Daca-mi place Minaur

Nu. Nu-mi place. Nu-mi place cum joaca, nu-mi place unde este in clasament, nu-mi place modul in care cei de acolo (nu) comunica cu presa, nu-mi plac chestiile preferentiale, nu-mi place nici macar noul site, care nu ofera aproape nicio informatie utila pentru presa (texte, imagini - faptul ca se pune watermark le face inutilizabile) - poti folosi tot ce scriu mai jos, Paul (nu am treaba cu tine). Nu pot suporta foarte mult sa vad ca echipa mea, cea cu care am crescut, nu se mai ridica la niciun nivel. Ca se bate sa scape de la retrogradare. Ca se zbate. Si ca va avea noroc anul asta, ca exista Suceava si CSM Bucuresti (dar nu trebuie sa se bazeze neaparat pe asta). Si atunci ce faci? Tragi perdeaua si te uiti in trecut. Si ce vezi acolo?

Echipa din 1984/1985 (în foto)
Rândul de sus, de la stânga la dreapta: Lascar Pana (antrenor principal), Gheorghe Covaciu, Mihai Mironiuc, Nicolae Nesovici, Mircea Petran, Olimpiu Flangea, Alexandru Stamate, Doru Porumb, Petre Avramescu (antrenor secund), dr. Coriolan Pop (medicul echipei). Rândul de jos: Sorin Radulescu, Maricel Voinea, Iosif Boros, Ioan Marta, Iosif Oros, Nicolae Voinea.

Echipa din 1987/1988
Mircea Petran, Nicolae Nesovici, Danut Ionescu, Gheorghe Andronic, Sorin Radulescu, Gheorghe Covaciu, Maricel Voinea, Dorel Iacob, Attila Halmagyi, Liviu Pavel, Gabriel Cosma, Costel Coman, Doru Porumb, Ioan Marta, Alexandru Stamate, Adi Popovici, Sorin Cuc, Dumitru Cojocar.

Va mai amintiti cine a promovat?
Albu, Negovan - Rotaru, Palko, Pantiru, Kiss, Avramescu, Razor, Sângeorzan, Ignatescu, Maries, Pircsi.

Desi a fost aproape de fiecare data in partea de sus a clasamentului, echipa noastra a reusit sa câstige titlul national pentru prima oara in sezonul 1997/1998, dublându-l apoi in 1998/1999.
Au jucat atunci pentru Minaur: Vasile Viman (directorul executiv de acum), Valentin Ciorâta, Daniel Apostu, Dragos Lazar - Ciprian Alesu, Iuliu Varady, Zenoviu Cristian, Ciprian Sacaleanu, Alin Morar, Cezar Danciu, Narcis Câtu (antrenor la CNOE de la Sighisoara), Marius Kovacs, Adi Popovici (antrenor secund acum), Petru Pop, Eremia Pârâianu, Ovidiu Mihaila (antrenorul Stelei), Cristian Tical, Cristian Telehuz, Bogdan Cosma, Calin Lung, Iulian Alexandru, Silviu Surducan.

Antrenori
In decursul anilor, Minaur n-a avut foarte multi antrenori. Nici nu era nevoie atâta vreme cât existau rezultate. Si, sa fim sinceri, aproape niciodata nu am auzit sa se strige în Polivalenta baimareana “demisia” vreunui antrenor de la HC Minaur.
Asadar, i-am avut pe: Ioan Tegen, Lascar Pana, Petre Avramescu, Constantin Pantîru, Liviu Paraschiv, Ioan Gerhardt, Aihan Omer, Ioan Palko, Vlad Caba, Ioan Marta, Nicolae Nesovici, Nicolae Tegzes, Ioan Chircu.
Oficiali in decursul timpului: Valer Gabrian, Nicolae Dicu, Ion Ionescu, Vasile Treitl, Viorel Maier, Ion Ghica, Lascar Pana, Aurelian Brâncus, Alexandru Konnerth, Andrei Balan, Mitica Vraciu, Cristian Anghel, Iosif Oros, Liviu Bala, Leontin Pop, Bogdan Radu Mare.

Politica uitatului la politica

Nu am sa inteleg niciodata de ce persoanele in varsta adora sa se uite la toti ciuriburistii de politicieni care nu au nimic de spus, care se spurca la televizor, care mint de ingheata si Mirinda in ghete. Sigur trebuie sa fii usor tampit sa-ti torni Mirinda in ghete. La orice ora din zi si din noapte stau si-si mananca marmelada, isi beau paharucul de horinca sau petul de bere si rumega ce spun indivizii, adeseori fara sa intelea nimic. Iar in cealalta zi isi ucid pruncii sau nepotii cu “ne taie din pensie” sau “ne-o mareste”, desi n-a fost vorba nici o secunda de asta.

La ce dracu sa te uiti la ei? Nu inteleg de ce prefera un om de 65-70 de ani, spre exemplu, care habar n-are cat mai are de trait, sa se uite la politica, de unde nu invata nimic, nu se distreaza absolut deloc ci, in cel mai bun caz, se panicheaza vizavi de o tampenie pe care o zice omul din TV. Mai apoi, se va uita la TV, la alti 40 de terchea-berchea, sa vada cum il fac prost pe prostul care fusese cu o seara inainte sa-l informeze gresit ceva.

Si mai au o preferinta incredibila sa se uite la stirile cu topoare in cap, alcool baut din nuci de cocos albastre, la toate stirile cu morti, la toate jegurile de emisiuni in care futevant il spurca si-l face troaca de porci pe sugebine, in care nu stiu ce drogat lacrimeaza ca s-a mutat politia in casa lui si-l verifica daca banii din cantare au miros de flegma de lipit de frunte, in care mama isi cauta nora la TV, in care tata isi cauta de baut la TV si apoi se mura la stirile de la ora 5.

Ce politica se face in tara asta? Una de doi lei. Cand stanga e si dreapta in acelasi timp, cand unii se unesc aiurea numai sa fie la putere, cand se minte ingrozitor, cand Farfuridi mananca la aceeasi masa si din aceleasi bucate cu Tipatescu, Dandanche si Victor Piturca la un loc. Demisia, ba!

Piturca mamii ei de viata!

Eu nu am nicio treaba ca e bun Piturca sau nu bun in postura de selectioner. In schimb, nu stiu cum mama dracului avem un antrenor care a facut puscarie pentru barbut, care a incercat sa fure in cazinou si care nu leaga doua vorbe cum trebuie, deci este un pic analfabet. N-am nicio treaba ca nu ne-am calificat la Mondiale, pentru ca, nu-i asa, m-am obisnuit sa nu ne calificam la nicio competitie. N-am nicio treaba ca in fruntea FRF sta de un milion de ani un individ pervers si smecher, care face banuti nemunciti in fiecare secunda. N-am nici o treaba ca un alt analfabet de marca, Mitica, s-a tirat de la LPF si in locul lui a venit un smecher ajutat de maiestrii din politica. N-am nicio treaba ca 18 presedinti de club au votat in unanimitate ca analfabetul de la Liga sa primeasca 10 salarii compensatorii, adica 150.000 de Euro, bani cu care ai tine lejer o echipa de prunci doua-trei sezoane. N-am nici o treaba ca va candida la FRF Gica Popescu, unul care are probleme cu justitia, ca Copos are probleme cu justitia, ca Becali are probleme cu justitia, ca MM Stoica are probleme cu justitia, ca Ion Niculae are probleme cu justitia si alti oameni de-un fotbal de doi bani au probleme cu justitia. Fotbalul a ajuns o hazna. Dar una cu staif. Una care nu se mai califica la nici o competitie.
Ba, da io chiar nicio treaba? Piturca mamii ei de viata!

Mic indreptar de Liga Campionilor la handbal feminin

O echipa care se claseaza pe locul al doilea in campionatul României are dreptul sa se inscrie in Liga Campionilor. Desteptii de la Oltchim au crezut ca Dumnezeu si statul român va pompa bani in continuare la aceasta echipa si echipa a fost inscrisa degeaba in Liga Campionilor. Oltchim n-a mers mai departe, HCM Baia Mare s-a inscris si a venit dragutza de tragere la sorti, plus o grupa de calificare ca mama lui proces verbal in concediu de maternitate.
Turneul trebuie sa se joace in Olanda sau in Turcia, in functie de cine câstiga barajul. Se gaseste cartea câstigatoare de la conducere. Adica, se face un micut protest vizavi de alegere, la care „se baga” si Holstebro. Motivul: nu stim unde se joaca si atunci unde ne cumparam bilet de avion? Pentru Turcia sau pentru Olanda. Stim cu totii ca nu-i totuna, la bani vorbind, sa cumperi un bilet pentru astazi sau pentru o data care depaseste o luna calendaristica. Motivatia este reala si ramâne in picioare, astfel ca lumea e fericita. A doua pe lista este insa Baia Mare. Holstebro si Viborg sunt in zone apropiate si spun ca se sacrifica ele sa organizeze, iar ai mei le spun ca pot face un turneu amical, dar Liga se va juca in Baia Mare.
Vine si turneul din Baia Mare. Ne curg doua lacrimi. Trebuie sa jucam impotriva lui Viborg, echipa de Champions League, cu jucatoare fabuloase in lot. Ba se mai si intaresc danezii, sa nu pateasca la fel ca in 2012, când au facut fix zero puncte. Si o aduc pe Damnjanovic (Serbia), pe Mason (Brazilia), pe Flognman (Suedia - a si plecat intre timp). Si vin aici si primesc bataie completamente uluitor. La un gol diferenta, cu gol marcat in ultimele secunde de Meli Geiger. De atunci, Viborg n-a mai pierdut niciun meci. Si nici nu cred ca nu se gândesc in fiecare zi la HCM Baia Mare.
A venit meciul al doilea, cu piticutele de la Holstebro. Acestea nu s-au gândit nicio secunde ca vor juca impotriva noastre, ele pregatindu-se pentru Viborg. Si bine au facut, ca le-am scos din sala. Si uite asa, am ajuns in premiera in Liga, in grupe, printre cele mai bune 16 echipe din Europa. Daca excludem Coreea de Sud, care misca inca bine in handbal, putem vorbi relaxat de cele mai bune 16 echipe din lume.
Ce e Baia Mare pentru Liga Campionilor? Nimeni. Nu exista. Mai mult decât atât: este singura echipa dintre cele 16 care nu a câstigat niciodata titlul national. Ce spera lumea? Spera la o victorie acasa, poate chiar la doua. Mare lucru insa si o victorie.
HCM Baia Mare a câstigat doua meciuri la limita, a pierdut doua la limita si a pierdut doua la scor. Evolutie buna, pentru care merita felicitari. N-avem de construit statui, asta e clar. Dar putem aprecia momentele frumoase traite. Pentru ca ar trebui sa invatam sa vedem si partea plina a paharului. Baia Mare a fost in Liga Campionilor, printre staruri. Au venit in Polivalenta: Katrine Lunde, Ida Alstad, Heidi Loke, Rike Skov, Alexandra do Nascimento, Anita Görbicz, Katarina Bulatovic, Duda Amorim, Sandy Barbosa, Sonja Frey, Sanja Damnjanovic, Anja Althaus, Gorica Acimovic, Simona Spiridon, Chana Mason, Cleopatre Darleux, Isabelle Gulden, Sabine Pedersen. Prieteni, pe toate acestea le vom vedea, probabil, la Campionatul Mondial, in echipele lor nationale. Si cel mai important, le-am vazut pe fetele de la HCM Baia Mare.
Si ce mai zic eu, asa, de final:
Nu stiu daca o sa plece Paula Ungureanu sau nu, cert este ca nu avem nevoie de Maike Marz. Nici nu stiu cine a gasit-o pentru un transfer aici.
Alexandrina Barbosa va continua in Champions League si din vara se poate povesti cu ea pentru un transfer, dar nu stiu daca merita.
N-are ce cauta Radu Voina acum la HCM. Nici alt antrenor. Consider ca Buceschi trebuie sa ramâna la echipa. A obtinut mult pâna acum. Asa cum fetele nu au experienta la nivel inalt, asa nici el nu are. Acum insa stie cum sa gestioneze lucrurile intr-o eventuala alta calificare in grupe.
Sala din Baia Mare arata mai bine decât salile din Nordhausen (unde joaca Thüringer), Viena si Györ (stiu ca isi fac alta, cu fonduri europene, asa cum a fost facuta si cea de la Veszprem - românii n-au creier sa faca asa ceva, ca nu se poate shuti).
La meciul cu Viborg au fost 2080 de spectatori, la meciul cu Holstebro 2080, in grupe, la fiecare meci au fost 2080. Stim bine ca au fost mai multi la fiecare meci, pentru ca sala are doar scaune 2040. Si mai stiu ca la deplasarea de la Thuringer au fost cca 100 de români in sala, la Viena au fost minim 450, iar la Gyor alti 200. Pariez ca e vorba de cei mai multi spectatori la total.
Baia Mare a avut 6.240, Thuringer 6.008, Gyor 5.700 si Hypo 2.640. In plus, Baia Mare a umplut sala pe unde a fost. Ori asta este foarte frumos.

Nu cred ca putem bate Gyor

Cu predicat, cu virgule, cu ghilimutze. Nu ai cum. Cum sa bati Gyor? Ai jucat duminica meci tare cu Thuringer, de la 18.00, apoi, vezi Doamne te-ai odihnit pâna joi, când ai bagat alt meci tare cu Brasov si vreo 400 de km in autocar. Apoi, ai mai bagat câteva sute de km (catre 7) sa joci cu Gyor. N-ai experienta, oboseala s-a acumulat, minunea ti-ai consumat-o cu Viborg si cam gata. Si-apoi, hai sa nu vorbim prostii. La Gyor joaca trei Dumnezei pe postul lor: Loke, Gorbicz si Lunde. Mai au si tancurile Bulatovic, Amorim sau Tervel. Nu le-a batut multa lume cu clasa pâna acum. Il mai au si pe mesterul Ambros, care se face inteles si in engleza mai bine decât o pot face multi antrenori in limba materna.
Nu, nu cred ca putem bate Gyor. Si nu cred ca Gyor se va compromite sa bage doar rezervele (desi, atentie, nici asta nu garanteaza ca putem face minim un egal). Eu zic ca meciul nostru se joaca duminica, de la ora 16.00, la Thuringer. Si ce-o sa fie vom vedea.
Sunt multumit, foarte multumit, ca fetele astea si antrenorii lor au ajuns aici, ca au facut patru puncte, ca nu s-au facut de bafta. Ajunge. Nu ridic statui, prieteni, nu-i cazul. Sunt doar multumit.

FOTO: Florin Puscas

Am scapat de un analfabet... chiar daca a fost inlocuit de un smecher

Mitica de la Liga, Oracolul din Balcesti, individul care a aparut de un miliard de ori la televizor (si mai apare) sa ne dea lectii de fotbal, de management, de marketing, de baut vin cu mana stanga in buzunar, de stat 6 luni in puscarie si scapat fara nicio tinichea de coada, smecherul care a fost patron de ziar de sport, care a avut televiziuni, care are ce vrea domnia sa, mai putin niste binemeritati ani de puscarie, a fost mazilit astazi din fruntea Ligii Profesioniste. Deja imi curg lacrimi... mocofanul, analfabetul, va merge mai departe insa, veti vedea... Are si cu ce. Acum, primeste de la LPF renta viagera 10 salarii, adica fix 150.000 Euro. Nu-i curg lui deloc lacrimi. Precis va fi adus la club de vreun presedinte-patron, pe aproape aceiasi bani, ca el stie, face si desface. Asa se intampla in fotbalul asta de doi lei si romanesc pe deasupra. Cand fotbalul din tara asta este la pamant, un nemernic ia pensie compensatorie de 6 miliarde si ceva de lei. Pentru ce? Ca asa si-a facut el statutul sau acolitii lui.
Locul sau a fost luat de Gino Iorgulescu. Fost international, om caruia nu-i prea place sa stea la povesti cu presa (asta e chiar ceva senzational pentru public), dar care nu-i deloc asa de curat precum se crede. Ma rog, sunt putini oameni curati care sa fie undeva sus. Nici nu stiu daca e bine sa ma bucur de Gino. Dar ma bucur ca am scapat de Mitica... La brutarie, ba!

Mandrie de oltean... cu 30 de zambete

Duminica i-am spus anticipat. Stiam ca joi nu va fi acasa. Si chiar daca era tot nu aveam cum sa-i spun, ca n-avea meci acasa si nici eu nu puteam fi la Brasov. Si chiar daca eram...
Nu intotdeauna a fost blonda, doar olteanca a fost mereu:) Jucatoare a fost de mica, de cand a dus-o domnul Stelica la handbal. Bailesti, Craiova si Valcea. De-un gram de vreme Baia Mare.
Mi-a raspuns la fiecare intrebare. Si nu numai mie. Cu politete. A zambit cand era de zambit si si-a vazut de treaba cand a fost de facut treaba. Nu ma intereseaza ce n-am vazut eu. Si nici ce am vazut eu nu e obligatoriu sa intereseze vreodata pe altcineva:)
Cu ceva zile in urma vorbeam cu un prieten la telefon. Si-mi zice: “mai, o cunosc de cand era mica. Nu statea grozav cu banutii si n-avea mereu tenisi in picioare. Mai, stii ce mi-a placut la ea? Isi purta cu o mandrie incredibila si saracia aia. Se vede in ochii ei, e ceva”.
Omul e dator sa creasca. A crescut.
La Multi Ani si multa sananate, Ada Nechita!

Sam’na, prunc!

O cioco, o cafea, un parc, o Dacia, o parcare, o alergare, doua poze, bruckner, roscat si scurt, fotbal, pa, pa... totul si mereu pe fuga... apoi un fluier, o minge Stabil alba de Liga Campionilor, telefon, Valcea, handbal, greu...
Eu zic 22, ea zice 21... Ea are dreptate, eu imi imbunatatesc aritmetica in viitor (promit). N-am pus nicio lume la cale, n-am vazut nici cum e inghetata cu lamaie de la Revoire, nu conteaza. Nu inseamna absolut deloc ca nu trebuie sa ma simt bine urandu-i La Multi Ani si multa sanatate, Madalinei Puscas!
PS: poza facuta cu cateva ore inainte de a pleca la Ramnicu Valcea:)

Lacrimi si sfinti (nu cei din Thuringia)

Al treilea meci de Champions League pe teren propriu pentru HCM Baia Mare. “Lacrimi si sfinti” este unul dintre volumele lui Cioran sau starea de spirit a multora in timpul meciului sau dupa el. N-am de ce sa ma ascund dupa deget, nici nu pot. Nu sunt nici carcotas si nici mai putin baimarean decat altii daca spun ca in prima repriza am jucat slab, iar in partea a doua, la fel ca mai in toate meciurile de pana acum, am aratat cu totul altceva. Si degeaba scria Peter pe tricourile nemtoaicelor. Peter si Nenad n-au jucat la ele.

Sunt prezentate echipele frumusel, avem primul atac si asteptam. Ce anume? Fata cu casti pe urechi e fix in fata mea si imi dau seama instant ca se asteapta semnalul de la televiziunile care difuzeaza meciul. Mi se spune ca mai sunt doua minute pana la ora 18.00. Asta e. Asteptam... La prezentare echipelor si tot ce tine de festivitate, toata lumea in picioare. Marturisesc, acest lucru se intampla doar la noi. Oamenii de dincolo merg la meci sa se simta bine, sa se distreze, nu sa stea 10 minute in picioare. Asta e, suntem noi mai plini de solemnitate si nu e neaparat un defect.
Ada Nechita, Eliza Buceschi sunt in tribuna. Aveam s-o vad si pe Ana Maria Tanasie imediat dupa meci la sala, desi banuiesc ca nu avea voie nici macar sa iasa din casa (miercuri a avut operatie de apendice). Imi pare rau pentru fiecare fata care sta in tribuna. La Thuringer sunt doar 14 jucatoare pe foaie, iar pivotul nationalei Germaniei, Anja Althaus este accidentata (n-a intrat). In schimb si-a revenit internationala germana Nadgornaja, care fusese accidentata in meciul tur. Multa lume buna in tribuna, multi oameni pe care nu i-am mai vazut de multa vreme. Cum spunea un cetatean din spatele meu: “sunt in tribuna si oameni care credeam ca au murit”. Din fercire, lumea e bine.

Incepe meciul. Noi avem atacul si primul turnover. Nemtoaicele deschid scorul prin Sonja Frey, din 7m. Avea sa fie singura aruncare de la 7m. Nu ne descurcam grozav in atac, mereu ajungem in pasiv si inscriem primul gol din 7m, prin Luci Marin, in min. 4. Oamenii sar imediat in picioare, iar Pirvut si Geiger inscriu pentru 3-1, singurele lor goluri din meci (8). Speram sa batem, dar speram si la un scor care sa merite sa mai facem calcule. In 45 de secunde ne revenim ca se face 3-3. Marin ia jocul pe cont propriu, Peter si Nenad il fac pe Herbert Muller sa rada acru, si conducem 5-3 si 6-4 (14). Marin rateaza apoi un 7m, ne taiem si se face 6-6 (18). Intampinam probleme incredibile pe interi, care nu pot arunca peste Mietzner, Snelder sau Luzumova. Sandy Barbosa alearga bine in preajma semicercului si ne incurca sistematic, iar variantele alese de Costica Buceschi nu dau roade. Scorul se mentine egal si se apropie finalul de repriza. Gabi Szucs inscrie si ea, dupa care Nadgornaja si Frey puncteaza pentru 10-11. In plus, Szucs este si eliminata doua minute.

Imi vine sa spun exact aceleasi lucruri pe care le-am spus in pauza si la Viena si la celelalte meciuri. HCM a jucat prost aproape in fiecare repriza din meciurile grupelor, dar a jucat mult mai bine in partea a doua. Din fericire, acelasi lucru s-a intamplat si acum. Avem om minus, dar nu misca in front Thuringer. Marin egaleaza la 11, oaspetele rateaza, apoi in atac aceeasi Marin o pune pe Barbosa pe contraatac si e 11-12 (34). Vine o perioada de joc excelenta, cu aparare foarte buna si cu Paula Ungureanu cuim scrie la cartea de glorie. Ne descurcam bine si in atac si se face 15-12 (40). Barbosa isi aminteste drumul spre poarta si puncteaza prima data dupa 10 minute de pauza: 15-13 (44). Se strange scorul la 16-14 (49), dupa care vine a doua perioada foarte buna. Buceschi muta cu Ghionea inter dreapta, Marin in centru, Dinis pe pivot, Puiu pe inter stanga si Andrada Maior Pasca in extrema stanga. Mutari castigatoare si HCM ajunge la 19-14 (54), dupa doua reusite ale Lucianei Marin si una a Andradei. Luciana merita toate felicitarile si putem spune ca este cel mai bun meci al ei de cand a venit la HCM. Lumea este in delir, se vad urme de palme pe plafonul Salii Polivalente... Stai, dragul tatii, nu te bucura, ca nu-i gata meciul. Engel ne ameninta cu un gol si nu-i bai, ca este de unde. Apoi, Nadgornaja bifeaza cu alte trei reusite, ceea ce inseamna ca-i mare bai: 19-18. Mai sunt 90 de secunde. Avem mingea, dar o pierdem, Jana Krase intrand in meci abia pe final. Thuringer ataca si am tremur ca piftia bine facuta. Renata Ghionea iese la interceptie, prinde balonul, alearga aia 20 de m pana la cealalta poarta intr-o eternitate (asa mi s-a parut), arunca in dreapta lui Krause si iar sunt pe tavan: 20-18 si mai sunt sub 45 de secunde. Nadgornaja arunca din nou si inscrie, iar noi mai avem un atac de 35 de secunde. Imi aduc aminte si de Marea Caraibelor, desi n-am vazut-i nicioadata... Faza curge, incercam chiar sa aruncam la poarta, avem 9m, ne straduim, aruncam, pierdem mingea, Krause arunca pe contraatac la Frey, aceasta alearga, dar e gata... poti da de sase ori la poarta, ca nu se pune. Victorie... A doua in Liga Campionilor.

S-a terminat meciul si lumea aplauda. Nu simt insa acelasi gram de entuziasm. Victoria cu Hupo a fost altfel cantarita. Poate si pentru ca era prima. Thuringer a fost considerata matracuca grupei, desi nu ar trebui sa fie deloc asa. Cand ai cinci fete dela nationala Germaniei, doua de la Olanda, doua de la Austria, una de la Spania, nu-i chiar atat de simplu. Plus ca si experienta de competitie este extrem de importanta. Se putea mai mult? Sigur ca se putea. Mult mai mult. La cum a mers toata treaba azi, la conditiile de joc, 4-6 goluri erau mai mult decat normale. Si altfel faceam acum calcule. Hypo are +8, Thuringer are 0, Baia Mare are -8 in meciurile directe dintre cele trei echipe care pot termina cu 4 puncte fiecare. Ori asta inseamna ca ne putem califica in trei moduri:
1. Baia Mare nu pierde la Gyor
2. Hypo nu pierde in ultima etapa la Thuringer
3. Thuringer bate la 18 goluri diferenta pe Hypo

Eu prefer sa ma bucur alaturi de fete, alaturi de staff, alaturi de cine are chef sa se bucure. Stiu ca am reusit doua victorii in Champions League, adica fix in cupa aia unde priveam anul trecut cu jind la TV, fara sa-mi imaginez o secunda ca am putea trece de Viborg. Si acum fac pariu ca din 10 meciuri cu Viborg pierdem 10. Acum. Atunci nu... dar ne-am consumat o minune. Si nu-i ca la mate cu vietile. Pot trece ani buni pana la urmatoarea minune.
Gabriella primeste papusa Gabi, Meli papusa blondy, Luci primeste papusa baietel, iar Eliza un elefantel roz. Ma bucur foarte tare. Mai ies la o poveste si vine un nenea neamtu' la mine. Am o bluza de training cu Romania (fotbal) si omul o vrea neaparat. Imi ofera si 50 de Euro pe ea. Mno, era buna afacere, dar am primit-o si nu-i corect sa vand ceea ce am primit. Hahaha, am fost neamt...

Lacrima...

Ai plans, m-am topit. Ai lacrimat, am curs. Te-am simtit emotionata, m-am dus... sa plang in alta parte. E jale in sentimente, te cauti la cap si vezi ca-ti iese bine.
Ma duc in camera, o iau in brate, ii sarut mana, ea ma ridica si ma pupa pe obraz. Sunt incarcat pozitiv, enorm de incarcat... Zic multumesc si fug afara sa-mi vantur lacrimile de fericire.
Apoi, iar ma bucur, iar sunt incarcat... Stau acolo si cand ajunge langa mine, o pup pe obraz, ma uit la ea si vad iar lacrimi... de bucurie... si-i spun, du-te repede si te spala, ca ma omori. Sunt dulci lacrimile de bucurie. Le simti cum trebuie. Suflet cu ulei de masline, fara colesterol, fara impertinente, fara mojicie.
Vine si ziua fara bucurie, fara incarcare pozitiva, cu nervi temperati, cu norisori, cu parc mare de tot. De distractii... Si iar apare, si iar sta cu lacrima la coltul ochiului. De necaz, ba, de necaz ca n-a iesit cum trebuie.
Si iar termin cu “lucrarea” prietenului Alec: “Parerea mea este ca profesionistii plang doar ca sa-si spele fata plina de sudoarea muncii”.

Cata Viena am vazut si cata Viena am plans

Am ajuns acasa fix la ora 21.00, in dragutica zi de duminica. Mi-am desavarsit placerile stomacului, am folosit apa si sapun, sa nu zica occidentalii ca suntem jegosi si ma pun pe scris. Nu stiu ce si cat, voi vedea.
Vineri, la 10.25 am plecat din Baia Mare cu sperante. In general sunt optimist, dar de data asta n-am fost in general, am fost cel mult in locotenent. Si am luat-o incetisor spre Viena, pe superbele valsuri ale celor de la 3 Sud Est, Voltaj, N&D si nu mai stiu. Trecerea la ora in minus ne aduce si schimbarea de recital, niscaiva muzica populara, dupa care se trece la filme. N-am stat in vama decat sa vada domnii ca nu am parul lung nici pe buletin si nici in realitate. Dupa legendara Mateszalka, ne-am urcat pe ceea ce ne dorim si noi de mii de ani si vom avea peste mii de ani, adica o autostrada cum scrie la carte, fara garduri furate, cu legaturi precise, cu zeci de podete si poduri, si, important, mai lunga de 5-42 km. Am si luat masa la un stabiliment din Ungaria, dupa care am lasat si Nickersdorf-ul si Hegyeshalom-ul de granita la o parte, gandindu-ma la cunostintele mele care “fugeau in strainatate” cu ani in urma. Si eu am fugit in strainatate si am martori, sigur, cateva zeci de metri.
Ajungem finalmente la hotel, dupa 8 ore batute pe muchie. E clar, dragilor, vorba ramane vorba: decat sa merg pana in Bucuresti, mai bine merg in Viena. Am stat la Hotelul Pyramide Event Vosendorf, undeva in sudul Vienei, la 17 km de centru, dupa cum aveam sa aflu. Fetele au fost la Ramada, peste pod, la vreo 10 minute de mers pe jos si un Supermakert (enorm). Adica zeci de ore distanta:)
Am ajuns la hotel si unii oameni cunosteau deja alti oameni: fain de tot. Poulsen si Mortensen sunt doi danezi care s-au sacrificat sa stea fix in acelasi hotel cu noi, iar apoi, in aceeasi sala, cu fluierul in gura. Si mai apoi, tot cu noi. Au venit cu o masina cu numar de Bacau (a dnei Simona Spiridon, jucatoare la Hypo) si au plecat cu ea la sala. Am fost mirat, dar mirarea a disparut dupa ce am aflat. Sincer, mie nu mi-au placut cum au fluierat: cel inalt a fost OK (inclusiv cat am povestit eu cu el), alalalt a fost cutra, plin de smecherii.
Seara iesim la masa la Phoenix 7. Adicatelea un restaurant chinezesc, de adevaratelea, cu personal chinez, cu mancarea chineazeasca. Aveau si Tsingtao, bere chinezeasca, dar am das pas acestei optiuni. Am mancat orice, habar n-am ce cu mici exceptii si m-am asigurat ca prietenii si colegii mei vor sti ce sa spuna celor de la salvare daca va fi cazul. Somnuc, ca-s obosit...
Sambata dimineata oamenii se impart. Unii merg in centru, altii merg la shopping, eu merg sa lacrimez in market-ul vietii. Unul imens, cu jde magazine. Primul in care am intrat a fost unul cu articole sportive. Cel putin o ora am zacut acolo... Am cumparat un singur tricou si am lacrimat pe fiecare raft in parte. M-as putea duce in fiecare zi acolo: astazi nu mi-as permite sa cumpar de la adidasi, maine nu mi-as permite sa cumpar de la sporturi de iarna, poimaine n-as putea cumpara de la treninguri. Nici o caciula Eistror nu tare merge, ca e de la 40 de Euro in sus. Macar ma simt mandru ca am Hummel in picioare si aia n-au deloc in magazinul lor.
Ne plimbam prin magazin si ne intalnim cu cateva fete. Mai povestim cate ceva, dar le lasam in pace. Au meci si abia au timp sa se relaxeze. Una singura nici nu ne saluta si ne irita usor. Treaba ei. Merita insa sa zic un lucru: conducerea clubului a facut tot ce trebuie pentru un rezultat bun: fetele au ajuns in Viena joi seara, au avut cazare buna, sala de sport este la 10 minute de hotel (cu autocarul).
Ajungem la sala cu 35-40 de minute inainte de meci. Facem jonctiunea cu alti baimareni veniti cu autocarele. Deja stim ca vom fi mai multi decat ei. Galagiosi sigur vom fi. Intram in sala, unde de doi bani. Sa ai palmaresul si prestanta celor de la Hypo si sa joci in sala de scoala generala... Sala are 1.200 de spectatori, zic ei. S-au vandut insa 1.020 bilete. Clar, am fost si numeric peste ei, deoarece au venit si mai multi romani care locuiesc in Austria. Printre ei si fostul meu coleg de la Glasul, Florin Lolos, impreuna cu sotia lui. Si s-a consumat omul, nu gluma.
Incepe meciul. Ele rateaza, noi ratam, apoi ne dau 2 goluri. Un mascarici de langa noi, la vreo 1.65 incepe sa danseze cu fundul spre noi, dar nu-l baga nimeni in seama. Nici macar ai lui. Mai apoi aveam sa vad ca nici macar nu avea loc acolo. Revenim in joc, egalam, dupa care jucam prost. Mii de ratari, nervi gramada.. La meci este si fosta glorie a Minaurului, Maricel Voinea, impreuna cu sotia lui, invitati de primar. Danut Coarda are o tampenie care face zgomot in mana, dar buct, o parte din ea se desprinde si merge direct in capul unui invitat al primarului. Cateva minute a stat cu o sticla de apa rece in zona atentantului. Oamenii fac galagie, arata cine e seful cu adevarat in tribune, pacat ca fetele nu fac acelasi lucru in teren. E pauza si mai ca nu ne dam unul altuia palme. Sase goluri distanta... Mitza si Romi sunt nervosi, Eci se duce sa-si ia ceva (banuiesc o bere), eu vorbesc cu oricine, Liviu e varza de draci, toti au draci in ei. Catalin vine dupa pauza si ne spune ca treaba va merge mai bine, ca a avut loc o sapuneala la pauza.
Incepe partea a doua si jucam infinit mai bine. E 20-19 si toata lumea traieste la cote maxime. Nimeni nu poate da gol, nici din 7m, nici altfel. Din pacate, HCM rateaza una dupa alta. Nu conteaza, chiar nu conteaza cine arunca. Hypo se desprinde si castiga. La ultimele goluri, austriecii sar in picioare si zbiara ca noi, semn ca sunt si si surescitati. Mascarila ala de 1.65 incearca sa se mai bage in seama. Unul se ridica in picioare si ne arata un semn al civilizatiei la care el n-a ajuns. Ce mai conteaza, dupa ce am luzarit-o pe teren.
Mai stam putin dupa meci si autocarul ne duce in Prater, celebrul parc vienez. N-am fost in zona distractiei, am fost acolo doar la masa. Imediat dupa noi au venit si fetele. Toata lumea din local s-a ridicat in picioare si le-a aplaudat. Eu nu pot aplauda infrangerile, ma scuzati. Vorbesc cu un coleg din presa si ii spun ca acum trebuie sa iesim noi si sa revenim sa ne aplaude si ele pe noi.
Se mananca bine si mai iesim la o poveste. Unele fete nu-si explica ce a mers prost, si stiu foarte bine ca se putea mai mult. Unele completeaza povestea si cu niste lacrimi. Asta este, dragelor, muncim mai mult, ne concentram mai mult si treaba va iesi cum veti dori. Oricum, stima mea pentru ce s-a facut pana acum. Chiar daca nu aplaud infrangerile.
Plecam spre hotel si muzica populara nedorita de nimeni este in carti. Incep glumele, una mai de autobaza ca alta, dar se rade. Cred ca si de oboseala. Unii mai raman in hol la o poveste, altii merg sa doarma, ca e trecut de ora 2.00.
Mergem la culcare si vine mareata ora de plecat catre casa. Nu tare ma incanta, dar casa mea nu e sigur acolo. Mergem bine, speram sa ajungem uite acasa, dar apare prima ghidusie. Musai sa trecem prin Budapesta, ca nu stiu ce lucrari sunt. Mie imi convine, chiar daca pierdem minim 30 de minute. Nu ma grabesc. Iesim din Budapeste si un batran incearca autocarul nostru din spate si-si face varza masina. Oprim si iar pierdem 45 de minute. Politie, mos corect, care recunoaste ca vorbea la telefon si n-a fost atent.
Mama intra in fibrilatii ca nu-s acasa si baga un telefon. Ma speriu si eu, ca nu se prea intampla chestia asta, dar rezolvam cazul si linistim inclusiv mata din dotare.
Sincer, am obosit. Ma culc... Nici umor nu cred ca am acum.

17 sutimi de secunda de eroism pe terenul de rugby...

Cu multi ani in urma am practicat si eu putin sportul acesta dragut numit rugby. N-am fost eu grozav si nici cine stie ce fizic n-am avut, nu degeaba imi si spuneau oamenii Flamingo. Am avut si legitimatie, pentru care am platit ceva bani si mai stiu ca impreuna cu legitimatia a venit si un regulament al jocului de rugby. Mai stiu ca antrenorii nu s-au stresat deloc sa ma bage in teren, dar nici nu comentez prea mult acest lucru. In schimb, s-a jucat bine de tot pe legitimatia mea. Si mai stiu ca baietii cu care ma antrenam eu au fost in final vicecampioni nationali.

Miercuri dupa amiaza, de la ora 16.00, am ajuns din nou pe terenul de rugby, imbracat corespunzator si incaltat completamente necorespunzator. Stau si ma uit cu cine joaca presa din Maramures: Mike Wiringi, Philly Falamoe, Johannes van Heerden, Stephen Hihetah, Sean Morrell, Mihai Dico, Ionut Botezatu, Alex Oancea, Gabi Oprea, Stefan Ciuntu, Mihai Rosca, Marius Pocris. Au fost si antrenorii Eugen Apjok si Vasile Lucaci, ultimul indeplinind perfect rolul unui arbitru de mare calibru: ajutor pana in panzele albe pentru gazetari. Neintamplator, a fost in zona si Calin Matei, presedintele clubuluji CSM Stiinta, a mai fost si directorul CSM, Ovidiu Sorin Andrei, a venit si vicele de la judet, Gabi Zetea, a fost si prietenul meu Andrei si masorul Petrica Holovacs si habar n-am cine.

Noi am ales sa jucam pe tot terenul, ratiunea altora ne-a convins ca e bine si pe latime, intre 22 si linia de 40. Sigur ca 18 metri par putini. Si la handbal, intre cele doua semicercuri sunt 28 de metri si zice lumea ca-i nimic, pana ce-si pune piciorusele la treaba si vede ca da cu semnatura la ambulanta dupa doua replieri si un contraatac (si acelea nereusite).
Am mai ales sa jucam toti 17 in acelasi timp, pentru ca, nu-i asa, trebuia sa egalizam sansele. Ei au fost 7 si noi am fost numai singuri, fiecare in parte. Prieteni, nu va bateti capul ca n-a murit nimeni, s-a jucat rugby tag, numai ca baietii astia de la rugby chiar au talent la subtilizat tag-uri, in timp ce noi ne-am emotionat profund, mai ales fetele. Tag-urile alea n-au fost puse unde trebuie, e clar. Jenna Wasson a jucat la noi si n-a avut nicio emotie. Mno, ea e obisnuita cu fizic de rugbyst, ca doar de aia e prietena lui Mike Wiringi.
Cat despre scor, am primit mesaj instant de la Tania, cea care a organizat din partea noastra “:)))))))))) apoi musai tre sa scrii, vezi sa treci scorul corect, 10-10!!!!”

La un moment dat eram in atac (aproape mereu eram noi in atac), am pus presiune maxima pe CSM Stiinta, a circulat balonul nu omul (ca omul nu mai putea circula), ne-am dorit mai mult victoria, din astea, balarii, Danut Coarda a marcat superb. Apoi, mi-am trait si eu cele 17 sutimi de secunde de glorie. Eram la 1-2 m de terenul de tinta, aveam mingea in brate, bratele legate bine de umeri si braul bine pus la spate, ca ma durea. M-am gandit intr-o fractiune de secunda ca ar fi minunat daca as plonja realmente in terenul de tinta, ca n-au cum sa-mi ia tag-ul asa. Si nici nu mi l-au luat. Nu cred ca banuiau ca voi face asta si nici nu aveau de ce, pentru ca nici eu nu eram foarte convins.
Repriza a doua s-a jucat mixt, adica echipele amestecate. Io m-am retras cu experimentatii la povesti, dorind sa-mi prelungesc durata de trai relaxat, dar m-am distrat foarte bine, asta e clar.
A urmat si repriza a treia, la Rustic, unde s-a facut ad-hoc si o conferinta de presa. S-a bagat la intreprindere un paharuc de horinca, o bere, un ciolan cu fasole si niste zacusca de toti banii. Am mai primit si un fanion de la echipa de rugby (frumos). Se multumeste, CSM Stiinta Baia Mare. Cu asta nu ati facut nimic altceva decat sa va apropiati si mai mult de ziaristi si, implicit, de oameni.

Sanatate, Fucsia Kid!

Cat de copil poti fi sa vrei un mesaj de la Ivano Balic de ziua ta? Atat cat esti, nu mai mult. Nu-i nimic rau in asta, dimpotriva. Nu cunosc Milo-starul, nu i-am mangaiat parul pana acum, nu i-am recitat din Bacovia ca nu ploua placid pe-aici (dar stiu ca-i place ploaia), nu i-am inchis televizorul cu Dinamozauri care se tot pregatesc de Liga Campionilor, n-am dat din cap impreuna pe Nothing Else Matter, n-am vandut diode CR7 in piata la Barcelona, n-am urlat tughedar la vreun meci al 55-ului de Geiger, n-am purtat acelasi tricou cu patrul lui Gerrard si Liverpool, nu fusei nicaieri unde puteam zice ceva.
Dar stiu foarte bine ca poti respecta si un om pe care nu l-ai vazut niciodata. Si mai pot sti ca mustesc de placere sa vorbesc de handbal cu “mneaei”, ca-mi place ca-i zice Zuzi, si ca o pupa pe Dia, ca pune poze cu pupici de la Milo cel mare, ca e matusa scumpicului de Dami... ahahaha, multe sunt, uite... La Multi Ani, Fucsia Kid ori Cat cum imi place mai nou!

Rugby-tag cu CSM Stiinta - pe viata si pe distractie

Cum sa nu vrei sa mergi sa joci cu ei? Mai ales ca vremea se anunta frumoasa pentru miercuri. O sa joace presa (unii oameni din presa din Baia Mare - sincer, eu i-am chemat pe toti colegii mei sa vina sa joace, cei cu care m-am intalnit) cu reprezentanti ai vicecampioanei Romaniei, CSM Stiinta Baia Mare.
Din echipa „zimbrilor” vor face parte Sean Morrell, Johann van Heerden, Mike Wiringi, Philip Falamoe, Stephen Hihetah, Ionut Niacsu, Mihai Rosca, Stefan Ciuntu, Ionut Botezatu, George Oprea, Constantin Ene si Mihai Dico. Cel putin asa ni s-a spus in comunicat.
N-are de ce sa ne fie frica, pentru ca rugby-tag este non contact. Daca se juca rugby, pe bune, atunci chiar nu puteai merge cu zambetul pe buze mai departe de salutul publicului. Ba mai cred ca la un meci de rugby pe bune, n-as gasi din presa mai mult de cinci oameni dispusi sa joaca doua faze. Primele doua faze.
Teoretic, la tag, se joaca cu panglica, iar cand aia se atinge, lasi mingea jos... sau pasezi. Simplu ca buna ziua. Toata treaba este sa ai niscaiva viteza, niste schimbari de directie rezonabile si ceva rezistenta fizica. Se joaca doua reprize de 15 minute, ori asta inseamna ca va trebui sa ne distram pe un teren de 100 m. Si asta mai inseamna ca n-ar strica sa trecem si noi macar o data de jumatatea terenului.
Sincer, eu merg sa ma distrez la meciul asta. Si chiar daca ma doare spatele ma duc sa joc. Imi iau si brau, am si aparatoare de rugby (nu de tibie, fotbalistule), cu tricou pentru umeri si gat). Si mai stiu foarte bine ca si daca jucam rugby tag pe teren handbal, cu fileu de volei la centru, minge de tenis de camp, patru bazine de polo la fiecare margine si punctul se pune daca trece mingea prin cos, tot CSM Stiinta va castiga. Hai PRESA! Presa scrisa cu mana, vorbita cu gura si auzita cu SRI-ul!

Ce a aflat Tadici dupa dubla cu Norvegia?

Eu zic ca n-a aflat mare lucru. Nu avea ce, pentru ca stia. Nu poti pune probleme Norvegiei fara jucatoarele consacrate si munca extrem de dificila va fi cea de lamurire a unor fete sa revina sau sa vina la echipa nationala. Si sunt convins ca stie bine de tot acest lucru. Cum poti vedea caractere si valoare? La meciuri cu Norvegia poti vedea. Acolo unde este foarte greu. Nu comentez calitatile lui Tadici aici si nici ce as face eu in locul lui, ca nu-i cazul. Eu pot spune doar ceea ce am vazut eu si ceea ce cred despre ceea ce am vazut.

Se poate baza pe Paula Ungureanu, in evidenta crestere de forma. Un lucru minunat si pentru HCM Baia Mare, de asemenea. Cred ca s-ar putea baza si pe Talida Tolnai si mai cred ca n-are asa mari probleme pentru acest post.
Valentina Ardean poate sa-si revina la forma buna, mai ales dupa ce va mai prinde niste meciuri in picioare. Ar mai fi Czeczi, ar mai fi Tanasie (si aici nu glumesc), poate chiar si Ramona Maier sau Cami Balint (tot e ziua ei azi).
Astept revenirea Cristinei Neagu la lot, a Elizei Buceschi si, de ce nu, rezolvarea cazului in romaneste pe varianta Gabriella Szucs, care se apara excelent. Plus ca se cunoaste cu celelalte fete. Gabi Perianu are viitor frumos in fata si enorm de mult de munca, inclusiv fizic. Si mai multa atentie la finalizare (la dubla cu Norvegia au fost 6 goluri din 19 aruncari). Si Cartas ar putea reveni la lot. Tivadar a renuntat deja.
Avem si pivoti de calitate, baiul ca aia mai buni nu vin la lot: Manea, Stanca si Roza Chintoan. Creste si Timeea, se descurca cumva si Crina Pintea, dar va rog.
Mika Bradeanu e inca sefa la centru, clar ca buna ziua. Si aici mai merge Luci Marin, merge si Renata Ghionea, si Laura Oltean, ar mai fi si Ada Moldovan si pustoaica de la Cluj, Cristina Laslo, care imi place teribil.
Interul dreapta este cu adevarat o problema. Nu e Melinda Geiger si e musai de convins. Vizitiu nu joaca nici la Krim. Mai stiu si de Janina Luca.
Ada Nechita, Laura Chiper, Aneta Parvut sunt solutiile pentru banda dreapta.
Ce s-ar mai putea: Cristina Zamfir, poate chiar Andreea Enescu Talvac, Mihalschi cand se face bine, Stefania Florea, Nico Dinca. Sunt jucatoare de calitate, poate mai sunt si prin alta parte si nu-mi vin mie prin cap. Este ceva, poate mai cresc si alte jucatoare, cine stie. Cert este ca Tadici are multe de lamurit. In special cu jucatoarele care nu mai vor sa vina la lot.

Tare mi-e frica de Norvegia...

România a jucat bine cu Norvegia, la Oradea, desi a pierdut 23-25. Noi n-am mai batut echipa nordica din precambrian, dar nici altii nu se pot lauda cu prea multe victorii, atâta vreme cât trupa lui Thorir si a doamnei Marit a cam câstigat titluri olimpice, mondiale si europene. Ori noi, am luat un argint in 2005 la Mondiale si un bronz la Europene cu nentu' Voina.
Surorile Bonaventura s-au cazat bine sunt convins, in fiordul favorit, ca doar ele au fluierat bine finala de la Olimpiada, unde Muntenegru si-a luat-o de la Norvegia de la domnitele astea. Ba chiar cu obraznicie. Ele fluiera si meciul de azi, dintre Norvegia si România, de la Bergen.
Tadici si-a felicitat fetele dupa meciul tur: echipa tânara, fara experienta, adversar fabulos, din astea. Nu ca n-ar fi real. Tare mi-e frica astazi ca o luam serios in bena de la Norvegia. Adica de la 7-8 in sus. Nu vreau asta, dar mai stiu si ca meciurile cu Belarus sunt cele care conteaza pentru noi si ca alea trebuie castigate pentru a merge la Europenele din 2014. Ca la Mondialele din Serbia, din 2013, mergem. Si sper sa vina si Neagu, sa nu mai fie suparata Manea, Chintoan, Geiger si mai stiu eu cine, ca prea s-au retras temporar fete de valoare. Eu zic succes, dar mi-e frica.

Cum bate HCM pe Hypo la Viena?

In primul rand trebuie sa se prezinte. Si o va face. Eu sustin si acum ca vor fi mai multi romani in tribune decat austrieci. Si am argumente: 1 noiembrie e ziua mortilor la ei, adica vineri, si absolut totul va fi inchis. Nici sambata nu va fi mare bucurie, si asta e foarte clar. La meciul cu Thuringer a fost juma’ de sala si, cum momentan Thuringer zice mai mult decat Baia Mare, nu cred ca se vor inghesui oamenii sa dea 20 de euro pe bilet. Apoi, la excursia organizata din Baia Mare nu mai sunt bilete, ultimele doua fiind luate chiar de un prieten al meu. Si nu in ultimul rand, sper ca e inspirat Bala sa-l sune pe Tone, iar romanii din zona sa se stranga la meci.
Usor usor, fetele noastre au prins curaj. A mai venit si dubla cu Norvegia, care le mai pune doua meciuri tari in picioare, ca sunt sase la lot. Costica are la dispozitie aproape o saptamana sa faca reglajele, avand si experienta unui meci deja jucat impotriva lui Hypo (oficial, ca nu pun si amicalul). Gabi Szucs si Geta Dinis se pot pune pe picioare pana atunci. Mai stim si ca o infrangere la Hypo ne face cadou locul 4, chiar si daca ai bate pe Thuringer acasa (pentru ca nu cred ca o poti bate la scor).
Paula Ungureanu este in crestere evidenta de forma, plus ca s-a obisnuit cu noile sale colege. Timea si Meli se inteleg foarte bine. Ai variante pentru schimbari aproape pe orice post. Nu stiu cine va juca pe inter stanga, caci acolo mi se pare ca exista probleme, precum si la jocul cu extremele. Eu am pretentii doar pentru ca, spune vorba, “pofta vine mancand”. Si mizez pe pofta de performanta a fetelor.
Si auzi, mai copil din poza, mai vreau sa-ti spun o data multumesc dupa meciul cu Hypo!

Gyor, Larvik, Vardar si Midtjylland merg in semifinalele Ligii Campionilor

Fetele sunt in vacanta. Care pe unde... Nu conteaza. Eu nu mai sunt in vacanta din mezozoic. Nici asta nu conteaza. Si daca eram tot as fi vrut sa vad meciurile de handbal din Champions League, de la fete. Am vazut si de la baieti, dar cum acolo nu contam (banuiesc ca nici nu vom mai conta repede), nici timpul alocat n-a fost prea mare. Sunt inca in Baia Mare, pentru ca baia de serviciu e ocupata.

Am vazut in cvasitotalitate meciurile din Grupa A, unde e si Baia Mare. Gyor este regina neincoronata a grupei si doar daca se apara toate ca Aniko Kovacsics se poate sa castige vreun meci la mai putin de 5 goluri diferenta. Gyor e o echipa fabuloasa, asta e clar. Le poti pacali doar pe extrema, dar nici acolo usor. Atate vreme cat joaca Lunde, Loke, Amorim, Bulatovic si mai ales Gorbicz, doar bunul care e mare sus si le vede poate face ceva nasoale. Si totusi, eu zic ca sezonul trecut, cu Lekic si Radicevic, Gyor era mai tare.
Toate celelalte trei echipe din grupa A, adicatelea Hypo, Thuringer si HCM au sanse sa termine pe oricare dintre locurile 2-4. Baia Mare are nevoie de multa incredere in fortele proprii si de toate jucatoarele. Fara accidentari, am stabilit, da? Si cred ca si acum isi da cu pumnii in coaste Viborg...

In grupa B, FC Midtjylland si Ferencvaros par favorite. Danezele au 6 puncte, iar Fradi are 4. Buducnostul Cristinei Neagu are doar doua puncte, dar are de jucat doua acasa si unul afara. Lublin nu se pune ca-s micute inca. Cam asa ziceam si de Baia Mare, dar noi ne-am depasit conditia.
Grupa C e ciudata, toate echipele fiind in zona: Krim si Savehof au 4 puncte, Metz si Leipzig cate doua. Eu zic ca Metz isi revine si merge mai departe impreuna cu Krim, pe care a si batut-o duminica seara.
Grupa D este fara probleme, cu Larvik si Vardar Skopje peste celelalte doua trupe, Podravka si Bera Bera.
Presimt niste semifinale cu: Gyor, Larvik, Vardar si Midtjylland (aici simt niste intariri in iarna).

Mai e ceva simpu de spus: Baia Mare nu reprezinta absolut nimic in lumea handbalului european la nivel inalt. Adica la nivelul grupelor. Sa na gandim putin: cred ca este singura echipa dintre cele 16 care n-a castigat vreodata titlul national. Practic, doua trofee au venit in acest an (singurele), Cupa si Supercupa. Baia Mare este inca in zona unde se aseaza fundatia. Si tare m-as bucura sa se aseze bine, sa tina treaba. Imaginea orasului aproape mort economic este salvata de aceste fete, de baietii de la rugby, posibil de Minaur si de Explorari si, cine stie, de vreo echipa de fotbal in urmatoarea mie de ani. Iar atunci cand ai ceva de treaba, tine de el.

PS - poza furata de pe contul de fb al primarului Baii Mari. esentiala era caciulita roz

Trait-ai Hypo? Nu... Trait-am HCM!

Musai niste pregatiri... N-am ce face. Me trezesc dimineata si ma doare gatul de parca as fi baut apa plata Carpatina ieri seara pe la ora 21.00. Mi-am luam mergatori Hummel, dar n-am putut sa-i incalt, ca put de parca mi-ar fi turnat cineva plastic in nas. I-am spalat (oare de ce trebuia, mai, hummelshop?) si nu s-au uscat la timp. Din fericire mai am si alti mergatori, asa ca am avut cu ce merge la meci.

Totusi: mai poti sa te uiti la Ana daca nu-i duci jucarioara promisa? Mai poti da ochi cu Miha da nu-si primeste ursul de plus? Dar daca Zuzi nu are caciulita roz? Sau Andrada Snickersul promis? Trebuie sa te pregatesti, tati, nu te duci la meci cu mana in jeb. Iti incarci telefonul ca-i de facut si poza, iti pui doua pixuri sa nu ramai in pana prostului cu pasta, te cauti la vocabular sa vezi daca e in regula, ba chiar te gandesti sa pui un blug pe tine, sa nu mergi chiar cu cel mai bun treining din casa ca mai ai si nunti importante in viitor. Imi iau si tricoul alb cu HCM si cu inimile Baii Mari, pe care l-am si facut cadou mamei intre timp.

Vorbesc cu Felix si ma duc spre sala, apoi ne intalnim si cu Adi. Le spun ca sunt fericit daca batem si la o jumatate de gol diferenta. Vorbesc la telefon cu Mada, semn ca si Valcea tine cu HCM la meciul asta. Ajuns la sala. Nu mai este standul cu mici, bere si suc. Vad niste oameni imbracati in haine populare maramuresene si cu blugi. Nu conteaza. Ma intelanesc cu niste prieteni, mai schimbam doua vorbe si asta este. Urc in sala si stiu ca nu joaca Miha, Andra si Eliza, ultima avand si o ghetuta de gips. Nu mai este atata lume ca si la meciul cu Gyor. Nici suporteri ai oaspetilor nu prea vad, dar apar niste fatuce in verde la un moment dat. HCM este deja pe courts...

La statia de amplificare merge pana la saturatie acel imn al HCM-ului... exagerat de multe ori... apoi, completamente neinspirat, din punctul meu de vedere, Noi suntem romani. Mi se pare ca vorbim de regie, ori oamenii s-au saturat de regii. Lasa-l pe fiecare sa urle ce-i umbla prin marmida, sa se manifeste. Nu-l pune sa aplaude si sa rosteasca ce vrei tu. Mai bine auzeam “Maramures plai cu flori”. In hol, fulare cu HCM - Gyor (30 lei - serios?). La masa presei, 10 oameni care lucreaza, restul fara nicio treaba - si la organizare suntem in premiera in Champions League, deci se iarta.

Nu am intrat deloc bine in atmmosfera. Toata lumea se ridica in picioare si sta o clepsidra intreaga. Nimeni, la niciun meci, nu s-a ridicat in picioare (nici in Germania, nici ce am vazut la TV - dar aia sunt mai relaxati). Am mare respect fata de EHF, asta e clar. Joci in Champions league, trebuie sa-ti vinzi orasul sa le platesti toate... vor suprafata pe care nu se mai joaca nimic, pe care trebuie sa platesti de-ti sar ochii, inscrierea e o gramada de bani, deplasarile asisderea. Dar nu conteaza, important e ca nu-ti dau niciun ban ei, ba iti mai iau si din drepturile de televizare. EHF vrea sa imite UEFA, dar sunt departe de tot.

Incepe meciul, dragilor... Sincer, nu sunt in atmosfera, dar ma baga instant blondele rusoaice, care fluiera tampenii inca din start. In 10 minute deja au 1.000 de fluierasi in tribune. Apoi iar stau si ma gandesc ca sediul EHF nu e la Faurei, ci la Viena si chiar le strig Hotii enervantilor de braziliano-austrieci. Incep sa ma consum si ma ganxdesc ca n-ar strica sa consum chiar vreo 10 kile din mine (scap o saptamana de alergare:))

Apararea merge bine, pozitionalul si faza a doua, imi omoara imaginatia cu stereotipuri. Da-ti la poarta, n-o lasati doar pe Meli... Jucati extremele. Hai, mai atent... Uff, scapam mingi usoare, fortari, blondele tusesc in fluier, oaspetele inscriu. Sunt patru goluri la pauza si mor. Nu-mi vine sa cred. Oamenii sunt convinsi ca le putem bate. Sigur ca le putem bate. Au experienta, dar nu-s mai bune ca ale noastre. Eu zic ca daca avem curaj le batem si la Viena. Cu toata Copacabana lor, ca nu se joaca pe nisip.

Vine repriza a doua. Sunt insa destul de linistit. Nu pentru ca as fi sigur ca batem, nici vorba. Dimpotriva. Abia pe la jumatatea reprizei ii spun lui Dan ca batem la un gol diferenta. Cand am reinceput sa sper. Zuzi da gol si sala e in aer. Nu ma mai intereseaza nici blondele din Rusia si nici nu ma intereseaza daca si-au imbunatatit sau nu tezaurul. Absolut deloc. Unii au insa treaba cu doamnele.

Vad multa bucurie in teren. Imi desfac instant rucsacul si rade lumea de mine ca ma vede cu ursuletul. Nu stiu insa nimic. Mai am si-o caciulita si un dinozaur scumpic si mov. Fetele saluta oamenii si trec si pe la noi. Lumea si ele se bucura nespus. Se bate cuba, poate se bate si trinidad tobago sau jamaica:)) Ana primeste micul dino mov, iar Zuzi merge acasa cu caciula roz. Imi iau ursul in brate, cobor, ma duc la Miha. Urs a vrut, urs are. Sunt foarte fericit si o strang in brate pe Meli. In ultimele zile si-a luat picioare-n cur de la unii, la fel ca si alte fete. Eu respect jucatoarea de handbal Melinda Geiger... in rest nu ma intereseaza ce face... Iar Meli le raspunde celor din zona cu niste lacrimi. Ma rupe faza asta si schitez o schitza, ce dracu’ sa fac? Meli se duce la cabine, dau mana cu toata lumea. Vine si Renata, si ea hiperhappy. Dupa meciul cu Gyor a plans, acum este luminoasa. Vine si Ada, dupa un catralion de autografe si poze. Bate si dreapta si stanga... Ii spun ca va primi si ea un cadou, o jucarioara, ceva, ca-i vine randul, la care ce-mi spune: ca se bucura ca ne poate oferi ea bucurie noua. Si-un dulap plin de zambete...

Imi place mult cand fetele sunt nemultumite ca nu joaca. Sincer. Vad dorinta de a intra in teren, de a pune umarul la tot. Chiar daca nu intra, ele stiu ca pun presiune pe titulare, ca pot creste langa ele si chiar mai bine decat ele. Le intereseaza, asta e bine. Si vor ajunge sa joaca ani buni, si alte fatuce vor avea aceeasi problema cu ele... Asa-i, dragelor, se intoarce roata. Mereu... Chiar si cu cheia. Dupa meci vorbesc cu Fucsia Kid, adicatelea fusei la Kate in telefon. Mai trebuie sa spun ca radia si pupa Aneta si Diana?

PS: Poza este furata de pe facebook, de pe contul Ghionea Valentin Si Renata. Mi-am permis sa nu pun watermark, ca si cum mi-ar apartine mie.

La Multi Ani, tu, Ana, tu!

Sunt oameni pe care-i cunosti si oameni pe care-i cunosti. Sunt insa si oameni pe care-i cunosti chiar daca nu-i cunosti, dar ajungi sa-i cunosti fara sa-i cunosti fizic. Da, da... incoerenta suprema... precum maestrul sarac care ajunge in crasma si cere de baut moca cu vorba: am venit ca n-am venit, n-am venit ca am venit.
Uite, e chiar seara acum si m-am gandit ca e complet daca pun si doua randuri pe poptiroshul online. Am scris urarea si am recitat o alta la telefon. Nu conteaza (dazintmeter, nu) in cat timp, cu cat talent, mai ales daca fata iti spune ca te si citeste. Mno, bine-i? Ba mi-o mai si zis vreo doua de mi-o saltat ficatul de bucurie, de parca si-ar fi vazut Schofferhoferu’, ori Carlsbergu’ preferat.
Mai tin minte cand rosteam impreuna “Vær hyggelig a forlate landslaget”, Mr. Radu Voina ... (adicatelea, te rog frumos sa pleci de la echipa nationala), m-am bucurat si apoi m-am intristat cand am vazut ca se coace o prietenie iar apoi se duce, am povestit o gramada, pana si de asigurarea nucilor de cocos albastre in gradinile suspendate ale Semiramidei (mno, ca nu-i manea, taci acolo care nu sti).
Sanatate, dragu’ tatii si ai grija de tine.

Sase nopti si sase zile...

Sigur ca poate fi un titlu de manea. Poate chiar si este, dar nu cunosc genul prea bine. De fapt, toate cunostintele mele despre acest gen de muzica, sunt adunate tot din lumea sportului, de la micile petreceri cu „tupeu nevasta, danseaza pe masa”, de la cluburile „unde ma-ntreaba lumea pe strada / ce-am iubit o vagaboanda” si alte manifestari de gen. In rest, am reusit sa evit.
Nen’tu Tamas Gabriel a semnat un contract cu CFR Cluj Napoca, iar dupa sase zile, a semnat o reziliere a aceluiasi contract. Oare va si primi bani pentru aceasta perioada sau va fi pus sa-si plateasca biletul la meciul cu Gaz Metan, la care a asistat? N-am eu grija de viata lui Tamas si nici de banutii lui. Nici macar nu ma intereseaza daca il va mai convoca cineva vreodata la nationala. Insa nu pot sa nu constat ca pe lânga bravul Tamas, Mutu doar se madareste.

Nici acum n-am vazut cum poate fi batut Gyor

Te plimbi linistit vineri seara cu prietenii tai si discuti de meciul ce urmeaza sa fie sambata seara, cam la aceeasi ora. Gyor termina antrenamentul din Polivalenta si fetele tasnesc spre Hotelul Mara... Nici n-apuci sa bati bine copilul ca ai si ajuns. Autocarul este acolo, jandarmi sunt si ei prin zona, bun moment sa ne aruncam si noi un ochi inauntru. Tati, e cea mai buna echipa din lume. O vad pe Gorbicz pe o sofa si vorbeste la telefon. Du-te si fa-ti o poza cu ea, ca vin cu tine - zic. Omul meu nu vrea si mai povestim putin, iar la doi metri de mine Gorbicz... Ii si spun numele, ea se uita, noi pasim si gata. Nu te bagi in curtea omului nici macar sa-i oferi un foc. Reguli stricte la Gyor, dragilor, daca si regina se fereste.
Vine sambata si sala e plina cu o ora inainte de meci. Pardon, scarile sunt pline, la fel si bucata de sus. Vin si ungurii in sala, vin si ai mei si ai lor. Fetele de la HCM sunt in sala si cu 45 de minute inainte de meci. Povesti, interviuri, usoare incalziri. Am si eu 16 emotii. Doua dintre ele mai mari decar normal. Fix cat doua nuci de cocos albastre. Simt ca trebuie sa fiu fericit.
Intra si Gyor, cu toate vedetele sale. Langa mine o fatuca face poze si o mananca din ochi pe Katrine Lunde Haraldsen. E Madalina de la Ploiesti si fac cunostinta cu ea. Salut, prunc, din nou!
Vine Liviu Bala in zona si cum e Mafalda de ceva vreme il chem sa-mi spuna pronosticul esential. Omul e convins ca batem cu patru goluri diferenta. Eu sunt convins ca sansele sunt nule. Dupa meci imi spune si el ca Gyor e din alta parte.
Galeriile se fluiera una pe alta. Ungurii au un imn al lor, iar fetele stiu sa asculte imnul cantat de galerie. Cam greu de auzit intre atatea goarne. La prezentare echipelor, ai mei sunt in general impasibili, in timp ce ai lor se intorc cu spatele si fac gesturi obscene. Nu toti, evident. Contre exista si in continuare, dar lucrurile nu degenereaza absolut deloc. Sala este arhiplina si... 21-33.
Nu-mi curge nicio lacrima, desi stiu ca se putem ceva mai bine. Daca jucam in Himalaya, in Sahara, la Weimar sau la o manastire din Nordul Moldovei, daca o facem in slapi sau in papuci de casa, in Tsukahara echer sau cu Triplu Toe-lop obligatoriu, cu mingea sparta, cu sau fara spectatori, eu RECUNOSC, tot ne bat. Este cea mai buna echipa pe care au vazut-o eu pe viu, la feminin: apoi vine Viborg si Ikast Bording de acum 5-6 ani, aia cu Valerie Nicolas, Gro, Katya Niberg...
Renata e suparata afara si chiar isi deranjeaza machiajul cu niste lacrimi. Nu stiu care-i filmul si ma bag in seama. Nici Ana Maria nu este tare fericita ca s-a pierdut la 12 goluri. Nici n-are cum. Ba chiar e convinsa ca trebuie sa intri in teren si cu Gyor ca si cum te bati de la egal la egal (sanatos). Diana e multumita si-l asteapta pe Radu dupa meciul lui. La fel si Zuzi, numai ca ea nu se simte grozav. Vorbesc cu o doamna si-i spun ca nu mi se pare ca e normal sa apare Paula din start, atata vreme cat nu e in forma si doamna imi face semn ca sotul Paulei e in spatele meu... Asta nu inseamna ca-mi schimb opinia (care oricum nu conteaza). Laura se grabeste ca o asteapta ai ei... Mada a jucat cu Valcea la Brasov si a venit cu Cami Balint acasa. A ajuns si la finalul meciului... Sincer, e 0.48 si nu mai am nici un gram de umor, asta in cazul in care am avut vreodata. Iar maine merg la munca sa scriu iar de handbal.

Cum poti bate Gyor?

Nu tare poti, asta e clar. Vorbim de cea mai buna echipa din lume, detinatoarea Champions League. Nu le mai are pe Lekic si pe Radicevic, dar o are pe Bulatovic. Cred ca echipa de anul trecut era putin mai tare ca asta de acum, dar ce poti zice? Gyor este acum aproape cea mai buna echipa din lume? Ce reprezinta Baia Mare in handbalul feminin la nivel inalt? Nimic. Aproape nimic. Ce inseamna un rezultat favorabil cu Gyor, chiar si egalul e fabulos? Ziare pline (si asa vor fi), site-uri pline, respect.
E greu sa gasdesti cusururi celor de la Gyor. Costica Buceschi trebuie sa se bata cu ce crede el, cu mintea lui Martin Ambros, cu problemele de lot pe care le are, cu faptul ca n-a fost grozav de inspirat in primul meci. E tare greu sa combini.
Vom juca acasa, avem publicul spectator de partea noastra, dar mi se par cam putine argumente pentru o victorie. Plus ca, daca va conduce Gyor la 3-4 goluri, salut incurajari... Nu mai striga nimeni nimic. Am exemple garla... Biletul face 45 de lei, astfel ca multi dinspre spectatorii “suparati”, nu tare au bani. E si ciudat pentru unii sa iesa din casa cu 50 de lei si sa aiba bani doar pentru o bere.
Ma tot gandesc cum sa incep meciul, mai ales ca in seara asta visez ca sunt antrenor. Atat doar, in noaptea asta. Fac comparatii si zau ca nu ma intereseaza. A nu se intelege ca ma dau cunoscator. O parere pot avea si eu.
Incep in poarta cu Miha (vrea ea sa-mi arate ca e portar mare, mno), dar le am si pe Paula si pe Biti in zona. Pe stanga, Anamaria si Eliza (iti trebuie multa minte si viteza sa trecu de nasica Tervel). In centru Lucy sau Laura (pe care le folosesc si in aparare - ma decid dupa ultimele antrenamente:)) Pe pivot Timi si pe stanga Meli cu Ada. Am nevoie in aparare de Oana (musai la Amorim, care e si cat casa), de Lucy sau Laura la Bulatovic, si cred ca merge si un fluturas, pe care Jeni il poate face bine... E greu insa cu Gorbicz, fata stie handbalul pe de rost. Ma omoara faptul ca nu pot lega cum trebuie apararea centrala, mai ales ca Loke este fabuloasa.
Sunt acolo trei fete care rad intr-una: Oana, Ana Maria si Zuzi. Mno, dragelor, asta trebuie sa faceti tot timpul, inclusiv pe teren. Si sa aratati nerv... inima de sportiv. Daca si voi va pleostiti, le bagati in boala si pe celelalte.
Inainte de toate insa, nu uitati sa va bucurati de handbal.... Asta trebuie sa faceti, sa va bucurati de handbal. Ati ajuns sus de tot, pentru asta ati muncit. Sa va puteti bucura. Bucurati-va... Daca iese ceva bun, atunci aveti si bonus. Va tzuc... Antrenorul din somn.
PS: priviti imaginea... asa trebuie sa fiti si voi

Povestea mea thuringiana

Cine ma cunoaste stie ca nu-s tare bun prieten cu politica. Primesc o invitatie sa-mi port oasele spre Thuringia, sa calc pamantul Republicii de la Weimar, sa vad unde se fac vasele de Jena, sa inaugurez prezenta unui Grumaz in Sonderhausen si sa strig putin la fetele de la HCM Baia Mare in sala de la Nordhausen. Indicat sa ascult Walkiria la ea acasa si sa comut atentia in litera lui nentu Goethe. Johann Wolfgang von Goethe, dragilor. Accept invitatia si bine am facut.
Ajung si eu in aerogara, gratie prietenului meu Felix care si-o pleznit dimineata sa ma duca pe mine pana in Tauti si caruia i se transfera un multumesc in cont. Abia atunci vad cine vine. Imi beau cafeaua linistit, sunt extrem de calm si nu ma intereseaza prea mult. Suint acolo toate fetele, dar nu-s prieten cu toate. De fapt, nu-s prieten cu niciuna, mai degraba amicuti asa de meciuri, de obligatie, de politete. Ho, ca nu-i unde defect asta. Sunt insa si fete cu care ma inteleg mai bine.
Sunt ziaristi in avion, sunt consilieri locali, suporteri, Simi, parinti. Nu cunosc politicienii. Maxim vreo trei... Stiu vreo cativa dupa nume, pe altii ii mai si salut daca-i vad, dar nu sunt cu nici unul nici macar amic. Nici asta nu cred ca-i un mare defect, pentru niciunul dintre noi.
In aerogara din Erfurt fac cunostinta cu Ana Maria Tanasie. Amabila, draguta, puternica. Vorbesc serios, are amestec de gratie cu putere. Nu ma intereseaza gratia, ca nu-s la moda si nici nu e chiar atat de important. Laur si Miha se uita pe o harta, ma duc langa ele si ma dau mare cu ce stiu si eu de Weimar si Jena... Ada are o toba in mana si face putin cunostinta cu ea. Zambeste si-i spun ca-i sta bine, apoi schimbam doua cuvinte... Sigur, nu le-am schimbat de tot, deci pe mine o sa ma auzi vorbind la fel:)
Fetele merg cu un autocar, noi cu altul. Aveam sa le mai intalnesc tot in aerogara, la plecare. Mergem la Sonderhausen, un orasel despre care nu stiam nimic. Ma uit in stanga si vad pista de biciclete. Una normala, intre doua localitati, asa cum n-am sa vad niciodata in Romania. Sincer, vremea n-a fost grozava, dar in 38 de ore nu stiu daca am vazut mai mult de cinci biciclisti. Nu umbla ei pe unde ma uit eu.
Ajungem la hotelul din Sonderhausen si mergem la hotelul Thuringer. Cochet, nimic de spus, cu exact ceea ce-i trebuie. Aici am stat o noapte, am mancat si am bolunzit niste beroase prin stomac. Ba chiar m-am si distrat. Iesim in orasel, mergem pe langa ceva care am crezut ca e biserica, dar era un muzeu si conservator, apoi ne baga in seama un tataita, care la un moment voberste in romaneste. Binisor, mai ales ca e bulgar. Nu ne-am dat seama din prima, ca avea gulerul ridicat la ceafa. Ne povesteste omul ca sunt acolo vreo 10 muzicieni buni din Romania si de-ale lui. Nu ne miram, ca la muzici chiar suntem grozavi.
Apoi mergem la mall, raionul stai langa bere sa n-o iau eu pe toata. Eu am luat cinci bucati: Hafferoder rosu (acceptabila), Kromabcher (exceptionala), Carlsberg Elephant (tare, gen Stejar) si una la care nu merita nici sa-i pomenesc pretul, gustul sau numele. Un jeg. Ceilalti isi cumpara si ei sa vada cum e a lor. Mai batem piciorusul prin mall sa vedem daca mancarica e mai ieftina ca la noi si bagam da-uri. La ciocolata suntem cam acolo. In schimb, la fructe e jale. Am vazut niste mere de plastic la 2.50 Euro. Tati, cu banii astia iti faci si horinca la noi din cate mere cumperi. Nu-s aproape deloc impresionat de toale, ba chiar mi se pare ca nu au nimic de treaba. Nu in acel mall. Nu-i mare bai, nu m-am dus eu sa fac pe criticul de moda. Venim la hotel si gasim camera copilului, locul din care s-au facut cei mai multi banuti, ca sticlele returnabile de bere fac 0.15 centi. Nu le-am dus noi, s-au sacrificat ei sau ele.
Mergem la Oktoberfest? Mergem, dragilor, cum draci sa stai acolo, in hotel, ca leguma. Luam autocarul si mergem la cheful oamenilor astora. Stam la coada, se dau bilete, bratari de hartie pe antricoatele personale. Un cort mare, o trupa ce baga cover-uri, o gramada de nemtalai dispusi sa-si lase malaiul pe bere si alimente specifice sarbatorii. Ca la noi de castane, minus amanuntul ca n-am vazut romu’ care vinde absolut orice in Baia Mare desi nu produce nimic, n-am vazut om pisat pe el sau vreun harnicut ce-ti impute blocul, n-am vazut nici nervi. In schimb am vazut oameni care se simt bine, iar aici ne includem si pe noi. Dupa am mers la somn.
Stau in camera linistit, ma straduiesc sa dorm, dar sunt ca pasta. Aud clopotele de la ora 6.00, aud de minim 4 ori alarma telefonului colegului meu de camera si-l rog sa-si sparga telefonul. Ma trezesc si nu tin neaparat sa se strige la mine sau sa-mi scuture cineva capul. Care cap, tati, e marmida... Mergem prin oras la plimbare. Nimic deschis, doar o cofetarie. Atat. Nici crasme. Sigur, nici nu sunt tare multe. La noi sunt codrii verzi de brad si case de pariuri / la noi atatia fluturi sunt si fustele au pliuri... Octavian Goga, nu mai cautati, poezia “Noi...”
Merg la meci si problema noastra este cum sa ascundem tuburile de gaz de la goarne. Eu nu le ascund. Pana la urma, nici nu trebuia, oamenii ne-au lasat cu ele. Cu orice. Am facut galagie, ne-am straduit sa ne facem usor auziti, Simi a facut si-o criza de nervi rupandu-si o haina de pe el. Ne-am uitat la meci, am sters cu un zambet lacrima de pe fata copilului Andrada, am vazut, am pierdut, am plecat. In Nordhausen am mers la un restaurant mai micut, dar elegant, unde s-a mancat. Pizza intre 8 si 12.00 Euro, lasagna, un vin sau o bere si hai la aerogara.
Aici ne intalnim din nou cu fetele. Unele stau afara: Oana, Ana Maria, Biti, Zuzi, Magda. E si Liviu in zona. Trebuie sa ma duc si eu la formalitati si o iau pe scurtatura. Baiul ca scurtatura aerogarii era prevazuta cu un geam extrem de rezistent. Sincer, si acum ma doare capul la ce-am traznit acolo. Ce sa fac apoi? Sa le spun fetelor sa nu rada? Ana Maria si Oana bat recorduri de ras, desi n-au vazut faza in direct. Au auzit insa zgomotul. Ma duc din zona, dar cand revin imi arata Liviu si o geana pe geam si niste urme. Asta este. De aici incolo cand nu se deschide ceva stiu ce sa folosesc. Va merge mai greu cu conservele.
Revenim in patria muma si intreb cuconita responsabila cati km sunt prin aer de la Baia Mare la Erfurt. Ea imi zice: 1.500, cred. Hai, draguta, ca pe sosea sunt 1.237, cum sa fie prin aer mai mult... Draguta de ea, este convinsa ca si prin aer distanta e identica cu cea de la sol si incearca sa ma convinga pe principiul un kg de fier este egal cu un kg de pene. Nu mai insist si merg la culcare.
Si uite ce scrie prietenul meu Alec: “Parerea mea este ca profesionistii plang doar ca sa-si spele fata plina de sudoarea muncii”. Ba, m-ai emotionat cu asta. Pe bune!

Licht, mehr licht - la Thuringer HC acasa

Am fost miercuri la meci si am vazut o victorie a HCM-ului in fata echipei CSM Bucuresti. Una artagoasa, daruita in teren si cu fete care cunosc bine de tot acest sport. Nu-i obligatoriu sa-mi fi placut si dl Margulescu, care a injurat si i-a facut de trei parale pe arbitrii din Cluj (usor cam mare liga pentru ei). Important e ca s-a castigat si mai important e ca am vazut-o pe Luci Marin dându-si drumul la joc in partea a doua.
Dupa meci am fost intrebat daca merg la Thuringer si am informat la rândul meu ca nu-mi permit sa-mi dezechilibrez bugetul personal pe trei luni. Apoi, mi s-a spus ca nu costa. Trebuia sa spun nu? Nu cred. Lipsesc doar duminica de la job si nu-i gaura in cer. Apoi, azi, m-au sunat de la club si mi-au facut o invitatie oficiala. Sigur ca am acceptat. Asa ca sâmbata dimineata mergem sper Erfurt, locatia unde se antreneaza Thuringer... Sau spre alt oras, ca mai este si Jena si Weimar (adica la Goethe acasa) in zona metropolitana. Ceva imi spune mie ca n-oi vedea niciun ciucuras de Goethe, ca n-o sa fie vreme.
Meciul se joaca la Nordhausen, un orasel de 45.000 de pipalsi, care a mai facut naveta intre Westphalia si Thuringia, ca si-a bagat si Napoleon nasul prin zona. Nordhausen este la ceva 60 km de Erfurt si la vreo 200 de Ivano Balic, adica de Wetzlar. Nu stiu unde se sta, nu stiu si nici nu ma intereseaza. E o zi si ceva, nu-mi bat capul.
O sa-mi duc aparatul foto si voi face vreo cateva sute de poze, asta este foarte clar. Nu sunt extrem de optimist in ceea ce priveste scorul final, dar nici pesimist nu prea am de ce sa fiu. Sunt extrem de multumit ca HCM s-a calificat in faza grupelor si tot ce obtine de acum inainte este bonus. M-am bucurat enorm dupa Viborg, am fost fericit dupa Hostelbro, ce sa cer? O nuca de cocos albastra? Nu-i de unde...
Sunt insa ferm covins ca la intoarcere o sa pot povesti o gramada de lucrusoare dragute si foarte dragute. Ce n-au treaba cu handbalul.

PS: Licht, mehr licht inseamna lumina, mai multa lumina si nentu’ Goethe a rostit cuvintele astea inainte de a se prapadi... Si mai stiu ca toata lumea imi va spune ca a citit Suferintele tânarului Werther, ca atât se cam stie despre Johann Wolfgang von Goethe pe aici. Hai, poate si Faust.
PS2: Sala din Nordhausen

Povestea in care aflam despre sfarsitul lumii sau cand se va face lumina noaptea

Adeseori auzim c-am albit-o, ca putem s-o punem linistit de-o coliva, ca - gata - vine el sfarsitul lumii si, implicit, sfarsitul nostru. Multi oameni, distribuitori ai propriilor viziuni, au incercat de-alungul secolelor sa ne reaminteasca acest lucru, fiind suparati, probabil, ca n-au apucat si ei sa vada si sa simta procedura pe pielea din dotare. Unii, precum Nostradamus, ne-au dat de stire ca zilele ne sunt numarate, ba chiar ca le-am putea numara noi insine, cu aproximatie, pentru ca pana in iulie 1999 nu mai era chiar atat de mult, pe cat ingrozitor parea de putin. Si n-a fost nimic, la fel cum nici finele anului 1999 sau 2000 nu a adus vreo schimbare brutala de atitudine in relatia Pamant - pamanteni. Stim foarte bine ca si de 1 octombrie suntem condamnati sa caram niste sugestii in carca...
Inainte de ‘89, pentru a nu ne aprinde singuri paie-n cap, comunistii s-au sacrificat sa ni le aprinda chiar ei, cenzurand sau interzicand comercializarea acestor produse cu termen de garantie ce expira odata cu lumea. Celebrul profet a spus ceva despre un conducator de la rasarit, mai mult sau mai putin rasarit, dar cu rasarit de pata-n frunte, asemanator Gorbaciovului. Mai apoi, celebritatea sa, ne spunea in aceiasi termeni pretentiosi despre o renastere a unei puteri occidentale, treaba pe care, dupa cum se stie, si-au asumat-o nemtii. Dupa ce lucraturile se vor mai fi pus la punct pe ici pe colo, un Mare Monarh al Infricosarii se afla-n treaba si da de pamant cu milioane de ani de istorie, incepand o poveste tragica si terminand cu Pamantul si cu pamantenii. Acelasi Nostradamus ne mai spune si despre fratii nostri cu ochii oblici care nu se vor putea abtine de la o excursie de popularizare a obiceiurilor chinezesti pe cocoasa batranei Europa.
Totusi, unii dintre noi, mai iuti de picior si cu nebagare de seama, vor scapa relativ ieftin din acest taraboi, vizitand cu bilete dus alte zari mai linistite. Deci, vine el sfarsitul lumii, dar nu pe de-a intregul, nu chiar de-adevaratelea. Scapa cine poate. N-am fost informati daca vor ramane in viata doar exponentii atacului sau daca ne vom putea strecura si noi pe undeva. Cred in ultima varianta, doar n-o sa se vada totul oblic si galben. Iar cei cativa dintre noi, care vom apuca anul 3797 suficient de intregi, ne vom convinge de bunatatea lucrurilor care ni se vor intampla. Caci doar atunci, ne spune Nostradamus, va fi lumina noaptea, desi noi speram sa intram in randul celor civilizati oleaca mai devreme.

Gata, nu va mai zic cati ani am

Dragilor, m-am cam saturat sa ma laud cu anisorii mei de presa, cu anii in care n-am putut face Tsukahara intoarsa echer (toti), cu aia cati am lucrat la club, cu ce-am facut eu pe vremea cand era malaiul lesne si cum am simtit eu cine stie ce cutremur sau inundatii, de ce precambrianul e bifat in zona mea de facebook. Am trait, da, si in epoca pietrei in cap, pe la ceva anisori, cand am stopat o caramida cu crestetul si am plans de acasa pana la spitalul militar si inapoi. Haha, dragilor, doua copci...
Gata, nu mai spun. Ma intalnesc si eu cu o domnita care imi place si din poveste in poveste trebuia sa o bag pe aia cu am atatia, dar inca ma simt bine. Ce tampenie. Inca n-am ajuns sa povestesc de varice si de miscarea astrelor. Gata, fratilor, am trecut la tactica fotbalist african, cu buletin incert si camasa din fulgi de nuca de cocos albastra. Declaram binisor SUB si ne straduim. Facem ca Temwanjera, ala de la Vaslui, caruia i-a spus Porumboiu ca i se pare ca e mai batran ca el. Si apoi vine Balint cu glumita, spunand ca-i vor prelungi lui Mike contractul pana la 50 de ani, adica inca doi ani.
Fara indoiala ca e important cum te simti. Si ma doare in basca. Chiar ma simt bine atunci cand nu sunt bolnav. Si nici nu ma mai interseaza nimic, dragelor, chiar daca-s deodata cu tatal vostru. Ce mare lucru, ar bea si el o bere cu cineva care sa-l inteleaga:)

Stadion, sala, ceva nou?

Stau si ma gandesc cand o sa aiba Baia Mare un stadion nou. In primul rand trebuie ca stadionul asta sa aiba si un rost. Sa aiba o echipa sau chiar doua care sa-l folosesca. Altfel, am mai avea o constructie care nu scoate banuti si a carei intretinere ar trebui sa o platim tot noi. Care si asa platim o caruta de ghidusii. Stiu ca apa din Baia Mare e cea mai scumpa din toata tara. Nimeni nu explica de ce. Un stadion mai mare de 7.000-10.000 de locuri ar fi inutil in acest moment. Sigur, avand in vedere ca suntem la pamant cu fotbalul (niciodata, dar niciodata n-a stat mai slab Maramuresul ca si acum), si acest numar de locuri este nejustificat. Poate sta si mai prost, nicio problema, doar mai trebuie desfiintata si FCM Baia Mare. Atunci vom avea Liga a 4-a si o data la 10-15 ani cate o echipa ca Avantul Barsana care sa joace in 16-imile Cupei Romaniei.
Sala ne trebuie? Sala Polivalenta este construita in 1974 si-i lipsesc dotarile moderne. Asta ar insemna o instalatie decenta de sonorizare, o instalatie de aer conditionat (atat cat se justifica). Sala in sine arata decent si este destul de bine intretinuta. Are 2.060 de locuri pe scaune (ceva de genul) si cu exceptia a 4-5 meciuri pe an si asta datorita fetelor de la HCM, nu se justifica o marire a capacitatii. S-ar justifica insa o instalatie de turnicheti, ca prea intra tot niznaiul la meciuri moca sau facand ghidusii. Desi, intrarea la meciuri este moca aproape la toate competitiile (alta aberatie).
La rugby e suficient ceea ce este deja (nu ca n-ar merita altceva).
Nu avem nici anul acesta un stadion de atletism si nici n-o sa avem repede (pariez pe un tricou de joc al HCM Baia Mare ca si anul viitor voi vorbi la fel despre terenul de atletism, doar ca acesta va arata si mai rau). Mizez insa pe vreo doua roabe de zgura (sau tigla pisata) si o inchidere a bazei o luna pentru niste reparatii care vor exista pe hartii.
Nu pot avea insa pretentii. Maramuresul este unul dintre cele mai ciudate judete din tara asta. Avem una dintre cele mai proaste infrastructuri din Europa, avem mai multi ministri in puscarie decat oricine, avem peste 50.000 de oameni care primesc ajutoare in alimente de la stat (cca 10% din populatia judetului), economia este spre pamant (in spatele nostru, la PIB pe cap de locuitor, sunt: Giurgiu, Teleorman, Botosani, Olt, Vaslui, Suceava, Neamt, Vrancea, Bacau, Mehedinti, Galati si Calarasi - adica, din 42 de entitati, suntem pe locul 30 in 2012... dupa cum observati, din 13 judete din Ardeal, suntem pe locul 13 - rusinos).
Asa ca, bai Politica Vasile, ascunde-te, n-ai facut nimic de 24 de ani pentru judetul Maramures... Eu nu ma mai duc la vot... in schimb voi fi nevoit sa-mi platesc taxele.

Poveste serioasa

A fost odata si de doua ori niciodata un individ atât de sarac, incât la moartea sa n-a avut a lasa mostenire celor trei fii ai sai pe care-i recunostea decât o moara, magarul si un motan. Povestea nu ne spune nimic despre nevasta sau concubina tipului, ea nefacând parte la mostenire. Incomensurabila avere a fost usor de impartit, rezultatul final fiind 6, fara zecimale. In mai multe cuvinte, fiul cel mare omoara magarul celui mijlociu, iar mezinului (mult mai mic decât un mezin care se respecta) i-a ramas magarul. Si greu ii mai venea lui ala micu' sa se multumeasca doar cu atât. Intr-o buna zi (27 grade C), motanul ii sugereaza stapânului sau extrem de sarac o afacere:
- Da-mi o pereche de cizme, o tolba si o cartela telefonica si vei vedea ca nu iesi pagubit cu mine.
Fara tragere de inima, ba chiar si fara a avea obiectele cerute, austerul stapân i-a oferit motanului ceea ce isi dorea, plus o pastila de Orbit cu zaharul separat. Motanul incalta cizmele stapânului, isi lega tolba de gât si gâtul de-o funie si se puse pe treaba, desi treaba nu-i suporta greutatea fiind operata de curând. In prima zi se duse in lunca si ascunse tolba in iarba destul de bine, incât iepurasul care venise special sa fie prins in ea o cauta disperat o buna bucata de vreme, lucru care-l si plictisise de altfel. Apoi, motanul lua prada gata plictisita si i-o duse presedintelui, ca de rege doar un referendum national sau o viza ne mai poate apropia. Motanul accepta ideea ca prada e suficienta, motiv pentru care presedintele ii dezvalui câteva dintre secretele cizmelor sale intr-un loc destul de golas si realmente dureros. Si uite asa, stapânul sarac a ramas la fel de sarac, fara motan si fara lucrurile care nu-i apartineau.
Si-am incalecat pe-o sa si m-am dat repede jos pentru ca nu stiu calari.

Multu, Melinda Geiger!

Nu cred ca e o tampenie sa iti expui sentimentele, atata vreme cat lucrurile sunt bune si pentru tine, si pentru cei apropiati tie si pentru cei care sunt in zona prin care iti porti tu nucile de cocos albastre. M-am tot gandit daca sa spun ceva sau nu. Si ma doare-n cursul saptamanii viitoare daca ma avantajeaza sau nu. Pana la urma e un lucru pe care eu nu o sa-l uit si pe care l-am trait cu putere.
Am avut niste emotii de Liga Campionilor, pentru ca era meci de Liga Campionilor. Inainte de meci, in timpul meciului si dupa meci. In general, oamenii ceva mai sensibili cauta o cale de refulare pentru a nu-si trada emotiile. Si atunci urla la arbitru, arunca pumnul in aer la fiecare gol, se bucura de parca si-ar juca ultima carte, iar la un moment dat, n-are ce face, se ascunde.
HCM Baia Mare a castigat meciul cu Viborg la limita, cu gol marcat de Melinda Geiger in ultimele secunde. Am aplaudat cu toata lumea, m-am descarcat ca toata lumea, dar nu de tot. Dupa meci am mers in sala de conferinte. Acolo erau colegii mei si mai era Melinda Geiger. M-am uitat, am mers pana la Meli, pe care o cunosc de ceva vreme, i-am pupat mana, apoi ea m-a pupat pe ambii obraji si mai stiu ca i-am spus ca nici nu mai tin minte de cand n-am fost asa de fericit. Ba, frate, mi-au dat lacrimile, jur. Am lasat capul jos ca un pilier de efect, am impins tare picioare spre usa si am plecat de tot. N-am mai stat la nicio poveste. Uite, prietene, vezi, pentru momentele astea merita sa faci sport, sa te uiti la sport, sa iubesti oamenii, sa iubesti fenomenele, sa ai emotii.

700 intr-o ora...

Ii spun prietenului meu sa mearga azi la sala sa-si cumpere bilete pentru meciurile din Champions League, de sambata si duminica. Se duce linistit si-mi spune ca a luat si ca nu era nici dracul la rând. Citesc apoi si ma minunez ca in prima ora s-au vândut 700 de bilete. Cui? Cine le va vinde mai apoi la suprapret in ziua meciului?
In mod normal, clubul din Baia Mare ar trebui sa vanda maxim 2.060 bilete, cât e capacitatea salii. Vreo 300 sunt abonati, mai exista bilete-invitatii pentru jucatoare si conducerea clubului (normal), mai exista niste bilete pentru galeriile echipelor oaspete care vor veni in Baia Mare. Nu dau cifre ca nu ma intereseaza si nici nu le cunosc. E bine ca sala va fi plina. Citesc in ziare ca primarul a rugat conducerea clubului sa dea bilete mai ieftine pentru copii si pensionari. Buna imagine. Ma enerveaza foarte tare ca pentru mine si pentru cei ca mine nu se face absolut nimic in orasul asta.

Ziua cand te enerveaza niste prunci

Ma duc la un magazin azi, salut frumos, ajung in dreptul tejghelei si intind mana... Domnita de dincolo se uita la mine si rade ca inteligenta, cu o fatza ce-mi spune ca are IQ-ul superior celor care doar pot umbla si nu se pisa pe ele. Ma tine cu mana intinsa, ca ea stie ca fetele nu dau mana cu baietii. Poate doar cand fac cunostinta. Ma uit la ea, ii transmit doua borcane cu dulceata si dispar. Tuuuuu, poate ca vreau sa cumpar ceva din kkatul tau de magazin... Stiu, te doare in basca, nu e al tau si, pe deasupra, cat as vrea sa fie ea de amabila pentru 6 milioane pe luna si un bon de masa la cantina partidului?
Seara stau de vorba cu doua doamne si alt prunc se duce fara sa salute, ca se grabeste. Ma intorc si ma indrept in graba catre graba domniei sale care se grabeste. Saluta si pleaca. Se grabeste... Bine faci, eu ma grabesc de multa vreme si n-am ajuns nicaieri...
Plec de pe terenul de atletism, unde chiar m-am intretinut cordial cu doua doamne (mare diferenta, prunci - stil si comunicare), intru intr-o alimentara (sper ca nu e non-stop, cel mult non-sens) si iar dau peste un prunc care nu da mana cu tine, poate doar daca trebuie sa ma cunoasca. Nu vreau sa ma cunoasca... Dupa ce ii povestesc civilizat ca numai in kkatul asta de tara am dat peste fete care nu dau mana, am plecat tot cu mana intinsa. Nici nu m-am chinuit prea mult.