marți, 31 decembrie 2013

Cu masca fara masca - de Revelion

Dar nu despre aceasta vreau eu sa fac acum vorbire. Asa ca fac o scriere scurta, ca in patru ore trebuie sa fiu in alta parte. Si mai trebuie sa fac si baie, cum ati crezut? In primul rand, stau copiii mici la cinematograf. Si anul acesta, revelionul pica fix de anul nou. Nelimitatul e nelimitat, nationalul e national, nu? Ca doar globalizarea e in toata lumea, vorba lui Hagi.
In seara asta ma duc la un chef. Unde mai merg 35 de persoane, altele decat mine. Unele mai importante ca altele, mai ales eu. M-am pregatit bine de tot, mai ales ca trebuie sa mergem si mascati. Putina lume stie ca am vrut sa ma maschez in cocalar, dar pentru asta trebuia sa fac rost de un lant de pus in gat, ca treining am si eu. O sa ma maschez si eu in ruda saraca si grasa a unui om adevarat. O sa vedeti poze mai incolo.
Trebuie sa intruchipam un personaj de film. Eu am vrut sa ma maschez in star porno, dar nu aveam chiar toate cele trebuincioase. Apoi m-am gandit la un film, dar n-am jucat in niciunul. Cineva mi-a spus candva ca aduc a Mel Gibson. Mno, sa ma maschez in Patriot? Ntzzz... Ca din ala is toata ziua. Apoi, Braveheart? N-am vreme sa-mi cresc parul si peruci nu suport din clasa a doua.
Mie imi place Al Pacino. Mult de tot. In Dog day afternoon... nu-mi iese, unde mama dracului sa ascund 50 de kile? Nici un cersetor profesionist si de valoare n-ar reusi.
Apoi am vrut sa ma costumez intr-o jucatoare de la HCM Baia Mare. Trebuia doar sa cer un echipament de la una mai maricica de acolo, care bate spre XL. Minge am eu... Dar nu-mi place sa dau autografe de Revelion, plus ca mi-am luat si binisor de baut.
Nu in cele din urma, m-am gandit sa ma maschez in Hi-Q, trupa ce canta in Centrul Vechi. Zice-se ca incaseaza 4.000 de iepuroi pentru un play-back pe cinste. Si eu pot face pe 2.000 sau chiar mai putin.
Stiu exact in ce ma voi duce imbracat. Si este incredibil de placut. Absolut orice iau pe mine e OK si mama nu poate zice ca nu-mi sta bine sau ca o alta camasa e mai buna. Nu, nu... e mascat
Sanatate si La Multi Ani!

luni, 30 decembrie 2013

Bucurii, amagiri si dezamagiri in sportul din Maramures in 2013

Aici voi vorbi strict de sportivii seniori, de infrastructura, din astea. Veti vedea la ambele categorii aceleasi lucruri si poate o sa va mire. Este ca si cei doi oameni care au venit la inteleptul Solomon in audienta, ca se certau pe o probleme. Dupa ce primul isi spune versiunea, Solomon ii spune ca are dreptate. Apoi o spune cel de-al doilea si Solomon ii da dreptate si astuia. Intervine sfetnicul si-l intreaba: „Marite intelept, nu e normal, nu pot avea amândoi dreptate”. Solomon: “Si tu ai dreptate”.
Inca ceva, nu voi da niciun premiu:) Anyway, de la sportivi sa nu ceri niciodata recunostinta. ei sunt cei care nu spun nimic când ii lauzi, dar te fac asa cum vor ei in momentul in care-i critici prima data. La fel sunt si conducatorii de cluburi. Din fericire, am reusit sa ramân neimplicat si, la fel din fericire, stiu ca nu-i sunt dator niciunuia dintre ei cu nimic.

Bucurii
1. Cea mai mare din punctul meu de vedere este victoria HCM Baia Mare in meciul cu Viborg HK (14 septembrie). De aici incolo s-au deschis o caruta de oportunitati, am vazut echipe grele, ca sa nu mai vorbesc de emotiile create. Si inca ceva: de la acel meci, Viborg nu a mai pierdut niciun joc, nici in campionat, nici in cupele europene (pierduse in prima etapa cu Sebjerg in 7 septembrie). Ba a câstigat si Cupa Danemarcei de curând.
2. Tot de la HCM vine si a doua performanta in opinia mea: victoriile cu Hypo si cu Thuringer pe teren propriu, in grupele Ligii. Prima a fost cea mai importanta si a fost cea cu Hypo. O echipa ce are sase jucatoare in Nationala Braziliei campioana mondiala
3. La modul in care am trai, meciul cu Steaua din campionat, play-off, in care CSM Stiinta a castigat, dupa o prima repriza slaba. Asta a insemnat si o semifinala pe teren propriu.
4. Locul 2 in Superliga si locul 2 in Cupa României. Meciul din finala campionatului nu l-am vazut, celalalt a fost pe computer.
5. Câstigarea Cupei României de HCM, care a scapat de Oltchim, echipa ce a fost intrecuta de Corona Brasov.
6. Câstigarea Supercupei de HCM in dauna celor de la “U” Jolidon Cluj-Napoca.
7. Participarea in premiera la un banchet al fetelor de la HCM, asta dupa terminarea campionatului si castigarea Cupei României
8. Promovarea echipei HCM Minaur in Liga Nationala
9. Promovarea echipei FCM Baia Mare in Liga 3
10. O surprinzatoare dubla cu Stroitel Minsk pentru Stiinta Explorari, cu un set câstigat in fiecare meci.
11. Atmosfera superba din sala la meciurile de handbal din CL
12. Deplasarile la Thuringer si Viena, ambele in interes de serviciu. A lipsit Gyor, din pacate, desi a existat o invitatie si pentru acest meci

Amagiri si dezamagiri
- Echipa de rugby a ratat titlul la mustata si a pierdut finala Cupei României asisderea. Meciuri care puteau fi câstigate daca nu s-ar fi facut greseli prea multe
- Infrângerea de la Viena a celor de la HCM Baia Mare
- Evolutia modesta a echipei HCM Minaur in a doua parte a anului 2013
- Infrângerea cu Arcada Galati pentru Explorari
- Stadionul de atletism a ramas la fel de nasol ca anul trecut
- La fel Stadionul Municipal, strandul municipal
- Meciul cu Polonia de la CM de handbal
- Casele de pariuri populate de sportivi
- Lipsa unei comunicari adevarate si a unui fair-play in comunicare. Stirile se duc cam intr-un singur loc si nu e deloc normal. Trebuie sa ne luptam si cu asta, desi este aproape imposibil. Pe primul loc la comunicare de doi bani este echipa de handbal baieti.
- niciun ban adus la sport de vreunul dintre cei 14 parlamentari de Maramures. si nici vreo implicare mai serioasa
- fiind implicat in sport aud tot felul de tâmpenii si de bârfe. am fost extrem de dezamagit când unele dintre ele s-au confirmat. nu suntem perfecti. si nici nu e treaba mea sa duc mai departe bârfele, dar pot spune ca unele persoane trebuie sa fie mai atente cu imaginea lor, mai ales cele care joaca la nivel inalt

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Am pregatit caietelul de dansuri

Gata, tati, m-am plictisit. De fapt, cum m-am plictisit de sarbatorile astea nu m-am plictisit niciodata. Ba, dar niciodata... Un final de an de cacat, asa cum a fost tot 2013 pentru mine. N-avea de ce sa fie altfel finalul. Si inca nu s-a terminat, dar mai sunt trei zile si simt eu ca o sa treaca repede. Macar pentru doua lucruri si nu mi-a placut anul asta. In primul rand nu mai am emisiune la radio, ca nici radio nu mai avem. Apoi, nu mai am biroul meu si nici acum nu suport cum trebuie treaba asta.
Gata, pentru 2014 mi-am pregatit caietelul de dansuri. Sa vedem cine se inscrie, ca nu-mi mai convine sa ma plictisesc singur. Si, Doamne, cauti in cele patru zari si nu gasesti plictiseala mai mare decat cu mine. Nu rade, tu, macar nu te bat:)
Spre marea mea dezamagire, se pare ca trebuie sa renunt la copilarie. Mai, cred ca le-am facut pe toate, acum ma pot dedica si eu unei cauze nobile. Sau chiar unei nobile:)
Nu sunt extrem de pretentios. Plus ca sunt destul de vesel. In fiecare zi. Cam o data pe an sunt suparat si poate de doua ori sunt nervos. Cand sunt suparat nu reactionez nasol, sunt doar suparat. Cand sunt nervos insa, lasa-ma pe tepsa mea si move on dupa doua beri, ca n-oi bea singur. Si musai sa nu plangi ca ma emotionezi. Si-apoi, ce minune de nervi is aia cu emotii. Ba imi mai cer si scuze:)
Despre sex autorul nu face vorbire aici. Cititi-l pe Pascal Bruckner, partea mai putin scarboasa. Sau mai putin pudica. Sau treci la Boccaccio, ca nici Decameronul nu e chiar moale, dar macar e veche. Daca nu sti cine-i Bruckner sau Giovanni Boccaccio, atunci chiar nu merita sa ma mai deranjezi. Poate doar pentru sex:)))

vineri, 27 decembrie 2013

Candidez la sefia Federatiei Romane de Handbal in 27 ianuarie

N-am ce face. Nu pot lasa handbalul asta. Handbalul mi-a dat de mancare, el m-a imbracat (de aia-s rupt in cur si am 112 kile), nu-l pot dezamagi. M-am uitat bine sa vad cine candideaza si n-am gasit nimic, desi sansele ar fi cam maricele. Apoi, am auzit ca maestrul Gatu va candida din nou, ceea ce imi reduce sansele dramatic. Ori tocmai de aceea trebuie sa vin cu un plan de masuri de dezvoltare, un plan de revenire a handbalului romanesc acolo unde ii este locul. E usor sa redevenim campioni mondiale. Trebuie doar sa rugam vreo 25 de natiuni sa nu se mai inscrie, iar celellalte sa vina cu rezervele care nu joaca in Europa.

Mai trebuie sa incep fix asa cum ar incepe Gatu, sa nu-si iasa din mana auditoriul (din ureche mai exact): “Este adevarat ca la noi nimeni nu se mai poate imbogati fara munca si au dreptate cei care ne critica ca nu dam libertate pentru bogati, dar nu o vom da niciodata, insa nu mai avem nici saraci, si nici nu mai vrem sa avem saraci in Romania!” Este din gandirea temeinica a tovarasului Nicolae Ceausescu, ori la asta nu mai ai ce comenta.

Implicit am carpit un decalog in 11 puncte:
1. Pentru a nu ne mai incurca aiurea cu cei foarte slabi se vor desfiinta ligile a 3-a si a 4-a din handbalul feminin si masculin. Liga a 2-a va fi numita Divizia A Bergenbier, la fel cum a fost la fotbal, caci numai asa putem atrage sponsori, chiar daca nu ne dau bani. Liga Nationala se va numi in continuare

2. Asta am mai scris-o, dar imi place. Selectionerul Gheorghe Tadici va avea ca obiectiv calificarea cu echipa de club un Cupa României si cu echipa nationala in orice competitie crede de cuviinta. In cazul in care nu va lua cel putin doua minute la fiecare competitie majora la care va participa, va fi inlocuit pe timp de doua minute contra cost cu personaje care si-au dorit dintotdeauna sa fie antrenorii echipei nationale (suma va fi stabilit in functie de cotelor apelor Dunarii la Bechet intr-o miercuri)

3. Proiectarea si constructia a 400 de sali de sport (aici includem si un pariu intre Tiriac si Nastase). Salile vor avea 40 de m lungime si 20 m latime, exact cat un teren de handbal regulamentar, dar grosimea peretilor trebuie sa fie mai mica de 20 de cm, pentru ca linia de poarta sa fie cel mult jumatate in poarta deja. Bancile de rezerve nu sunt necesare, pentru ca nu poti tine copilul nimanui rezerva, ca el da bani

4. Si asta mi-a placut. Ne vom prezenta la urmatoarele mondiale cu candidatura clara: adica nu vom mai merge cu sali de carton sa obtinem organizarea, ci vom merge direct cu carton si plastilina, sa le faca IHF cum doreste. Sa vedem ce scuza mai gasesc

5. Asta-i perfecta si denota bun simt. Conform deciziei LPF in care Mitica Dragomir primeste 150.000 Euro daca paraseste LPF, Cristian Gatu va primi si el niste beri

6. Toate jucatoarele care s-au retras temporar de la echipa nationala, vor avea ocazia sa opteze temporar si pentru a reveni temporar la echipa nationala, dar numai temporar

7. Este esential sa aducem bani la handbal. Conform economiei Romaniei lucrurile sunt simple: taiem din salarii 20% si reducem personalul cu 30-50%... (aici cred ca voi avea probleme in sustinerea candidaturii, dar trebuie sa lasam odata cutricarelile la o parte si sa construim ceva serios)

8. Spre deosebire de Gatu, care cheltuia aiurea sume uriase pe transportul cu autoturismul propriu, eu ma voi sacrifica sa merg cu avionul la toate actiunile, chiar si in tara. Sa stopam risipa!

9. Nu conteaza sub nicio forma ca eu sunt din Baia Mare. Supercupa Romaniei se va putea juca intre HCM si Minaur fara nicio problema. Contopim Supercupele intre ele, nu mai dam bani aiurea. Supercupa se va juca intre campioana si detinatoarea cupei la fete versus campioana si detinatoarea cupei la baieti. Pana la urmatoarele alegeri, HCM si Minaur

10. Intrarea va fi gratuita

11. Mno, aici e mai greu: pot sa-mi aleg si io o nevasta dintre alea nemaritate?

luni, 23 decembrie 2013

About Christmas and soul...

The boy walks quietly down the street, trying to take everything in with his eyes. He pays attention to details, he sees things that otherwise go unnoticed. He feels a little sad that the only snow in sight is that on top of the mountain, but he's still hoping for a change. Christmas is depressing without snow. He walks slowly, hands in his pocket - like any self-respecting kid-, looking around with more attitude than any grown-ups out there. He's completely carefree. He's small and he knows it. The morning is absolutely lovely. He looks at the store windows and he's sick and tired of vacuum cleaners, washing machines, and the latest ads for every imaginable phone. He crosses the street with a relaxed air, as if protected by the green light. He plays with the keys in his pocket just to keep his fingers busy. He walks by another window, this one full of clothes for grown-ups. The boy can't believe how expensive they are. He passes indifferently by every window, barely glancing inside. He loves the Christmas lights on the streets. He imagines a lot of lights everywhere, just like in the stories he's read. God, where is the snow, that soft, white powder falling from tree branches? There's still a chance it might snow. He'll tell the other children to ask Santa Clause for some snow.
Dreaming about snow and Santa's reindeers, the boy walks by a new window. It's dark and plain, with only a few lights flickering behind the glass. The boy stops and looks inside. There is a Christmas tree in the center, modestly decorated but beautiful nonetheless. Under the tree there are several presents, all nicely wrapped. Next to them, the boy sees a little doll. She just sits there looking shy, with a smile on her face. She is the perfect size, neither too small nor too big. Delighted, the boy notices her dimples and sensationally blue eyes. The boy has never seen such beautiful eyes, not even in the mirror. The doll is wearing a light blue dress, more suitable for a summer picnic than the Christmas celebrations. It even has short sleeves. Look, you can see her crinoline... How old can this doll be? Who knows? She has black velvet slippers and socks with little elephants on them. How strange, a crinoline dress and socks with little elephants... Her eyes are so warm and kind... And her hair is the slightest shade of red, falling on her shoulders in even locks. My God, look at that smile! The child is soaking her in adoringly, frantically looking for the price tag. He wants her. How much could she cost? Does mom have enough money to buy him the doll? What should he do? He can't just leave her there. He wants to kiss her delicate cheeks. He presses his nose against the glass, breathing slowly until what's inside the window is completely blurred. He knows he could wipe the window clean with a single stroke of his hand. All he can think about is the doll. He doesn't care about the tree or the presents anymore. He only wants her. With his coat sleeve, he wipes a circle in the center of the glass. There is not a single soul left on the street. All of a sudden, it all goes dark. How could this be? It's still early. The boy keeps on wiping with a circular motion. He likes what he sees. Oddly, the doll seems to be laughing now. Look at that wide smile! And those magnetic eyes! If he could only take her to kindergarten with him, no doubt she'd be the Ice Princess, or the Spring Fairy! As he's wiping, he gets closer and closer to the doll. He wants to see her, and he continues to wipe without caring that he's wearing out his coat. He feels his pulse increasing, but he's getting even closer now. With his nose still pressed against the window, the boy continues to wipe. All of a sudden he feels something warm against his skin. He can't pull away. The warmth is so comforting, so soft... It can't be! And yet, her nose is touching his. The doll laughs with her head slightly tilted to the side. The boy is mesmerized. He can hold her now. She's his doll, his alone! He can touch her, caress her cheeks and her hair, and softly kiss her lids, as if not to disturb the deep blue of her eyesight. He takes her from the window and she keeps on laughing. He's careful not to wrinkle her dress. It's so cold outside! Is she cold at all? He's holding her and doesn't know what to do next. Should he run away? Should he keep her for himself and not tell anyone? He wants to give her his hat, but he doesn't want to mess up her hair. Its flaming color perfectly complements her blue eyes.
The boy heads back home. His house is always warm and comforting. He's going to hide the doll so that no one sees her. He arrives at the door. He hides the doll under his heavy winter coat and places her head gently on his soul. He knows that's where the soul is, right below the clavicle and slightly above the heart. He steps inside the house and greets his mother. She gives him a suspicious look. "Why did you turn your collar up like that?" "I felt a little chilly and I didn't want to catch a cold." "OK baby, go to your room now and get in bed. If you were a good boy, maybe Santa will bring you a present." "I was so good, momma! Look, I wrote Santa a letter. I even cleaned my boots, see? God, I hope he brings me something, anything. Even an orange would be enough." The boy runs to his room and sits on the bed. It's getting late and he doesn't know what to do with the doll. He has to hurry, before his mom or Santa comes up to his room. The doll continues to smile and there is a mysterious look in her eyes. The boy gets under the covers and takes the doll in his arms. It's so quiet, and warm, and dark in there. It feels good, without question. He wants to talk, but he feels sleepy. The boy knows a few stories, maybe he'll tell her one. He starts to talk in a low voice, trying not to disturb anyone. It is the most beautiful story he knows, and this is the most beautifully he's ever told it. He tells the story as the doll rests her head on his soul. All of a sudden, he hears noises in the room. What could it be? Should he peek from under the covers? What if the doll wakes up? The boy is confused, he doesn't know what to do. Yet, he steals a quick glance and sees Santa. Wow! This is the first time he's ever seen Santa. He's walking around the boy's room, looking for the clean boots. How exciting! He's getting a present for Christmas like all the other children. Santa stands over the boy's boots for a minute, then disappears. The boy is dying with curiosity! He can't wait to see what he got. He gets out of bed slowly, places the doll's head gently on the pillow, and walks over to the boots. He looks inside and... nothing! There are no presents, not even an orange or a candy bar, nothing! He searches frantically, turns the boots inside out. He still can't find anything. His eyes are gleaming in the dark. It can't be! He saw Santa, he knows it was him. Everything happened just like his parents had told him it would. From the corner of his eyes, two crystalline tears fall down the boy's cheeks and into the night. How could this be? I was a good boy, I listened to my mom. Why didn't I get a present? He can't cry aloud. He can't make any noise, or else he would wake up the doll. He cries quietly, with small breaths. He wipes his eyes with the back of his hand. He is small, so small...A soft kiss on his cheek wipes away a tear. The boy turns his head. "Hush, baby, stop crying. Santa gave me a soul. This is your present".

sâmbătă, 21 decembrie 2013

„Ana, ma ignori?”

Pas incet, usurel... incercare, inca o incercare. „Ana, ma ignori?”. Apoi isi pune din nou cizmele pe scaunul din fata ei, se uita la geanta aia albasta care seamana cu un rucsac, o privire in stânga, aproape materna, apoi una pe spate, a lauda. Din stânga, iute, o mâna in par, smulge caciula si grimasa apare.
Doua povesti. Imi spune intr-una ca se aude si in cealalta ca nu se aude. Zumzet? Aiurea. Galagie in toata regula. Ce sa auzi? N-auzi, ai alte simturi. In cealalta, când nu sunt toate scaunele cu garderoba facuta, se aude tot. Apare selectia... Dupa voce. Aud ce vreau si asta este.
Mai, eu sunt usor fericit. Am vazut minim trei zâmbete, niste ochi usor incarcati la o micuta poveste justificativa. Pâna la urma, la un „de ce?”, poti raspunde si cu „asa am vrut eu”. Sigur ca ai vrut... Mda, fericit si usor atent... Nu, nu in fata mea, acolo este altcineva atent... Eu doar am auzit: „Ana, ma ignori?”

vineri, 20 decembrie 2013

M-ai emotionat, continua... premiile mele pentru fetele de la HCM care m-au bucurat

Am citit astazi care sunt cele mai bune sportive de la HCM. Si am mai citit ca sunt 7 conducatori de club si trei antrenori. Pe antrenori ii stiu, am cautat sa vad si care ar fi cei sapte. Cred ca mi-a iesit pâna la urma, desi, culmea, mi-au iesit mai multi. Si nu asta este important pâna la urma. Sa fie 68, dar sa mearga treaba bine. Topul lor era: Paula Ungureanu, Melinda Geiger, Eliza Buceschi, Adriana Nechita si Timea Tatar. Felicitari!
Am si eu insa topul meu:
1. Melinda Geiger - am amestecat sentimente placute cu performanta, dar mai ales emotii. Astea din urma nu se pot pretui, greu de gasit un cuantum. Si pentru asta va primi un wind-stopper care mi-a placut mie foarte mult.
2. Laura Oltean - toata lumea este prietena cu ea, toti vorbesc frumos despre ea. Râde sistematic si asculta muzica buna. I-am promis de Craciun un catelus roz de plus, il va primi.
3. Luciana Marin - la nationala a fost printre jucatoarele care s-a descurcat cel mai bine. Are si ochi pentru foto... Si ea va primi o pereche de manusi, pentru ca si astea au fost promise
Nu stiu daca voi mai da ceva... si nici nu stiu daca ma mai gândesc

marți, 17 decembrie 2013

Gatu a fost aruncat peste gard!

Acum un milion de ani, pe vremea cand purecele se potcovea in aceleasi zone mizerabile ca si astazi, pe vremea cand salamul cu soia abia ce aparea, pe vremea cand cine avea niste “adidasi” Puma ori era Dumnezeu ori juca la Minaur, da, pe vremea aia, am fost dus de tatal meu la un meci de handbal. Putina lume mai cunoaste arena veche, de langa strandul municipal. Fie vorba intre noi, la cum arata acum, nimeni n-ar mai recunoaste nici strandul municipal de langa de nerecunoscutul teren. Tatal meu, mare amator de sport, ma cara dupa el la meciurile echipelor conduse de Mateianu, Lascar Pana, Constantin Pilica Popescu sau Gigi Ionescu, la bazinul unde era Gheorghe Demeca, Florin Popovici si Rada Trnyancsev la rugby, multi altii. De care nu-mi aduc aminte, sorry.
La meciul ala de handbal de care va zic, pe terenul ala de ciment, am fost intr-o dimineata. Imi amintesc destul de vag atmosfera. Pentru ca nu locuiam in Baia Mare, am ajuns mai devreme in zona. Mama imi dadea mereu cinci lei sa-mi cumpar seminte si sa-i aduc si ei. Nu era rece, asta imi aduc aminte. Stand in zona mai tin minte gradenele, mai tin minte gardul ala ce despartea terenul de tribune (pe ambele parti erau tribune - acum le-am numi glume proaste). Juca Minaur cu Steaua... In scurt timp s-a umplut. Romania era superchannel in acea vreme: titluri mondiale, multi jucatori de lot national. Zei pentru mine la ora aceea. Zei, nu alta... Tata mi l-a aratat inca de la incalzire pe Gatu, Cristian Gatu... De doua lucruri am fost impresionat atunci: de Gatu si de cronometrul de la masa oficiala, ca nu mai vazusem pana atunci. Aaaa, mai stiu ca era inca o tabela care se schimba manual.
La un moment dat, l-am vazut pe Gatu dupa gard. In timpul jocului. Era incredibil. Prieteni, repet, era ciment, asfalt pe jos... Gatu dupa gard dupa un fault dur (sunt gentil aici). Nu mai tin minte nimic, stiu doar ca Minaur a batut cu 9-8. Atat.
Peste ani, mai in zilele noastre, chiar acum vreo doi ani, am aflat mai multe... Si am ras bine de tot, chiar cu autorul faultului de atunci. Stiti cine era Gatu atunci? Probabil ca stiti... Si sa stiti ca autorul acelui fault a luat atunci SASE luni de suspendare.
O sa-l caut si acum pe omul asta al meu, sa vad daca nu poate sa-l trimita peste gard in ianuarie pe maestrul Gatu, la alegerile pentru functia de presedinte a FRH. Chiar si cu sase luni de suspendare.

FOTO: Aici se vede putin din arena cu pricina.

duminică, 15 decembrie 2013

Bai, Romanie, ce dracu faci?

Pleaca Mitica Dragomir, vine Iorgulescu. Mult mai discret si asta e singurul lucru bun. Ca nici el nu-i OK cu legea. Mitica e fericit, pentru ca a primit jumatate din suma de 150.000 de euro, compensatorie, votata de toti adunatii generali. Un puscariabil primeste 150.000 de euro, un escroc prin excelenta, plin de bani, primeste 65 de miliarde, in conditiile in care un om normal ia 250 de euro salariu.
In tara asta de cacat, ai o singura echipa la jocuri sportive care se califica la Mondiale. Ei bine, televiziunea publica, detinatoarea drepturile de transmisie, prefera sa ia bani de la Dolce pentru a da meciurile, ca nevasta lui Enachescu (nu Ienachita) lucreaza fix la achizitii la TVR. Si asa, ne uitam la Dolce (ei n-au nicio vina), iar meciul cu Tunisia, spre exemplu, a fost urmarit de 69.000 de oameni. Putin...
Imi aduc aminte cu ce scandal a plecat Ghitache de la Nationala dupa Jocurile Olimpice de la Beijing... Nu-l mai suporta nimeni pe Dumnezeul handbalului romanesc. Nu, n-am gasit un antrenor strain, n-am gasit un antrenor tanar, nu, l-am adus pe blajinul Radu Voina. Nu comentez activitatea lui, cert este ca dupa ce s-a tirat, pe cine kakat am adus la Nationala? Pe ala pe care m-am mai stiut cum sa-l dam afara. Pentru ca e prieten cu Gatu, unul dintre oamenii care acum fac numai rau handbalului romanesc pentru ca se incapataneaza sa stea in fruntea FRH. Federatia aia care schimba regulamentul in timpul jocului, care nu are grija de jucatoare si jucatori (unele cluburi sunt avantajate). M-am saturat de ei.
M-am saturat si de Tadici. Astazi m-am saturat. Astazi m-am saturat de tot de el. Pentru ca nu-i in stare sa gestioneze un final de meci. Pentru ca nu-i permis sa joci cu Polonia, sa conduci cu 5 goluri si s-o iei in bena. Pentru ca ai trei time-out-uri, ba, tampitule, si tu ai folosit doua, cand erai in vrie. Si l-ai cerut, supermanule, si 45 de secunde n-ai spus nimic, ai dat ca proasta din gura certand jucatoarele. Nu le-ai spus ce sa face, meseriasule. Si ba, magicianule de pe semicercurile Mesesului, la ultimul time-out ai stat si te-ai uitat superior la fete, ai baut apa si asta e tot. Mai vreau, tolomacule, sa-ti asumi si infrangerea. Si faptul ca sub conducerea ta am ajuns in lumea a doua a handbalului feminin. Pentru ca eu recunosc ca te-am laudat degeaba si astazi.
- Fetelor, aveti mare parte de vina. In ultimele 10 minute a fost tare greu de asumat raspunderea. Neagu a marcat de 10 ori sau de cate ori a vrut, dar nu mi-a arata la final ca este lidera. Deloc, deloc... A lasat totul pe Marin, care a aruncat numai in tufe. Si teterul de pe banca n-a bagat-o deloc pe Perianu, singurul inter masiv din lot. Nu cred ca facea nici Perianu mari spectacole, dar putea da un gol, iar ala era un declic fabulos.
Si inca ceva Ghitace, si-apoi ma culc... Ce zici daca o aveai la CM pe Geiger? Sau alt inter dreapta, nu stiu care. Chiar si Constantinescu a ta de la Zalau? Nu vin astea, ba, sunt satule de jignirile tale...

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Nu mi-e frica de Polonia, dar asta nu conteaza; eu nu joc

Daca vrei sa vezi meciurile de handbal de la Campionatul Mondial si locuiesti in Baia Mare te uiti in contract sa vezi daca scrie Dolce sau RCS-RDS. Daca scrie primul lucru, inseamna ca ori esti angajat la Romtelecom, ori stai la casa, ori pur si simplu asta e. Mai poate fi vorba si de un local. Pana la urma te duci sa vezi meciul.
De cand Baia Mare are echipa in Liga Campionilor toti antrenorii din Romania s-au mutat aici. Si-i vezi la fiecare meci, in fiecare tribuna, cu fiecare comentariu critic mai mult sau mai putin constructiv. Probabil, insa, asa este in fiecare oras. Ai pierdut, te calca in picioare. Ai castigat, asa a zis si el ca se va intampla. Stiti celebra faza: aruncare de la 7m. Cel de langa tine: pariez ca rateaza! Daca rateaza, te-ai scos: ti-am zis? N-are nici un argument, dar ce argument ii mai trebuie daca mi-a zis? Daca inscrie se bucura si tace pana la urmatorul 7m.
Apoi ii mai aud pe Costi si pe George spunand de publicul fin cunoscator al handbalului. In alte parti poate fi cunoascator, poate fi cum o fi, aici e fin cunoscator. Sa vezi ce finuti si ce cunoscatori is unii dintre ei, ca la fiecare faza au cate un organ de aruncat din gura. Oare ce s-ar intampla daca s-ar vinde si alcool in sala, asa cum e mai peste tot? In primul rand nu s-ar bea mult, pentru ca, nu-i asa, nu-mi vinzi tu mie bere, ca aia nu-i alcool, si in al doilea rand, sunt convins ca in min. 15 am avea un alt cuplu de arbitri pe teren. Ca suta la suta astia sunt si cei mai grozavi arbitri.
Termin aici cu un calcul sumar. Cu un pic de aritmetica: 6 beri Ciuc de inmultit cu 3,5 lei fac 21 lei. Apoi, la aceasta suma se adauga o alta, cumulata din doua beri Timisoreana de 4 lei/dop desfacut. Asta inseamna 29 de lei. Vine femeia cu nota si ne spune: 43 lei... Mno... Mai las eu de la mine, mai lasa unul dintre prietenii mei si mai punem noi doua beri. Adica inca 7 lei. Sunt 36, ii dam 40 si plecam acasa. N-am facut circ, sa lasam impresia ca suntem bocotani si ca nu ne intereseaza prea mult...

miercuri, 11 decembrie 2013

Cat de mult imi place mie politica si sportul

Eu lucrez la sport. De o gramada de ani. Si spun de multa vreme ca nu ma intereseaza ce se intampla in politica si din astea. Nu ma intereseaza, dar ma afecteaza in mod direct. Uneori poate sa-mi mearga mai bine, pentru ca lumea este interesata, alteori sunt completamente dezamagit. Sportul din judetul Maramures nu face exceptie.
La orice adunarea vine un nene pe care l-am votat sau nu si imi spune ca Maramuresul a fost a doua capitala a sportului romanesc (sau vorba unuia de aici, de la judet, la restaurantul Diamant, intr-un foisor: Baia Mare a fost a doua capitala a sportului maramuresean). Si imi mai spune ca trebuie sa readucem MM acolo unde a fost odata. Insa, acelasi nene uita sa ne spuna cum se poate face asta, de unde se pot gasi bani in judetul codas in Transilvania (ba chiar pe ultimul loc la PIB pe cap de vaca furajata). Si tot de 25 de ani, nu s-a facut aproape nimic.
Ia sa vedem:
1. Fotbal. Maramuresul nu a stat mai prost de la razboi incoace in ceea ce priveste fotbalul divizionar. Am fost primul club din lume care si-a vandut locul din prima divizie, am fost clubul care a retrogradat cu puncte penalizare in liga 3 si cu mana la strumeleac dupa superba administratie Petescu, suntem clubul care a adunat cel mai mare numar de peturi pe un teren de fotbal la meciul de baraj cu Farul, arbitrat de penalul cu suspendare Corpodean, care nu ne-a dat un penalti. Este acelasi club care s-a desfiintat de doua ori, care a trecut prin administrate oricui si care acum se afla la jumatatea clasamentului in Liga 3. Anul acesta nici nu sunt semne de nimic. A-mi spune ca 99% dintre jucatori sunt baimareni, pe langa faptul ca nu ma intereseaza deloc, este si o mare prostie aritmetica.
2. Handbal masculin. Minaur e in prima liga, se zbate sa prinda play-off-ul, adica primele 6, dar ma tem ca este cam tarziu. Sunt 8 puncte de recuperat, meciuri grele si doar 10 etape. Sigur, asta nu inseamna ca nu trebuie sa tragem tare. Constructia se poate baza pe niste bani si pe o piramida. Doar ca piramida ne ofera multe si putine in acelasi timp: jucatorii buni se duc de aici. Nu stiu, aici inca astept. Astept si cresterea unei generatii de exceptie, de la AH Minaur.
3. Handbal feminin. Aci treaba merge, desi am impresia ca prea multa lume se baga in seama in jurul echipei. Ca are sau ca nu are treaba (unii isi fac si de nu au). Daca stau sa ma gandesc bine, investitia in echipa de handbal fete e cea mai bune. Traditie exista, fetele sunt mai putin costisitoare la o echipa, sansa se a ajunge in Champions League (grupe) este infinit mai mare la fete decat la baieti si cu investitii mai mici. Iar imaginea este enorma. Nu pentru mine. Sper sa tina treaba.
4. Volei. Aici mi se pare ca am intrat intr-o zona de mediocritate. Nu vreau sa mai spun si altceva, dar se intampla ca inainte de sarbatori, absolut surprinzator, sa pierdem cu o echipa slaba ca valoare dar cu cota buna. Eu nu mai merg la volei, le port ghinion. Ce se da la televizor vad.
5. Baschet - nu exista decat la nivel de copii. Sebi Man spunea ca peste 2-3 ani o sa avem echipa in Divizia A. Eu pariez ca nu vom avea. Acum un milion de ani era Simona Birtas cu echipa sa in Liga 2. Am intrebat-o, in sala Europa, cum sta cu relatiile cu politicienii. Mi-a spus ca politica ei este baschetul. I-am spus ca in sase luni, cu politica asta, dispare. Stim toti ce s-a intamplat.
6. Sporturi individuale. As vrea ca in cadrul unui CSM Baia Mare sa avem sportivi de mare valoare, seniori. Din cei care merg la Mondiale, la Olimpiada. Adica judo, inot, tir. Varfurile de generatie merita pastrate aici. Ca nu-s multe. Mai e si sahul, Clubul municipiului Baia Mare avand o echipa fabuloasa.
7. Prietenii m-au tras de urechi si mi-au spus ca este si rugby. De ani de zile, cu performante si aproape 100% politic. Pleaca Matei, la revedere rugby de performanta. Si asa nu poate tine jucatorii de mare valoare: Macovei s-a dus in Liga 3, Dimofte in Liga 5, Radoi la ultima clasata din Anglia in Liga 2, fratii Ursache in Liga 2 (cel mare a promovat in Liga 1)
Fotbal feminin? Aici e ciudat... cele mai bune fete de aici nu mai joaca aici. Joaca fete tinere si infrangeri in toate meciurile.
Extrem de putini oameni din politica, si aici ma refer la deputati sau la senatori, au miscat un deget pentru sport, pentru infrastructura, pentru orice. Periodic ne vin cu basini de genul redeschiderea minelor, tunelul pe sub Gutii si alte minciuni remarcabile. Ministrii din Maramures, in cvasitotalitatea lor, nu s-au lasat mai prejos, doar ca ei sunt ba in puscarie, ba in zona. Oricand este ceva ghidusie faina, hop si ei la poza. Ba, as putea spune ca va urasc de 25 de ani, dar n-am fost cu toate tiglele pe casa o vreme. Nu-s 25, dar ultimii 10 sunt ai vostri... Si vor fi si urmatorii, pentru ca tot nimic nu o sa faceti. Si nici nu stiti cat de greu m-am abtinut sa nu injur.

marți, 10 decembrie 2013

Concediu de urât handbalul

Trebuie sa recunosc ca am avut o saptamana cam de kkat; si ma ingrijoreaza ca nu se prea termina saptamana asta. Nu face exceptie nici sportul meu drag, ala care-mi mananca pancreasul si celulele din el. A inceput Campionatul Mondial de handbal la feminin. Din start m-am enervat ca ratatii de la TVR nu transmit nici acum turneul final, asta dupa ce au cumparat B-ul de la Craiova si Rapid, dupa ce Longinii, Bocanacii, Tomulicii si Oloianosii transmit toate kkaturile. Bine ca au avut bani sa relanseze TVR 3, un post care are rating egal cu televiziunea din Bixad. In conditiile in care, tu, TVR, ai obtinut drepturile de transmisie, dar n-ai bani sa platesti lacrimile lui Marin, superbul serial asiatic Legendele palatului sau 5 minute cu Adrian Cioroianu, omul caruia i-a cazut OK fix in fata regelui Spaniei, Juan Carlos al doilea.
De ce sa dai tu meciuri de handbal? Nu mai bine le dai la Dolce? Poate si pe mai putini bani decat ai dat tu... Nu te controleaza nimeni. Iar Romania - Tunisia a fost urmarit de 69.000 de pipalsi, adica fix tranta.
Astazi am pierdut cu Germania si nu e mare lucru. Baiul este ca acum trebuie sa batem doua meciuri din doua pentru a nu intalni Spania sau Norvegia in optimi. Sigur, nu inseamna ca nu le putem cocosi si pe astea doua, dar e mai greut. Tadici inca nu ma enerveaza si inca nu-l urasc (mi-am luat concediu de urat si de nervi in cazul lui pentru doua saptamani).

Foto: cum sa nu te enervezi cand Croatia nu e acolo...

luni, 9 decembrie 2013

Romania va urca pe podium la Campionatul Mondial

Cine ma cunoaste stie ca nu mi-e drag Gheorghe Tadici. Dimpotriva. Dar asta nu inseamna ca nu-i apreciez activitatea. Exact cum nu mi-ar placea Jim Morrison pentru ca se droga, cum nu mi-ar placea Dobrin pentru ca baga alcool la greu. Treaba fiecaruia. Eu cred ca Romania are sanse reale la acest Campionat Mondial sa urce pe podium. La meciul cu Tunisia am vazut o aparata extrem de solida, iar daca Pintea ar sta mai linistita si n-ar lua moca 2 minute ar fi si mai bine. Insa Tadici e antrenor.
Este editia in care Cristina Neagu va trebui sa ne dovedeasca faptul ca “traieste” la nivel inalt in handbal. Alice Ardean este si ea cam in aceeasi zona. Lotul este destul de bine echilibrat si, din ceea ce vad, a crescut de la meci la meci, incepand cu jocurile impotriva Norvegiei. Pentru a ajunge acolo unde trebuie, la o medalie, Romania trebuie sa prinda unul din primele doua locuri, pentru a avea un culoar decent. Asta inseamna minim doua victorii din meciurile cu Ungaria, Germania si Cehia. E de scapat de un meci cu Norvegia sau cu Spania, echipe care, zic eu, vor ocupa primele doua locuri in grupa C.
Si mai prevad ceva la meciul cu Australia din seara asta. Un scor ceva de genul 28-10, cu Perianu la vreo 6 goluri, cu Eliza in verva, cu Luci la vreo 4-5 goluri si ea. Joc fara nicio stralucire. Dar nici nu avem acum nevoie de vreo stralucire. Este vreme.

miercuri, 4 decembrie 2013

Vine Mosul, bine-mi pare, noutati si reciclare

Dragii mosului (pentru tinerii sub 40 de ani), prunci (sub 20 de ani sau batrini fara minte, dar cu aptitudini), dragi tovarasi si prieteni, m-am trezit. Sa ma culc inapoi, evident. Behai de somn si m-am gandit ca mai tarziu nu voi avea timp sa scriu nimic. De parca ar interesa pe cineva:)))
Sa fiti sanatosi de Mos(nu-i musai sa crapati dupa), sa va cante la nunta Iron Maiden si freza unui stomatolog, sa castige Romania Campionatul Mondial de handbal feminin fara sa injur vreodata si fara sa-mi albeasca vreun fir de par, sa luati cina cu Monica Belucci in timp ce va canta Guta la ureche, sa calatoriti in acelasi autoturism cu Sebastian Vettel muci de beat, sa nu dati bani imprumut, sa va platiti taxele la stat si statul sa va ofere in schimb alte taxe de platit (asta chiar se va intampla), sa nu va pierdeti nuca de cocos albastra, sa gasiti femeia si barbatul potrivit si sa-i casatoriti, sa faceti de cat mai multe ori dus, sa aveti apa calda la casa de vacanta, sa aveti pampersi cand faceti pe voi (pentru cunoscutii sub doi ani si pentru cei mai emotivi), sa visati ca sunteti Messi si sa va gasiti echipa in judet II, sa fiti Messi si sa-l vizitati pe Grumaz. Va tuc pe toti, chiar daca n-am ranga in casa.
Da, da, stiu ca maine seara vine!

marți, 3 decembrie 2013

Poveste de Craciun - o sa vedeti de ce imi plac mie papusile

Copilul se plimba linistit pe strada si incearca sa cuprinda cu ochii lui mici tot cee ce poate fi de folos. E atent la detalii, e atent la foarte multe lucruri pe care unii chiar nu le pot observa. Zapada este doar pe munte si nu-i place. Nu-i frumos fara zapada iarna. Se plimba agale, cu mainile in buzunar, ca orice pici care se respecta, privind de sus, mult mai de sus decat pot privi oamenii mari tot ceea ce-i inconjoara. N-are treaba. Se uita in vitrine si se satura de aspiratoare si de masini de spalat, de telefoane si de alimente. Se joaca cu cheile din buzunar sa nu stea degetele degeaba. Mai trece pe langa o vitrina cu haine pentru oameni mari. Uff... Va vorbi el cu ceilalti copii sa se roage sau macar sa-i scrie lui Mos Craciun sa le aduca putina zapada.

Se plimba. Copilul Mi trece relaxat pe langa un nou magazin. O noua vitrina, modesta, fara prea multe beculete. Se uita. In centru un brad destul de mare, sarac impodobit, dar ii place. Jos, o multime de pachetele. Langa pachete este o papusa. El stie ca e sfioasa. Nu e prea mare. Sta in fund, linistita, zambeste cu toata fata, iar copilul Mi vede si gropitele din obraji. Are ochii deshisi, un albastru de senzatie. Copilul Mi cred ca ochii aia sunt mai frumosi decat ai lui.
Papusa e imbracata intr-o rochita albastru deschis, care merge mai degraba pentru o nunta decat pentru niste sarbatori de iarna. Uite, are si maneci scurte. Are in picioare niste pantofiori din catifea neagra, iar putin deasupra lor se vedeau ciorapeii cu elefanti. Copilul Mi zambeste... ciudat, rochie de gala si ciorapei cu elefanti. Ce ochi blanzi. Uite si parul. E putin roscat, cred. E tuns mai scurt, uniform si-i cade aproape pe umeri. Ce frumos zambeste. Copilul Mi se uita sa vada daca are pret. Nu vede nimic. Cat o fi oare? Are mama atatia bani s-o cumpere? Cum sa faca? Nu se poate desparti de ea. Ar vrea s-o pupe usor pe obraz, dar isi turteste nasucul de vitrina, iar respiratia calda, incet-incet, acopera imaginea. Si ce daca? O poate sterge dintr-o singura miscare.
Sterge cu maneca hainutei geamul intr-o forma rotunda. Vede jumatate din papusa. Sterge, sterge... Nimeni nu mai e pe strada si se face intuneric. Hei, e prea devreme, ce se intampla? Cum sa se intunece atat de devreme. Sterge in continuare vitrina. Ii place ce vede. Uite ce zambet larg are. Si sterge, sterge in continuare vitrina, iar pe masura ce face acest lucru papusa pare tot mai aproape. Vede o ata rosie legata de mana si un cerculet legat de ata. Aaaaaaaa, stiu, precis acolo ii scrie numele. Si Mi vrea sa vada. Si sterge, si sterge... Si se apropie mereu. Parca a crescut si ritmul cu care sterge. Sigur a crescut. Simte apoi ceva cald pe nasucul lui. Nu-l poate retrage. E mai bine, e mai clad. Iar caldura e din ce in ce mai placuta. E moale. Nu se poate... Cum a ajuns Mi la nasucul papusii? Ea rade si isi misca incet capsorul, lateral. Nu-l mai intereseaza nimic. Sterge in continuare si ajunge chiar sa o poata tine in brate.

Uraaaa, e papusa lui. O poate atinge, ii poate mangaia obrajorii, ii poate mangaia parul, o poate saruta pe ochisori, incet, fara sa-i fure albastrul. Copilul Mi o ia incet, cu multa grija si papusa rade in continuare. Are grija sa nu-i mototoleasca rochita albastru deschis. E frig afara. Mi o inveleste in hainutele sale. O tine in brate si nu stie ce sa faca. Sa fuga cu ea? Sa o pastreze intr-un loc ascuns doar pentru el? Sa spuna cuiva? Vrea sa-i puna caciulita lui in cap, dar se razgandeste rapid. Nu vrea sa-i strice aranjamentul parului. Si cat e de frumos. Parca are si merge foarte bine cu ochii ei albastri.

Copilul Mi fuge. Mai incet ca de obicei, sa nu o sperie. Sa mearga acasa? Da, asta va face. La el e cald si bine. O va ascunde sa n-o vada nimeni. Ajunge langa usa, isi ridica putin hainuta si o tine in brate. Apoi, ii ia capsorul cu multa atentie si il aseaza pe sufletul lui. Asa stie el ca intre umar si gat este sufletul lui, putin deasupra inimioarei. Intra in casa, saluta respectuos, iar mama lui se uita ciudat.
- De ce ti-ai ridicat gulerul la hainuta?
- Imi era rece putin la gat si n-am vrut sa patesc ceva.
- Bine, puiule, acum du-te in camera ta si stai in patuc. Daca ai fost cuminte, poate iti va aduce mosul ceva.
- Am fost cuminte, mama. Uite, i-am si scris mosului ceva. Si mi-am curatat bocancii.

Copilul Mi fuge in camera si abia asteapta sa se aseze in pat. E deja seara si nu stie ce sa faca. Se grabeste sa nu vina mama in camera sau sa nu apara chiar mosul cumva. Papusa zambeste. O tine cu el, sub plapuma. E liniste si intuneric... Vrea sa-i spuna ceva papusii, dar observa ca-i este somn. Sa-i spuna o poveste, da, asta trebuie. Papusa clipeste din ochi a acceptare si Copilul Mi incepe sa-i povesteasca. Incet, sa nu deranjeze pe nimeni, sa nu-si deranjeze ingerasul care doarme inca. Cred ca e cea mai frumoase poveste pe care o stie, iar atat de frumos n-a mai spus-o niciodata.
Galagie in camera. Ce-o fi? Sa scoate oare capul de sub plapuma? Daca se trezeste papusa. Nu stie ce sa faca. Si totusi, incetisor, isi scoate capsorul de sub plapuma si-l vede pe Mos. Oaauu... E prima data cand il vede. Ce frumos...
Se face liniste. Copilul Mi se ridica usor din patut, pune capul papusii pe perna, se lasa incet jos din pat si merge la bocanci. Hei? Unde e cadoul meu? Nici macar o portocala, nici macar o ciocolata, nimic? Cauta cu disperare. Ii intoarce pe toate partile si nimic. Ochii lui lucesc in intuneric. Nu se poate. Doar l-a vazut pe Mos. Nu putea fi altcineva. Totul era asa cum ii povestisera parintii lui. Din dreapta si din stanga, din coltul ochilor ii curg doua picaturi. Lucesc in noapte. Cum? Am fost cuminte, am ascultat-o pe mama.
Copilul Mi nu poate plange tare. Nu poate face galagie. Papusa doarme. Plange incet, cu sughituri mici. Isi sterge sistematic ochisorii cu podul palmei... E mic, mic, mic... Un pupic pe obraz ii sterge o lacrima si il face sa intoarca brusc capul catre papusa:
- Gata puiule, nu mai plange. Mi-a dat suflet Mos Craciun, asta e cadoul tau.

duminică, 1 decembrie 2013

Pupat pe mentalitate!

Toata lumea zice ca România merge prost pentru ca avem o mentalitate de kkat. Cam avem, e clar. Muncesti, oricât de bine si cu mentalitate de finladez, primesti de douazeci de ori mai putin ca finlandezul.
Te trezesti dimineata cu clopotele bisericii batându-ti vioi in urechi. Nu injuri, ca-i sarbatoare, pur si simplu te imbraci si te duci la serviciu, chiar daca-i duminica. Chiar si daca-i luni:) Te uiti bine la steagul din balcon, e Ziua Nationala. Fain. Te intâlnesti cu alti oameni care sunt la serviciu. Apoi, un neica nimeni vine si parcheza masina fix pe trotuar. Ne uitam ciudat la el, pe el il doare-n basca. Asa ca niste finlandezi ce ne respectam, nu sunam nicaieri sa-l reclamam pe individ. Prietenul cu care vorbesc tocmai a calcat intr-un kkat de caine. Nu se enerveaza, pentru ca are si el caine.
Stam pe trotuar si ne minunam. Povestim. Trei cladiri aflate pe aceeasi strada... Nu-i mare lucru. Nici strazile nu-s chiar aceleasi. Biserica e pe Munteniei, blocul de vizavi este pe Transilvaniei, iar cel alaturat este pe Olteniei. Repet, vorbim de cladiri aflate pe acelasi drum, ulita, sosea, cum doriti. Zice cineva ceva? Nu. Schimba denumirea strazii, trebuie sa-ti iei concediu sa-ti schimbi toate actele.
Apoi, vorbim ca finlandezii sa nu trezim pe nimeni, dar boxele puse afara de la biserica si concertul din interior ne fac sa vorbim din ce in ce mai tare. Vrei sa asculti slujba? Nu. Asa si? E la oferta. Vrei sa asculti clopotele? Si astea-s la oferta. Este vreo reclamatie? Nu, pentru ca este frica de Mon Dieu...
Sigur, nu inseamna ca nu-ti pot spune, dragul meu român, La Multi Ani! Si-mi spun si mie La Multi Ani, ca nu pot fi finlandez pâna nu ma obisnuiesc cu frigul, munca si alta mentalitate.