duminică, 8 decembrie 2019

Ne-am depășit condiția sau se putea mai mult?

Uneori trebuie să te mulțumești și cu mai puțin. Pentru că nu meriți mai mult. Nu suntem de primii 8, asta e clar. Ne-o arată jocul, ne-o spune statistica. Da, poți avea cea mai bună jucătoare din lume în 2018, asta nu înseamnă că poți fi printre cei mai buni. Faptul că echipa noastră s-a calificat între primele 12 este deja o performanță. Noi, cu enorm de multe lipsuri. Mă gândesc ce zic francezii sau ungurii...

România în meciurile din grupă
Denisa Dedu - 24/99 (24,24%) - a marcat un gol
Yulia Dumanska - 18/79 (22,78%)
Diana Ciucă - 8/19 (42,10%)

Aneta Udriștioiu - 9/21 (42,85%) - 4 assist, 8 mingi pierdute, 3 recuperări
Laura Pristăvița - 5/12 (41,66%) - 13 assist, 7 mingi pierdute, 3 blocaje, 3 eliminări
Cristina Neagu - 45/74 (60,81%) - 10 assist, 8 mingi pierdute, 1 eliminare
Raluca Băcăoanu - 0/0 (0%) - 1 assist, 2 mingi pierdute, 3 eliminări
Gabriela Perianu - 14/37 (37,83%) - 11 assist, 13 mingi pierdute, 5 eliminări
Crina Pintea - 14/18 (77,77% ) - 11 assist, 7 mingi pierdute, 4 recuperări, 7 blocaje, 3 eliminări
Cristina Florica - 1/6 (16,66%) - 2 assist, 1 minge pierdută, 1 recuperare, 1 eliminare
Elena Dache - 6/11 (54,54%) - 6 assist, 8 mingi pierdute, 1 eliminare
Anca Polocoșer - 7/19 (36,84%) - 6 assist, 4 mingi pierdute, 1 recuperare, 10 eliminări
Lorena Ostase - 5/5 (100%) - 3 assist, 2 blocaje, 1 recuperare, 1 eliminare
Sonia Seraficeanu - 12/17 (70,58%) - 1 assist, 1 eliminare
Mădălina Zamfirescu - 2/9 (22,22%) - 1 assist, 5 mingi pierdute, 1 recuperare, 2 eliminări
Ana Maria Iuganu - 14/19 (73,68%) - 3 mingi pierdute
Patricia Vizitiu - 4/9 (44,44%) - 3 assist, 5 mingi pierdute, 1 eliminare

România - aruncări la poartă 139/258 (54%); de pe 6m 29/69 (42%); de pe extremă 30/47 (64%); de la 9m 29/79 (37%); aruncări de la 7m 28/31 (90%); contraatacuri 6/10; 76 assist; 81 de turnovers; 13 recuperări; 13 blocaje; 33 eliminări

Strict pe date, stăm prost la poartă, acolo unde avem 25%. În zona noastră sunt doar Cuba, Australia, Angola, Congo, China, Kazahstan, Coreea de Sud și Slovenia. Prost stăm și la capitolul contraatac, cu 6/10, adică un gol pe contraatac de partidă. Ori pentru echipă cu multe apărătoare, contraatacul este o armă reală. Unele jucătoare titulare au procentaje slabe de tot la finalizare, sub 50%, ceea ce nu e deloc plăcut. Statistica spune că ne-am depășit condiția. Așa o fi? Și nu vreau să-mi spuneți acum că eram supersonic dacă era Laura Chiper în echipă. Dacă erau și fetele de la Brașov, da. Putea fi mai mult.

sâmbătă, 7 decembrie 2019

Tot ce e peste locul 12 e plus... și puțină melancolie pentru băimăreni

România este între primele 12 națiuni din lumea handbalului actual. Singurul sport de echipă care respiră între marile puteri, deși adeseori are nevoie de respurație “bușon la bușon” cum zicea Nea Mărin. Am trăit cu toată săbiile posibile deasupra capului, cu cuțitul ușor înfipt în os, și cu un nene Ryde care și-a luat picioare-n fund de la poporul român după fiecare înfrângere.

Ryde a fost nenea care a făcut selecția la echipa națională. Împreună cu tehnicienii pe care îi are și acum alături. După anunțarea lotului de 28 și-a luat primii pumni în cap. Mai apoi, la anunțarea lotului pentru Japonia, alți pumni. Mult mai numeroși și cu plus de intensitate. Cine putea să se facă auzit sau văzut s-a făcut. Toată lumea știa mai bine cine trebuie să meargă la Mondiale, însă pe răspundere lui Ryde. Baiul e că suedezul nici nu prea avea de unde să aleagă.
Nici n-am făcut deplasare și a apărut scandalul cu Brașov. Un scandal care se amplifică pe zi ce trece. Și de unde aflăm că 15 handbaliste vor fi, probabil, suspendate ceva vreme, unde aflăm că și la hochei s-au folosit povestea și unde mai aflăm că un nene sau mai mulți neni au făcut cum au știut să-și umple jeburile, în dulce-jegos stil românesc. Genul: eu trimit clienți, tu facturezi mai mult, iar tainul ajunge la mine în cel mai scurt timp. Că și așa banii nu-s de la noi din jeb.
“Laserul” brașovean l-a lăsat sportiv pe Ryde de patru jucătoare. Măcar două superimportante, Eliza si Crisu, iar Bucur sau Bazaliu puteau oricând ajuta. Cam de câte ori ați înjurat că nu era cine să arunce de pe interi? Mai ales din dreapta. Și-apoi, toate pregătirile s-au făcut cu fetele astea de la Brașov.

Am pierdut cu Spania, după un meci superslab spre jenant, apoi a venit o victorie cu Senegal și încă una tremurată cu Kazahstan. Genul strângem șapte femei de la mine din bloc din batem Kazahstanul. Iar și-au luat-o cei de pe banca tehnică. A urmat un meci bunicel cu Muntenegru, în care am pierdut aiurea și o victorie cu Ungaria, meci în care am condus doar în ultimele șase secunde de joc. Am lăsat Ungaria să se bată pentru locurile 13-24 cu Franța. Ryde a trecut la șase secunde de a fi desființat. Acum se inventează tot felul de ditirambe, se scot citatele din analiști celebri, nimeni nu mai vomită când se uită la bancă, frunză verde iadăra...

Țin minte, acum patru ani, când am luat bronz la Mondialele din Danemarca, am jucat prost la început și am reușit în final ultima medalie la o competiție majoră. Chiar eu am scris că Ryde poate demisiona înainte de a primi toate lăturile. Ryde, dragule, eu n-am de ce să mă simt prost că te-am criticat. Nu trebuie să le spui oamenilor că ești senzațional dacă nu ești, nu trebuie să le spun oamenilor că România joaca bine daca joaca prost. Trebuie să le spui cum joacă la acel moment. Și cei care zic o vorbă nasoală trebuie lăsați în pace, și cei care pupă în cur exagerat trebuie lăsați în pace, la fel și cei moderați. Până la urmă, bănuții pentru toate vin tocmai de la acei oameni care suduiesc, care pupă în cur sau care sunt moderați. Și da, orice e în plus peste locul 12 să fie bine primit.

Nu cred nicio secundă că România poate obține vreo medalie. N-are cum. Pleacă cu zero puncte, are un meci imposibil duminică dimineață cu Rusia și asta e. Dacă îl pierde, n-o văd să urce nici în primele opt. Mai degrabă 9-12. Dar după toate ghidușiile din ultima vreme, e bine. Nu aplaud înfrângeri, că nu mă interesează, dar știu că România are exact 38 de echipe de senioare în total (sunt însă unele de junioare care activează în liga secundă, cu real succes - adică zero victorii). În LN sunt 57 de jucătoare străine. Nu e enormd e mult, sunt 4 de echipă în medie. 23 dintre fetele care au trecut prin România joacă la acest Mondial.

Uite, pentru băimăreni, să vedem dacă am putea face o echipă doar cu fetele care au trecut pe la echipele din Baia Mare (sunt 14 fete care joacă la Campionatul Mondial de acum):

Portari: Iulia Dumanska, Barbara Arenhart
Extremă stânga: Camilla Herrem
Inter stânga: Lois Abbingh, Gabriela Perianu
Centru: Allison Pineau, Mădălina Zamfirescu, Laura Pristăvița
Inter dreapta: Anca Polocoșer, Patricia Vizitiu
Extremă dreapta: Alexandra Do Nascimento, Sonia Seraficeanu, Aneta Udriștioiu
Pivot: Ksenia Makeeva

joi, 5 decembrie 2019

Numa' azi nu-i mâine - mândru că-s român sau suduim? - înainte de meciul cu Ungaria

Stau și mă gândesc roșu, galben și albastru, cu albastru la băț. N-am cum altfel. Mă numesc Grumaz și sigur nu vine de la Attila, ci de la Burebista, la fel ca viezure, barză, mânz și altele. Dar nici asta nu are mare importanță. Eu mă tem la fiecare meci, mai ales la feminin. Chiar am o vorbă: trei fire albe din păr se datorează tatălui meu, restul sunt de la handbal.

Stau și mă gândesc cum aș face... Aș începe cu Iulia în poartă. Apoi, Iuganu, Neagu, Perianu, Pintea, Polocoșer, Udriștioiu. E clar de ce. Ungaria este o echipă extrem de tânără și rapidă. Poți juca și cu două schimbări, dar riscul e enorm. Neagu clar vine la schimbare (trebuie protejată), iar Dache sau Vizitiu sunt considerate apărătoare slabe, deci e musai și acolo schimbare. Ungaria joacă mult cu extremele, ori asta înseamnă că trebuie acordată maximă atenție pe laterale. Portarii noștri au probleme din extremă sau cel puțin așa ne spune statistica.
Oricât m-aș gândi, trebuie să jucăm băbește, lent, să nu intrăm în jocul lor, pentru că ne omoară pe rapiditate. Am văzut ce se întâmplă când avem în față un centru fâșneț: multe pătrunderi prin centru și eliminări încasate. Ca să nu mai vorbim de vulnerabilitatea la un bun joc cu pivotul.
Este enorm de greu de gestionat acest meci de Ryde. Mai ales că nu e nici vreu impulsiv, dimpotrivă. Nu știu... Oricum, eu cred că Neagu are un rol mai mare în echipă decât tot staff-ul tehnic la un loc (nici nu-mi dau seama cât e de bine). Am văzut la time-out, am văzut că a declarat după meciul cu Muntenegru că este mulțumită de aportul colegelor ei. Ori asta o face și mai căpitan de echipă. Din păcate, și nu cred că mi se pare doar mie, Crina Pintea nu este în cea mai grozavă formă la CM. Nu precum a fost la turneul final european și mai apoi la Gyor.

Mi-e groază ce se întâmplă cu Brașovul și câte povești naște scandalul. Rău e că vreo 16 fete își vor lua suspendări. Ori asta înseamnă statul pe bară, plus angajamente mai greu de obținut. Anatema asta va figura mereu la semnarea unui contract (genul - dar de unde să știu eu că nu faci din nou prostii, ne-ai demonstrat că faci).
Vineri, de la ora 12.00, ne-om apuca oare să fim din nou “mândru că sunt român” sau suduim de Ryde-n sus și Dedu-n jos? Că așa se întâmplă. Când nu merge treaba, pumnii în cap coboară de sus în jos. La fel cum, din păcate, vad și în handbalul românesc: nu se pleacă de joc pentru a ajunge sus, ci se pleacă de sus. Baiul e că de fiecare dată când se pleacă de sus, ceva se sparge și inundă tot josul.

Ziua în care aș fi Ryde...

Știu sigur că în aceste zile, suedezul Tomas Ryde este unul dintre cei mai urâți oameni din România. Toată lumea crede că Naționala României s-a dus în Japonia după medalie, însă nepriceperea lui Ryde și alte cele fac ca jocul nostru să nu fie cel dorit. Nu-s mare fan Ryde, ba chiar nu-s fan deloc și cred că omul își va de demisia imediat ce va părăsi Campionatul Mondial. Însă, dacă aș fi Ryde în locului lui Ryde, aș face o conferință de presă, în care, eu ca mare suedez liber (sper) aș spune exact ceea ce este de spus.

1. Echipa României este mai slabă ca în trecut. Nu e de unde alege. Avem al doilea campionat ca valoare după cel al Ungariei (așa se spune), însă dintre cele 14 echipe de Liga Florilor, dacă scoatem străinele, am rămâne cu vreo 8 echipe. Din alea, două sunt slabe, cum e peste tot, iar una “dopată”. Deci, mi-ar rămâne maximum cinci de unde să aleg jucătoarele pentru lot. Să nu-mi spuneți nimic de Divizia A, nu trebuie, chiar dacă sunt jucătoare foarte tinere și valoroase. Numărul jucătorilor legitimați în România este ridicol față de cel al legitimaților din țări ca Franța, Norvegia, Danemarca, Spania, Rusia, Olanda - cele care ne cam bat acum.
2. Aș spune de ce nu o suport pe Chiper Moisă. Aș preciza cu subiect și predicat de ce am refuzat categoric să o duc în Japonia. Aș spune că nu a respectat programul, că și-a luat-o în cap, că are ochii cei mai frumoși din Liga Națională și că se bai dacă o duci în Japonia. Nu știu ce, adevărul.
3. Aș mai spune de ce nu m-a interesat să o duc pe Sorina Tîrcă și a câta variantă pe postul de inter stânga ar fi fost. Aș fi precizat că Sorina arată fizic mai puțin bine decât în primăvară, iar de acest lucru m-am convins și eu la meciul pe care l-a jucat Corona în Baia Mare.
4. Aș povesti foarte mult despre ceea ce am făcut în ultimii 10 ani în handbal, antrenând cel mult România. Acum patru ani a avut echipă la Mondialele din Danemarca, unde s-a clasat pe locul al treilea, ultima medalia cucerită de România la nivel de turneu final.
5. Aș spune că-mi dau demisia. Atât.
6. Dacă aș fi și roman, aș da vina pe altcineva.

Ceva se leagă cu ultima propoziție. Nu tare văd cum vom mai cuceri vreo medalie în viitorul apropiat, dacă nu se schimbă enorm de multe. Mai mult, după ce se retrage Cristina Neagu, nu știu dacă vom mai obține calificări la turneele finale. Cu Ryde, cu Plynge sau cine doriți dvs. Probabil și lui Doamne Doamne i-ar fi imposibil ca antrenor.

marți, 3 decembrie 2019

De dragul tău mi-am pus medalia de bronz

Sincer, n-am ce să scriu de la meciul dintre România și Kazahstan. Aș avea, dar nu merită. Prefer altceva. Probabil prima scriere din viitoarea mea carte de sport.

Adriana Nechita înscrie golul victoriei în ultima secundă de joc, evitand astfel loviturile de departajare. O țin minte și acum cum a alergat înspre banca noastră, oarecum aiurea și a sărit s-o îmbrățișeze medicul. Abia mai apoi au apărut coechipierele sale. Meciul cu Danemarca s-a desfășurat în sferturile de finală. A fost un meci în care Cristina Neagu a jucat senzațional, reușind să înscrie de 15 ori. Tot ea a ratat însă un 7m în ultimul minut și am fost aproape de a intra la aruncările de departajare de la 7m, dar a venit reușită Adei Nechia și calificarea în semifinale.
Atunci, au jucat pentru echipa noastră: Paula Ungureanu (11 intervenții, a apărat și un 7m), Ionica Munteanu - Gabriella Szucs, Crina Pintea, Adriana Nechita 4, Cristina Neagu 15, Aurelia Brădeanu 5, Gabriela Perianu, Luciana Marin, Valentina Ardean Elisei 1, Oana Manea 3, Ana Maria Tănasie, Melinda Geiger, Eliza Buceschi 3, Patricia Vizitiu, Laura Chiper.

În semifinale am pierdut în fața Norvegiei, cu 35-33, după prelungiri, dar am făcut și atunci un meci bun. După 60 de minute, scorul a 27-27 și interesant este că în ultimele aproape trei minute nu s-a marcat deloc. Ultimul gol a fost marcat de Melinda Geiger (57). Din păcate n-am rezistat în prelungiri, iar în ultimul minut din cele 10 s-a marcat de trei ori: Alstad pentru nordice, apoi Ada Nechita și, în final, golul care a dus Norvegia în finala mare, înscris de Camilla Herrem.
Atunci, au jucat pentru echipa noastră: Paula Ungureanu (11 intervenții, a apărat și 3 de 7m), Ionica Munteanu - Gabriella Szucs, Crina Pintea, Adriana Nechita 6, Cristina Neagu 8, Aurelia Brădeanu 1, Luciana Marin, Gabriela Perianu 2, Valentina Ardean Elisei 3, Oana Manea 6, Ana Maria Tănasie, Melinda Geiger 3, Eliza Buceschi 4, Patricia Vizitiu, Laura Chiper.
În meciul pentru medalia de bronz, România a reușit un meci perfect și a câștigat fără probleme cu Polonia, scor 31-22. Echipa noastră a condus de la început la sfârșit și s-a impus oarecum relaxată. Este ultima medalie câștigată de națională de handbal feminin a țării noastre la un turneu final. Am mai jucat de atunci de două ori la Europene și la Jocurile Olimpice de la Rio.
În finala mică: Paula Ungureanu (8 intervenții, a apărat și un de 7m), Ionica Munteanu (3 intervenții, a apărat și un 7m - Gabriella Szucs 1, Crina Pintea, Adriana Nechita 2, Cristina Neagu 10, Aurelia Brădeanu, Gabriela Perianu 1, Luciana Marin 1, Valentina Ardean Elisei 3, Oana Manea 4, Ana Maria Tănasie 1, Melinda Geiger 3, Eliza Buceschi 2, Patricia Vizitiu 3, Laura Chiper.

Mai multe jucătoare din echipa națională activau atunci la HCM Baia Mare (10 din cele 16): Gabriella Szucs, Adriana Nechita, Gabriela Perianu, Luciana Marin, Ionica Munteanu, Valentina Ardean Elisei, Paula Ungureanu, Ana Maria Tănasie, Melinda Geiger, Patricia Vizitiu. Antrenori au fost tot cei care sunt și acum la națională: Tomas Ryde și Costică Buceschi.

În luna decembrie a anului 2015, lucram intens cu proprii mei dracușori (am învins la puncte), cu drăcușorii unei domnișoare (aici am pierdut Knock-Out, după mai multe Knock-Down), cu ritmul și rimele din prima mea carte de poezii, “Aburi groși” (nu grozave). Mi-a fost teamă, însă am avut suportul moral și financiar al unor prieteni. Am trecut peste toate și am întâmpinat sărbătorile cu bucurie.

În acele vremuri discutam destul de mult cu unele fete de la HCM Baia Mare, lucru care acum nu se mai întâmplă sau se întâmplă foarte rar. Și vorbeam cu fete care s-au calificat la Jocurile Olimpice, care au cucerit medalia de bronz mondială. HCM a revenit rapid la treabă, pentru că urmau jocurile din campionat și din Liga Campionilor. Eu îmi fixasem data lansării volumului Aburi groși pe 28 ianuarie. Luând în calcul doar prevăzutul, programările, cam tot. Evident, că fix pe 28 s-a nimerit un meci devansat, ba chiar unul cu Rapid București, în deplasare. Chemasem unele fete la lansarea mea și pariez că ar fi fost plină sală “Millenium”. Și mai știu că n-ar fi venit lumea pentru mine (și așa au fost cca 70 - sigur pentru mine) neapărat, dar era un eveniment care nu merita să-l ratezi.
M-am înțeles mai mereu binișor cu Melinda Geiger, chiar dacă nu țin minte să fii stat vreodată la taclale, așa cum am făcut-o cu alte fete. I-am purtat mereu un respect deosebit, lucru care este valabil și acum, chiar dacă nu mai joacă handbal. Vorbesc pe “mess” cu ea înainte de un meci de campionat și îi spun că vreau să cumpăr un tricou de la ea (niciodată nu am cerut “gratis” vreun tricou de la jucători, mereu am vrut și am dat ceva la schimb). Vine meciul, eu stau în primul rând, la masa presei. Melinda îmi aduce un tricou împachetat, eu înlemnesc de bucurie. Este cel cu care a jucat Melinda în meciul cu Danemarca, este tricoul original al unei medaliate cu bronz mondial. Pe tricou scrie cu marker-ul: “Îți mulțumesc pentru tot” și este semnat.
Îi întind și eu timid cartea, la care ea îmi dă niște bani. Refuz banii, spunând că e cadou la cadou. Melinda insistă și spune că-mi dă înapoi cartea și îmi ia tricoul. “Ai muncit pentru cartea aia, meriți. Noi am muncit pentru locul trei și am primit răsplata noastră. Și tu trebuie s-o primești pe a ta”. Rămân mască și accept “trocul”.

Am acel tricou de aproape patru ani. Și acum îl am la loc de cinste. L-am îmbrăcat de fix trei ori de când l-am primit și, recunosc, nu l-am spălat niciodată. Nici nu îl spăl (se duce scrisul cu marker-ul), dar nici nu îl voi mai purta. Va rămâne în acel loc de cinste pentru mine, cu întreaga lui poveste.

duminică, 1 decembrie 2019

Nu contează când mă tem eu

A bătut România pe Senegal, deși mă temeam eu. De unde se vede că degeaba mă tem eu, dacă nu se teme cine trebuie. Sincer, înainte de acest Mondial, bifam meciurile cu Senegal și cu Kazahstan la victorii. După bătuta din meciul cu Spania, n-am avut de ales.

Mă uit pe site-ul oficial, iar la prezentarea echipei României este o poză tare faină: cu Tomescu, Măzăreanu, Adespii Molnar, fetele de la Brasov. Mă uit la lotul de jucătoare, unde sunt date toate cele 28 de fete care au fost puse pe lista trimită la IHF. Interesantă activitatea Denisei Dedu, care are 3 meciuri internaționale și 51 de goluri. Chiar și pentru o jucătoare de atac este enorm să dai 17 goluri de meci. Sunt convins că mai toate datele de meciuri / goluri sunt praf. Nu cred că are nimeni vreo statistică în acest sens și nici n-o să aibă prea repede (pentru că e muncă de bătrân chinez).
Sigur, și la echipa Ungariei am văzut-o în poză pe Gorbicz, deși ea s-a retras. Și pentru că tot vorbesc de Ungaria, văd că oamenii ăia n-au bai că fetele sunt tinere. Nouă dintre cele prezente în Japonia au sub 24 de ani: Lukacs (24), Toth (23), Szabo (22), Hafra și Faluvegi (21), Marton, Tovizi și Klujber (20), Vamos (19).

Meciul cu Senegal ne-a adus-o din nou pe Cristina Neagu în față. 13/16 este ceva de vis pentru orice jucătoare. Ce-am mai văzut: că poarta prinde destul de puțin (intră cam tot de pe extreme), că luăm o grămadă de goluri pe apărarea centrală și că unicul inter dreapta de meserie stă pe bancă 60 de minute. Perianu a crescut față de meciul trecut, însă 3/8 e puțin după 1/7 în prima zi, mai ales că adversarul era de alt calibru. Și începuse perfect, cu 3/3. Un inter stânga / centru cu 4/15 e greuț de suportat. Pare însă în urcare.
M-a surprins Polocoșer, care a marcat iarăși de trei ori, tot după un 3/3 în primele minute. S-a stins mai apoi, dar și-a făcut treaba în apărare. Plus că a bifat trei assist-uri. M-am temut un pic pentru Sonia, dar și ea s-a descurcat bine cu 2/3.

sâmbătă, 30 noiembrie 2019

Tomas, plange nu ryde

M-am linistit de ceva vreme. Se spune ca nu e bine sa spui lucruri la cald, mai ales acum, ca vine iarna. Ba chiar se anunta si ninsori. Romania este la Campionatul Mondial din Japonia, a pierdut urat de tot cu Spania (31-16) si isi linge ranile, daca mai are puterea s-o faca. Un meci trist, cu o echipa a Romaniei extrem de slaba. Sunt multe lucruri pe care nu le-am inteles si aici nu este vorba despre selectia facuta. Pana la urma, nici multe alte variante nu erau. Iar Chiper Moisa, cu toata stima, nu stiu ce-ar fi rezolvat chiar daca Pirvut si Seraficeanu nu au marcat absolut niciun gol de pe extrema.

Nenea Ryde s-a dus in Japonia cu aparatoare multe, pentru ca, nu-i asa, un meci se castiga cu atacul, dar un campionat cu apararea. Si am avut destule aparatoare prin excelenta, pentru ca aia joaca la club (cand joaca): Perianu, Polocoser, Pristavita, Zamfirescu. Am luat 31 de goluri.
Nu am inteles de ce, la un moment dat, Iuganu a fost inlocuita cu Florica. Era minutul 13-15, Iuganu marcase o data din extrema, frumos...
Gabi Perianu a facut unul dintre cele mai slabe meciuri din cariera la echipa nationala. 1/7 raportul goluri / aruncari la poarta, iar in 5 cazuri nici macar nu a nimerit spatiul portii. Daca o sa va uitati si la aparare o sa vedeti ce mari probleme au fost tot pe la ea.

La 8-5, cand nu era nimic pierdut, Ryde a luat decizia sa jucam cu 7 pe semicerc, fara portar. Am luat imediat doua goluri din poarta in poarta. A mai incercat o data varianta in partea a doua, cand iar am luat gol. Practic, din trei atacuri cu 7-6 nu am marcat deloc (desi asta era scopul), in schimb am incasat trei goluri foarte usoare.

Sa vedem poarta. Ryde a inceput cu Dedu, care a fost bolnava, care nu s-a antrenat, care n-a jucat amicale. Denisa n-a facut deloc un meci grozav: 2 interventii / 15 aruncari. Nici Yulia n-a prins o superzi (5/21), dar parca a fost mai vivace, a tinut mai bine. La 7m, am luat 9 din 9.
Echipa noastra a marcat 16 goluri din 42 de aruncari (din cele 26 de aruncari ratate, 7 nici macar nu au nimerit spatiul portii, iar trei au fost in bara, restul fiind interventiile portarilor adversi). De pe semicerc 4/15, de pe extreme 2/6, de la 9m au fost 5/13, iar de la 7m au fost 3/5. Spania a marcat 31 de goluri din 44 de aruncari. Jucatoarele noastre au avut tot meciul 6 pase decisive si nu mai putin de 16 mingi pierdute pe atac (turnovers).

Culmea, cel mai mult a stat in teren Cristina Neagu, desi din min. 40 nu mai avea niciun sens sa o folosesti. Ai mare nevoie de ea in celelalte meciuri. Cel mai putin a stat in teren Elena Dache, aproape 8 minute, insa, cu toata stima, fara realizari (a scos un 7m si a pierdut trei atacuri). Romania se poate lauda cu o singura recuperare, reusita de Aneta Udristioiu.

Sincer, ma tem ca naiba de meciul cu Senegal. O sa vedeti maine de ce. Chiar daca nu cunosc decat o singura jucatoare, pe portarul Laura Kamdop.