Ziua lu’ indragostitu’

Astazi e ziua indragostitilor din intreaga lume, asa cum mâine va fi ziua durerilor de cap din intreaga lume, a prezervativelor folosite si gasite pe te miri unde, a chilotilor uitati intr-un colt pe etajera, a banilor disparuti miraculos in jebul multinationalelor, a iubitei muci cu ochiul vânat dupa excesul de frecat bara si ciucurasii prietenasilor. Sigur este si partea romantica, cu pupatul in cerul gurii, cu plimbatul de mânuta prin parc si doua vorbe sub copacul „nostru”, cu amintirile când amândoi eram tineri si fara proteze, când habar n-avem ca exista Valentine’s Day, pentru ca toate erau Ceausescu’s day.

Ce-oi face eu? Poate ca m-oi intâlni cu fata cu care m-am vazut de tencsgivingdei si ii voi face din nou un helouin. Adica o sa-i umplu curcanul.
Nu sarbatorim numai cand e de baut si de mancat. Mai nou vad ca sarbatorile au acelasi model, identic, indiferent ce este: trebuie sa-i faci cadou unei femei. De preferinta aia pe care o ai. De Mos Nicolae, de Mos Craciun, de Anul Nou (un lucru nou), de Paste (un iepuras), de Sfanta Maria (ca o cheama când vrea ea si Maria), de 14 februarie si de 24 februarie (iubi, sunt Dragobetele), de 1 Mai, de ziua ei, de ziua ei (precis sunt doua). Nu e nevoie sa faci cadou in zilele in care Sarapova nu zbiara la un meci de tenis de-al ei, nu e nevoie sa faci cadou in joia de dupa Miercurea Ciuc. Baaaaa, am zis nu este nevoie, nu ca n-ar trebui!