miercuri, 30 octombrie 2013

17 sutimi de secunda de eroism pe terenul de rugby...

Cu multi ani in urma am practicat si eu putin sportul acesta dragut numit rugby. N-am fost eu grozav si nici cine stie ce fizic n-am avut, nu degeaba imi si spuneau oamenii Flamingo. Am avut si legitimatie, pentru care am platit ceva bani si mai stiu ca impreuna cu legitimatia a venit si un regulament al jocului de rugby. Mai stiu ca antrenorii nu s-au stresat deloc sa ma bage in teren, dar nici nu comentez prea mult acest lucru. In schimb, s-a jucat bine de tot pe legitimatia mea. Si mai stiu ca baietii cu care ma antrenam eu au fost in final vicecampioni nationali.

Miercuri dupa amiaza, de la ora 16.00, am ajuns din nou pe terenul de rugby, imbracat corespunzator si incaltat completamente necorespunzator. Stau si ma uit cu cine joaca presa din Maramures: Mike Wiringi, Philly Falamoe, Johannes van Heerden, Stephen Hihetah, Sean Morrell, Mihai Dico, Ionut Botezatu, Alex Oancea, Gabi Oprea, Stefan Ciuntu, Mihai Rosca, Marius Pocris. Au fost si antrenorii Eugen Apjok si Vasile Lucaci, ultimul indeplinind perfect rolul unui arbitru de mare calibru: ajutor pana in panzele albe pentru gazetari. Neintamplator, a fost in zona si Calin Matei, presedintele clubuluji CSM Stiinta, a mai fost si directorul CSM, Ovidiu Sorin Andrei, a venit si vicele de la judet, Gabi Zetea, a fost si prietenul meu Andrei si masorul Petrica Holovacs si habar n-am cine.

Noi am ales sa jucam pe tot terenul, ratiunea altora ne-a convins ca e bine si pe latime, intre 22 si linia de 40. Sigur ca 18 metri par putini. Si la handbal, intre cele doua semicercuri sunt 28 de metri si zice lumea ca-i nimic, pana ce-si pune piciorusele la treaba si vede ca da cu semnatura la ambulanta dupa doua replieri si un contraatac (si acelea nereusite).
Am mai ales sa jucam toti 17 in acelasi timp, pentru ca, nu-i asa, trebuia sa egalizam sansele. Ei au fost 7 si noi am fost numai singuri, fiecare in parte. Prieteni, nu va bateti capul ca n-a murit nimeni, s-a jucat rugby tag, numai ca baietii astia de la rugby chiar au talent la subtilizat tag-uri, in timp ce noi ne-am emotionat profund, mai ales fetele. Tag-urile alea n-au fost puse unde trebuie, e clar. Jenna Wasson a jucat la noi si n-a avut nicio emotie. Mno, ea e obisnuita cu fizic de rugbyst, ca doar de aia e prietena lui Mike Wiringi.
Cat despre scor, am primit mesaj instant de la Tania, cea care a organizat din partea noastra “:)))))))))) apoi musai tre sa scrii, vezi sa treci scorul corect, 10-10!!!!”

La un moment dat eram in atac (aproape mereu eram noi in atac), am pus presiune maxima pe CSM Stiinta, a circulat balonul nu omul (ca omul nu mai putea circula), ne-am dorit mai mult victoria, din astea, balarii, Danut Coarda a marcat superb. Apoi, mi-am trait si eu cele 17 sutimi de secunde de glorie. Eram la 1-2 m de terenul de tinta, aveam mingea in brate, bratele legate bine de umeri si braul bine pus la spate, ca ma durea. M-am gandit intr-o fractiune de secunda ca ar fi minunat daca as plonja realmente in terenul de tinta, ca n-au cum sa-mi ia tag-ul asa. Si nici nu mi l-au luat. Nu cred ca banuiau ca voi face asta si nici nu aveau de ce, pentru ca nici eu nu eram foarte convins.
Repriza a doua s-a jucat mixt, adica echipele amestecate. Io m-am retras cu experimentatii la povesti, dorind sa-mi prelungesc durata de trai relaxat, dar m-am distrat foarte bine, asta e clar.
A urmat si repriza a treia, la Rustic, unde s-a facut ad-hoc si o conferinta de presa. S-a bagat la intreprindere un paharuc de horinca, o bere, un ciolan cu fasole si niste zacusca de toti banii. Am mai primit si un fanion de la echipa de rugby (frumos). Se multumeste, CSM Stiinta Baia Mare. Cu asta nu ati facut nimic altceva decat sa va apropiati si mai mult de ziaristi si, implicit, de oameni.

Un comentariu:

  1. "nici cine stie ce fizic n-am avut, nu degeaba imi si spuneau oamenii Flamingo" - aici era faza subtila a oamenilor care iti admirau fizicul. Si te comparau cu baietii de la Flamingo Boys (http://www.flamingoboys.ro/) :)))

    RăspundețiȘtergere