joi, 14 noiembrie 2013

Mandrie de oltean... cu 30 de zambete

Duminica i-am spus anticipat. Stiam ca joi nu va fi acasa. Si chiar daca era tot nu aveam cum sa-i spun, ca n-avea meci acasa si nici eu nu puteam fi la Brasov. Si chiar daca eram...
Nu intotdeauna a fost blonda, doar olteanca a fost mereu:) Jucatoare a fost de mica, de cand a dus-o domnul Stelica la handbal. Bailesti, Craiova si Valcea. De-un gram de vreme Baia Mare.
Mi-a raspuns la fiecare intrebare. Si nu numai mie. Cu politete. A zambit cand era de zambit si si-a vazut de treaba cand a fost de facut treaba. Nu ma intereseaza ce n-am vazut eu. Si nici ce am vazut eu nu e obligatoriu sa intereseze vreodata pe altcineva:)
Cu ceva zile in urma vorbeam cu un prieten la telefon. Si-mi zice: “mai, o cunosc de cand era mica. Nu statea grozav cu banutii si n-avea mereu tenisi in picioare. Mai, stii ce mi-a placut la ea? Isi purta cu o mandrie incredibila si saracia aia. Se vede in ochii ei, e ceva”.
Omul e dator sa creasca. A crescut.
La Multi Ani si multa sananate, Ada Nechita!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu