Trait-ai Hypo? Nu... Trait-am HCM!

Musai niste pregatiri... N-am ce face. Me trezesc dimineata si ma doare gatul de parca as fi baut apa plata Carpatina ieri seara pe la ora 21.00. Mi-am luam mergatori Hummel, dar n-am putut sa-i incalt, ca put de parca mi-ar fi turnat cineva plastic in nas. I-am spalat (oare de ce trebuia, mai, hummelshop?) si nu s-au uscat la timp. Din fericire mai am si alti mergatori, asa ca am avut cu ce merge la meci.

Totusi: mai poti sa te uiti la Ana daca nu-i duci jucarioara promisa? Mai poti da ochi cu Miha da nu-si primeste ursul de plus? Dar daca Zuzi nu are caciulita roz? Sau Andrada Snickersul promis? Trebuie sa te pregatesti, tati, nu te duci la meci cu mana in jeb. Iti incarci telefonul ca-i de facut si poza, iti pui doua pixuri sa nu ramai in pana prostului cu pasta, te cauti la vocabular sa vezi daca e in regula, ba chiar te gandesti sa pui un blug pe tine, sa nu mergi chiar cu cel mai bun treining din casa ca mai ai si nunti importante in viitor. Imi iau si tricoul alb cu HCM si cu inimile Baii Mari, pe care l-am si facut cadou mamei intre timp.

Vorbesc cu Felix si ma duc spre sala, apoi ne intalnim si cu Adi. Le spun ca sunt fericit daca batem si la o jumatate de gol diferenta. Vorbesc la telefon cu Mada, semn ca si Valcea tine cu HCM la meciul asta. Ajuns la sala. Nu mai este standul cu mici, bere si suc. Vad niste oameni imbracati in haine populare maramuresene si cu blugi. Nu conteaza. Ma intelanesc cu niste prieteni, mai schimbam doua vorbe si asta este. Urc in sala si stiu ca nu joaca Miha, Andra si Eliza, ultima avand si o ghetuta de gips. Nu mai este atata lume ca si la meciul cu Gyor. Nici suporteri ai oaspetilor nu prea vad, dar apar niste fatuce in verde la un moment dat. HCM este deja pe courts...

La statia de amplificare merge pana la saturatie acel imn al HCM-ului... exagerat de multe ori... apoi, completamente neinspirat, din punctul meu de vedere, Noi suntem romani. Mi se pare ca vorbim de regie, ori oamenii s-au saturat de regii. Lasa-l pe fiecare sa urle ce-i umbla prin marmida, sa se manifeste. Nu-l pune sa aplaude si sa rosteasca ce vrei tu. Mai bine auzeam “Maramures plai cu flori”. In hol, fulare cu HCM - Gyor (30 lei - serios?). La masa presei, 10 oameni care lucreaza, restul fara nicio treaba - si la organizare suntem in premiera in Champions League, deci se iarta.

Nu am intrat deloc bine in atmmosfera. Toata lumea se ridica in picioare si sta o clepsidra intreaga. Nimeni, la niciun meci, nu s-a ridicat in picioare (nici in Germania, nici ce am vazut la TV - dar aia sunt mai relaxati). Am mare respect fata de EHF, asta e clar. Joci in Champions league, trebuie sa-ti vinzi orasul sa le platesti toate... vor suprafata pe care nu se mai joaca nimic, pe care trebuie sa platesti de-ti sar ochii, inscrierea e o gramada de bani, deplasarile asisderea. Dar nu conteaza, important e ca nu-ti dau niciun ban ei, ba iti mai iau si din drepturile de televizare. EHF vrea sa imite UEFA, dar sunt departe de tot.

Incepe meciul, dragilor... Sincer, nu sunt in atmosfera, dar ma baga instant blondele rusoaice, care fluiera tampenii inca din start. In 10 minute deja au 1.000 de fluierasi in tribune. Apoi iar stau si ma gandesc ca sediul EHF nu e la Faurei, ci la Viena si chiar le strig Hotii enervantilor de braziliano-austrieci. Incep sa ma consum si ma ganxdesc ca n-ar strica sa consum chiar vreo 10 kile din mine (scap o saptamana de alergare:))

Apararea merge bine, pozitionalul si faza a doua, imi omoara imaginatia cu stereotipuri. Da-ti la poarta, n-o lasati doar pe Meli... Jucati extremele. Hai, mai atent... Uff, scapam mingi usoare, fortari, blondele tusesc in fluier, oaspetele inscriu. Sunt patru goluri la pauza si mor. Nu-mi vine sa cred. Oamenii sunt convinsi ca le putem bate. Sigur ca le putem bate. Au experienta, dar nu-s mai bune ca ale noastre. Eu zic ca daca avem curaj le batem si la Viena. Cu toata Copacabana lor, ca nu se joaca pe nisip.

Vine repriza a doua. Sunt insa destul de linistit. Nu pentru ca as fi sigur ca batem, nici vorba. Dimpotriva. Abia pe la jumatatea reprizei ii spun lui Dan ca batem la un gol diferenta. Cand am reinceput sa sper. Zuzi da gol si sala e in aer. Nu ma mai intereseaza nici blondele din Rusia si nici nu ma intereseaza daca si-au imbunatatit sau nu tezaurul. Absolut deloc. Unii au insa treaba cu doamnele.

Vad multa bucurie in teren. Imi desfac instant rucsacul si rade lumea de mine ca ma vede cu ursuletul. Nu stiu insa nimic. Mai am si-o caciulita si un dinozaur scumpic si mov. Fetele saluta oamenii si trec si pe la noi. Lumea si ele se bucura nespus. Se bate cuba, poate se bate si trinidad tobago sau jamaica:)) Ana primeste micul dino mov, iar Zuzi merge acasa cu caciula roz. Imi iau ursul in brate, cobor, ma duc la Miha. Urs a vrut, urs are. Sunt foarte fericit si o strang in brate pe Meli. In ultimele zile si-a luat picioare-n cur de la unii, la fel ca si alte fete. Eu respect jucatoarea de handbal Melinda Geiger... in rest nu ma intereseaza ce face... Iar Meli le raspunde celor din zona cu niste lacrimi. Ma rupe faza asta si schitez o schitza, ce dracu’ sa fac? Meli se duce la cabine, dau mana cu toata lumea. Vine si Renata, si ea hiperhappy. Dupa meciul cu Gyor a plans, acum este luminoasa. Vine si Ada, dupa un catralion de autografe si poze. Bate si dreapta si stanga... Ii spun ca va primi si ea un cadou, o jucarioara, ceva, ca-i vine randul, la care ce-mi spune: ca se bucura ca ne poate oferi ea bucurie noua. Si-un dulap plin de zambete...

Imi place mult cand fetele sunt nemultumite ca nu joaca. Sincer. Vad dorinta de a intra in teren, de a pune umarul la tot. Chiar daca nu intra, ele stiu ca pun presiune pe titulare, ca pot creste langa ele si chiar mai bine decat ele. Le intereseaza, asta e bine. Si vor ajunge sa joaca ani buni, si alte fatuce vor avea aceeasi problema cu ele... Asa-i, dragelor, se intoarce roata. Mereu... Chiar si cu cheia. Dupa meci vorbesc cu Fucsia Kid, adicatelea fusei la Kate in telefon. Mai trebuie sa spun ca radia si pupa Aneta si Diana?

PS: Poza este furata de pe facebook, de pe contul Ghionea Valentin Si Renata. Mi-am permis sa nu pun watermark, ca si cum mi-ar apartine mie.