Duminica, liber... fain... am calculat: 20 de ani, 52 de duminici pe an, ies mai bine de 1000 de duminici. Cam 30 din astea 1000 nu am fost la munca, desi cred ca exagerez putin cu zilele libere. Nu asta-i problema. Idea e ca am fost liber.
Am dormit brici, gratie minunatiei ude care a inceput pe la 9 seara. Si uite asa, m-am sacrificat si-am dormit linistit visand cel mai mic si neinsemnat fiord norvegian. M-am trezit destul de repede, daca tot mi-am ales visul scurt si m-am pregatit pentru Champions League. Ba nu, Dinamo se pregateste pentru Champions League.
Ma uita la bitza si vad ca are probleme la roata din fata. Oare de ce? Am schimbat cauciucuri (am pus schwabel), am dat si o caruta de bani si teoretic macar trebuia sa fie totul ok. N-a fost. Am umflat roata si mi-am scos bitza la treaba. Ma uit la roata, se vede bine. Gata, hotarasc sa merg la Mogosa. Sunt foarte hotarat si de la piata o iau in partea dreapta, spre Coas. Sigur ca nu-i acelasi drum, doar v-am spus ca am fost foarte hotarat. Am luat incetisor, fiind convins ca ma voi razgandi rapid si ma voi intoarce acasa repejor.
Pauza: acum e la TV Stefan Banica jr. Ma enerveaza asta de mor, chiar mai mult decat Tudor Chirila. De fapt, Chirila nu ma enerveaza deloc, nu-mi place ce canta. Asa ca, sa vina Loredana cu Velea si cu piesa lor de cacat, cu Mamaia.
Iar mi-a venit cheful de scris, e Nelly Furtado cu Say it right... si nu-i cu Pacha man sau cu Carbon sau Cabron sau cum CO2-ul florilor il cheama.
Te duci linistit catre Coas. Nu-i mult, vreo 17 km. Plat. Te opresti sa-ti fluturi sprincenele pe la “la Nuci” si la Moara Veche, dupa care iti vezi de drum. Usor plictisitor, mai ales cand esti singur. Insa te duci mai tare, ca n-ai cu cine schimba timbre sau abtibilduri cu fotbalisti pe drum. Si ajungi la Coas, la izvor. Apa rece si buna, trei prunci care merg la pescuit, un baciuc pe bitza care saluta respectuos.
Hahaha... acum e Chirila la TV... nu-i bai ca si eu am trecut pe baschet.
Ma ridic pentru km de venit acasa. Ma uit la roata, da semne vizibile de slabiciune. Hoho, n-am chef sa imping 17 km. Urc rapid si ma misc la fel de rapid. Ajung in Sacalaseni si am nevoie de aer in roata. Pompa? Hahaha... mi-oi cumpara una. Intreb un nene intr-o curte si omul vine instant cu o pompa la care nu stiu ce bila ii lipsea, bun motiv sa-mi spuna ca se ocupa el de umflat. Imi curge o lacrima de ciuda, ii zic multam si hai repejor acasuca. Bag materiale serioase, respir ca dupa un concert, dar n-am de ales. Ajuns fix la curba din Catalina, care duce la Kolto si fac spectacol... aproape de tranta carierei, ca mi s-a spart camera de tot. E mult mai nasol sa faci pana pe fata...
Il sun pe Felix, omul meu doarme... o iau incet spre casa. nu-i momentul sa fug cu bitza in spate. E suficient de cald si transpir ca Zidane. Ca Zinedine Zidane, da, fotbalistul ce s-a retras. Magrebianul... Macar atat sa avem si noi in comun. Sau poate ca asculta si el Morcheeba, ca si mine acum. La jumatatea dealului si sfertul fortelor (puteam mult mai mult, dar imi era deja lene) l-am sunat din nou pe Felix. Omul a venit dupa mine cu masina si lucrurile s-au schimbat in bine... Am ajuns acasa urgent, mi-am bagat stricata in beci si am mers sa executam o baita tocmai la Moara Veche, locul cercetat anterior... Cred ca era foarte bine acolo daca ar fi fost cu 50% mai putini cetateni (a se observa ca am folosit masculinul).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu