marți, 31 decembrie 2013

Cu masca fara masca - de Revelion

Dar nu despre aceasta vreau eu sa fac acum vorbire. Asa ca fac o scriere scurta, ca in patru ore trebuie sa fiu in alta parte. Si mai trebuie sa fac si baie, cum ati crezut? In primul rand, stau copiii mici la cinematograf. Si anul acesta, revelionul pica fix de anul nou. Nelimitatul e nelimitat, nationalul e national, nu? Ca doar globalizarea e in toata lumea, vorba lui Hagi.
In seara asta ma duc la un chef. Unde mai merg 35 de persoane, altele decat mine. Unele mai importante ca altele, mai ales eu. M-am pregatit bine de tot, mai ales ca trebuie sa mergem si mascati. Putina lume stie ca am vrut sa ma maschez in cocalar, dar pentru asta trebuia sa fac rost de un lant de pus in gat, ca treining am si eu. O sa ma maschez si eu in ruda saraca si grasa a unui om adevarat. O sa vedeti poze mai incolo.
Trebuie sa intruchipam un personaj de film. Eu am vrut sa ma maschez in star porno, dar nu aveam chiar toate cele trebuincioase. Apoi m-am gandit la un film, dar n-am jucat in niciunul. Cineva mi-a spus candva ca aduc a Mel Gibson. Mno, sa ma maschez in Patriot? Ntzzz... Ca din ala is toata ziua. Apoi, Braveheart? N-am vreme sa-mi cresc parul si peruci nu suport din clasa a doua.
Mie imi place Al Pacino. Mult de tot. In Dog day afternoon... nu-mi iese, unde mama dracului sa ascund 50 de kile? Nici un cersetor profesionist si de valoare n-ar reusi.
Apoi am vrut sa ma costumez intr-o jucatoare de la HCM Baia Mare. Trebuia doar sa cer un echipament de la una mai maricica de acolo, care bate spre XL. Minge am eu... Dar nu-mi place sa dau autografe de Revelion, plus ca mi-am luat si binisor de baut.
Nu in cele din urma, m-am gandit sa ma maschez in Hi-Q, trupa ce canta in Centrul Vechi. Zice-se ca incaseaza 4.000 de iepuroi pentru un play-back pe cinste. Si eu pot face pe 2.000 sau chiar mai putin.
Stiu exact in ce ma voi duce imbracat. Si este incredibil de placut. Absolut orice iau pe mine e OK si mama nu poate zice ca nu-mi sta bine sau ca o alta camasa e mai buna. Nu, nu... e mascat
Sanatate si La Multi Ani!

luni, 30 decembrie 2013

Bucurii, amagiri si dezamagiri in sportul din Maramures in 2013

Aici voi vorbi strict de sportivii seniori, de infrastructura, din astea. Veti vedea la ambele categorii aceleasi lucruri si poate o sa va mire. Este ca si cei doi oameni care au venit la inteleptul Solomon in audienta, ca se certau pe o probleme. Dupa ce primul isi spune versiunea, Solomon ii spune ca are dreptate. Apoi o spune cel de-al doilea si Solomon ii da dreptate si astuia. Intervine sfetnicul si-l intreaba: „Marite intelept, nu e normal, nu pot avea amândoi dreptate”. Solomon: “Si tu ai dreptate”.
Inca ceva, nu voi da niciun premiu:) Anyway, de la sportivi sa nu ceri niciodata recunostinta. ei sunt cei care nu spun nimic când ii lauzi, dar te fac asa cum vor ei in momentul in care-i critici prima data. La fel sunt si conducatorii de cluburi. Din fericire, am reusit sa ramân neimplicat si, la fel din fericire, stiu ca nu-i sunt dator niciunuia dintre ei cu nimic.

Bucurii
1. Cea mai mare din punctul meu de vedere este victoria HCM Baia Mare in meciul cu Viborg HK (14 septembrie). De aici incolo s-au deschis o caruta de oportunitati, am vazut echipe grele, ca sa nu mai vorbesc de emotiile create. Si inca ceva: de la acel meci, Viborg nu a mai pierdut niciun joc, nici in campionat, nici in cupele europene (pierduse in prima etapa cu Sebjerg in 7 septembrie). Ba a câstigat si Cupa Danemarcei de curând.
2. Tot de la HCM vine si a doua performanta in opinia mea: victoriile cu Hypo si cu Thuringer pe teren propriu, in grupele Ligii. Prima a fost cea mai importanta si a fost cea cu Hypo. O echipa ce are sase jucatoare in Nationala Braziliei campioana mondiala
3. La modul in care am trai, meciul cu Steaua din campionat, play-off, in care CSM Stiinta a castigat, dupa o prima repriza slaba. Asta a insemnat si o semifinala pe teren propriu.
4. Locul 2 in Superliga si locul 2 in Cupa României. Meciul din finala campionatului nu l-am vazut, celalalt a fost pe computer.
5. Câstigarea Cupei României de HCM, care a scapat de Oltchim, echipa ce a fost intrecuta de Corona Brasov.
6. Câstigarea Supercupei de HCM in dauna celor de la “U” Jolidon Cluj-Napoca.
7. Participarea in premiera la un banchet al fetelor de la HCM, asta dupa terminarea campionatului si castigarea Cupei României
8. Promovarea echipei HCM Minaur in Liga Nationala
9. Promovarea echipei FCM Baia Mare in Liga 3
10. O surprinzatoare dubla cu Stroitel Minsk pentru Stiinta Explorari, cu un set câstigat in fiecare meci.
11. Atmosfera superba din sala la meciurile de handbal din CL
12. Deplasarile la Thuringer si Viena, ambele in interes de serviciu. A lipsit Gyor, din pacate, desi a existat o invitatie si pentru acest meci

Amagiri si dezamagiri
- Echipa de rugby a ratat titlul la mustata si a pierdut finala Cupei României asisderea. Meciuri care puteau fi câstigate daca nu s-ar fi facut greseli prea multe
- Infrângerea de la Viena a celor de la HCM Baia Mare
- Evolutia modesta a echipei HCM Minaur in a doua parte a anului 2013
- Infrângerea cu Arcada Galati pentru Explorari
- Stadionul de atletism a ramas la fel de nasol ca anul trecut
- La fel Stadionul Municipal, strandul municipal
- Meciul cu Polonia de la CM de handbal
- Casele de pariuri populate de sportivi
- Lipsa unei comunicari adevarate si a unui fair-play in comunicare. Stirile se duc cam intr-un singur loc si nu e deloc normal. Trebuie sa ne luptam si cu asta, desi este aproape imposibil. Pe primul loc la comunicare de doi bani este echipa de handbal baieti.
- niciun ban adus la sport de vreunul dintre cei 14 parlamentari de Maramures. si nici vreo implicare mai serioasa
- fiind implicat in sport aud tot felul de tâmpenii si de bârfe. am fost extrem de dezamagit când unele dintre ele s-au confirmat. nu suntem perfecti. si nici nu e treaba mea sa duc mai departe bârfele, dar pot spune ca unele persoane trebuie sa fie mai atente cu imaginea lor, mai ales cele care joaca la nivel inalt

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Am pregatit caietelul de dansuri

Gata, tati, m-am plictisit. De fapt, cum m-am plictisit de sarbatorile astea nu m-am plictisit niciodata. Ba, dar niciodata... Un final de an de cacat, asa cum a fost tot 2013 pentru mine. N-avea de ce sa fie altfel finalul. Si inca nu s-a terminat, dar mai sunt trei zile si simt eu ca o sa treaca repede. Macar pentru doua lucruri si nu mi-a placut anul asta. In primul rand nu mai am emisiune la radio, ca nici radio nu mai avem. Apoi, nu mai am biroul meu si nici acum nu suport cum trebuie treaba asta.
Gata, pentru 2014 mi-am pregatit caietelul de dansuri. Sa vedem cine se inscrie, ca nu-mi mai convine sa ma plictisesc singur. Si, Doamne, cauti in cele patru zari si nu gasesti plictiseala mai mare decat cu mine. Nu rade, tu, macar nu te bat:)
Spre marea mea dezamagire, se pare ca trebuie sa renunt la copilarie. Mai, cred ca le-am facut pe toate, acum ma pot dedica si eu unei cauze nobile. Sau chiar unei nobile:)
Nu sunt extrem de pretentios. Plus ca sunt destul de vesel. In fiecare zi. Cam o data pe an sunt suparat si poate de doua ori sunt nervos. Cand sunt suparat nu reactionez nasol, sunt doar suparat. Cand sunt nervos insa, lasa-ma pe tepsa mea si move on dupa doua beri, ca n-oi bea singur. Si musai sa nu plangi ca ma emotionezi. Si-apoi, ce minune de nervi is aia cu emotii. Ba imi mai cer si scuze:)
Despre sex autorul nu face vorbire aici. Cititi-l pe Pascal Bruckner, partea mai putin scarboasa. Sau mai putin pudica. Sau treci la Boccaccio, ca nici Decameronul nu e chiar moale, dar macar e veche. Daca nu sti cine-i Bruckner sau Giovanni Boccaccio, atunci chiar nu merita sa ma mai deranjezi. Poate doar pentru sex:)))

vineri, 27 decembrie 2013

Candidez la sefia Federatiei Romane de Handbal in 27 ianuarie

N-am ce face. Nu pot lasa handbalul asta. Handbalul mi-a dat de mancare, el m-a imbracat (de aia-s rupt in cur si am 112 kile), nu-l pot dezamagi. M-am uitat bine sa vad cine candideaza si n-am gasit nimic, desi sansele ar fi cam maricele. Apoi, am auzit ca maestrul Gatu va candida din nou, ceea ce imi reduce sansele dramatic. Ori tocmai de aceea trebuie sa vin cu un plan de masuri de dezvoltare, un plan de revenire a handbalului romanesc acolo unde ii este locul. E usor sa redevenim campioni mondiale. Trebuie doar sa rugam vreo 25 de natiuni sa nu se mai inscrie, iar celellalte sa vina cu rezervele care nu joaca in Europa.

Mai trebuie sa incep fix asa cum ar incepe Gatu, sa nu-si iasa din mana auditoriul (din ureche mai exact): “Este adevarat ca la noi nimeni nu se mai poate imbogati fara munca si au dreptate cei care ne critica ca nu dam libertate pentru bogati, dar nu o vom da niciodata, insa nu mai avem nici saraci, si nici nu mai vrem sa avem saraci in Romania!” Este din gandirea temeinica a tovarasului Nicolae Ceausescu, ori la asta nu mai ai ce comenta.

Implicit am carpit un decalog in 11 puncte:
1. Pentru a nu ne mai incurca aiurea cu cei foarte slabi se vor desfiinta ligile a 3-a si a 4-a din handbalul feminin si masculin. Liga a 2-a va fi numita Divizia A Bergenbier, la fel cum a fost la fotbal, caci numai asa putem atrage sponsori, chiar daca nu ne dau bani. Liga Nationala se va numi in continuare

2. Asta am mai scris-o, dar imi place. Selectionerul Gheorghe Tadici va avea ca obiectiv calificarea cu echipa de club un Cupa României si cu echipa nationala in orice competitie crede de cuviinta. In cazul in care nu va lua cel putin doua minute la fiecare competitie majora la care va participa, va fi inlocuit pe timp de doua minute contra cost cu personaje care si-au dorit dintotdeauna sa fie antrenorii echipei nationale (suma va fi stabilit in functie de cotelor apelor Dunarii la Bechet intr-o miercuri)

3. Proiectarea si constructia a 400 de sali de sport (aici includem si un pariu intre Tiriac si Nastase). Salile vor avea 40 de m lungime si 20 m latime, exact cat un teren de handbal regulamentar, dar grosimea peretilor trebuie sa fie mai mica de 20 de cm, pentru ca linia de poarta sa fie cel mult jumatate in poarta deja. Bancile de rezerve nu sunt necesare, pentru ca nu poti tine copilul nimanui rezerva, ca el da bani

4. Si asta mi-a placut. Ne vom prezenta la urmatoarele mondiale cu candidatura clara: adica nu vom mai merge cu sali de carton sa obtinem organizarea, ci vom merge direct cu carton si plastilina, sa le faca IHF cum doreste. Sa vedem ce scuza mai gasesc

5. Asta-i perfecta si denota bun simt. Conform deciziei LPF in care Mitica Dragomir primeste 150.000 Euro daca paraseste LPF, Cristian Gatu va primi si el niste beri

6. Toate jucatoarele care s-au retras temporar de la echipa nationala, vor avea ocazia sa opteze temporar si pentru a reveni temporar la echipa nationala, dar numai temporar

7. Este esential sa aducem bani la handbal. Conform economiei Romaniei lucrurile sunt simple: taiem din salarii 20% si reducem personalul cu 30-50%... (aici cred ca voi avea probleme in sustinerea candidaturii, dar trebuie sa lasam odata cutricarelile la o parte si sa construim ceva serios)

8. Spre deosebire de Gatu, care cheltuia aiurea sume uriase pe transportul cu autoturismul propriu, eu ma voi sacrifica sa merg cu avionul la toate actiunile, chiar si in tara. Sa stopam risipa!

9. Nu conteaza sub nicio forma ca eu sunt din Baia Mare. Supercupa Romaniei se va putea juca intre HCM si Minaur fara nicio problema. Contopim Supercupele intre ele, nu mai dam bani aiurea. Supercupa se va juca intre campioana si detinatoarea cupei la fete versus campioana si detinatoarea cupei la baieti. Pana la urmatoarele alegeri, HCM si Minaur

10. Intrarea va fi gratuita

11. Mno, aici e mai greu: pot sa-mi aleg si io o nevasta dintre alea nemaritate?

luni, 23 decembrie 2013

About Christmas and soul...

The boy walks quietly down the street, trying to take everything in with his eyes. He pays attention to details, he sees things that otherwise go unnoticed. He feels a little sad that the only snow in sight is that on top of the mountain, but he's still hoping for a change. Christmas is depressing without snow. He walks slowly, hands in his pocket - like any self-respecting kid-, looking around with more attitude than any grown-ups out there. He's completely carefree. He's small and he knows it. The morning is absolutely lovely. He looks at the store windows and he's sick and tired of vacuum cleaners, washing machines, and the latest ads for every imaginable phone. He crosses the street with a relaxed air, as if protected by the green light. He plays with the keys in his pocket just to keep his fingers busy. He walks by another window, this one full of clothes for grown-ups. The boy can't believe how expensive they are. He passes indifferently by every window, barely glancing inside. He loves the Christmas lights on the streets. He imagines a lot of lights everywhere, just like in the stories he's read. God, where is the snow, that soft, white powder falling from tree branches? There's still a chance it might snow. He'll tell the other children to ask Santa Clause for some snow.
Dreaming about snow and Santa's reindeers, the boy walks by a new window. It's dark and plain, with only a few lights flickering behind the glass. The boy stops and looks inside. There is a Christmas tree in the center, modestly decorated but beautiful nonetheless. Under the tree there are several presents, all nicely wrapped. Next to them, the boy sees a little doll. She just sits there looking shy, with a smile on her face. She is the perfect size, neither too small nor too big. Delighted, the boy notices her dimples and sensationally blue eyes. The boy has never seen such beautiful eyes, not even in the mirror. The doll is wearing a light blue dress, more suitable for a summer picnic than the Christmas celebrations. It even has short sleeves. Look, you can see her crinoline... How old can this doll be? Who knows? She has black velvet slippers and socks with little elephants on them. How strange, a crinoline dress and socks with little elephants... Her eyes are so warm and kind... And her hair is the slightest shade of red, falling on her shoulders in even locks. My God, look at that smile! The child is soaking her in adoringly, frantically looking for the price tag. He wants her. How much could she cost? Does mom have enough money to buy him the doll? What should he do? He can't just leave her there. He wants to kiss her delicate cheeks. He presses his nose against the glass, breathing slowly until what's inside the window is completely blurred. He knows he could wipe the window clean with a single stroke of his hand. All he can think about is the doll. He doesn't care about the tree or the presents anymore. He only wants her. With his coat sleeve, he wipes a circle in the center of the glass. There is not a single soul left on the street. All of a sudden, it all goes dark. How could this be? It's still early. The boy keeps on wiping with a circular motion. He likes what he sees. Oddly, the doll seems to be laughing now. Look at that wide smile! And those magnetic eyes! If he could only take her to kindergarten with him, no doubt she'd be the Ice Princess, or the Spring Fairy! As he's wiping, he gets closer and closer to the doll. He wants to see her, and he continues to wipe without caring that he's wearing out his coat. He feels his pulse increasing, but he's getting even closer now. With his nose still pressed against the window, the boy continues to wipe. All of a sudden he feels something warm against his skin. He can't pull away. The warmth is so comforting, so soft... It can't be! And yet, her nose is touching his. The doll laughs with her head slightly tilted to the side. The boy is mesmerized. He can hold her now. She's his doll, his alone! He can touch her, caress her cheeks and her hair, and softly kiss her lids, as if not to disturb the deep blue of her eyesight. He takes her from the window and she keeps on laughing. He's careful not to wrinkle her dress. It's so cold outside! Is she cold at all? He's holding her and doesn't know what to do next. Should he run away? Should he keep her for himself and not tell anyone? He wants to give her his hat, but he doesn't want to mess up her hair. Its flaming color perfectly complements her blue eyes.
The boy heads back home. His house is always warm and comforting. He's going to hide the doll so that no one sees her. He arrives at the door. He hides the doll under his heavy winter coat and places her head gently on his soul. He knows that's where the soul is, right below the clavicle and slightly above the heart. He steps inside the house and greets his mother. She gives him a suspicious look. "Why did you turn your collar up like that?" "I felt a little chilly and I didn't want to catch a cold." "OK baby, go to your room now and get in bed. If you were a good boy, maybe Santa will bring you a present." "I was so good, momma! Look, I wrote Santa a letter. I even cleaned my boots, see? God, I hope he brings me something, anything. Even an orange would be enough." The boy runs to his room and sits on the bed. It's getting late and he doesn't know what to do with the doll. He has to hurry, before his mom or Santa comes up to his room. The doll continues to smile and there is a mysterious look in her eyes. The boy gets under the covers and takes the doll in his arms. It's so quiet, and warm, and dark in there. It feels good, without question. He wants to talk, but he feels sleepy. The boy knows a few stories, maybe he'll tell her one. He starts to talk in a low voice, trying not to disturb anyone. It is the most beautiful story he knows, and this is the most beautifully he's ever told it. He tells the story as the doll rests her head on his soul. All of a sudden, he hears noises in the room. What could it be? Should he peek from under the covers? What if the doll wakes up? The boy is confused, he doesn't know what to do. Yet, he steals a quick glance and sees Santa. Wow! This is the first time he's ever seen Santa. He's walking around the boy's room, looking for the clean boots. How exciting! He's getting a present for Christmas like all the other children. Santa stands over the boy's boots for a minute, then disappears. The boy is dying with curiosity! He can't wait to see what he got. He gets out of bed slowly, places the doll's head gently on the pillow, and walks over to the boots. He looks inside and... nothing! There are no presents, not even an orange or a candy bar, nothing! He searches frantically, turns the boots inside out. He still can't find anything. His eyes are gleaming in the dark. It can't be! He saw Santa, he knows it was him. Everything happened just like his parents had told him it would. From the corner of his eyes, two crystalline tears fall down the boy's cheeks and into the night. How could this be? I was a good boy, I listened to my mom. Why didn't I get a present? He can't cry aloud. He can't make any noise, or else he would wake up the doll. He cries quietly, with small breaths. He wipes his eyes with the back of his hand. He is small, so small...A soft kiss on his cheek wipes away a tear. The boy turns his head. "Hush, baby, stop crying. Santa gave me a soul. This is your present".

sâmbătă, 21 decembrie 2013

„Ana, ma ignori?”

Pas incet, usurel... incercare, inca o incercare. „Ana, ma ignori?”. Apoi isi pune din nou cizmele pe scaunul din fata ei, se uita la geanta aia albasta care seamana cu un rucsac, o privire in stânga, aproape materna, apoi una pe spate, a lauda. Din stânga, iute, o mâna in par, smulge caciula si grimasa apare.
Doua povesti. Imi spune intr-una ca se aude si in cealalta ca nu se aude. Zumzet? Aiurea. Galagie in toata regula. Ce sa auzi? N-auzi, ai alte simturi. In cealalta, când nu sunt toate scaunele cu garderoba facuta, se aude tot. Apare selectia... Dupa voce. Aud ce vreau si asta este.
Mai, eu sunt usor fericit. Am vazut minim trei zâmbete, niste ochi usor incarcati la o micuta poveste justificativa. Pâna la urma, la un „de ce?”, poti raspunde si cu „asa am vrut eu”. Sigur ca ai vrut... Mda, fericit si usor atent... Nu, nu in fata mea, acolo este altcineva atent... Eu doar am auzit: „Ana, ma ignori?”

vineri, 20 decembrie 2013

M-ai emotionat, continua... premiile mele pentru fetele de la HCM care m-au bucurat

Am citit astazi care sunt cele mai bune sportive de la HCM. Si am mai citit ca sunt 7 conducatori de club si trei antrenori. Pe antrenori ii stiu, am cautat sa vad si care ar fi cei sapte. Cred ca mi-a iesit pâna la urma, desi, culmea, mi-au iesit mai multi. Si nu asta este important pâna la urma. Sa fie 68, dar sa mearga treaba bine. Topul lor era: Paula Ungureanu, Melinda Geiger, Eliza Buceschi, Adriana Nechita si Timea Tatar. Felicitari!
Am si eu insa topul meu:
1. Melinda Geiger - am amestecat sentimente placute cu performanta, dar mai ales emotii. Astea din urma nu se pot pretui, greu de gasit un cuantum. Si pentru asta va primi un wind-stopper care mi-a placut mie foarte mult.
2. Laura Oltean - toata lumea este prietena cu ea, toti vorbesc frumos despre ea. Râde sistematic si asculta muzica buna. I-am promis de Craciun un catelus roz de plus, il va primi.
3. Luciana Marin - la nationala a fost printre jucatoarele care s-a descurcat cel mai bine. Are si ochi pentru foto... Si ea va primi o pereche de manusi, pentru ca si astea au fost promise
Nu stiu daca voi mai da ceva... si nici nu stiu daca ma mai gândesc

marți, 17 decembrie 2013

Gatu a fost aruncat peste gard!

Acum un milion de ani, pe vremea cand purecele se potcovea in aceleasi zone mizerabile ca si astazi, pe vremea cand salamul cu soia abia ce aparea, pe vremea cand cine avea niste “adidasi” Puma ori era Dumnezeu ori juca la Minaur, da, pe vremea aia, am fost dus de tatal meu la un meci de handbal. Putina lume mai cunoaste arena veche, de langa strandul municipal. Fie vorba intre noi, la cum arata acum, nimeni n-ar mai recunoaste nici strandul municipal de langa de nerecunoscutul teren. Tatal meu, mare amator de sport, ma cara dupa el la meciurile echipelor conduse de Mateianu, Lascar Pana, Constantin Pilica Popescu sau Gigi Ionescu, la bazinul unde era Gheorghe Demeca, Florin Popovici si Rada Trnyancsev la rugby, multi altii. De care nu-mi aduc aminte, sorry.
La meciul ala de handbal de care va zic, pe terenul ala de ciment, am fost intr-o dimineata. Imi amintesc destul de vag atmosfera. Pentru ca nu locuiam in Baia Mare, am ajuns mai devreme in zona. Mama imi dadea mereu cinci lei sa-mi cumpar seminte si sa-i aduc si ei. Nu era rece, asta imi aduc aminte. Stand in zona mai tin minte gradenele, mai tin minte gardul ala ce despartea terenul de tribune (pe ambele parti erau tribune - acum le-am numi glume proaste). Juca Minaur cu Steaua... In scurt timp s-a umplut. Romania era superchannel in acea vreme: titluri mondiale, multi jucatori de lot national. Zei pentru mine la ora aceea. Zei, nu alta... Tata mi l-a aratat inca de la incalzire pe Gatu, Cristian Gatu... De doua lucruri am fost impresionat atunci: de Gatu si de cronometrul de la masa oficiala, ca nu mai vazusem pana atunci. Aaaa, mai stiu ca era inca o tabela care se schimba manual.
La un moment dat, l-am vazut pe Gatu dupa gard. In timpul jocului. Era incredibil. Prieteni, repet, era ciment, asfalt pe jos... Gatu dupa gard dupa un fault dur (sunt gentil aici). Nu mai tin minte nimic, stiu doar ca Minaur a batut cu 9-8. Atat.
Peste ani, mai in zilele noastre, chiar acum vreo doi ani, am aflat mai multe... Si am ras bine de tot, chiar cu autorul faultului de atunci. Stiti cine era Gatu atunci? Probabil ca stiti... Si sa stiti ca autorul acelui fault a luat atunci SASE luni de suspendare.
O sa-l caut si acum pe omul asta al meu, sa vad daca nu poate sa-l trimita peste gard in ianuarie pe maestrul Gatu, la alegerile pentru functia de presedinte a FRH. Chiar si cu sase luni de suspendare.

FOTO: Aici se vede putin din arena cu pricina.

duminică, 15 decembrie 2013

Bai, Romanie, ce dracu faci?

Pleaca Mitica Dragomir, vine Iorgulescu. Mult mai discret si asta e singurul lucru bun. Ca nici el nu-i OK cu legea. Mitica e fericit, pentru ca a primit jumatate din suma de 150.000 de euro, compensatorie, votata de toti adunatii generali. Un puscariabil primeste 150.000 de euro, un escroc prin excelenta, plin de bani, primeste 65 de miliarde, in conditiile in care un om normal ia 250 de euro salariu.
In tara asta de cacat, ai o singura echipa la jocuri sportive care se califica la Mondiale. Ei bine, televiziunea publica, detinatoarea drepturile de transmisie, prefera sa ia bani de la Dolce pentru a da meciurile, ca nevasta lui Enachescu (nu Ienachita) lucreaza fix la achizitii la TVR. Si asa, ne uitam la Dolce (ei n-au nicio vina), iar meciul cu Tunisia, spre exemplu, a fost urmarit de 69.000 de oameni. Putin...
Imi aduc aminte cu ce scandal a plecat Ghitache de la Nationala dupa Jocurile Olimpice de la Beijing... Nu-l mai suporta nimeni pe Dumnezeul handbalului romanesc. Nu, n-am gasit un antrenor strain, n-am gasit un antrenor tanar, nu, l-am adus pe blajinul Radu Voina. Nu comentez activitatea lui, cert este ca dupa ce s-a tirat, pe cine kakat am adus la Nationala? Pe ala pe care m-am mai stiut cum sa-l dam afara. Pentru ca e prieten cu Gatu, unul dintre oamenii care acum fac numai rau handbalului romanesc pentru ca se incapataneaza sa stea in fruntea FRH. Federatia aia care schimba regulamentul in timpul jocului, care nu are grija de jucatoare si jucatori (unele cluburi sunt avantajate). M-am saturat de ei.
M-am saturat si de Tadici. Astazi m-am saturat. Astazi m-am saturat de tot de el. Pentru ca nu-i in stare sa gestioneze un final de meci. Pentru ca nu-i permis sa joci cu Polonia, sa conduci cu 5 goluri si s-o iei in bena. Pentru ca ai trei time-out-uri, ba, tampitule, si tu ai folosit doua, cand erai in vrie. Si l-ai cerut, supermanule, si 45 de secunde n-ai spus nimic, ai dat ca proasta din gura certand jucatoarele. Nu le-ai spus ce sa face, meseriasule. Si ba, magicianule de pe semicercurile Mesesului, la ultimul time-out ai stat si te-ai uitat superior la fete, ai baut apa si asta e tot. Mai vreau, tolomacule, sa-ti asumi si infrangerea. Si faptul ca sub conducerea ta am ajuns in lumea a doua a handbalului feminin. Pentru ca eu recunosc ca te-am laudat degeaba si astazi.
- Fetelor, aveti mare parte de vina. In ultimele 10 minute a fost tare greu de asumat raspunderea. Neagu a marcat de 10 ori sau de cate ori a vrut, dar nu mi-a arata la final ca este lidera. Deloc, deloc... A lasat totul pe Marin, care a aruncat numai in tufe. Si teterul de pe banca n-a bagat-o deloc pe Perianu, singurul inter masiv din lot. Nu cred ca facea nici Perianu mari spectacole, dar putea da un gol, iar ala era un declic fabulos.
Si inca ceva Ghitace, si-apoi ma culc... Ce zici daca o aveai la CM pe Geiger? Sau alt inter dreapta, nu stiu care. Chiar si Constantinescu a ta de la Zalau? Nu vin astea, ba, sunt satule de jignirile tale...

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Nu mi-e frica de Polonia, dar asta nu conteaza; eu nu joc

Daca vrei sa vezi meciurile de handbal de la Campionatul Mondial si locuiesti in Baia Mare te uiti in contract sa vezi daca scrie Dolce sau RCS-RDS. Daca scrie primul lucru, inseamna ca ori esti angajat la Romtelecom, ori stai la casa, ori pur si simplu asta e. Mai poate fi vorba si de un local. Pana la urma te duci sa vezi meciul.
De cand Baia Mare are echipa in Liga Campionilor toti antrenorii din Romania s-au mutat aici. Si-i vezi la fiecare meci, in fiecare tribuna, cu fiecare comentariu critic mai mult sau mai putin constructiv. Probabil, insa, asa este in fiecare oras. Ai pierdut, te calca in picioare. Ai castigat, asa a zis si el ca se va intampla. Stiti celebra faza: aruncare de la 7m. Cel de langa tine: pariez ca rateaza! Daca rateaza, te-ai scos: ti-am zis? N-are nici un argument, dar ce argument ii mai trebuie daca mi-a zis? Daca inscrie se bucura si tace pana la urmatorul 7m.
Apoi ii mai aud pe Costi si pe George spunand de publicul fin cunoscator al handbalului. In alte parti poate fi cunoascator, poate fi cum o fi, aici e fin cunoscator. Sa vezi ce finuti si ce cunoscatori is unii dintre ei, ca la fiecare faza au cate un organ de aruncat din gura. Oare ce s-ar intampla daca s-ar vinde si alcool in sala, asa cum e mai peste tot? In primul rand nu s-ar bea mult, pentru ca, nu-i asa, nu-mi vinzi tu mie bere, ca aia nu-i alcool, si in al doilea rand, sunt convins ca in min. 15 am avea un alt cuplu de arbitri pe teren. Ca suta la suta astia sunt si cei mai grozavi arbitri.
Termin aici cu un calcul sumar. Cu un pic de aritmetica: 6 beri Ciuc de inmultit cu 3,5 lei fac 21 lei. Apoi, la aceasta suma se adauga o alta, cumulata din doua beri Timisoreana de 4 lei/dop desfacut. Asta inseamna 29 de lei. Vine femeia cu nota si ne spune: 43 lei... Mno... Mai las eu de la mine, mai lasa unul dintre prietenii mei si mai punem noi doua beri. Adica inca 7 lei. Sunt 36, ii dam 40 si plecam acasa. N-am facut circ, sa lasam impresia ca suntem bocotani si ca nu ne intereseaza prea mult...

miercuri, 11 decembrie 2013

Cat de mult imi place mie politica si sportul

Eu lucrez la sport. De o gramada de ani. Si spun de multa vreme ca nu ma intereseaza ce se intampla in politica si din astea. Nu ma intereseaza, dar ma afecteaza in mod direct. Uneori poate sa-mi mearga mai bine, pentru ca lumea este interesata, alteori sunt completamente dezamagit. Sportul din judetul Maramures nu face exceptie.
La orice adunarea vine un nene pe care l-am votat sau nu si imi spune ca Maramuresul a fost a doua capitala a sportului romanesc (sau vorba unuia de aici, de la judet, la restaurantul Diamant, intr-un foisor: Baia Mare a fost a doua capitala a sportului maramuresean). Si imi mai spune ca trebuie sa readucem MM acolo unde a fost odata. Insa, acelasi nene uita sa ne spuna cum se poate face asta, de unde se pot gasi bani in judetul codas in Transilvania (ba chiar pe ultimul loc la PIB pe cap de vaca furajata). Si tot de 25 de ani, nu s-a facut aproape nimic.
Ia sa vedem:
1. Fotbal. Maramuresul nu a stat mai prost de la razboi incoace in ceea ce priveste fotbalul divizionar. Am fost primul club din lume care si-a vandut locul din prima divizie, am fost clubul care a retrogradat cu puncte penalizare in liga 3 si cu mana la strumeleac dupa superba administratie Petescu, suntem clubul care a adunat cel mai mare numar de peturi pe un teren de fotbal la meciul de baraj cu Farul, arbitrat de penalul cu suspendare Corpodean, care nu ne-a dat un penalti. Este acelasi club care s-a desfiintat de doua ori, care a trecut prin administrate oricui si care acum se afla la jumatatea clasamentului in Liga 3. Anul acesta nici nu sunt semne de nimic. A-mi spune ca 99% dintre jucatori sunt baimareni, pe langa faptul ca nu ma intereseaza deloc, este si o mare prostie aritmetica.
2. Handbal masculin. Minaur e in prima liga, se zbate sa prinda play-off-ul, adica primele 6, dar ma tem ca este cam tarziu. Sunt 8 puncte de recuperat, meciuri grele si doar 10 etape. Sigur, asta nu inseamna ca nu trebuie sa tragem tare. Constructia se poate baza pe niste bani si pe o piramida. Doar ca piramida ne ofera multe si putine in acelasi timp: jucatorii buni se duc de aici. Nu stiu, aici inca astept. Astept si cresterea unei generatii de exceptie, de la AH Minaur.
3. Handbal feminin. Aci treaba merge, desi am impresia ca prea multa lume se baga in seama in jurul echipei. Ca are sau ca nu are treaba (unii isi fac si de nu au). Daca stau sa ma gandesc bine, investitia in echipa de handbal fete e cea mai bune. Traditie exista, fetele sunt mai putin costisitoare la o echipa, sansa se a ajunge in Champions League (grupe) este infinit mai mare la fete decat la baieti si cu investitii mai mici. Iar imaginea este enorma. Nu pentru mine. Sper sa tina treaba.
4. Volei. Aici mi se pare ca am intrat intr-o zona de mediocritate. Nu vreau sa mai spun si altceva, dar se intampla ca inainte de sarbatori, absolut surprinzator, sa pierdem cu o echipa slaba ca valoare dar cu cota buna. Eu nu mai merg la volei, le port ghinion. Ce se da la televizor vad.
5. Baschet - nu exista decat la nivel de copii. Sebi Man spunea ca peste 2-3 ani o sa avem echipa in Divizia A. Eu pariez ca nu vom avea. Acum un milion de ani era Simona Birtas cu echipa sa in Liga 2. Am intrebat-o, in sala Europa, cum sta cu relatiile cu politicienii. Mi-a spus ca politica ei este baschetul. I-am spus ca in sase luni, cu politica asta, dispare. Stim toti ce s-a intamplat.
6. Sporturi individuale. As vrea ca in cadrul unui CSM Baia Mare sa avem sportivi de mare valoare, seniori. Din cei care merg la Mondiale, la Olimpiada. Adica judo, inot, tir. Varfurile de generatie merita pastrate aici. Ca nu-s multe. Mai e si sahul, Clubul municipiului Baia Mare avand o echipa fabuloasa.
7. Prietenii m-au tras de urechi si mi-au spus ca este si rugby. De ani de zile, cu performante si aproape 100% politic. Pleaca Matei, la revedere rugby de performanta. Si asa nu poate tine jucatorii de mare valoare: Macovei s-a dus in Liga 3, Dimofte in Liga 5, Radoi la ultima clasata din Anglia in Liga 2, fratii Ursache in Liga 2 (cel mare a promovat in Liga 1)
Fotbal feminin? Aici e ciudat... cele mai bune fete de aici nu mai joaca aici. Joaca fete tinere si infrangeri in toate meciurile.
Extrem de putini oameni din politica, si aici ma refer la deputati sau la senatori, au miscat un deget pentru sport, pentru infrastructura, pentru orice. Periodic ne vin cu basini de genul redeschiderea minelor, tunelul pe sub Gutii si alte minciuni remarcabile. Ministrii din Maramures, in cvasitotalitatea lor, nu s-au lasat mai prejos, doar ca ei sunt ba in puscarie, ba in zona. Oricand este ceva ghidusie faina, hop si ei la poza. Ba, as putea spune ca va urasc de 25 de ani, dar n-am fost cu toate tiglele pe casa o vreme. Nu-s 25, dar ultimii 10 sunt ai vostri... Si vor fi si urmatorii, pentru ca tot nimic nu o sa faceti. Si nici nu stiti cat de greu m-am abtinut sa nu injur.

marți, 10 decembrie 2013

Concediu de urât handbalul

Trebuie sa recunosc ca am avut o saptamana cam de kkat; si ma ingrijoreaza ca nu se prea termina saptamana asta. Nu face exceptie nici sportul meu drag, ala care-mi mananca pancreasul si celulele din el. A inceput Campionatul Mondial de handbal la feminin. Din start m-am enervat ca ratatii de la TVR nu transmit nici acum turneul final, asta dupa ce au cumparat B-ul de la Craiova si Rapid, dupa ce Longinii, Bocanacii, Tomulicii si Oloianosii transmit toate kkaturile. Bine ca au avut bani sa relanseze TVR 3, un post care are rating egal cu televiziunea din Bixad. In conditiile in care, tu, TVR, ai obtinut drepturile de transmisie, dar n-ai bani sa platesti lacrimile lui Marin, superbul serial asiatic Legendele palatului sau 5 minute cu Adrian Cioroianu, omul caruia i-a cazut OK fix in fata regelui Spaniei, Juan Carlos al doilea.
De ce sa dai tu meciuri de handbal? Nu mai bine le dai la Dolce? Poate si pe mai putini bani decat ai dat tu... Nu te controleaza nimeni. Iar Romania - Tunisia a fost urmarit de 69.000 de pipalsi, adica fix tranta.
Astazi am pierdut cu Germania si nu e mare lucru. Baiul este ca acum trebuie sa batem doua meciuri din doua pentru a nu intalni Spania sau Norvegia in optimi. Sigur, nu inseamna ca nu le putem cocosi si pe astea doua, dar e mai greut. Tadici inca nu ma enerveaza si inca nu-l urasc (mi-am luat concediu de urat si de nervi in cazul lui pentru doua saptamani).

Foto: cum sa nu te enervezi cand Croatia nu e acolo...

luni, 9 decembrie 2013

Romania va urca pe podium la Campionatul Mondial

Cine ma cunoaste stie ca nu mi-e drag Gheorghe Tadici. Dimpotriva. Dar asta nu inseamna ca nu-i apreciez activitatea. Exact cum nu mi-ar placea Jim Morrison pentru ca se droga, cum nu mi-ar placea Dobrin pentru ca baga alcool la greu. Treaba fiecaruia. Eu cred ca Romania are sanse reale la acest Campionat Mondial sa urce pe podium. La meciul cu Tunisia am vazut o aparata extrem de solida, iar daca Pintea ar sta mai linistita si n-ar lua moca 2 minute ar fi si mai bine. Insa Tadici e antrenor.
Este editia in care Cristina Neagu va trebui sa ne dovedeasca faptul ca “traieste” la nivel inalt in handbal. Alice Ardean este si ea cam in aceeasi zona. Lotul este destul de bine echilibrat si, din ceea ce vad, a crescut de la meci la meci, incepand cu jocurile impotriva Norvegiei. Pentru a ajunge acolo unde trebuie, la o medalie, Romania trebuie sa prinda unul din primele doua locuri, pentru a avea un culoar decent. Asta inseamna minim doua victorii din meciurile cu Ungaria, Germania si Cehia. E de scapat de un meci cu Norvegia sau cu Spania, echipe care, zic eu, vor ocupa primele doua locuri in grupa C.
Si mai prevad ceva la meciul cu Australia din seara asta. Un scor ceva de genul 28-10, cu Perianu la vreo 6 goluri, cu Eliza in verva, cu Luci la vreo 4-5 goluri si ea. Joc fara nicio stralucire. Dar nici nu avem acum nevoie de vreo stralucire. Este vreme.

miercuri, 4 decembrie 2013

Vine Mosul, bine-mi pare, noutati si reciclare

Dragii mosului (pentru tinerii sub 40 de ani), prunci (sub 20 de ani sau batrini fara minte, dar cu aptitudini), dragi tovarasi si prieteni, m-am trezit. Sa ma culc inapoi, evident. Behai de somn si m-am gandit ca mai tarziu nu voi avea timp sa scriu nimic. De parca ar interesa pe cineva:)))
Sa fiti sanatosi de Mos(nu-i musai sa crapati dupa), sa va cante la nunta Iron Maiden si freza unui stomatolog, sa castige Romania Campionatul Mondial de handbal feminin fara sa injur vreodata si fara sa-mi albeasca vreun fir de par, sa luati cina cu Monica Belucci in timp ce va canta Guta la ureche, sa calatoriti in acelasi autoturism cu Sebastian Vettel muci de beat, sa nu dati bani imprumut, sa va platiti taxele la stat si statul sa va ofere in schimb alte taxe de platit (asta chiar se va intampla), sa nu va pierdeti nuca de cocos albastra, sa gasiti femeia si barbatul potrivit si sa-i casatoriti, sa faceti de cat mai multe ori dus, sa aveti apa calda la casa de vacanta, sa aveti pampersi cand faceti pe voi (pentru cunoscutii sub doi ani si pentru cei mai emotivi), sa visati ca sunteti Messi si sa va gasiti echipa in judet II, sa fiti Messi si sa-l vizitati pe Grumaz. Va tuc pe toti, chiar daca n-am ranga in casa.
Da, da, stiu ca maine seara vine!

marți, 3 decembrie 2013

Poveste de Craciun - o sa vedeti de ce imi plac mie papusile

Copilul se plimba linistit pe strada si incearca sa cuprinda cu ochii lui mici tot cee ce poate fi de folos. E atent la detalii, e atent la foarte multe lucruri pe care unii chiar nu le pot observa. Zapada este doar pe munte si nu-i place. Nu-i frumos fara zapada iarna. Se plimba agale, cu mainile in buzunar, ca orice pici care se respecta, privind de sus, mult mai de sus decat pot privi oamenii mari tot ceea ce-i inconjoara. N-are treaba. Se uita in vitrine si se satura de aspiratoare si de masini de spalat, de telefoane si de alimente. Se joaca cu cheile din buzunar sa nu stea degetele degeaba. Mai trece pe langa o vitrina cu haine pentru oameni mari. Uff... Va vorbi el cu ceilalti copii sa se roage sau macar sa-i scrie lui Mos Craciun sa le aduca putina zapada.

Se plimba. Copilul Mi trece relaxat pe langa un nou magazin. O noua vitrina, modesta, fara prea multe beculete. Se uita. In centru un brad destul de mare, sarac impodobit, dar ii place. Jos, o multime de pachetele. Langa pachete este o papusa. El stie ca e sfioasa. Nu e prea mare. Sta in fund, linistita, zambeste cu toata fata, iar copilul Mi vede si gropitele din obraji. Are ochii deshisi, un albastru de senzatie. Copilul Mi cred ca ochii aia sunt mai frumosi decat ai lui.
Papusa e imbracata intr-o rochita albastru deschis, care merge mai degraba pentru o nunta decat pentru niste sarbatori de iarna. Uite, are si maneci scurte. Are in picioare niste pantofiori din catifea neagra, iar putin deasupra lor se vedeau ciorapeii cu elefanti. Copilul Mi zambeste... ciudat, rochie de gala si ciorapei cu elefanti. Ce ochi blanzi. Uite si parul. E putin roscat, cred. E tuns mai scurt, uniform si-i cade aproape pe umeri. Ce frumos zambeste. Copilul Mi se uita sa vada daca are pret. Nu vede nimic. Cat o fi oare? Are mama atatia bani s-o cumpere? Cum sa faca? Nu se poate desparti de ea. Ar vrea s-o pupe usor pe obraz, dar isi turteste nasucul de vitrina, iar respiratia calda, incet-incet, acopera imaginea. Si ce daca? O poate sterge dintr-o singura miscare.
Sterge cu maneca hainutei geamul intr-o forma rotunda. Vede jumatate din papusa. Sterge, sterge... Nimeni nu mai e pe strada si se face intuneric. Hei, e prea devreme, ce se intampla? Cum sa se intunece atat de devreme. Sterge in continuare vitrina. Ii place ce vede. Uite ce zambet larg are. Si sterge, sterge in continuare vitrina, iar pe masura ce face acest lucru papusa pare tot mai aproape. Vede o ata rosie legata de mana si un cerculet legat de ata. Aaaaaaaa, stiu, precis acolo ii scrie numele. Si Mi vrea sa vada. Si sterge, si sterge... Si se apropie mereu. Parca a crescut si ritmul cu care sterge. Sigur a crescut. Simte apoi ceva cald pe nasucul lui. Nu-l poate retrage. E mai bine, e mai clad. Iar caldura e din ce in ce mai placuta. E moale. Nu se poate... Cum a ajuns Mi la nasucul papusii? Ea rade si isi misca incet capsorul, lateral. Nu-l mai intereseaza nimic. Sterge in continuare si ajunge chiar sa o poata tine in brate.

Uraaaa, e papusa lui. O poate atinge, ii poate mangaia obrajorii, ii poate mangaia parul, o poate saruta pe ochisori, incet, fara sa-i fure albastrul. Copilul Mi o ia incet, cu multa grija si papusa rade in continuare. Are grija sa nu-i mototoleasca rochita albastru deschis. E frig afara. Mi o inveleste in hainutele sale. O tine in brate si nu stie ce sa faca. Sa fuga cu ea? Sa o pastreze intr-un loc ascuns doar pentru el? Sa spuna cuiva? Vrea sa-i puna caciulita lui in cap, dar se razgandeste rapid. Nu vrea sa-i strice aranjamentul parului. Si cat e de frumos. Parca are si merge foarte bine cu ochii ei albastri.

Copilul Mi fuge. Mai incet ca de obicei, sa nu o sperie. Sa mearga acasa? Da, asta va face. La el e cald si bine. O va ascunde sa n-o vada nimeni. Ajunge langa usa, isi ridica putin hainuta si o tine in brate. Apoi, ii ia capsorul cu multa atentie si il aseaza pe sufletul lui. Asa stie el ca intre umar si gat este sufletul lui, putin deasupra inimioarei. Intra in casa, saluta respectuos, iar mama lui se uita ciudat.
- De ce ti-ai ridicat gulerul la hainuta?
- Imi era rece putin la gat si n-am vrut sa patesc ceva.
- Bine, puiule, acum du-te in camera ta si stai in patuc. Daca ai fost cuminte, poate iti va aduce mosul ceva.
- Am fost cuminte, mama. Uite, i-am si scris mosului ceva. Si mi-am curatat bocancii.

Copilul Mi fuge in camera si abia asteapta sa se aseze in pat. E deja seara si nu stie ce sa faca. Se grabeste sa nu vina mama in camera sau sa nu apara chiar mosul cumva. Papusa zambeste. O tine cu el, sub plapuma. E liniste si intuneric... Vrea sa-i spuna ceva papusii, dar observa ca-i este somn. Sa-i spuna o poveste, da, asta trebuie. Papusa clipeste din ochi a acceptare si Copilul Mi incepe sa-i povesteasca. Incet, sa nu deranjeze pe nimeni, sa nu-si deranjeze ingerasul care doarme inca. Cred ca e cea mai frumoase poveste pe care o stie, iar atat de frumos n-a mai spus-o niciodata.
Galagie in camera. Ce-o fi? Sa scoate oare capul de sub plapuma? Daca se trezeste papusa. Nu stie ce sa faca. Si totusi, incetisor, isi scoate capsorul de sub plapuma si-l vede pe Mos. Oaauu... E prima data cand il vede. Ce frumos...
Se face liniste. Copilul Mi se ridica usor din patut, pune capul papusii pe perna, se lasa incet jos din pat si merge la bocanci. Hei? Unde e cadoul meu? Nici macar o portocala, nici macar o ciocolata, nimic? Cauta cu disperare. Ii intoarce pe toate partile si nimic. Ochii lui lucesc in intuneric. Nu se poate. Doar l-a vazut pe Mos. Nu putea fi altcineva. Totul era asa cum ii povestisera parintii lui. Din dreapta si din stanga, din coltul ochilor ii curg doua picaturi. Lucesc in noapte. Cum? Am fost cuminte, am ascultat-o pe mama.
Copilul Mi nu poate plange tare. Nu poate face galagie. Papusa doarme. Plange incet, cu sughituri mici. Isi sterge sistematic ochisorii cu podul palmei... E mic, mic, mic... Un pupic pe obraz ii sterge o lacrima si il face sa intoarca brusc capul catre papusa:
- Gata puiule, nu mai plange. Mi-a dat suflet Mos Craciun, asta e cadoul tau.

duminică, 1 decembrie 2013

Pupat pe mentalitate!

Toata lumea zice ca România merge prost pentru ca avem o mentalitate de kkat. Cam avem, e clar. Muncesti, oricât de bine si cu mentalitate de finladez, primesti de douazeci de ori mai putin ca finlandezul.
Te trezesti dimineata cu clopotele bisericii batându-ti vioi in urechi. Nu injuri, ca-i sarbatoare, pur si simplu te imbraci si te duci la serviciu, chiar daca-i duminica. Chiar si daca-i luni:) Te uiti bine la steagul din balcon, e Ziua Nationala. Fain. Te intâlnesti cu alti oameni care sunt la serviciu. Apoi, un neica nimeni vine si parcheza masina fix pe trotuar. Ne uitam ciudat la el, pe el il doare-n basca. Asa ca niste finlandezi ce ne respectam, nu sunam nicaieri sa-l reclamam pe individ. Prietenul cu care vorbesc tocmai a calcat intr-un kkat de caine. Nu se enerveaza, pentru ca are si el caine.
Stam pe trotuar si ne minunam. Povestim. Trei cladiri aflate pe aceeasi strada... Nu-i mare lucru. Nici strazile nu-s chiar aceleasi. Biserica e pe Munteniei, blocul de vizavi este pe Transilvaniei, iar cel alaturat este pe Olteniei. Repet, vorbim de cladiri aflate pe acelasi drum, ulita, sosea, cum doriti. Zice cineva ceva? Nu. Schimba denumirea strazii, trebuie sa-ti iei concediu sa-ti schimbi toate actele.
Apoi, vorbim ca finlandezii sa nu trezim pe nimeni, dar boxele puse afara de la biserica si concertul din interior ne fac sa vorbim din ce in ce mai tare. Vrei sa asculti slujba? Nu. Asa si? E la oferta. Vrei sa asculti clopotele? Si astea-s la oferta. Este vreo reclamatie? Nu, pentru ca este frica de Mon Dieu...
Sigur, nu inseamna ca nu-ti pot spune, dragul meu român, La Multi Ani! Si-mi spun si mie La Multi Ani, ca nu pot fi finlandez pâna nu ma obisnuiesc cu frigul, munca si alta mentalitate.

joi, 28 noiembrie 2013

Vine sau nu vine doamna Herrem?

Camilla Herrem ar insemna destul de mult pentru HCM Baia Mare. Nu numai faptul ca am avea o jucatoare de top, una cu un palmares foarte bun la echipa nationala, dar am avea si de castigat o oarecare idee de mentalitate. Am mai avea si alta oarecare deschidere, deoarece lumea buna a handbalului, in care am pasit timid anul acesta, va gasi cuvinte frumoase vizavi de un potential transfer al doamnei Herrem.
Nu stiu cat plus ar aduce in echipa, sincer, strict ca joc. E clar atunci ca macar una dintre cele trei fete care evolueaza pe extrema stanga ar trebui sa-si gaseasca un alt angajament, sub forma de imprumut sau cum o fi. Pentru ca e destul de clar ca le va fi foarte greu sa joace in fata Cameillei Herrem. Pentru ca nu are sens sa dai bani destui pentru o jucatoare de top sa o pui sa stea pe banca.
S-a spus ca Herrem vine, ca e doar o chestie de timp. Nu am niciun motiv sa nu cred asta. Sincer. Doamna Herrem are un contract la Byasen si noi nu stim ce scrie acolo. Cand a venit aici Herrem eu stiu foarte clar ce am scris. Si nu numai eu, mai sunt si altii.
Apoi, am citit ca Herrem a semnat doi ani, ca vine din iarna, ca Baia Mare plateste peste 100.000 de Euro ca jucatoarea sa fie lasata din iarna aici. Si o gramada de alte mari tampenii pe care ziaristii de cacat din tara asta le scornesc zilnic. Desi declaratia era clara, cum ca ea si-a dat un acord verbal ca va veni, ca urmeaza sa se inteleaga in decembrie, ca e posibil sa vina si sotul ei. Atat.
E ca si bancul ala: Este adevarat ca marele compozitor R. Kosacov a primit o limuzina de lux in dar de la guvernul URSS? Da, dar nu este vorba de o limuzina de lux, ci de o bicicleta, si nu a primit, i s-a luat.

FOTO: unii fac calendare care se vand bine; totul pentru distractia fetelor si in ajutorul clubului care le plateste

luni, 25 noiembrie 2013

Spectatori de Liga Campionilor - locul 7 oficial, locul 5 neoficial

Oficial, suntem pe locul 7 in Liga Campionilor, dupa numarul de spectatori prezenti la sala, neoficial suntem insa mai sus, adica pe locul 5, pentru ca e clar ca in sala au fost peste 2.500 de oameni la fiecare meci. Sigur, daca sala era mai mare... Dar nu este si previziunile nu pot intra in niciun calcul. Plina a fost si “Moraca” la meciul Buducnost - ferencvaros, din ultima etapa a grupei B, unde clar au fost 5.000 de spectatori.
Am avut ocazia sa merg la un meci in sala aia imensa, cu Minaur. Pe vremea aceea, Buducnost Podgorica era campioana si la fete si la baieti. Primul meci a fost cel al fetelor, unde sala a fost plina. Eu ma uitam cand in sala, cand in salita de antrenament... Au o peluza mare, unde stau tifosii si fac aia spectacol meci de meci. Presa sta vizavi, in cealalta peluza, deasupra unei porti. La meciul baietilor, am plecat minim 1500 de oameni. Si asa erau insa multi in sala. Pe vremea cand Minaur castiga doua titluri la rand, Muntenegru era impreuna cu Serbia, iar in sala se fuma. Chiar si pe randul 1. Cred ca e ultima tara din Europa care a scos fumatul din interiorul salii.

Hypo Viena: 1020 + 1020 + 600 = 2640
Thuringer HC: 1800 + 2000 + 2208 = 6008
HCM Baia Mare: 2080 + 2080 + 2080 = 6240
Gyori Audi Eto: 1900 + 1800 + 1900 = 5600

Mydtjylland: 1790 + 2020 + 1830 = 5540
Ferencvaros: 1800 + 2400 + 2400 = 6600
Buducnost: 3000 + 4000 + 5000 = 12000
MKS Lublin: 2500 + 1800 + 1600 = 5900

Krim Mercator: 2000 + 2100 + 2500 = 6600
IK Savehof: 800 + 1511 + 1355 = 3666
Metz Handball: 3800 + 4053 + 4060 = 11913
HC Leipzig: 3691 + 2500 + 2491 = 8682

Vardar Skopje: 3100 + 3800 + 3500 = 10400
Bera Bera: 850 + 800 + 800 = 2450
Podravka: 1500 + 1800 + 2100 = 5400
Larvik HK: 1710 + 1559 + 2457 = 5726

Sa mai spun inca un lucru esential. Baia Mare a fost vizitata la cele trei meciuri de vreo maxim 15 nemti, de o echipa de fatuce din partea austriecilor, si de vreo 200 de unguri la meciul cu Gyor. In acelasi timp, am egalat prezenta maghiarilor in sala din Gyor, la Nordhausen, unde joaca Thuringer, am fost pe putin 100, iar la Viena, eu zic minim 400 de romani. Ceee ce nu este loc putin. Si peste tot s-au facut auziti.

duminică, 24 noiembrie 2013

Costica Buceschi merita sa continue proiectul HCM

Nu sunt prieten cu Costica Buceschi, nici cu Carmen si nici cu Eliza. N-am fost niciodata la ei acasa, nu i-am invitat niciodata nicaieri si nici ei pe mine. N-am fost nici la nunta lor, nici la botez, nici la vreo alta nunta sau alt botez impreuna. Ne intalnim intamplator pe camp, cand ies ei cu cainele sau cand are vreunul antrenament. Ne intalnim la meciuri sau aiurea pe strada. Nici macar nu cred ca au numarul meu de telefon. Pe Costica l-am sunat de doua ori si nu mi-a raspuns niciodata, apoi dupa ce a castigat Cupa Romaniei i-am trimis un mesaj si el mi-a dat reply intreband cine i-a trimis acel mesaj.
Nu discut aici despre Carmen sau despre Eliza. Discut despre Costica. Cum il vad eu pe omul asta? Linistit, incredibil de calm pentru misiunea pe care o are. Mi se pare ca este un antrenor care creste impreuna cu echipa, pentru ca asta am mai zis de o mie de ori. Nici echipa n-are experienta, nici antrenorul, nici conducerea, nici ziaristii, nici spectatorii. Toti incercam sa crestem impreuna cu echipa. Asa cum stim, asa cum putem fiecare. Mie imi place omul asta pentru ca se pregateste mereu, pentru ca participa la cursuri, pentru ca isi face temele, pentru ca-l aud la time-out-uri, pentru ca l-am vazut la antrenament. Si, nu in ultimul rand, pentru ca are rezultate. In 2013 a obtinut maxim posibil: locul 2 in campionat, Cupa Romaniei, Supercupa Romaniei, calificarea ingrupele Ligii Campionilor, doua victorii in Liga Campionilor, locul 1 in Liga Nationala 2013 / 2014. Ce sa-i mai cer?
De o gramada de vreme tot umbla povesti cu antrenori. Ca vine ala si pleaca celalalt, ca nu stiu cine nu stiu ce face. Pentru ce? Omul asta si-a facut treaba. Sigur ca sunt unii care vor sa castige Liga Campionilor din secunda 2. Ani de zile a bagat un vapor de bani Gyori Audi ETO KC sa castige un titlu european. Ani de zile. Si a adus antrenori si jucatoare care au salariul cat are toata echipa HCM Baia Mare la un loc. Buceschi merita sa fie antrenor la HCM, in proiectul HCM. Pe care l-a inceput si pe care l-a dus bine pana acum. Oricine poate avea alta parere. Eu insa nu mi-o schimb.

joi, 21 noiembrie 2013

Daca-mi place Minaur

Nu. Nu-mi place. Nu-mi place cum joaca, nu-mi place unde este in clasament, nu-mi place modul in care cei de acolo (nu) comunica cu presa, nu-mi plac chestiile preferentiale, nu-mi place nici macar noul site, care nu ofera aproape nicio informatie utila pentru presa (texte, imagini - faptul ca se pune watermark le face inutilizabile) - poti folosi tot ce scriu mai jos, Paul (nu am treaba cu tine). Nu pot suporta foarte mult sa vad ca echipa mea, cea cu care am crescut, nu se mai ridica la niciun nivel. Ca se bate sa scape de la retrogradare. Ca se zbate. Si ca va avea noroc anul asta, ca exista Suceava si CSM Bucuresti (dar nu trebuie sa se bazeze neaparat pe asta). Si atunci ce faci? Tragi perdeaua si te uiti in trecut. Si ce vezi acolo?

Echipa din 1984/1985 (în foto)
Rândul de sus, de la stânga la dreapta: Lascar Pana (antrenor principal), Gheorghe Covaciu, Mihai Mironiuc, Nicolae Nesovici, Mircea Petran, Olimpiu Flangea, Alexandru Stamate, Doru Porumb, Petre Avramescu (antrenor secund), dr. Coriolan Pop (medicul echipei). Rândul de jos: Sorin Radulescu, Maricel Voinea, Iosif Boros, Ioan Marta, Iosif Oros, Nicolae Voinea.

Echipa din 1987/1988
Mircea Petran, Nicolae Nesovici, Danut Ionescu, Gheorghe Andronic, Sorin Radulescu, Gheorghe Covaciu, Maricel Voinea, Dorel Iacob, Attila Halmagyi, Liviu Pavel, Gabriel Cosma, Costel Coman, Doru Porumb, Ioan Marta, Alexandru Stamate, Adi Popovici, Sorin Cuc, Dumitru Cojocar.

Va mai amintiti cine a promovat?
Albu, Negovan - Rotaru, Palko, Pantiru, Kiss, Avramescu, Razor, Sângeorzan, Ignatescu, Maries, Pircsi.

Desi a fost aproape de fiecare data in partea de sus a clasamentului, echipa noastra a reusit sa câstige titlul national pentru prima oara in sezonul 1997/1998, dublându-l apoi in 1998/1999.
Au jucat atunci pentru Minaur: Vasile Viman (directorul executiv de acum), Valentin Ciorâta, Daniel Apostu, Dragos Lazar - Ciprian Alesu, Iuliu Varady, Zenoviu Cristian, Ciprian Sacaleanu, Alin Morar, Cezar Danciu, Narcis Câtu (antrenor la CNOE de la Sighisoara), Marius Kovacs, Adi Popovici (antrenor secund acum), Petru Pop, Eremia Pârâianu, Ovidiu Mihaila (antrenorul Stelei), Cristian Tical, Cristian Telehuz, Bogdan Cosma, Calin Lung, Iulian Alexandru, Silviu Surducan.

Antrenori
In decursul anilor, Minaur n-a avut foarte multi antrenori. Nici nu era nevoie atâta vreme cât existau rezultate. Si, sa fim sinceri, aproape niciodata nu am auzit sa se strige în Polivalenta baimareana “demisia” vreunui antrenor de la HC Minaur.
Asadar, i-am avut pe: Ioan Tegen, Lascar Pana, Petre Avramescu, Constantin Pantîru, Liviu Paraschiv, Ioan Gerhardt, Aihan Omer, Ioan Palko, Vlad Caba, Ioan Marta, Nicolae Nesovici, Nicolae Tegzes, Ioan Chircu.
Oficiali in decursul timpului: Valer Gabrian, Nicolae Dicu, Ion Ionescu, Vasile Treitl, Viorel Maier, Ion Ghica, Lascar Pana, Aurelian Brâncus, Alexandru Konnerth, Andrei Balan, Mitica Vraciu, Cristian Anghel, Iosif Oros, Liviu Bala, Leontin Pop, Bogdan Radu Mare.

miercuri, 20 noiembrie 2013

Politica uitatului la politica

Nu am sa inteleg niciodata de ce persoanele in varsta adora sa se uite la toti ciuriburistii de politicieni care nu au nimic de spus, care se spurca la televizor, care mint de ingheata si Mirinda in ghete. Sigur trebuie sa fii usor tampit sa-ti torni Mirinda in ghete. La orice ora din zi si din noapte stau si-si mananca marmelada, isi beau paharucul de horinca sau petul de bere si rumega ce spun indivizii, adeseori fara sa intelea nimic. Iar in cealalta zi isi ucid pruncii sau nepotii cu “ne taie din pensie” sau “ne-o mareste”, desi n-a fost vorba nici o secunda de asta.

La ce dracu sa te uiti la ei? Nu inteleg de ce prefera un om de 65-70 de ani, spre exemplu, care habar n-are cat mai are de trait, sa se uite la politica, de unde nu invata nimic, nu se distreaza absolut deloc ci, in cel mai bun caz, se panicheaza vizavi de o tampenie pe care o zice omul din TV. Mai apoi, se va uita la TV, la alti 40 de terchea-berchea, sa vada cum il fac prost pe prostul care fusese cu o seara inainte sa-l informeze gresit ceva.

Si mai au o preferinta incredibila sa se uite la stirile cu topoare in cap, alcool baut din nuci de cocos albastre, la toate stirile cu morti, la toate jegurile de emisiuni in care futevant il spurca si-l face troaca de porci pe sugebine, in care nu stiu ce drogat lacrimeaza ca s-a mutat politia in casa lui si-l verifica daca banii din cantare au miros de flegma de lipit de frunte, in care mama isi cauta nora la TV, in care tata isi cauta de baut la TV si apoi se mura la stirile de la ora 5.

Ce politica se face in tara asta? Una de doi lei. Cand stanga e si dreapta in acelasi timp, cand unii se unesc aiurea numai sa fie la putere, cand se minte ingrozitor, cand Farfuridi mananca la aceeasi masa si din aceleasi bucate cu Tipatescu, Dandanche si Victor Piturca la un loc. Demisia, ba!

Piturca mamii ei de viata!

Eu nu am nicio treaba ca e bun Piturca sau nu bun in postura de selectioner. In schimb, nu stiu cum mama dracului avem un antrenor care a facut puscarie pentru barbut, care a incercat sa fure in cazinou si care nu leaga doua vorbe cum trebuie, deci este un pic analfabet. N-am nicio treaba ca nu ne-am calificat la Mondiale, pentru ca, nu-i asa, m-am obisnuit sa nu ne calificam la nicio competitie. N-am nicio treaba ca in fruntea FRF sta de un milion de ani un individ pervers si smecher, care face banuti nemunciti in fiecare secunda. N-am nici o treaba ca un alt analfabet de marca, Mitica, s-a tirat de la LPF si in locul lui a venit un smecher ajutat de maiestrii din politica. N-am nicio treaba ca 18 presedinti de club au votat in unanimitate ca analfabetul de la Liga sa primeasca 10 salarii compensatorii, adica 150.000 de Euro, bani cu care ai tine lejer o echipa de prunci doua-trei sezoane. N-am nici o treaba ca va candida la FRF Gica Popescu, unul care are probleme cu justitia, ca Copos are probleme cu justitia, ca Becali are probleme cu justitia, ca MM Stoica are probleme cu justitia, ca Ion Niculae are probleme cu justitia si alti oameni de-un fotbal de doi bani au probleme cu justitia. Fotbalul a ajuns o hazna. Dar una cu staif. Una care nu se mai califica la nici o competitie.
Ba, da io chiar nicio treaba? Piturca mamii ei de viata!

duminică, 17 noiembrie 2013

Mic indreptar de Liga Campionilor la handbal feminin

O echipa care se claseaza pe locul al doilea in campionatul României are dreptul sa se inscrie in Liga Campionilor. Desteptii de la Oltchim au crezut ca Dumnezeu si statul român va pompa bani in continuare la aceasta echipa si echipa a fost inscrisa degeaba in Liga Campionilor. Oltchim n-a mers mai departe, HCM Baia Mare s-a inscris si a venit dragutza de tragere la sorti, plus o grupa de calificare ca mama lui proces verbal in concediu de maternitate.
Turneul trebuie sa se joace in Olanda sau in Turcia, in functie de cine câstiga barajul. Se gaseste cartea câstigatoare de la conducere. Adica, se face un micut protest vizavi de alegere, la care „se baga” si Holstebro. Motivul: nu stim unde se joaca si atunci unde ne cumparam bilet de avion? Pentru Turcia sau pentru Olanda. Stim cu totii ca nu-i totuna, la bani vorbind, sa cumperi un bilet pentru astazi sau pentru o data care depaseste o luna calendaristica. Motivatia este reala si ramâne in picioare, astfel ca lumea e fericita. A doua pe lista este insa Baia Mare. Holstebro si Viborg sunt in zone apropiate si spun ca se sacrifica ele sa organizeze, iar ai mei le spun ca pot face un turneu amical, dar Liga se va juca in Baia Mare.
Vine si turneul din Baia Mare. Ne curg doua lacrimi. Trebuie sa jucam impotriva lui Viborg, echipa de Champions League, cu jucatoare fabuloase in lot. Ba se mai si intaresc danezii, sa nu pateasca la fel ca in 2012, când au facut fix zero puncte. Si o aduc pe Damnjanovic (Serbia), pe Mason (Brazilia), pe Flognman (Suedia - a si plecat intre timp). Si vin aici si primesc bataie completamente uluitor. La un gol diferenta, cu gol marcat in ultimele secunde de Meli Geiger. De atunci, Viborg n-a mai pierdut niciun meci. Si nici nu cred ca nu se gândesc in fiecare zi la HCM Baia Mare.
A venit meciul al doilea, cu piticutele de la Holstebro. Acestea nu s-au gândit nicio secunde ca vor juca impotriva noastre, ele pregatindu-se pentru Viborg. Si bine au facut, ca le-am scos din sala. Si uite asa, am ajuns in premiera in Liga, in grupe, printre cele mai bune 16 echipe din Europa. Daca excludem Coreea de Sud, care misca inca bine in handbal, putem vorbi relaxat de cele mai bune 16 echipe din lume.
Ce e Baia Mare pentru Liga Campionilor? Nimeni. Nu exista. Mai mult decât atât: este singura echipa dintre cele 16 care nu a câstigat niciodata titlul national. Ce spera lumea? Spera la o victorie acasa, poate chiar la doua. Mare lucru insa si o victorie.
HCM Baia Mare a câstigat doua meciuri la limita, a pierdut doua la limita si a pierdut doua la scor. Evolutie buna, pentru care merita felicitari. N-avem de construit statui, asta e clar. Dar putem aprecia momentele frumoase traite. Pentru ca ar trebui sa invatam sa vedem si partea plina a paharului. Baia Mare a fost in Liga Campionilor, printre staruri. Au venit in Polivalenta: Katrine Lunde, Ida Alstad, Heidi Loke, Rike Skov, Alexandra do Nascimento, Anita Görbicz, Katarina Bulatovic, Duda Amorim, Sandy Barbosa, Sonja Frey, Sanja Damnjanovic, Anja Althaus, Gorica Acimovic, Simona Spiridon, Chana Mason, Cleopatre Darleux, Isabelle Gulden, Sabine Pedersen. Prieteni, pe toate acestea le vom vedea, probabil, la Campionatul Mondial, in echipele lor nationale. Si cel mai important, le-am vazut pe fetele de la HCM Baia Mare.
Si ce mai zic eu, asa, de final:
Nu stiu daca o sa plece Paula Ungureanu sau nu, cert este ca nu avem nevoie de Maike Marz. Nici nu stiu cine a gasit-o pentru un transfer aici.
Alexandrina Barbosa va continua in Champions League si din vara se poate povesti cu ea pentru un transfer, dar nu stiu daca merita.
N-are ce cauta Radu Voina acum la HCM. Nici alt antrenor. Consider ca Buceschi trebuie sa ramâna la echipa. A obtinut mult pâna acum. Asa cum fetele nu au experienta la nivel inalt, asa nici el nu are. Acum insa stie cum sa gestioneze lucrurile intr-o eventuala alta calificare in grupe.
Sala din Baia Mare arata mai bine decât salile din Nordhausen (unde joaca Thüringer), Viena si Györ (stiu ca isi fac alta, cu fonduri europene, asa cum a fost facuta si cea de la Veszprem - românii n-au creier sa faca asa ceva, ca nu se poate shuti).
La meciul cu Viborg au fost 2080 de spectatori, la meciul cu Holstebro 2080, in grupe, la fiecare meci au fost 2080. Stim bine ca au fost mai multi la fiecare meci, pentru ca sala are doar scaune 2040. Si mai stiu ca la deplasarea de la Thuringer au fost cca 100 de români in sala, la Viena au fost minim 450, iar la Gyor alti 200. Pariez ca e vorba de cei mai multi spectatori la total.
Baia Mare a avut 6.240, Thuringer 6.008, Gyor 5.700 si Hypo 2.640. In plus, Baia Mare a umplut sala pe unde a fost. Ori asta este foarte frumos.

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Nu cred ca putem bate Gyor

Cu predicat, cu virgule, cu ghilimutze. Nu ai cum. Cum sa bati Gyor? Ai jucat duminica meci tare cu Thuringer, de la 18.00, apoi, vezi Doamne te-ai odihnit pâna joi, când ai bagat alt meci tare cu Brasov si vreo 400 de km in autocar. Apoi, ai mai bagat câteva sute de km (catre 7) sa joci cu Gyor. N-ai experienta, oboseala s-a acumulat, minunea ti-ai consumat-o cu Viborg si cam gata. Si-apoi, hai sa nu vorbim prostii. La Gyor joaca trei Dumnezei pe postul lor: Loke, Gorbicz si Lunde. Mai au si tancurile Bulatovic, Amorim sau Tervel. Nu le-a batut multa lume cu clasa pâna acum. Il mai au si pe mesterul Ambros, care se face inteles si in engleza mai bine decât o pot face multi antrenori in limba materna.
Nu, nu cred ca putem bate Gyor. Si nu cred ca Gyor se va compromite sa bage doar rezervele (desi, atentie, nici asta nu garanteaza ca putem face minim un egal). Eu zic ca meciul nostru se joaca duminica, de la ora 16.00, la Thuringer. Si ce-o sa fie vom vedea.
Sunt multumit, foarte multumit, ca fetele astea si antrenorii lor au ajuns aici, ca au facut patru puncte, ca nu s-au facut de bafta. Ajunge. Nu ridic statui, prieteni, nu-i cazul. Sunt doar multumit.

FOTO: Florin Puscas

joi, 14 noiembrie 2013

Am scapat de un analfabet... chiar daca a fost inlocuit de un smecher

Mitica de la Liga, Oracolul din Balcesti, individul care a aparut de un miliard de ori la televizor (si mai apare) sa ne dea lectii de fotbal, de management, de marketing, de baut vin cu mana stanga in buzunar, de stat 6 luni in puscarie si scapat fara nicio tinichea de coada, smecherul care a fost patron de ziar de sport, care a avut televiziuni, care are ce vrea domnia sa, mai putin niste binemeritati ani de puscarie, a fost mazilit astazi din fruntea Ligii Profesioniste. Deja imi curg lacrimi... mocofanul, analfabetul, va merge mai departe insa, veti vedea... Are si cu ce. Acum, primeste de la LPF renta viagera 10 salarii, adica fix 150.000 Euro. Nu-i curg lui deloc lacrimi. Precis va fi adus la club de vreun presedinte-patron, pe aproape aceiasi bani, ca el stie, face si desface. Asa se intampla in fotbalul asta de doi lei si romanesc pe deasupra. Cand fotbalul din tara asta este la pamant, un nemernic ia pensie compensatorie de 6 miliarde si ceva de lei. Pentru ce? Ca asa si-a facut el statutul sau acolitii lui.
Locul sau a fost luat de Gino Iorgulescu. Fost international, om caruia nu-i prea place sa stea la povesti cu presa (asta e chiar ceva senzational pentru public), dar care nu-i deloc asa de curat precum se crede. Ma rog, sunt putini oameni curati care sa fie undeva sus. Nici nu stiu daca e bine sa ma bucur de Gino. Dar ma bucur ca am scapat de Mitica... La brutarie, ba!

Mandrie de oltean... cu 30 de zambete

Duminica i-am spus anticipat. Stiam ca joi nu va fi acasa. Si chiar daca era tot nu aveam cum sa-i spun, ca n-avea meci acasa si nici eu nu puteam fi la Brasov. Si chiar daca eram...
Nu intotdeauna a fost blonda, doar olteanca a fost mereu:) Jucatoare a fost de mica, de cand a dus-o domnul Stelica la handbal. Bailesti, Craiova si Valcea. De-un gram de vreme Baia Mare.
Mi-a raspuns la fiecare intrebare. Si nu numai mie. Cu politete. A zambit cand era de zambit si si-a vazut de treaba cand a fost de facut treaba. Nu ma intereseaza ce n-am vazut eu. Si nici ce am vazut eu nu e obligatoriu sa intereseze vreodata pe altcineva:)
Cu ceva zile in urma vorbeam cu un prieten la telefon. Si-mi zice: “mai, o cunosc de cand era mica. Nu statea grozav cu banutii si n-avea mereu tenisi in picioare. Mai, stii ce mi-a placut la ea? Isi purta cu o mandrie incredibila si saracia aia. Se vede in ochii ei, e ceva”.
Omul e dator sa creasca. A crescut.
La Multi Ani si multa sananate, Ada Nechita!

marți, 12 noiembrie 2013

Sam’na, prunc!

O cioco, o cafea, un parc, o Dacia, o parcare, o alergare, doua poze, bruckner, roscat si scurt, fotbal, pa, pa... totul si mereu pe fuga... apoi un fluier, o minge Stabil alba de Liga Campionilor, telefon, Valcea, handbal, greu...
Eu zic 22, ea zice 21... Ea are dreptate, eu imi imbunatatesc aritmetica in viitor (promit). N-am pus nicio lume la cale, n-am vazut nici cum e inghetata cu lamaie de la Revoire, nu conteaza. Nu inseamna absolut deloc ca nu trebuie sa ma simt bine urandu-i La Multi Ani si multa sanatate, Madalinei Puscas!
PS: poza facuta cu cateva ore inainte de a pleca la Ramnicu Valcea:)

duminică, 10 noiembrie 2013

Lacrimi si sfinti (nu cei din Thuringia)

Al treilea meci de Champions League pe teren propriu pentru HCM Baia Mare. “Lacrimi si sfinti” este unul dintre volumele lui Cioran sau starea de spirit a multora in timpul meciului sau dupa el. N-am de ce sa ma ascund dupa deget, nici nu pot. Nu sunt nici carcotas si nici mai putin baimarean decat altii daca spun ca in prima repriza am jucat slab, iar in partea a doua, la fel ca mai in toate meciurile de pana acum, am aratat cu totul altceva. Si degeaba scria Peter pe tricourile nemtoaicelor. Peter si Nenad n-au jucat la ele.

Sunt prezentate echipele frumusel, avem primul atac si asteptam. Ce anume? Fata cu casti pe urechi e fix in fata mea si imi dau seama instant ca se asteapta semnalul de la televiziunile care difuzeaza meciul. Mi se spune ca mai sunt doua minute pana la ora 18.00. Asta e. Asteptam... La prezentare echipelor si tot ce tine de festivitate, toata lumea in picioare. Marturisesc, acest lucru se intampla doar la noi. Oamenii de dincolo merg la meci sa se simta bine, sa se distreze, nu sa stea 10 minute in picioare. Asta e, suntem noi mai plini de solemnitate si nu e neaparat un defect.
Ada Nechita, Eliza Buceschi sunt in tribuna. Aveam s-o vad si pe Ana Maria Tanasie imediat dupa meci la sala, desi banuiesc ca nu avea voie nici macar sa iasa din casa (miercuri a avut operatie de apendice). Imi pare rau pentru fiecare fata care sta in tribuna. La Thuringer sunt doar 14 jucatoare pe foaie, iar pivotul nationalei Germaniei, Anja Althaus este accidentata (n-a intrat). In schimb si-a revenit internationala germana Nadgornaja, care fusese accidentata in meciul tur. Multa lume buna in tribuna, multi oameni pe care nu i-am mai vazut de multa vreme. Cum spunea un cetatean din spatele meu: “sunt in tribuna si oameni care credeam ca au murit”. Din fercire, lumea e bine.

Incepe meciul. Noi avem atacul si primul turnover. Nemtoaicele deschid scorul prin Sonja Frey, din 7m. Avea sa fie singura aruncare de la 7m. Nu ne descurcam grozav in atac, mereu ajungem in pasiv si inscriem primul gol din 7m, prin Luci Marin, in min. 4. Oamenii sar imediat in picioare, iar Pirvut si Geiger inscriu pentru 3-1, singurele lor goluri din meci (8). Speram sa batem, dar speram si la un scor care sa merite sa mai facem calcule. In 45 de secunde ne revenim ca se face 3-3. Marin ia jocul pe cont propriu, Peter si Nenad il fac pe Herbert Muller sa rada acru, si conducem 5-3 si 6-4 (14). Marin rateaza apoi un 7m, ne taiem si se face 6-6 (18). Intampinam probleme incredibile pe interi, care nu pot arunca peste Mietzner, Snelder sau Luzumova. Sandy Barbosa alearga bine in preajma semicercului si ne incurca sistematic, iar variantele alese de Costica Buceschi nu dau roade. Scorul se mentine egal si se apropie finalul de repriza. Gabi Szucs inscrie si ea, dupa care Nadgornaja si Frey puncteaza pentru 10-11. In plus, Szucs este si eliminata doua minute.

Imi vine sa spun exact aceleasi lucruri pe care le-am spus in pauza si la Viena si la celelalte meciuri. HCM a jucat prost aproape in fiecare repriza din meciurile grupelor, dar a jucat mult mai bine in partea a doua. Din fericire, acelasi lucru s-a intamplat si acum. Avem om minus, dar nu misca in front Thuringer. Marin egaleaza la 11, oaspetele rateaza, apoi in atac aceeasi Marin o pune pe Barbosa pe contraatac si e 11-12 (34). Vine o perioada de joc excelenta, cu aparare foarte buna si cu Paula Ungureanu cuim scrie la cartea de glorie. Ne descurcam bine si in atac si se face 15-12 (40). Barbosa isi aminteste drumul spre poarta si puncteaza prima data dupa 10 minute de pauza: 15-13 (44). Se strange scorul la 16-14 (49), dupa care vine a doua perioada foarte buna. Buceschi muta cu Ghionea inter dreapta, Marin in centru, Dinis pe pivot, Puiu pe inter stanga si Andrada Maior Pasca in extrema stanga. Mutari castigatoare si HCM ajunge la 19-14 (54), dupa doua reusite ale Lucianei Marin si una a Andradei. Luciana merita toate felicitarile si putem spune ca este cel mai bun meci al ei de cand a venit la HCM. Lumea este in delir, se vad urme de palme pe plafonul Salii Polivalente... Stai, dragul tatii, nu te bucura, ca nu-i gata meciul. Engel ne ameninta cu un gol si nu-i bai, ca este de unde. Apoi, Nadgornaja bifeaza cu alte trei reusite, ceea ce inseamna ca-i mare bai: 19-18. Mai sunt 90 de secunde. Avem mingea, dar o pierdem, Jana Krase intrand in meci abia pe final. Thuringer ataca si am tremur ca piftia bine facuta. Renata Ghionea iese la interceptie, prinde balonul, alearga aia 20 de m pana la cealalta poarta intr-o eternitate (asa mi s-a parut), arunca in dreapta lui Krause si iar sunt pe tavan: 20-18 si mai sunt sub 45 de secunde. Nadgornaja arunca din nou si inscrie, iar noi mai avem un atac de 35 de secunde. Imi aduc aminte si de Marea Caraibelor, desi n-am vazut-i nicioadata... Faza curge, incercam chiar sa aruncam la poarta, avem 9m, ne straduim, aruncam, pierdem mingea, Krause arunca pe contraatac la Frey, aceasta alearga, dar e gata... poti da de sase ori la poarta, ca nu se pune. Victorie... A doua in Liga Campionilor.

S-a terminat meciul si lumea aplauda. Nu simt insa acelasi gram de entuziasm. Victoria cu Hupo a fost altfel cantarita. Poate si pentru ca era prima. Thuringer a fost considerata matracuca grupei, desi nu ar trebui sa fie deloc asa. Cand ai cinci fete dela nationala Germaniei, doua de la Olanda, doua de la Austria, una de la Spania, nu-i chiar atat de simplu. Plus ca si experienta de competitie este extrem de importanta. Se putea mai mult? Sigur ca se putea. Mult mai mult. La cum a mers toata treaba azi, la conditiile de joc, 4-6 goluri erau mai mult decat normale. Si altfel faceam acum calcule. Hypo are +8, Thuringer are 0, Baia Mare are -8 in meciurile directe dintre cele trei echipe care pot termina cu 4 puncte fiecare. Ori asta inseamna ca ne putem califica in trei moduri:
1. Baia Mare nu pierde la Gyor
2. Hypo nu pierde in ultima etapa la Thuringer
3. Thuringer bate la 18 goluri diferenta pe Hypo

Eu prefer sa ma bucur alaturi de fete, alaturi de staff, alaturi de cine are chef sa se bucure. Stiu ca am reusit doua victorii in Champions League, adica fix in cupa aia unde priveam anul trecut cu jind la TV, fara sa-mi imaginez o secunda ca am putea trece de Viborg. Si acum fac pariu ca din 10 meciuri cu Viborg pierdem 10. Acum. Atunci nu... dar ne-am consumat o minune. Si nu-i ca la mate cu vietile. Pot trece ani buni pana la urmatoarea minune.
Gabriella primeste papusa Gabi, Meli papusa blondy, Luci primeste papusa baietel, iar Eliza un elefantel roz. Ma bucur foarte tare. Mai ies la o poveste si vine un nenea neamtu' la mine. Am o bluza de training cu Romania (fotbal) si omul o vrea neaparat. Imi ofera si 50 de Euro pe ea. Mno, era buna afacere, dar am primit-o si nu-i corect sa vand ceea ce am primit. Hahaha, am fost neamt...

luni, 4 noiembrie 2013

Lacrima...

Ai plans, m-am topit. Ai lacrimat, am curs. Te-am simtit emotionata, m-am dus... sa plang in alta parte. E jale in sentimente, te cauti la cap si vezi ca-ti iese bine.
Ma duc in camera, o iau in brate, ii sarut mana, ea ma ridica si ma pupa pe obraz. Sunt incarcat pozitiv, enorm de incarcat... Zic multumesc si fug afara sa-mi vantur lacrimile de fericire.
Apoi, iar ma bucur, iar sunt incarcat... Stau acolo si cand ajunge langa mine, o pup pe obraz, ma uit la ea si vad iar lacrimi... de bucurie... si-i spun, du-te repede si te spala, ca ma omori. Sunt dulci lacrimile de bucurie. Le simti cum trebuie. Suflet cu ulei de masline, fara colesterol, fara impertinente, fara mojicie.
Vine si ziua fara bucurie, fara incarcare pozitiva, cu nervi temperati, cu norisori, cu parc mare de tot. De distractii... Si iar apare, si iar sta cu lacrima la coltul ochiului. De necaz, ba, de necaz ca n-a iesit cum trebuie.
Si iar termin cu “lucrarea” prietenului Alec: “Parerea mea este ca profesionistii plang doar ca sa-si spele fata plina de sudoarea muncii”.

duminică, 3 noiembrie 2013

Cata Viena am vazut si cata Viena am plans

Am ajuns acasa fix la ora 21.00, in dragutica zi de duminica. Mi-am desavarsit placerile stomacului, am folosit apa si sapun, sa nu zica occidentalii ca suntem jegosi si ma pun pe scris. Nu stiu ce si cat, voi vedea.
Vineri, la 10.25 am plecat din Baia Mare cu sperante. In general sunt optimist, dar de data asta n-am fost in general, am fost cel mult in locotenent. Si am luat-o incetisor spre Viena, pe superbele valsuri ale celor de la 3 Sud Est, Voltaj, N&D si nu mai stiu. Trecerea la ora in minus ne aduce si schimbarea de recital, niscaiva muzica populara, dupa care se trece la filme. N-am stat in vama decat sa vada domnii ca nu am parul lung nici pe buletin si nici in realitate. Dupa legendara Mateszalka, ne-am urcat pe ceea ce ne dorim si noi de mii de ani si vom avea peste mii de ani, adica o autostrada cum scrie la carte, fara garduri furate, cu legaturi precise, cu zeci de podete si poduri, si, important, mai lunga de 5-42 km. Am si luat masa la un stabiliment din Ungaria, dupa care am lasat si Nickersdorf-ul si Hegyeshalom-ul de granita la o parte, gandindu-ma la cunostintele mele care “fugeau in strainatate” cu ani in urma. Si eu am fugit in strainatate si am martori, sigur, cateva zeci de metri.
Ajungem finalmente la hotel, dupa 8 ore batute pe muchie. E clar, dragilor, vorba ramane vorba: decat sa merg pana in Bucuresti, mai bine merg in Viena. Am stat la Hotelul Pyramide Event Vosendorf, undeva in sudul Vienei, la 17 km de centru, dupa cum aveam sa aflu. Fetele au fost la Ramada, peste pod, la vreo 10 minute de mers pe jos si un Supermakert (enorm). Adica zeci de ore distanta:)
Am ajuns la hotel si unii oameni cunosteau deja alti oameni: fain de tot. Poulsen si Mortensen sunt doi danezi care s-au sacrificat sa stea fix in acelasi hotel cu noi, iar apoi, in aceeasi sala, cu fluierul in gura. Si mai apoi, tot cu noi. Au venit cu o masina cu numar de Bacau (a dnei Simona Spiridon, jucatoare la Hypo) si au plecat cu ea la sala. Am fost mirat, dar mirarea a disparut dupa ce am aflat. Sincer, mie nu mi-au placut cum au fluierat: cel inalt a fost OK (inclusiv cat am povestit eu cu el), alalalt a fost cutra, plin de smecherii.
Seara iesim la masa la Phoenix 7. Adicatelea un restaurant chinezesc, de adevaratelea, cu personal chinez, cu mancarea chineazeasca. Aveau si Tsingtao, bere chinezeasca, dar am das pas acestei optiuni. Am mancat orice, habar n-am ce cu mici exceptii si m-am asigurat ca prietenii si colegii mei vor sti ce sa spuna celor de la salvare daca va fi cazul. Somnuc, ca-s obosit...
Sambata dimineata oamenii se impart. Unii merg in centru, altii merg la shopping, eu merg sa lacrimez in market-ul vietii. Unul imens, cu jde magazine. Primul in care am intrat a fost unul cu articole sportive. Cel putin o ora am zacut acolo... Am cumparat un singur tricou si am lacrimat pe fiecare raft in parte. M-as putea duce in fiecare zi acolo: astazi nu mi-as permite sa cumpar de la adidasi, maine nu mi-as permite sa cumpar de la sporturi de iarna, poimaine n-as putea cumpara de la treninguri. Nici o caciula Eistror nu tare merge, ca e de la 40 de Euro in sus. Macar ma simt mandru ca am Hummel in picioare si aia n-au deloc in magazinul lor.
Ne plimbam prin magazin si ne intalnim cu cateva fete. Mai povestim cate ceva, dar le lasam in pace. Au meci si abia au timp sa se relaxeze. Una singura nici nu ne saluta si ne irita usor. Treaba ei. Merita insa sa zic un lucru: conducerea clubului a facut tot ce trebuie pentru un rezultat bun: fetele au ajuns in Viena joi seara, au avut cazare buna, sala de sport este la 10 minute de hotel (cu autocarul).
Ajungem la sala cu 35-40 de minute inainte de meci. Facem jonctiunea cu alti baimareni veniti cu autocarele. Deja stim ca vom fi mai multi decat ei. Galagiosi sigur vom fi. Intram in sala, unde de doi bani. Sa ai palmaresul si prestanta celor de la Hypo si sa joci in sala de scoala generala... Sala are 1.200 de spectatori, zic ei. S-au vandut insa 1.020 bilete. Clar, am fost si numeric peste ei, deoarece au venit si mai multi romani care locuiesc in Austria. Printre ei si fostul meu coleg de la Glasul, Florin Lolos, impreuna cu sotia lui. Si s-a consumat omul, nu gluma.
Incepe meciul. Ele rateaza, noi ratam, apoi ne dau 2 goluri. Un mascarici de langa noi, la vreo 1.65 incepe sa danseze cu fundul spre noi, dar nu-l baga nimeni in seama. Nici macar ai lui. Mai apoi aveam sa vad ca nici macar nu avea loc acolo. Revenim in joc, egalam, dupa care jucam prost. Mii de ratari, nervi gramada.. La meci este si fosta glorie a Minaurului, Maricel Voinea, impreuna cu sotia lui, invitati de primar. Danut Coarda are o tampenie care face zgomot in mana, dar buct, o parte din ea se desprinde si merge direct in capul unui invitat al primarului. Cateva minute a stat cu o sticla de apa rece in zona atentantului. Oamenii fac galagie, arata cine e seful cu adevarat in tribune, pacat ca fetele nu fac acelasi lucru in teren. E pauza si mai ca nu ne dam unul altuia palme. Sase goluri distanta... Mitza si Romi sunt nervosi, Eci se duce sa-si ia ceva (banuiesc o bere), eu vorbesc cu oricine, Liviu e varza de draci, toti au draci in ei. Catalin vine dupa pauza si ne spune ca treaba va merge mai bine, ca a avut loc o sapuneala la pauza.
Incepe partea a doua si jucam infinit mai bine. E 20-19 si toata lumea traieste la cote maxime. Nimeni nu poate da gol, nici din 7m, nici altfel. Din pacate, HCM rateaza una dupa alta. Nu conteaza, chiar nu conteaza cine arunca. Hypo se desprinde si castiga. La ultimele goluri, austriecii sar in picioare si zbiara ca noi, semn ca sunt si si surescitati. Mascarila ala de 1.65 incearca sa se mai bage in seama. Unul se ridica in picioare si ne arata un semn al civilizatiei la care el n-a ajuns. Ce mai conteaza, dupa ce am luzarit-o pe teren.
Mai stam putin dupa meci si autocarul ne duce in Prater, celebrul parc vienez. N-am fost in zona distractiei, am fost acolo doar la masa. Imediat dupa noi au venit si fetele. Toata lumea din local s-a ridicat in picioare si le-a aplaudat. Eu nu pot aplauda infrangerile, ma scuzati. Vorbesc cu un coleg din presa si ii spun ca acum trebuie sa iesim noi si sa revenim sa ne aplaude si ele pe noi.
Se mananca bine si mai iesim la o poveste. Unele fete nu-si explica ce a mers prost, si stiu foarte bine ca se putea mai mult. Unele completeaza povestea si cu niste lacrimi. Asta este, dragelor, muncim mai mult, ne concentram mai mult si treaba va iesi cum veti dori. Oricum, stima mea pentru ce s-a facut pana acum. Chiar daca nu aplaud infrangerile.
Plecam spre hotel si muzica populara nedorita de nimeni este in carti. Incep glumele, una mai de autobaza ca alta, dar se rade. Cred ca si de oboseala. Unii mai raman in hol la o poveste, altii merg sa doarma, ca e trecut de ora 2.00.
Mergem la culcare si vine mareata ora de plecat catre casa. Nu tare ma incanta, dar casa mea nu e sigur acolo. Mergem bine, speram sa ajungem uite acasa, dar apare prima ghidusie. Musai sa trecem prin Budapesta, ca nu stiu ce lucrari sunt. Mie imi convine, chiar daca pierdem minim 30 de minute. Nu ma grabesc. Iesim din Budapeste si un batran incearca autocarul nostru din spate si-si face varza masina. Oprim si iar pierdem 45 de minute. Politie, mos corect, care recunoaste ca vorbea la telefon si n-a fost atent.
Mama intra in fibrilatii ca nu-s acasa si baga un telefon. Ma speriu si eu, ca nu se prea intampla chestia asta, dar rezolvam cazul si linistim inclusiv mata din dotare.
Sincer, am obosit. Ma culc... Nici umor nu cred ca am acum.

miercuri, 30 octombrie 2013

17 sutimi de secunda de eroism pe terenul de rugby...

Cu multi ani in urma am practicat si eu putin sportul acesta dragut numit rugby. N-am fost eu grozav si nici cine stie ce fizic n-am avut, nu degeaba imi si spuneau oamenii Flamingo. Am avut si legitimatie, pentru care am platit ceva bani si mai stiu ca impreuna cu legitimatia a venit si un regulament al jocului de rugby. Mai stiu ca antrenorii nu s-au stresat deloc sa ma bage in teren, dar nici nu comentez prea mult acest lucru. In schimb, s-a jucat bine de tot pe legitimatia mea. Si mai stiu ca baietii cu care ma antrenam eu au fost in final vicecampioni nationali.

Miercuri dupa amiaza, de la ora 16.00, am ajuns din nou pe terenul de rugby, imbracat corespunzator si incaltat completamente necorespunzator. Stau si ma uit cu cine joaca presa din Maramures: Mike Wiringi, Philly Falamoe, Johannes van Heerden, Stephen Hihetah, Sean Morrell, Mihai Dico, Ionut Botezatu, Alex Oancea, Gabi Oprea, Stefan Ciuntu, Mihai Rosca, Marius Pocris. Au fost si antrenorii Eugen Apjok si Vasile Lucaci, ultimul indeplinind perfect rolul unui arbitru de mare calibru: ajutor pana in panzele albe pentru gazetari. Neintamplator, a fost in zona si Calin Matei, presedintele clubuluji CSM Stiinta, a mai fost si directorul CSM, Ovidiu Sorin Andrei, a venit si vicele de la judet, Gabi Zetea, a fost si prietenul meu Andrei si masorul Petrica Holovacs si habar n-am cine.

Noi am ales sa jucam pe tot terenul, ratiunea altora ne-a convins ca e bine si pe latime, intre 22 si linia de 40. Sigur ca 18 metri par putini. Si la handbal, intre cele doua semicercuri sunt 28 de metri si zice lumea ca-i nimic, pana ce-si pune piciorusele la treaba si vede ca da cu semnatura la ambulanta dupa doua replieri si un contraatac (si acelea nereusite).
Am mai ales sa jucam toti 17 in acelasi timp, pentru ca, nu-i asa, trebuia sa egalizam sansele. Ei au fost 7 si noi am fost numai singuri, fiecare in parte. Prieteni, nu va bateti capul ca n-a murit nimeni, s-a jucat rugby tag, numai ca baietii astia de la rugby chiar au talent la subtilizat tag-uri, in timp ce noi ne-am emotionat profund, mai ales fetele. Tag-urile alea n-au fost puse unde trebuie, e clar. Jenna Wasson a jucat la noi si n-a avut nicio emotie. Mno, ea e obisnuita cu fizic de rugbyst, ca doar de aia e prietena lui Mike Wiringi.
Cat despre scor, am primit mesaj instant de la Tania, cea care a organizat din partea noastra “:)))))))))) apoi musai tre sa scrii, vezi sa treci scorul corect, 10-10!!!!”

La un moment dat eram in atac (aproape mereu eram noi in atac), am pus presiune maxima pe CSM Stiinta, a circulat balonul nu omul (ca omul nu mai putea circula), ne-am dorit mai mult victoria, din astea, balarii, Danut Coarda a marcat superb. Apoi, mi-am trait si eu cele 17 sutimi de secunde de glorie. Eram la 1-2 m de terenul de tinta, aveam mingea in brate, bratele legate bine de umeri si braul bine pus la spate, ca ma durea. M-am gandit intr-o fractiune de secunda ca ar fi minunat daca as plonja realmente in terenul de tinta, ca n-au cum sa-mi ia tag-ul asa. Si nici nu mi l-au luat. Nu cred ca banuiau ca voi face asta si nici nu aveau de ce, pentru ca nici eu nu eram foarte convins.
Repriza a doua s-a jucat mixt, adica echipele amestecate. Io m-am retras cu experimentatii la povesti, dorind sa-mi prelungesc durata de trai relaxat, dar m-am distrat foarte bine, asta e clar.
A urmat si repriza a treia, la Rustic, unde s-a facut ad-hoc si o conferinta de presa. S-a bagat la intreprindere un paharuc de horinca, o bere, un ciolan cu fasole si niste zacusca de toti banii. Am mai primit si un fanion de la echipa de rugby (frumos). Se multumeste, CSM Stiinta Baia Mare. Cu asta nu ati facut nimic altceva decat sa va apropiati si mai mult de ziaristi si, implicit, de oameni.

marți, 29 octombrie 2013

Sanatate, Fucsia Kid!

Cat de copil poti fi sa vrei un mesaj de la Ivano Balic de ziua ta? Atat cat esti, nu mai mult. Nu-i nimic rau in asta, dimpotriva. Nu cunosc Milo-starul, nu i-am mangaiat parul pana acum, nu i-am recitat din Bacovia ca nu ploua placid pe-aici (dar stiu ca-i place ploaia), nu i-am inchis televizorul cu Dinamozauri care se tot pregatesc de Liga Campionilor, n-am dat din cap impreuna pe Nothing Else Matter, n-am vandut diode CR7 in piata la Barcelona, n-am urlat tughedar la vreun meci al 55-ului de Geiger, n-am purtat acelasi tricou cu patrul lui Gerrard si Liverpool, nu fusei nicaieri unde puteam zice ceva.
Dar stiu foarte bine ca poti respecta si un om pe care nu l-ai vazut niciodata. Si mai pot sti ca mustesc de placere sa vorbesc de handbal cu “mneaei”, ca-mi place ca-i zice Zuzi, si ca o pupa pe Dia, ca pune poze cu pupici de la Milo cel mare, ca e matusa scumpicului de Dami... ahahaha, multe sunt, uite... La Multi Ani, Fucsia Kid ori Cat cum imi place mai nou!

Rugby-tag cu CSM Stiinta - pe viata si pe distractie

Cum sa nu vrei sa mergi sa joci cu ei? Mai ales ca vremea se anunta frumoasa pentru miercuri. O sa joace presa (unii oameni din presa din Baia Mare - sincer, eu i-am chemat pe toti colegii mei sa vina sa joace, cei cu care m-am intalnit) cu reprezentanti ai vicecampioanei Romaniei, CSM Stiinta Baia Mare.
Din echipa „zimbrilor” vor face parte Sean Morrell, Johann van Heerden, Mike Wiringi, Philip Falamoe, Stephen Hihetah, Ionut Niacsu, Mihai Rosca, Stefan Ciuntu, Ionut Botezatu, George Oprea, Constantin Ene si Mihai Dico. Cel putin asa ni s-a spus in comunicat.
N-are de ce sa ne fie frica, pentru ca rugby-tag este non contact. Daca se juca rugby, pe bune, atunci chiar nu puteai merge cu zambetul pe buze mai departe de salutul publicului. Ba mai cred ca la un meci de rugby pe bune, n-as gasi din presa mai mult de cinci oameni dispusi sa joaca doua faze. Primele doua faze.
Teoretic, la tag, se joaca cu panglica, iar cand aia se atinge, lasi mingea jos... sau pasezi. Simplu ca buna ziua. Toata treaba este sa ai niscaiva viteza, niste schimbari de directie rezonabile si ceva rezistenta fizica. Se joaca doua reprize de 15 minute, ori asta inseamna ca va trebui sa ne distram pe un teren de 100 m. Si asta mai inseamna ca n-ar strica sa trecem si noi macar o data de jumatatea terenului.
Sincer, eu merg sa ma distrez la meciul asta. Si chiar daca ma doare spatele ma duc sa joc. Imi iau si brau, am si aparatoare de rugby (nu de tibie, fotbalistule), cu tricou pentru umeri si gat). Si mai stiu foarte bine ca si daca jucam rugby tag pe teren handbal, cu fileu de volei la centru, minge de tenis de camp, patru bazine de polo la fiecare margine si punctul se pune daca trece mingea prin cos, tot CSM Stiinta va castiga. Hai PRESA! Presa scrisa cu mana, vorbita cu gura si auzita cu SRI-ul!