Lacrimi si sfinti (nu cei din Thuringia)

Al treilea meci de Champions League pe teren propriu pentru HCM Baia Mare. “Lacrimi si sfinti” este unul dintre volumele lui Cioran sau starea de spirit a multora in timpul meciului sau dupa el. N-am de ce sa ma ascund dupa deget, nici nu pot. Nu sunt nici carcotas si nici mai putin baimarean decat altii daca spun ca in prima repriza am jucat slab, iar in partea a doua, la fel ca mai in toate meciurile de pana acum, am aratat cu totul altceva. Si degeaba scria Peter pe tricourile nemtoaicelor. Peter si Nenad n-au jucat la ele.

Sunt prezentate echipele frumusel, avem primul atac si asteptam. Ce anume? Fata cu casti pe urechi e fix in fata mea si imi dau seama instant ca se asteapta semnalul de la televiziunile care difuzeaza meciul. Mi se spune ca mai sunt doua minute pana la ora 18.00. Asta e. Asteptam... La prezentare echipelor si tot ce tine de festivitate, toata lumea in picioare. Marturisesc, acest lucru se intampla doar la noi. Oamenii de dincolo merg la meci sa se simta bine, sa se distreze, nu sa stea 10 minute in picioare. Asta e, suntem noi mai plini de solemnitate si nu e neaparat un defect.
Ada Nechita, Eliza Buceschi sunt in tribuna. Aveam s-o vad si pe Ana Maria Tanasie imediat dupa meci la sala, desi banuiesc ca nu avea voie nici macar sa iasa din casa (miercuri a avut operatie de apendice). Imi pare rau pentru fiecare fata care sta in tribuna. La Thuringer sunt doar 14 jucatoare pe foaie, iar pivotul nationalei Germaniei, Anja Althaus este accidentata (n-a intrat). In schimb si-a revenit internationala germana Nadgornaja, care fusese accidentata in meciul tur. Multa lume buna in tribuna, multi oameni pe care nu i-am mai vazut de multa vreme. Cum spunea un cetatean din spatele meu: “sunt in tribuna si oameni care credeam ca au murit”. Din fercire, lumea e bine.

Incepe meciul. Noi avem atacul si primul turnover. Nemtoaicele deschid scorul prin Sonja Frey, din 7m. Avea sa fie singura aruncare de la 7m. Nu ne descurcam grozav in atac, mereu ajungem in pasiv si inscriem primul gol din 7m, prin Luci Marin, in min. 4. Oamenii sar imediat in picioare, iar Pirvut si Geiger inscriu pentru 3-1, singurele lor goluri din meci (8). Speram sa batem, dar speram si la un scor care sa merite sa mai facem calcule. In 45 de secunde ne revenim ca se face 3-3. Marin ia jocul pe cont propriu, Peter si Nenad il fac pe Herbert Muller sa rada acru, si conducem 5-3 si 6-4 (14). Marin rateaza apoi un 7m, ne taiem si se face 6-6 (18). Intampinam probleme incredibile pe interi, care nu pot arunca peste Mietzner, Snelder sau Luzumova. Sandy Barbosa alearga bine in preajma semicercului si ne incurca sistematic, iar variantele alese de Costica Buceschi nu dau roade. Scorul se mentine egal si se apropie finalul de repriza. Gabi Szucs inscrie si ea, dupa care Nadgornaja si Frey puncteaza pentru 10-11. In plus, Szucs este si eliminata doua minute.

Imi vine sa spun exact aceleasi lucruri pe care le-am spus in pauza si la Viena si la celelalte meciuri. HCM a jucat prost aproape in fiecare repriza din meciurile grupelor, dar a jucat mult mai bine in partea a doua. Din fericire, acelasi lucru s-a intamplat si acum. Avem om minus, dar nu misca in front Thuringer. Marin egaleaza la 11, oaspetele rateaza, apoi in atac aceeasi Marin o pune pe Barbosa pe contraatac si e 11-12 (34). Vine o perioada de joc excelenta, cu aparare foarte buna si cu Paula Ungureanu cuim scrie la cartea de glorie. Ne descurcam bine si in atac si se face 15-12 (40). Barbosa isi aminteste drumul spre poarta si puncteaza prima data dupa 10 minute de pauza: 15-13 (44). Se strange scorul la 16-14 (49), dupa care vine a doua perioada foarte buna. Buceschi muta cu Ghionea inter dreapta, Marin in centru, Dinis pe pivot, Puiu pe inter stanga si Andrada Maior Pasca in extrema stanga. Mutari castigatoare si HCM ajunge la 19-14 (54), dupa doua reusite ale Lucianei Marin si una a Andradei. Luciana merita toate felicitarile si putem spune ca este cel mai bun meci al ei de cand a venit la HCM. Lumea este in delir, se vad urme de palme pe plafonul Salii Polivalente... Stai, dragul tatii, nu te bucura, ca nu-i gata meciul. Engel ne ameninta cu un gol si nu-i bai, ca este de unde. Apoi, Nadgornaja bifeaza cu alte trei reusite, ceea ce inseamna ca-i mare bai: 19-18. Mai sunt 90 de secunde. Avem mingea, dar o pierdem, Jana Krase intrand in meci abia pe final. Thuringer ataca si am tremur ca piftia bine facuta. Renata Ghionea iese la interceptie, prinde balonul, alearga aia 20 de m pana la cealalta poarta intr-o eternitate (asa mi s-a parut), arunca in dreapta lui Krause si iar sunt pe tavan: 20-18 si mai sunt sub 45 de secunde. Nadgornaja arunca din nou si inscrie, iar noi mai avem un atac de 35 de secunde. Imi aduc aminte si de Marea Caraibelor, desi n-am vazut-i nicioadata... Faza curge, incercam chiar sa aruncam la poarta, avem 9m, ne straduim, aruncam, pierdem mingea, Krause arunca pe contraatac la Frey, aceasta alearga, dar e gata... poti da de sase ori la poarta, ca nu se pune. Victorie... A doua in Liga Campionilor.

S-a terminat meciul si lumea aplauda. Nu simt insa acelasi gram de entuziasm. Victoria cu Hupo a fost altfel cantarita. Poate si pentru ca era prima. Thuringer a fost considerata matracuca grupei, desi nu ar trebui sa fie deloc asa. Cand ai cinci fete dela nationala Germaniei, doua de la Olanda, doua de la Austria, una de la Spania, nu-i chiar atat de simplu. Plus ca si experienta de competitie este extrem de importanta. Se putea mai mult? Sigur ca se putea. Mult mai mult. La cum a mers toata treaba azi, la conditiile de joc, 4-6 goluri erau mai mult decat normale. Si altfel faceam acum calcule. Hypo are +8, Thuringer are 0, Baia Mare are -8 in meciurile directe dintre cele trei echipe care pot termina cu 4 puncte fiecare. Ori asta inseamna ca ne putem califica in trei moduri:
1. Baia Mare nu pierde la Gyor
2. Hypo nu pierde in ultima etapa la Thuringer
3. Thuringer bate la 18 goluri diferenta pe Hypo

Eu prefer sa ma bucur alaturi de fete, alaturi de staff, alaturi de cine are chef sa se bucure. Stiu ca am reusit doua victorii in Champions League, adica fix in cupa aia unde priveam anul trecut cu jind la TV, fara sa-mi imaginez o secunda ca am putea trece de Viborg. Si acum fac pariu ca din 10 meciuri cu Viborg pierdem 10. Acum. Atunci nu... dar ne-am consumat o minune. Si nu-i ca la mate cu vietile. Pot trece ani buni pana la urmatoarea minune.
Gabriella primeste papusa Gabi, Meli papusa blondy, Luci primeste papusa baietel, iar Eliza un elefantel roz. Ma bucur foarte tare. Mai ies la o poveste si vine un nenea neamtu' la mine. Am o bluza de training cu Romania (fotbal) si omul o vrea neaparat. Imi ofera si 50 de Euro pe ea. Mno, era buna afacere, dar am primit-o si nu-i corect sa vand ceea ce am primit. Hahaha, am fost neamt...