antrenorul principal la ceea ce se intampla in meci. Asta chiar daca stie meserie, ca doar auzim si noi ce spune la time-out.
7. Aneta Pirvut a venit fix degeaba in Baia Mare si asta i-am zis-o de la prima secunda. Nu m-ar mira s-o vad mai mult prin tribuna de acum incolo. A pierdut si lotul national pentru ca nu a jucat deloc (bine, selectia a fost facuta de Bogdan Burcea, deci era exclus sa nu apara in zona Chiper). Avem atatea probleme pe inter dreapta si Tiselj n-a folosit-o pe Ane nici macar o secunda pe acest post, in nicun meci, sa vada ce poate acolo. Poate nu i-a zis nimeni ca Ane a jucat o gramada de inter.
8. Am inteles ca Tiselj este foarte exigent si cere disciplina pana la capat. Bine face. Am mai inteles si ca are un contract beton.
9. In mod normal, n-am de ce sa ma supar pe Tiselj. A castigat ce trebuie, a pierdut ce era previzibil. Insa asta putea s-o faca oricine. Pe mine ma intereseaza sa castige imprevizibilele, sau macar sa arate bine echipa
10. Oboseala este. Si ea este de vina ca s-au pierdut doua meciuri. N-ai ce comenta cu 21 de jucatoare in lot, cu amanuntul ca ai lasat-o pe Tiron la Craiova... Practic, acum ai doua accidentate: Geiger (pe final) si Oltean.
11. Ziaristii din Bucuresti au scris sau au vorbit ca Alison Pineau vine la HCM. Au spus deja asta. Noi nu dam nimic, ca nu-i oficial. Am auzit vorbindu-se si de Tomori in Baia Mare. La fel, si eu am auzit ca Tomori se duce la Gyor (sa vedem cine are dreptate pana la final).

Saptamana asta, HCM are doua meciuri: cu Braila si cu Viborg. Ambele trebuie castigate. In LN trebuie tot castigat pana la final. Daca TAS da punctele CSM-ului inapoi atunci vor fi mari probleme pentru ca va trebuie sa batem o data si in Bucuresti. Nu ca nu se poate, dar va fi infinit mai greu.
In CL e bine sa urcam pana in sferturi. Ar fi o performanta foarte buna si o noua premiera pentru echipa baimareana.

marți, 17 februarie 2015

Cum iti aduci aminte de Hantuchova?

Acum un milion de ani eram in aeroport in Istanbul (Otopeni e jucarie) si asteptam sa plecam spre Trabzon, cursa interna, vreo 1000 de km, aproape de Georgia. Apar zeci de fotografi si ziaristi. Eram convins ca nu pentru Minaur au venit ei, handbalul masculin din Turcia la ora aceea fiind departe de departare.
Si-l vad instant pe tata Lucescu, cu o caruta de ziaristi dupa el si apoi, rand pe rand, echipa Galatasaray. In acelasi salon de imbarcare cu noi. Urma sa mergem in acelasi avion cu Galata, pentru ca si ei aveau meci la Tranbzon. Si sa-l vazi pe Hagi, pe Gica Popescu, pe Hasan Sas, pe Taffarel, Bulent Korkmaz, adica jucatori... mai era si Jardel, dar el n-a fost in acea deplasare.
Exista insa si o parte proasta: nimeni n-avea un caiet, o foaie, un aparat de fotografiat, nimic... totul era in cala avionului. De unde dracul sa stim ca ne intalnim cu oamenii astia. Pix am avut si atunci ce au facut toti sau aproape toti? Au cerut autografe pe pasaport. Si eu am doua, cu Hagi si cu Gica Popescu, ca pe mine ai mei ma interesau. La Lucescu era greu, ca turcaletii transmiteau si in direct de acolo.
La putin timp dupa asta, mai exact in turul urmator al competitiei, ca de turci treceau si 7 oameni de la mine din bloc (probabil ca voi pune pe hartie si deplasarea asta, ca a fost super funny), urma sa jucam la Wroclaw cu Slask. Romania nu era in UE, deci controale si musai pasaport. Trecem de Ungaria fara probleme, dar vamesii din Slovacia au inceput sa faca pe ei de corectii pamantului si au inceput sa comenteze la semnaturile din pasapoartele noastre. Sigur ca aveau dreptate, dar ce sa faci... Ma intreaba unul pe mine, cine-s aia cu semnaturile. Si-i zic, ca-s Gica Hagi si Gica Popescu. Apoi incerc una frumoasa: daca m-as fi intalnit cu Daniela Hantuchova si de la ea as fi cerut autograf. Dragilor, s-au inmuiat aia si ne-am dus de-acolo.

sâmbătă, 14 februarie 2015

Ziua lu’ indragostitu’

Astazi e ziua indragostitilor din intreaga lume, asa cum mâine va fi ziua durerilor de cap din intreaga lume, a prezervativelor folosite si gasite pe te miri unde, a chilotilor uitati intr-un colt pe etajera, a banilor disparuti miraculos in jebul multinationalelor, a iubitei muci cu ochiul vânat dupa excesul de frecat bara si ciucurasii prietenasilor. Sigur este si partea romantica, cu pupatul in cerul gurii, cu plimbatul de mânuta prin parc si doua vorbe sub copacul „nostru”, cu amintirile când amândoi eram tineri si fara proteze, când habar n-avem ca exista Valentine’s Day, pentru ca toate erau Ceausescu’s day.

Ce-oi face eu? Poate ca m-oi intâlni cu fata cu care m-am vazut de tencsgivingdei si ii voi face din nou un helouin. Adica o sa-i umplu curcanul.
Nu sarbatorim numai cand e de baut si de mancat. Mai nou vad ca sarbatorile au acelasi model, identic, indiferent ce este: trebuie sa-i faci cadou unei femei. De preferinta aia pe care o ai. De Mos Nicolae, de Mos Craciun, de Anul Nou (un lucru nou), de Paste (un iepuras), de Sfanta Maria (ca o cheama când vrea ea si Maria), de 14 februarie si de 24 februarie (iubi, sunt Dragobetele), de 1 Mai, de ziua ei, de ziua ei (precis sunt doua). Nu e nevoie sa faci cadou in zilele in care Sarapova nu zbiara la un meci de tenis de-al ei, nu e nevoie sa faci cadou in joia de dupa Miercurea Ciuc. Baaaaa, am zis nu este nevoie, nu ca n-ar trebui!