Cateodata asa-ti trazneste capul cate-un vis, de te trezesti dimineata si nici laptele nu-ti mai place. Ieri noapte m-am culcat linistit, asa cum mi se intampla de cateva mii de nopti incoace (bruiate cateodata de te miri ce). Nu stiu cand a inceput visul, stiu insa cand s-a terminat. Si mai stiu ca am luat cea mai buna decizie.
Nu e foarte lunga povestea. Eram cu o gagica la un restaurant, pe care n-as putea sa-l localizez foarte bine. Nu seamana cu nimic din ce stiu. Baiul e ca nici pe gagica n-o pot scoate de undeva, efectiv nu-mi vine in minte nimic, dar mare trancalau am ajuns daca am ajuns sa-i ofer marea si sarea. De fapt, ce sare? Toata oliviera, plus niste sampanii supercumpe cu sticle din aur, banuiesc.
A venit ospatarul cu nota de plata, amabil foc, apoi a plecat linistit, asteptand sa-i platesc si sa vina dupa bani. Cat era nota de plata? 173 de milioane de lei vechi. Am inlemnit cand am vazut asta, mai ales ca, surpriza, aveam doar 170 de milioane de lei vechi la mine. Alea trei milioane aduceau mare bai se pare, deoarece l-am chemat pe ospatar sa vedem unde a exagerat... Mi-a zis ca am baut 8 ape a 400.000 lei fiecare. Nu-i rau... 3,2 milioane numai pe apa. Inca de aici pute treaba, io n-am baut atata apa plata toata viata mea (de la crasma). Apoi am inceput sa calculez ceva vin rosu de 1,2 milioane (banuiesc ca era o posirca daca era doar de 3 ori mai ieftin ca apa). Am bagat bere, mere, pere, ce se da nu se mai cere, nu mai stiu, ca m-am speriat si m-am trezit. Oare, asta se cheama ca am plecat fara sa platesc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu