La fel ca si aflarea in treaba. Doar ca asta din urma este motoda de lucru consacrata.
Imi place caldura ca fularul vara, ca marul lui Adam de pe gatul unei femei, ca si ciocolata alba, ca horinca fara alcool sau ca ventilatorul fara palete. Transpiri ca boul, te cari la spital daca nu-ti acoperi marmida cu o palarie, dormi de opt ori pe noapte cate 15 minute, ajungi la serviciu mai obosit decat ai plecat ziua precedenta si, in unele cazuri, chiar mori. Te sufoci, te lasa motorasul, se duc rinichii in excursie in Nordul Moldovei la manastiri, ficatul vrea la Felix, tu il duci la Ursus, iar bronzul fabulos de pe antebrat este in deplina discordanta (daca se poate) cu albitura de pe brat sau cu modelul de albitura in functie de maioul in care ti-ai etalat deltoidul.
Am iesit la plimbare la 30.9 grade in casa si undeva la 27 de grade afara. Avantaj “afara”. Am iesit cu domnul cu tableta, cu domnul cu trotineta si cu domnul cu mergatorii cu talpa subtire. La un suc, apa, bere, vin, ce-o fi... Vorbesc cu kidutzu si-mi spune ca merge o bere, eu ma dau destept si-i spun ca o sa beau un pahar de vin roze. Ajung la locul faptei si bineinteles ca bag ca un tractorist doua beri pe nerespirate. Asist cu placere si la un pumn in cap pe care si l-a luat domnul cu tableta de la domnul cu mergatorii cu talpa subtire, duel pasnic si dragutel terminat cu o sudalma pretioasa. Ma uit la meci, Steaua face egal, copii de la handbal Under 21 bat Angola (nu-i mare lucru) si domnul cu trotineta ne invita la o plimbare in parc sa vedem crapii japonezi (suna ca si camasa chinezeasca cu guler rusesc facuta la Botosani). Trecem pe langa fantanile din Parcul Mara si trag niste poze de control, chiar decente. O luam incet pe Victoriei si chiar ajungem in zona Parcului Regina Maria, ba chiar si la crapii japonezi, plecati si ei in vizita la neamurile din zona intunecata a lacului (cam multa mizerie in apa, din pacate).
Plecam din Parc prin Centrul Vechi si pe toate terasele e full, desi e trecut bine de ora 24.00. Am vazut si vreo doua mirese, cu legendarul par facut sub forma de sarmale, mai trece una pe langa noi lata in spate cat capota de Raba, apoi alte doua care au facut baie in parfum. As bea o bere, dar n-am cu cine. Trecem prin Piata Cetatii, care deja are un loc pe unde nu se poate circula (habar n-am daca se lucreaza), apoi coboram prin Piata Pacii spre Colegiul Gheorghe Sincai si i-ar imi aduc aminte de kidut. Si Colegiul se renoveaza. Sunt purtatorul de placere al trotinetei, una care merge foarte bine, care tine pana-n suta de kile si cu care m-am distrat pe drum in jos. Imi iau o sticla de apa si oamenii mei nu vor nici macar apa. Domnul cu trotineta se opreste la McDonalds sa manance sanatos, eu si cu ceilalti doi ne ducem spre casa. Ajung acasa la 1.30 si temperatura e incurajatoare: 29.6 grade. Adica mai bine de un grad minus. Pornesc ventilatorul (asta e adevaratul rege acum), m-apuc sa scriu si acum ma pregatesc sa-mi bag cornul in perna. Sa dorm de vreo opt ori cate 15 minute...
Tocmai citesc ca Maria Sarapova a pus capat relatiei sale cu bulgarul Dimitrov. Nu ma intereseaza, fata, vezi-ti de treaba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu