La Multi Ani, tu, Ana, tu!

Sunt oameni pe care-i cunosti si oameni pe care-i cunosti. Sunt insa si oameni pe care-i cunosti chiar daca nu-i cunosti, dar ajungi sa-i cunosti fara sa-i cunosti fizic. Da, da... incoerenta suprema... precum maestrul sarac care ajunge in crasma si cere de baut moca cu vorba: am venit ca n-am venit, n-am venit ca am venit.
Uite, e chiar seara acum si m-am gandit ca e complet daca pun si doua randuri pe poptiroshul online. Am scris urarea si am recitat o alta la telefon. Nu conteaza (dazintmeter, nu) in cat timp, cu cat talent, mai ales daca fata iti spune ca te si citeste. Mno, bine-i? Ba mi-o mai si zis vreo doua de mi-o saltat ficatul de bucurie, de parca si-ar fi vazut Schofferhoferu’, ori Carlsbergu’ preferat.
Mai tin minte cand rosteam impreuna “Vær hyggelig a forlate landslaget”, Mr. Radu Voina ... (adicatelea, te rog frumos sa pleci de la echipa nationala), m-am bucurat si apoi m-am intristat cand am vazut ca se coace o prietenie iar apoi se duce, am povestit o gramada, pana si de asigurarea nucilor de cocos albastre in gradinile suspendate ale Semiramidei (mno, ca nu-i manea, taci acolo care nu sti).
Sanatate, dragu’ tatii si ai grija de tine.