Cum iti aduci aminte de Hantuchova?

Acum un milion de ani eram in aeroport in Istanbul (Otopeni e jucarie) si asteptam sa plecam spre Trabzon, cursa interna, vreo 1000 de km, aproape de Georgia. Apar zeci de fotografi si ziaristi. Eram convins ca nu pentru Minaur au venit ei, handbalul masculin din Turcia la ora aceea fiind departe de departare.
Si-l vad instant pe tata Lucescu, cu o caruta de ziaristi dupa el si apoi, rand pe rand, echipa Galatasaray. In acelasi salon de imbarcare cu noi. Urma sa mergem in acelasi avion cu Galata, pentru ca si ei aveau meci la Tranbzon. Si sa-l vazi pe Hagi, pe Gica Popescu, pe Hasan Sas, pe Taffarel, Bulent Korkmaz, adica jucatori... mai era si Jardel, dar el n-a fost in acea deplasare.
Exista insa si o parte proasta: nimeni n-avea un caiet, o foaie, un aparat de fotografiat, nimic... totul era in cala avionului. De unde dracul sa stim ca ne intalnim cu oamenii astia. Pix am avut si atunci ce au facut toti sau aproape toti? Au cerut autografe pe pasaport. Si eu am doua, cu Hagi si cu Gica Popescu, ca pe mine ai mei ma interesau. La Lucescu era greu, ca turcaletii transmiteau si in direct de acolo.
La putin timp dupa asta, mai exact in turul urmator al competitiei, ca de turci treceau si 7 oameni de la mine din bloc (probabil ca voi pune pe hartie si deplasarea asta, ca a fost super funny), urma sa jucam la Wroclaw cu Slask. Romania nu era in UE, deci controale si musai pasaport. Trecem de Ungaria fara probleme, dar vamesii din Slovacia au inceput sa faca pe ei de corectii pamantului si au inceput sa comenteze la semnaturile din pasapoartele noastre. Sigur ca aveau dreptate, dar ce sa faci... Ma intreaba unul pe mine, cine-s aia cu semnaturile. Si-i zic, ca-s Gica Hagi si Gica Popescu. Apoi incerc una frumoasa: daca m-as fi intalnit cu Daniela Hantuchova si de la ea as fi cerut autograf. Dragilor, s-au inmuiat aia si ne-am dus de-acolo.