Mult Happy New Year!

Dragii mosului (pentru tinerii sub 40 de ani), prunci (sub 20 de ani), dragi tovarasi si prieteni, bã, m-am trezit. Behai de somn (sper sa nu ma auda Becali, ca ma ia la saivanul de la Steaua) si m-am gandit ca mai tarziu nu voi avea timp sa scriu nimic. De parca ar interesa pe cineva:)))

Sa fiti sanatosi in 2012 (nu-i musai sa crapati dupa), sa va cânte la nunta Iron Maiden si freza unui stomatolog, sa câstige România la handbal feminin fara sa injur vreodata si fara sa-mi albeasca vreun fir de par, sa luati cina cu Monica Belucci in timp ce va cânta “The Gutzã” la ureche, sa calatoriti in acelasi autoturism cu Michael Schumacher muci de beat, sa nu dati bani imprumut, sa va platiti taxele la stat si statul sa va ofere in schimb alte taxe de platit (asta chiar se va intâmpla), sa nu va pierdeti nuca de cocos albastra, sa gasiti femeia si barbatul potrivit si sa-i casatoriti intre ei, sa faceti de cât mai multe ori dus, sa aveti apa calda la casa de vacanta, sa aveti pampersi când faceti pe voi (pentru cunoscutii sub doi ani si pentru cei mai emotivi), sa visati ca sunteti Messi si sa va gasiti echipa in judet II, sa fiti Messi si sa-l vizitati pe Grumaz.

Sanatate dragutilor de voi si numa’ bine! Sanatate, ca boala vine!

Vai de curu' nostru - anul trecut. Nu s-a schimbat mare lucru

A mai trecut un Craciun. Pentru a doua oara in ultimii 39-40 de ani n-am cântat nici macar o strofa dintr-o colinda, n-am facut nimic (hai, poate o jumate de strofa). Iar n-a fost zapada afara si nici in casele unde am fost, spiritul sarbatorilor de iarna exista numai si numai la televizor, acolo unde ne sunt prezentate niste lucruri fabuloase in fiecare an. Am scris ceva anul trecut si nu pot modifica mare lucru.

Vai de curu' nostru ca natie. In maxim 5 ani cred ca nu mai avem nicio sarbatoare proprie la care sa facem referire. Sarbatorim Thanksgiving day si ne umplem curcanul cu pui, sarbatorim Ziua Sf. Valentin care nici nu este la noi in calendarul bisericesc pe 14 februarie, sarbatorim Ziua Mortilor Americani, ziua viilor francezi, ziua prostilor de romani si ziua inaltarii falusului la vechi mayasi. Orice sarbatorim, numai sa nu fie romanesc. Ca, nu-i asa, tot ce-o romanesc e de cacat. Inclusiv noi.

Nu mai colinda nimeni (foarte putini), nu mai stie nimeni mai mult de doua strofe de colinda. Nici macar copilasii din vecini nu mai vin sa-ti spune un cantecel... Unicii care mai vin sunt tiganii, dar si ei au probleme ca sunt interfoane. Atat. Jenant. Revelionul il va sarbatori toata lumea, de asta sunt sigur. Ne vom duce la ceva crâsma cu filet pe dreapta, unde om decarta peste 1,5 milioane lei / cap de vaca furajata, vom fi tare atenti cu furculita de mancat pui (tarane, puiul se manânca cu mâna) si vom rade de vecinul nostru ca habar n-are sa bage-n gât un peste si nu stie nici la ce foloseste apa cu lamâie de lânga, mai ales ca el n-a cerut limonada.

Stau si ma gândesc ca traiesc in Maramures, unde mai este ceva Craciun, desi tind sa ma indoiesc pe an ce trece. Iar daca eu m-am distrat atât de bine, ma gândesc cum s-o distrat bucurestenii. Fraierilor, peste 3-4 ani o sa si lucrati de Craciun!

Abia astept sa fiu pensionar, iar daca se poate, si sarac

Macar in luna decembrie. Nu-mi fac iluzii ca voi fi un pensionar bogat si am toate motivele din lume sa cred asta, mai ales ca nici la Loto nu joc. Copil nu mai pot fi, nici bogat, nici sarac. Nici asistat social major si nici homeless nu-s. In schimb observ foarte frumos ce se intampla mereu in luna decembrie.
O masa redusa de oameni face cadouri unei mase imense. Aia de merg la munca. Ei trebuie sa cumpere copiilor lor si familiei cadouri de Mos. Si nu se egzista sa faci cadouri doar de Craciun, pentru ca si Nicolae exista (are grija televizorul sa informeze orice copil).
Apoi, tot aia trebuie sa dea baniu la scoala pentru serbare, sau sa-i cumpere propriului prunc ceva pentru a nu se face de cacao la scoala.
E bine sa te uiti prin casa binisor sa vezi de ce te poti dispensa in luna decembrie, deoarece sunt cateva zeci de mii de organisme si organizatii care ajuta copiii, batranii, orfanii, ciurigaii, strainii, apatrizii si nucile de cocos albastre.
Te uiti la TV si n-ai de ales, mai dai si tu un SMS pentru cine stie cine te emotioneaza. Pe bani, normal.
Vine Hrusca, te pui... mai scoti niste bani din jeb, sa vada ai tai... o singura data pe an vine omul aici, nici atunci sa nu-l asculti?
Se fac tot felul de concursuri, de smecherii, unde nu te bagi, ca-ti bat altii obrazul. In decembrie, trebuie sa castige ori un copil, ori un batran, ori un sarac, ori si una si alta.
Culmea, desi toate acestea iti slabesc bugetul, iti face in general placere sa executi gesturile astea. Iti aduc multumire in suflet.

Bravo, Silviu... cu pinguinii tai...

Ieri, The Telegraph sau Daily Telegraph mai degraba, a publicat o fotografie foarte frumoasa a baimareanului Silviu Ghetie, fotograf profesionist, in sectiunea “photo of the day”. Adica marti, 13 decembrie. Absolut de apreciat, mai ales ca fotografia este de sezon si e foarte frumoasa. Pun si eu aici aceasta imagine, pentru a putea judeca si dvs.

Il cunosc pe Silviu de foarte multa vreme, vreo 25 de ani si ne-am inteles de multe ori bine, alteori mai putin. Dar niciodata n-am fost cei mai buni prieteni si nici cei mai mari dusmani. M-a invatat si pe mine niste lucruri din arta fotografica si nu i-am ramas dator. Chiar am acasa mai multe poze facute de el (cu mine, evident). Mai pot spune ca el i-a ajutat si initiat in tainele fotografiei si pe alti prieteni ai mei.

Poza a aparut pe 13 decembrie, cineva a vazut, a postat pe facebook si de aici a inceput spectacolul. Ziarul Daily Telegraph este pe locul 4 ca vanzare in Regat, iar asta inseamna undeva la 800.000 de cititori zilnic, ceea ce nu-i de colea. Plus vizitatorii de pe internet. Nu se compara cu The Sun, dar oricum vinde foarte mult (si are alta calitate). Nu e tabloid ca The Sun (sa nu mai aud ca englezii nu sunt fani can-can, click si lbertatea).

A inceput toata lumea sa scrie de Silviu Ghetie. Ca e o imagine senzationala, ca Silviu e deja celebru in Anglia, ca fotografia a facut inconjurul lumii, ca dintr-o data Silviu e genial si, asta ma enerveaza cel mai tare, incep asocierile, care pâna acum nu numai ca n-au fost facute, dar nici macar nu s-a gândit cineva la asta. De azi apare peste tot, colegul nostru, cel care a lucrat la noi, colaboratorul nostru permanent, colaboratorul nostru senzational. Astia care pun pret pe munca lui Silviu doar când se pot lauda. Silviu este mai degraba un free-lancer. Si tin minte anul 1997, cand incercam impreuna cu Silviu sa ne angajam la Graiul... in luna ianuarie, pe 27 s-a pus in discutie angajarea noastra... si s-a ridicat unul mare de tot de la Graiul si a spus ca nu ne pot angaja ca am mai lucrat si in alta parte. Ce bou... Nu m-ar mira ca acum sa scrie ceva in Graiul despre Silviu... Si mai tin minte si alte cutricareli peste care a fost nevoit sa treaca. Si mai stiu ca nici acum n-are un job stabil...

Fotografia este realizata iarna trecuta. Am vazut-o prima oara pe site-ul rusesc photoforum.ru. Habar n-am daca a fost publicata si in alta parte mai devreme. Si a primit acolo comentarii frumoase. Este o imagine reusita, cu care chiar se poate mândri. Dar vad ca mai mult se mândresc altii cu Silviu. Dragule, de mâine iar nu te mai baga in seama, chiar daca te duci la ei cu un portofoliu de imagini senzationale. Altii stiu...

N-o sa faceti nimic nici acum...

Sunt oameni pe pamântul asta care se cred orice. Se cred Dumnezei, se cred Atotstiutori (unii, ca Borcea, Atotstivuitori), se cred Chuck Norris, se cred Desteptii Pamântului. Si, in virtutea (oare?) acestei credinte proprii, isi permit sa strânga laturi si sa la arunce in capul oricarei persoane care nu-i linge in fund sau care nu le face pe plac.

Becali George este unul dintre acestia. El isi permite sa faca pe toata lumea cum vrea, sa injure pe cine vrea, sa faca ce vrea lichenii lui, ca muschi are numai angajati. Omul a inventat respiratia care injura, cuvintele care put, transpiratia care mimeaza inteligenta, palaria si fularul care gândesc in locul tau.

Poate Balaj sa fluiere prost un meci. Poate sa faca greseli. Il porti face corupt chiar si fara vreo dovada, il poti face chiar si nenorocit. Dar nu poti spune astea: “Astfel de oameni nu trebuie sa traiasca, sunt niste jagardele”... “Il rog pe nenorocitul asta de Balaj sa ma dea in judecata. Zicea ca are si el copii si nevasta acasa si nu-i place sa fie facut in toate felurile la televizor. Pai, bai, nenorocitulle, nici copii nu meriti sa ai”. Asta nu poti face, nu poti spune. Esti un mârlan daca faci acest lucru...

In locul arbitrilor din Liga I as refuza sa arbitrez meciurile echipei Steaua. Arbitrii ar trebui sa se uneasca si sa refuze sa arbitreze Steaua datorita acestor declaratii. Sigur, acest lucru nu se va intâmpla niciodata, n-avem noi atâta demnitate. Si uite asa, vor veni altii la rând care si-o vor lua...

Carte de bucate cu Gazeta

Anunta GSP ca marti da ziarul cu o carte de bucate; cea mai cea carte din Rumunija, cea mai adevarata reteta de nuci de cocos albastre... habar n-am, nu sunt fan, dar daca tot era de cumparat la pret bun, de ce sa nu... uit s-o cer dimineata cand merg la lucru, dupa care, dupa-amiaza, ies s-o cumpar. Crezi ca am mai gasit-o undeva? Nici vorba. Nu spun unde am cautat, nu spun locatia, pentru ca n-am chef sa fac nici un rau persoanelor care muncesc acolo (evident, daca as face vreunul).
Mi-am dat seama hiperclar ca toti angajatii de la chioscuri au prieteni, au clienti carora le tin ziarele preferate, carora le tin cartile care trebuie sau mai stiu eu ce. De ce mi-am dat seama? Simplu ca buna ziua: doamnele se uitau la mine ca la ceva curiozitate cand le-am cerut cartea si m-am mirat ca nu mai este; apoi, doamna mea preferata (ca am si eu, doar nu-s tembel, m-a certat, spunandu-mi sa nu mai fac din astea si sa-i spun inainte daca o vreau. Oricum, a facut ea o comanda si sa mai trec maine pe acolo, poate o are. In traducere libera: mai am trei sub tejghea pentru te miri cine, dar daca nu vine unul, ti-o dau tie maine, pentru ca oricum imi lasi 50 de bani sau un leu de fiecare data cand cumperi ceva (a murit Ceausescu?)

Cât de mult imi iubesc tara?

Ma tot gândesc cam cât de mult imi iubesc eu tara?
Daca pornesc televizorul, il vad pe Gigi Becali si n-o mai iubesc asa mult. Asa ca inchid televizorul si ma apuca o dragoste de nici laptele praf nu-mi mai place.
Apoi, nu ma pot abtine si deschid din nou televizorul. Il vad pe domnul Tudor de la Antena 3, personajul care ma enerveaza cel mai mult din toata media. Deci, inchid din nou televizorul. De aceasta data cu ura (nu stiu cum il cheama, dar e ala ce tot merge la Gâdea).
Trec câteva minute, care mi se par luni si nu ma pot abtine. Iau telecomanda si-i dau drumul din nou. Ion Cristoiu le stie pe toate. Cristoiu mamii ei de treaba... inchide!!!!!!!
M-am linistit. Sunt convins ca merita sa ma uit la ceva frumos. E emisiunea lui Badea, la final, când zice “Traim in România si asta ne ocupa tot timpul”. Cea mai tare replica din viata lui Badea, spusa insa, mai intâi, de sora lui. M-am nelinistit.
Tremurând cu tot tremblingu’ la indemâna il pornesc... Monica Tatoiu are o reteta impotriva tremuratului, pe care o poti folosi fie in bucatarie, fie la farmacie, fie ca reteta financiara. Cu acelasi rezultat. ‘te drek...
Nu stiu daca imi iubesc tara si cât. Cred ca in urmatorii 10 ani o sa ajung sa iubesc maxim vreo doua curve... stiind, evident, ca-s cele mai respectabile
Hai, pa... si petrece, maestre, de Ziua Românilor. O sa-ti faca onoarea sa-i vezi: Gigi, Tudor, Cristoiu, Tatoiu, Badea si altii.

Usor dezamagit sau mai mult...

Nu stiu de ce nu intereseaza pe nimeni ca a fost Campionatul Mondial de fitness si alte cele la Santa Susana (Spania), unde au fost Laura Cupsa (sportiva) si Monica Muresan (delegat). Laura a castigat medalia de argint la fitness -163 cm, adica un rezultat bun. A batut-o Melinda Szabo, o sportiva din Ungaria, care a castigat si Europenele si un concurs foarte tare, Arnold Classic, in acest an.
Eu o cunosc si o sustin pe Monica Muresan de cand lucrez in presa (si sunt 18 ani si jumatate). Atat pe ea cat si clubul la care isi desfasoara activitatea, Gold Star Baia Mare. Chiar am avut placerea sa-i recomand unei sportive sa mearga acolo, sa o invit la o emisiune la radio, sa-l ascult pe dl Viorel Maier (care este presedintele clubului)... Adica, n-am absolut nicio datorie fata de niciunul dintre acesti domni si doamne. Am consemnat asa cum am crezut eu mai bine evenimentele la care au participat, ba chiar am si ascultat si "partea cealalta" cand a fost un scandal.
Acum vreo trei saptamani, Monica m-a chemat la sala ei sa fac (daca pot) un intervin cu Nicu Giurgi... N-am putut merge... ei bine, de atunci, nici un telefon, nici sa-mi spuna ca merge la Mondiale, nici sa-mi trimita un mesaj sau altceva cu rezultatul din Spania, nici macar sa-l sune pe Maier, care l-a randul lui m-a sunat ori de cate ori a avut nevoie. M-au dezamagit... Dar performantele raman si n-am de gand sa nu le bag in seama.

Cam gata si cu Catavencu...

Citesc Catavencu de pe vremea cand s-a numit Moftul si il mai citesc si acum cand se cheama Catavencii... Am fost extrem de dezamagit cand o parte dintre cei de la Catavencu au plecat si au fondat o alta publicatie similara, Kamikaze; am incercat sa cumpar amandoua publicatiile, dar n-a tinut mult; era evident ca plecase ceva... apoi a venit o noua problema si iar s-a stricat sandramaua.
Sunt un cititor banal plictist acum... nu-mi mai place aproape deloc Catavencii. Ma mai distreaza Agopian si Simona... de azi, 23 noiembrie, am decis sa nu mai cumpar nimic.
M-am plictisit sa citesc numar de numar de obsesia Basescu, de cat stie el sa bea, de cat e el de jenant... Aproape in fiecare numar, prima pagina, Basescu. Editorialul lui Dinescu, cu Basescu. Editorialul de pe ultima pagina sau aproape orice scrie Buscu, e cu Basescu... dar da-l in pielea mea pe Basescu asta; nu mai exista nimic de ras in lumea asta; nu e o pierdere prea mare ca nu mai cumpar eu ziarul. asa se zice, cred, de la suta de mii la vreo 10.000 cati sunt astazi cei care mai cumpara publicatia (nu stiu exact si nici nu ma intereseaza). Ideea este ca m-a intristat teribil aceasta decizie a mea... am trait ziua de miercuri impreuna cu ei si, de cele mai multe ori, m-am simtit bine; acum nu mai simt nimic... howg!

Steaua de acum este ca o basina care te face de cacat

Cam asa este Steaua acum. O galagie eterna si deranjanta, dar nu pute. E de preferat o flatulatie care pute, macar ai putea da vina pe altcineva. De galagie se ocupa cel mai oier dintre pamanteni, cel mai Oierinho dintre brazilieni. Daca nu e baciul albanez, de galagie se ocupa Mimi, Piti, Iliesta, surorile Costea, nea Puiu, generalul Zisu, generalul Nespusu, ministrul Oprea, toata lumea care crede ca are cat de cat ceva cu Steaua. O echipa fara stadion, condusa de un analfabet, cu probleme la orice Comisie exista in tara asta si la FIFA, care schimba antrenorul cum imi schimb io hartia igienica in sul... au trecut anii cand ma intalneam cu prietenii si ne dadeam bobarnace unul altuia dupa cate un derby... acum, nici nu ne mai uitam la meci, pentru ca nu se joaca nimic, pentru ca dupa orice rahat posibil pe tv apare moima si comenteaza:
- Stefan Hrusca va veni din nou in Maramuresul pe care-l iubeste de-abia asteapta sa plece in Canada, va da din nou concerte "din suflet pentru suflet" cu un milion de lei. Ce parere ai oierule?
- Ba, asta canta de biserica si din alea, sa ceara si mai mult. Dar la Galamaz nu-i prelungesc contractul ca asa vreau eu. Ca nu semneaza cu verii mei, cei mai destepti dintre impresari si cei mai impresari dintre destepti...
- Ma duc la sala si fac bicepsi femurali si tricepsi rotulieni. Nu credeti ca s-ar putea sa ma imbolnavesc de diagnostic?
- Pe mine sa nu ma iei cu din astea, ca te operez instant de reflexe si-mi pasezi apoi ca Bicfaldi, pe care-l dau afara ca m-a enervat
Intrebarile pot continua la nesfarsit. Becali, Tatoiu si Tudor ala enervantul de la Antena 3 (pe mine ma enerveaza de mor si pe o scala a enervarii este mult peste oier) pot raspunde la orice intrebare si sunt convinsi ca raspunsul lor este absolut
Sincer, tin cu Steaua de la vreo 4-5 ani si n-am de gand sa-mi schimb echipa; in schimb pot face altceva, ceea ce au facut deja o gramada de oameni care tin cu Steaua: nu-i mai intereseaza...

Ce facem Repka Electronics?

M-am tot strâmbat la Orange. Si bine am facut... De ani de zile cumpar tot felul de telefoane, de servicii, de cine stie ce, de la Repka Electronics. Magazinul vizavi de Ursus. In virtutea unei amicitii cu Denis. Si mi-am luat-o de o gramada de ori.
Acum iar ma enervez pe ei: acum 40 de zile am facut cerere sa-mi mute niste bani de pe un cont pe altul; nici pâna astazi nu mi s-a rezolvat; am intrebat si am asteptat sa aflu tot de la Orange. Cererea mea a fost trimisa acolo, a fost inregistrata, dar, pentru ca mereu exista DAR: domnita care a trimis cererea n-a trimis si copia de pe buletin, desi stiu sigur ca a facut-o... si pentru asta nu s-a luat in calcul nimic...
- asta dupa ce ca in momentul in care am facut cesiunea de pe contul 1 pe contul 2 nu mi s-a spus nicio secunda ca trebuie sa fac o cerere daca vreau sa-mi recuperez banii din contul 1 sau daca vreau sa-i mut in contul 2. si uite asa, de cinci luni eu tot astept sa folosesc niste bani care-mi apartin si nu pot
- nu mai comentez si celelalte lucruri pentru ca m-am saturat deja

Stadionul salii polivalente

In sfârsit pot sterge fotbalul si sportul de pe blogul meu. S-a "reparat" infomm.ro, deci treceti acolo pentru sport si alte cele.
Mâine voi merge la handbal fete si, poate, la volei baieti. Doua sporturi care nu mai intereseaza aproape pe nimeni. In Maramures. De fapt, nimeni nu mai este interesat de nimic aici. Si vad asta zilnic. Maramuresul este deja printre cele mai sarace judete din tara, iar in Ardeal este chiar primul la saracie.
Niciunul dintre cei nu stiu câti deputati sau senatori de MM nu a adus niciun ban aici. Doar banii proprii, doar ca ei nu prea stau in vacante pe aici. Prin MM lor drag, unde au fost alesi. Nu se fac drumuri, nu exista nici un proiect mare, nicio gândire pentru ceva pe termen mediu si lung. Când se apropie alegerile vin cu tunelul pe sub Gutâi, cu revitalizarea minelor, cu tot felul de proiecte care n-au nicio sansa. Dar si acestea sunt doar la faza de povesti. O sa va puteti uita la votarea bugetului ce amendamente vor propune meseriasii nostri: bani pentru biserica nu stiu care, pentru construirea monumentului lui Sugi Bughi de la brâu in jos si a podetelor afectate de crivatul din iunie.
Daca nu sunt bani in economie, nu sunt bani nicaieri. Doar daca nu-s fac altii mila. Si nici de fonduri europene nu suntem in stare sa ne atingem.
Sunt lucruri clare: Vasile din Bihor cumpara un apartament in Baia Mare. Asta inseamna, cel putin la modul teoretic, ca nu stiu cate mii de euro intra in judet si vor fi cheltuiti in judet. Firmele de constructii o vor duce putin mai bine, cele de materiale de constructii asisderea, niste muncitori, familiile lor, etc... Daca Baia Mare ar avea cinci arbitri divizionari la fotbal, ar avea si cinci oameni care au cumpara mai mult in orasul unde locuiesc. Adica ar aduce bani aici din alta piata. Daca Baia Mare ar avea o echipa de fotbal care sa vanda jucatori, o gramada de bani ar ajunge aici si asta chiar daca patronul ar decide sa-si faca inca o casa (n-ar cumpara materiale de constructii din Trinidad Tobago). Pentru a avea insa posibilitatea sa vinzi jucatori trebuie sa ai o pepiniera buna de tot. Si in aia trebuie investit.
N-am nici o treaba cu oina. Stiu ca bagam banuti in ea pentru ca e sportul nostru national. Desi nu mai joaca nimeni in lumea asta oina si nici n-o sa se apuce. Sigur, sunt pentru pastrarea obiceiurilor.
Vine iarna... pariez ca pe cea mai buna pârtie de schi din Ardeal iar n-o sa se poata merge. Si aici ma refer strict de Mogosa, de la releu pâna la cabana. Adica, iar va scapa omul ala niste bani, asa cum vor scapa si cei care vând un suc, o bere, un biseptol, o aspirina... Adica aia care vin sa stea toata ziua si care sunt obligati sa si consume ceva.
Ne dam singuri picioare in fund si de ani de zile.

Cum minte sau dezinformeaza Orange (telefonia mobila)

Evident, nu noi avem dreptate... Doar ei au.
Fac un abonament de 6 Euro.... evident ca nu-i 6, e 6.33... apoi iti faci unul de 8 Euro... evident ca nu-i 8, e 8.45... apoi, ca asa-ti place, iti faci unul de 21 de Euro... evident, e 21.87. Nici macar o secunda nu-ti spune nimeni asta. Omul care-ti vinde telefonul e bucuros ca ti-l vinde.
Te intreaba daca vrei factura scrisa... Inainte ai avut si era OK. Iti venea prin posta. Spui ca vrei si acum. Nu-ti va spune nimeni ca trebuie sa platesti pe acest serviciu aproape un Euro...

Ti se strica telefonul sau l-ai cumparat cu o problema de care iti dai seama ulterior. Sa spunem ca nu-ti intra Wi-Fi când ceri asta si te baga direct in Orange. Platesti ca papagalul 3 Euro nu din vina ta, apoi iti dai seama si mergi cu el la magazin. Ti-l trimit repede la Bucuresti si iti dau un telefon in schimb de o suta de ani. Un jeg de telefon, nu ceva macar asemanator ca cel pe care l-ai cumparat, chiar daca ai dat o gramada de bani pe el. Sunt domni insa si iti maresc termenul de garantie cu numarul zilelor de când l-ai cumparat.

Ai doua conturi si hotarasti sa ai unul singur. Intr-unul ai bani... Dupa doua luni in care vezi ca banii nu-ti merg in celalalt cont, suni la 411. Si ti se spune ca trebuie sa faci o cerere. Faci o cerere in 5, asa cum trebuie, si verifici in 14... Evident, banii tai nu sunt acolo. De ce? Spune doamna de la 411 ca e birocratie. Ei imi tin banii de trei luni acolo si nu-s in stare sa rezolve cazul nici macar in 9 zile. Sunt convins ca au mult de lucru, sunt foarte multi abonati. La fel de convins sunt si eu ca imi reziliez abonamentul in clipa in care se poate.

Foaie verde solz de peste, pretul carnii la noi... scade

Energia, tutunul, alcoolul si cafeaua, mai scumpe anul viitor. Accizele vor fi calculate la un curs de 4,3 lei/euro, cu 0,8% mai mare fata de 2011. Accizele vor fi calculate anul viitor la un curs de 4,3001 lei/euro, anuntat luni de Banca Centrala Europeana (BCE), rata de schimb fiind cu 0,8% mai mare fata de cea utilizata in acest an, de 4,2655 lei/euro.

Nivelul accizei in lei este stabilit, potrivit Codului Fiscal, prin transformarea sumelor exprimate in echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar anuntat de BCE pentru prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul precedent. Cursul de schimb anuntat la 1 octombrie 2010 a fost cu numai 0,07% mai mic fata de cel folosit la calculul accizelor pentru anul trecut. Accizele sunt platite in prezent pentru productia de alcool si bauturi alcoolice, tutunul prelucrat, produse energetice si cafea.
Incasarile din accize la bugetul general consolidat au urcat in primele opt luni cu 16,2%, la 12,46 miliarde lei. Ponderea accizelor in total venituri este de peste 10%. Pentru anul viitor, Guvernul mizeaza pe venituri din accize de 21,75 miliarde de lei, cu 8% peste estimarea din acest an. La acest nivel, cresterea cursului echivaleaza cu incasari suplimentare de circa 175 milioane de lei la buget.

Ce zice Emilut al meu? Nu zice... ce spun concetatenii mei care nu mai saluta dupa ce cu patru ani in urma nu mai stiau unde sa pupe numai sa-i votezi? nu zic... ce zice Isarescu? nu zice... ce zic bisnitarii si speculantii in luna septembrie, dupa 1? Yuppyyyy... De ce? Atunci era un euro 4,2306a, acum e 4.33... adica bun pentru ei; se intampla mai mereu in septembrie, pentru ca trebuie sa iasa bine pe accize in octombrie... daca nu iese bine, marim accizele... Statul roman ma fura in fiecare zi cu ceva... ce zice Orange? nimic, ii convine... ii convine la Orange si ca-mi tine de doua luni 143 lei in contul mamei, pe care l-am inchis, si tot ce a fost pe mama, evident minus banii din cont, i-am cesionat... i-am preluat abonamentul...
As vrea sa citesc un comentariu in ziare despre ce am scris eu, despre modul in care-i putem trage un pumn in cap statului roman, lui Orange...

De ce au plecat ursii la câmpie? Pentru ca nu aveau mountain bike

Imi zice Dan acum vreo trei luni ca e un traseu supergreu, ca mergi pe lânga bitza intruna. Ba mai intareste povestea si Cãtã si Dani. Ii cred, dar spun ca nu-i ursul atât de brun pe cât zic ei. Si, iata-ma, sambata la 12.00, plecând de lânga stadionul "Viorel Mateianu" cu bitza mea, cu cauciucuri de asfalt, pe un traseu despre care nu stiu nimic. Ba, stiu, are vreo 20 de km.

Plec si dupa 20 de metri nu mai am pe nimeni in spate. Toti vor sa fie campioni, toti au plecat. Nu-mi place, dar e concurs pânã la urmã si nu trebuie sa stea nimeni dupã mine. Nici nu mã intereseaza. Mental stau incã bine. Pâna la cabana 1 de la Usturoi depasesc fix doua fete, plus un concurent ce avea probleme mecanice. Stiu ca acela ma va depasi. Urcam si ne intersesctam cu concurentii de la Crosul Castanelor, acolo unde am fost cu un an in urmã. Am ales bitza anul acesta. Ajuns la cabana Usturoi II si trebuie sa o iau in dreapta. De aici incolo n-am mai fost niciodata nici pe jos, darmite cu bitza. Trec cu bitza in spate de apa, tot cu bitza in spate urc dealul si, de aici incolo zic ca merge treaba. Merge pe dracu... nu sunt foarte multi metri consecutivi in care sa nu gasesc vreun obstacol. Ma uit dupa marcajul portocaliu si insist sa cred ca sunt calm. Mai arunc din când in când câte o vorba dulce, dar mi-am asumat intrecerea si cred ca pot sa termin. Ma intâlnesc cu Cãtã si omul nu e deloc fericit. I s-a rupt lantul si se intoarce de unde am venit. Imi spune ca mai am de mers cu bitza in spate pâna in vârf si de acolo e coborâre. Mi se pare destul de greu si ajung la Poiana Marului, acolo unde erau patru cetateni care nu mai interesa la acea ora ce faceau. Ma mai intreaba una alta, le raspund sau nu si merg mai departe. Vine si o coborâre, ceva cu Tãul nu stiu si drumul spre Poienile Varateci... Din pacate, nu pot merge cum trebuie. N-am furca de MB, n-am nici cauciucuri de MB. Noroc ca am frâne rezonabile si brate cât de cât.

Imi sunt telefonul si-mi vine sa-l sparg. Nu raspund la doua apeluri, dupa care ajuns la ceva stâna si decid sa sun eu. Sa nu-si faca altii griji. Prima intrebare: ce faci, mortule? Nu eram mort si nici nu scriu ce dulceata de vorbe am spus... Prietenii mei Felix si Dan imi spun ca ma asteapta 200 de metri mai jos, sa coborâm. Ori eu tocmai vad doua fete care o iau in dreapta, pe traseul marcat acum cu albastru. Si decis sa merg dupa ele, pentru ca stiu drumul mai bine... In plus, si pâna atunci tot singur am mers, ce importanta mai aveau câtiva metri...

Urc un deal in care-i aduc aminte toate bancurile care se termina cu injuraturi si spun numai finalul. N-am ce sa caut acolo... Este oribila urcarea si mai trebuie sa-ti cari si bitza in spate. Hija nu e prietenoasa... Sincer, credeam ca a trecut ce a fost mai greu. Nici vorba. Este absolut oribil pentru oricine. Nimeni nu cred ca urca cu bitza 100% pe acel drum. Stiu ca nu sunt cine stie ce campion si ca altii ar putea face infinit mai mult, dar e foarte rau drumul. Plus un vagon de copaci si copacei cazuti. La un moment dat chiar am calculat cum ar fi mai bine sa trec de un copac cazut si sa-mi pot duce si bitza. Am ajuns in vârful dealului, dupa care a urmat o coborâre... Una de maxim 50 de metri, unde mi-am pierdut 10 minute. Pentru ca am coborât pe lânga bitza. Nu mai conteaza ce-am transmis in eter, cert este ca am ajuns cu bine la Bodi Ferneziu. Ma uit la drum si habar n-am pe unde sa o iau... nu e nimic semnalizat. Imi aduc aminte ca am telefon si sun un prieten. Sun degeaba ca nu este semnal. Si atunci, obosit, ii mai servesc una din gura organizatorului... din fericire, ma aude cineva din partea cealalta de lac si-mi zice pe unde sa o iau. Merg mai departe, ocolesc lacul si dupa ajuns pe un drum infinit mai bun, dar tot nepotrivit pentru echiparea bitzei mele. Si am intâlnesc absolut surprinzator cu Dani, care gresise drumul, din cauza de marcaj spune el.
El se duce tare, ca are bitza si e mai bun, eu imi vad de ritmul meu si de cârpele mele. Ma bucur la un moment dat ca vad case, mai fac niste sute de metri si vad o "limba" de asfalt. Sunt atât de fericit incât trag o trânta. Fara urmari grave, dar cu o injuratura stufoasa.

Ajuns pe asfalt si bag pe foc cat de repede pot, sa termin toata treaba inainte de ora 15.00. Si ajung cu 5 minute inainte. Ma simt foarte bine ca am terminat, baietii ma asteapta cu aplauze, glumim mereu câteva minute, imi fac cinste cu un binemeritat Heineken si e bine. Am ajuns, dar promit sa nu mai fac asta... Si n-o s-o mai fac. eu vreau sa pedalez când merg cu bicicleta, nu s-o port in spate. Zice organizatorul ca ne da o diploma si mai zice: "hai sa va dau si o cupa". Astea is premiile pe care le da (aici nu mai comentez nimic, desi as avea tot dreptul s-o fac).

La traseul asta si ursii pleaca la câmpie, mai ales ca nu un mountain bike pe care sa-l care in spate. Am o satisfactie teribila ca am terminat traseul... pâna la urma mi-am putut dovedi mie ca pot, ca ma descurc si singur pe un traseu pe care nu l-am mai vazut niciodata, ca am reusit sa fiu concentrat aproape tot timpul si ca am ajuns sanatos acasa si cu bitza in stare de functionare. Restul sunt povesti si nu pot nici macar atenua satisfactia.

Zice cã help

Mi-am adus aminte de poanta cu cei doi indivizi care se plimba pe malul lacului si un altul este in lac strigând dupa ajutor: Help, help... Ce zice, mã? Zice ca help...
Am anuntat ca sâmbata e deranj pe sosele, ca ies baietii (nu ne suparam daca veneau si fete) la un traseu. Cu poate fiecare, dar nimeni nu rãmâne singur, nu rãmâne in spate. Ca nu-i fain, daca stabilesti ceva... Chiar daca am facut eveniment pe facebook, puteam paria ca nu va veni niciun alt om in afara celor cu care vorbisem deja la telefon. N-a putut veni Dan Cristian, dar e de inteles la el.
Am plecat sase: io, Felix, Dan Mezok, Popa, Andreicut si Arnold. Biciclete de la cele mai bune la cele mai putin bune, dar cu entuziasm.
Am ales varianta mai greuta a unui traseu frumos: Baia Mare, Satu Nou, Catalina, Sacalaseni, Coas, Copalnic, Berinta, Carbunar, Grosi, Baia Mare, undeva la 44,5 km. Cu niste dealuri frumusele, pentru care iti trebuie 80% picioare si 20% minte. Doar eu si Felix stim traseul, pe care l-am facut cu bitza. Ceilalti au fost cel mult cu masina.
Pâna la drumul spre Coas nimeni nu are nicio treaba. Ne oprim la izvorul de la intrarea in Coas si apar primele poze. Una meritata, cu tabla care anunta ca intri in Coas si pe care scrie: avem sase cimitire, spital niciunul... asa ca aveti grija cum conduceti. Le spun prietenilor mei sa stea linistiti: "Ce a fost mai usor a trecut". Urmeaza primul deal, si stiu ca-l vor urca toti fara mari probleme. Ii rog sa umble la viteze din timp, sa nu fie probleme. Urmeaza un pic de plat, dupa care o usoara coborâre si apoi cel mai tare deal... destul de lung si foarte inclinat. Unii se iau la concurs, altii pun pusca jos si o iau la pas... Nu-i nicio problema, pentru ca-i greu sa urci dealul impingând de bitza... ne oprim putin sa vina toata lumea, la un cimitir (probabil primul din alea sase de pe tabla). Continuam pe bitze si panta nu mai este asa de urâta, chiar daca pâna la Interâuri se mai pune o data bitza jos. Asteptam din nou si ajungem in sfârsit (si sfârsiti) pe coama dealului... facem poze si-i felicit pe baieti ca au ajuns pâna acolo...
Urmeaza o coborâre pâna in Copalnic, de cca 1,5 km, maxim 4 minute daca stai mult cu degetele pe frâna. Se trece usor de 50 km la ora... Ajungem jos, unul dintre noi este si el aproape... I se striga sa deschida parasutele, sa inchida flaps-urile, se râde bine. Doar el nu râde... si nici n-are cum, a facut pana... bine ca n-a cazut si n-a patit nimic. Cazul este rezolvat si masina de asistenta apare cu o domnita amabila si unul dintre noi, cazut la datorie, merge cu masina acasa. Nu inainte de a rade doua beri... Mezok are umor si spune ca tot ce s-a consumat la masa aia din Copalnic face mult mai mult decât toate caloriile consumate de noi pe drum pâna acolo. Si asa e:)
O luam spre casa, 22 km... le spun unora ca se mai dau de doua ori jos de pe bitza pâna acasa, pe dealurile de la Carbunar si de la Grosi... nu ma cred... spre marea mea satisfactie si uimire in acelasi timp, oamenii au super-ambitie si urca pe bitza la Carbunar, fara sa se dea jos. La Grosi nu mai pot, e si capat de drum... Apoi urmeaza coborârea si orasul... Ma bucur ca s-a terminat totul pe bitza, ma bucur pentru cei care au terminat si care, pariez, astazi, suufera destul... Apoi, seara, dau telefon si, in formula aproape completa de revedem la Photo pub... o bere fac eu cinste.. apoi mergem acasa...
A fost frumos, chiar daca astazi, unii vor "zice ca Help"

Un drum de Izvoare...

Sincer, merita povestit... daca urci pe joc, daca urci cu bitza, cam cu orice mai putin autoturism; sigur, poate fi extrem de interesant si cu un jaf de masina, care se strica cand reincepe sa-ti fie lumea draga...
Il astept pe Felix si plecam la 12.07 de la garaj. Un suc, o apa, o ciocolatica, niste haine, rucsacuri, chestii obligatorii pentru câtiva zeci de km. Multa lume ne-a spus ca o sa fie extrem de greu. Unii ziceau sa incercam mai intâi un Gutin, altii altceva, fiecare dupa cum crede si stie. Usoara teama, daca e sa-i dau intâietate sinceritatii, dar nu atât de teama incât sa nu ma bag.
Pâna la urcarea de pe Baraj niciun comentariu bun sau rau, o chestiuta banala. Ne propunem de toate, sa urcam in trei ore jumate, sa ne oprim la izvor in Firiza. Urcam dealul, suferim putin (cine spune ca-l urca fluierand e mincinos sau vreun Contandor). Mergem in continuare si vedem celebrele doua placute de la bifurcatia spre Izvoare: 11 km si 10 km, una lânga alta. Noi nu alegem nicio varianta, nici nu ne oprim pâna la izvor. Alimentam acolo, ceva de mâncare, o ciocolata, chestii din astea. Salut o veche cunostinta oprita in aceeasi zona si o luam la drum.
Mai sunt 7.8 km pana la pârtia Cora si treaba se cam impute, semn ca trebuie sa ne scoate picioarele odihnite la bataie. Se lucreaza, urmeaza sa vedem prin zona micro-hidrocentrale pe Valea Neagra si e de belit fasolea bine prin zona, ca mai e aici un noroi, dincolo o piatra, si mai incolo o masina... In general masini mari, dar pe alea le auzi la urcare... au un sunet de manea hârâitoare in cea mai nepotrivita clipa (bagati, tata, imaginatie daca vreti sa simtiti maneaua descrisa).
Mai sunt 5.2 km pâna la pârtia Cora si-mi suna telefonul. Ne oprim la un pod si bine facem. Discut cu cine trebuie (ca trebuia), mai bagam o ciocolatica si ne tiram mai departe... Din ce in ce mai greu, iar curbele de nivel, de zici ca ai plecat din acelasi loc sunt extrem de lungi... Cineva imi toarna galeti de apa in cap, manusile imi sunt ude, dau din picioare si ma gândesc la cele mai placute lucruri posibile... eu cred ca este esential sa-ti educi mentalul in situatii dificile... urcam din ce in ce mai greu (mai ales eu) si la un moment dat ii spun lui Felix ca pun pusca jos si ca ma odihnesc... El imi transmite ca mai e doar un hop si gata, dar cine-l crede? Ma dau jos de pe bitza si merg pe lânga ea 30 de metri. Avea dreptate Felix si-mi vine sa-mi trag un picior in fund, dar nu-mi permit sa-mi rup piciorul mai intâi. Asta este si nici nu ma intereseaza. Mai sunt 1.700 m pâna in Poiana Soarelui si chiar bagam materiale, mergem repede. Ajungem acolo si prima poza este cea mai importanta... sunt leoarca si ma schimb...
Merge o ciorba, merge si o apa minerala, dupa care apar Alexandra si Atti, care ne imbunatatesc ziua... si bine fac (multam amândurora). La Izvoare sunt maxim 15 grade... Am ajuns dupa 2 ore si 50 de minute, adica mai repede decât ne-am propus si asta este foarte bine.
Ii spun lui Felix ca in maxim o ora si un sfert suntem acasa. Vine coborârea. Plecam destul de repede pentru ca ne este frig. Din pacate, nu mai pot sa-mi folosesc manusile care sunt ude. Mare greseala... Luati-va haine groase si doua perechi de manusi daca faceti drumul asta cu bitza. Este esential... Pâna la izvorul din Firiza ma astup de frig. Imi ingheata mainile, mucii, creierul mic, diftongul din glas... Cum dam de soare zici ca suntem la bai termale.
Nu mai sunt probleme pana acasa si facem fix o ora si un sfert. Casul de pe bitza zice 4h05 pentru toata treaba si noi suntem multumiti. Pe lânga asta eu sunt si praf... Ma duc sa-mi odihnesc anatomia

Al farstulea botez din existenta mea existentiala

Sunt profund de nici laptele praf nu-mi mai place. Astazi am fost la primul botez din viata mea, constient, fara a fi fost carat in brate, fara cine mai stie ce... am fost la un botez cinstit si neimpozabil la Limpedea, imediat dupa Baia Sprie, un loc civilizat, racoros, unde se tine cel mai tare concurs de sah din Romania... nu e chiar locul unde a coborat Dumnezeu pe pamant, pentru ca m-am interesat la receptie si nu locuiau acolo Filimon si Baucis, cei doi batrani despre care am citit eu in copilarie... pune, ba, mana pe o carte daca nu-i cunosti pe batraneii astia doi; chiar e o poveste frumoasa si merita sa o cititi, sa aveti ce povesti kinderilor vostri (oricum nu-i intereseaza)
ce fac? botez? cum e? sa-mi duc un tricou in plus? sa o ascult pe mama care spune sa-mi iau pantaloni si sa nu merg in pantaloni scurti? cu ce merg? intrebari destule, dar, din fericire, nu caut raspunsuri, nu ma intereseaza... pantaloni scurti, doua tricouri, aparat foto, telefon
- un domn, tata unei fetite dragute de vreo 10 luni, este amabil si ne duce sus la Limpedea. Se multumeste... ajungea acolo si in prag e Alec, tatal fatucei cu botezul (Mara), ba chiar si tatal lui Alec, care la randul lui e tata. e trecut de ora 14.00 sunt lihnit de foame... n-am tinut post negru pentru botezul asta, dar sunt obisnuit cu mancare la ora 12.00... bem un pahar de tuica, cica de la nunta lui Alec si Camelia (ii cred); Alex stie ca horinca aia este pentru Alex si pentru el, aici Alex fiind nasul de casatorie al celor doi (probabil o promisiune de la nunta). bagam la matz una alta, apoi ies afara si fac fotografii; cu copii, cu oameni mari, cu oameni pe care nu-i cunosc. Apar niste tipi amabili, cu o domnisoara (presupun) draguta si care au avut amabilitatea maxima sa ne aduca in oras dupa ce ne-am simtit bine sus. Doua poze de control, sa stie Alec toate lumea care a fost la botez si din noua afara... povesti garla...
La un moment dat, tata lui Alec si chiar Alec gasesc maxima oportunitate... mergem si jucam tenis cu piciorul; familia Bregariu se descurca bine si ramane la teren; eu n-am mai jucat din clasa a patra, dar ne descurcam... adica eu si Alex... pana la urma pierdem, Bregarienii se descurca ceas si se sparge fotbalul la un moment dat dupa un telefon...
megrem din nou sa bagam ceva la interioare, apoi cautam loc de mers acasa intr-o masina. si gasim doua, perfect pentru Alex si pentru mine; mergem in masina cu un domn amabil, cu o doamna amabila si cu o domnisoara (presupun) amabila... propun o oprire in Centrul Vechi si bag doua bucati de Guiness si eu si Alex, spre marea satisfactie a amandurora... plus ca ne-a placut si domnisoara ce ducea prajiturele acasa; dar despre care n-am discutat nimic (ce era de discutat?)
am fost la al farstulea botez din existenta mea episodica; pentru episodul al doilea cautati pe goagle... sigur, nu sunt fan botezuri, deci nu ma chemati, pentru ca nu-mi place sa pierd la fotbal tenis; ca doar nu ma puteti convinge ca nu se joaca fotbal tenis de la fiecare botez

Bine asezata in teren

In ultimii 2-3 ani, de pe vremea lui Petrescu la Urziceni, umbla o vorba: echipa bine asezata in teren. Acum auzim aceasta vorba sistematic. Asa a fost si Astra Ploiesti duminica seara cu Steaua: o echipa bine organizata, asezata bine in teren de legendarul antrenor Sumudica, care si-a dorit mai mult victoria, o echipa artagoasa si ambitioasa, fara vedete in echipa dar cu jucatori care pun osul si alearga, care face presing sus si implicit este o echipa scurta, care a preferat sa cedeze deliberat terenul pentru ca Steaua nu se descurca bine pe pozitional, iar Astra are jucatori rapizi si buni pe contraatac. Un mare kk... Povesti...
Apoi, vad ca Prepelita nu poate juca pentru ca nu este pregatit. Incredibil. Omul acesta n-a fost accidentat, a avut doar niste probleme cu transferul. Cum sa nu fie pregatit? Cine nu l-a lasat sa se pregateasca fizic? Sta de trei etape pe bara si-l baga Levy ultimele minute. Messi avea 7 zile de antrenament cu Barcelona si a jucat titular cu Real Madrid. Si el si Dani Alves... Ei erau superpregatiti? La fel si Florin Costea... nici el nu e pregatit (macar a fost accidentat). Astea-s povestile de adormit copiii din campionatul romanesc. Cu jucatori care nu sunt in stare sa joace bine din 3 in 3 zile (de fapt din 3 in 4 zile)... si care nici nu vor fi in stare.
Am fost si la FCMU la meci... am jucat frumos. Mult mai frumos decat in Liga a III-a. Cel putin am avut ocazii. Baiul este ca in afara lui Gego e cam noapte in atac. Nici mijlocasii n-au fost tare generosi. E prima etapa, sa mai vedem.

Casatorie... nu a mea

Am sesizat ceva extrem de clar: un cuplu se casatoreste si are o multime de gesturi obligatorii de facut, dar mai are si alte cateva deloc obligatorii, dar prin care vrea sa-mi spuna ca e nunta lor, ca ei sunt cei mai frumosi, tralala... sigur, e treaba lor sa faca asta...
Am dezavantajul sa traiesc in bloc si nu la casa, dar si avantajul sa traiesc in bloc comparativ cu ala care n-are unde sta. Se marita Mirandolina de pe scara si e clar ca mi-am terminat weekendul inainte de a incepe. Sigur, este un moment unic, tralala, numai ca momentele unice se cam repeta in zilele astea
Apoi, coloana de masini in care merg mirele, nasii, mireasa, nasii ailalti, scarface si Al Pacino trebuie sa ma anunte obligatoriu claxonand ca nu stiu cine se casatoreste. Se merge la crasma si se bea... ai bani, pui artificii pe cer, sa se bucure nuntasul, sa nu fie trist nasul ca-si goleste jeburile, sa fie fericita mireasa ca sunt pentru ea, sa fie nefericita matza mea si sa se ascunda speriata sub pat; nici mie nu-mi plac
- habar n-am de ce oamenii vor sa popularizeze orice eveniment care, dupa experienta pe prietenii mei, vazuta cu ochisorii mei si simtita in anii care urmeaza dupa nunta lor, este, in general, ceva rau; altfel, de ce ar divorta?

FC Maramures - FC Arges: 2-3

Nu

Nu am fost astazi cu bicicleta, pentru ca inca NU am reparat-o. Si NU am reparat-o pentru ca NU stiu sa o repar, pentru ca NU am avut chef sa o duc la reparat si pentru ca astazi este 15 august, NU este o zi lucratoare (NU la unii), si NU stiu daca cei care mi-au vandut bicicleta lucreaza sau NU astazi. NICI NU am avut vreme sa NU fiu mincinos. NICI NU stiu cand imi voi repara bitza, NICI NU ma stresez prea mult, desi NU am reusit sa merg cu Alex si cu Felix duminica.
NU am avut zi libera, dar NU sunt trist pentru asta. Oricum, NU stau acasa luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata si duminica, dar am noroc ca NU merg in concediu:)
Acum NU mai putin de cateva mii de ani, pe piata NU se lasa asteptata revista NU. La Cluj... o cumparam si eu... NU sta si Dan acolo, pe care NU aveam cum sa-l ratez sa-l NU-l las necunoscut ulterior. NU am nicio treaba cu publicatia, stiu doar ca NU mai apare si ca acest text NU are legatura cu publicatia.
Maine voi merge la munca, voi lucra, voi manca de trei ori, voi merge la alergat, voi merge si pana la Kaufland, voi cumpara cate ceva, voi dormi o jumatate de ora, voi fi destul de bucuros, dar NU voi merge cu bitza. NU merge... Ce vedeti in poza era in zilele ei bune... NU?

Cainii latra, bicicleta nu merge...

Asa m-am gandit si eu, sa mai schimbam rutele, sa vedem si altceva, pentru ca este ce vedea in judetul asta, chiar si lucruri neplacute. Mai intai ai nevoie de o bicicleta de oras, pe care o poti cumpara de la Extrem. Am si cumparat-o de un an, dupa ce m-am lasat de fumat si e brici: in vara asta am inceput sa ma dau pe bune cu ea, adica mai mult de 5km prin oras. Drept dovada, am schimbat pedalierul (18 lei), am schimbat franele complet (70 lei) acum voi mai schimba ceva. Stiti ce se strica de obicei la o bicicleta? Exact lucrurile pentru care nu se da garantie. Nu ma pricep la reparatii, nici macar la biciclete si iau de bune ce mi-au zis oamenii. Desi am cumparat multe lucruri de la Extrem (bune), de bitza sunt extrem de dezamagit si ma simt pacalit la maxim.
Uite asa, nea Felix a zis ca vine cu mine si ca ar fi bine sa ajungem inainte de ora 21.00 acasa. OK, normal ca ajungem. Am pus la socoteala chestiile clasice neprevazute, baiul este ca n-am pus la socoteala si chestiile neprevazute care nu pot fi prevazute.
Unde mergem, prima intrebare. Quo vadis? Mergem spre Sacalaseni, zic. Hai sa vezi ce case si-au tras cetatenii prin zona. De fapt, zice Felix, hai sa mergem pana in Remetea, ca nu-i mare lucru. OK. Ne ducem fara probleme si intram in Sacalaseni. Mare galagie in zona, habar n-avem ce e. Ii arat omului meu unde vine farmacia unde aveam eu pe vremuri o prietena, dupa care ne dumirim si ce-i cu cantec, joc si voie buna: Dolha candideaza la ceva, nu stiu la ce, el mereu candideaza. Sigur ca stiu, dar e mai bine sa par ca nu ma intereseaza. De fapt, chiar nu ma intereseaza.
Trecem de Sacalaseni, trecem de niste cetateni ce vindeau miere pe marginea drumului si nu mai ajungem in Remetea, pentru ca scria pe o placa, Coas un km... Mergem? Mergem...
Intram in Coas si marturisesc cu rusine ca n-am mai fost niciodata. Ma opresc la magazinul mixt si-mi cumpar apa plata rece, la 2l. Vedem un deal si radem de el, dupa care incepe dealul sa rada de mine. Al dracului deal... mi-am lasat jumate de plaman si doua injuraturi printre dinti acolo... greu la deal cu boii mici si cu bitza de doi bani. Interesant, nu-mi merge primul pinion, ala de urcat, se blocheaza lantul, ceva de genul asta. Intreb si eu: pentru ce este bun acest prim pinion? Si nu e singular, deoarece si pinionul 6 e cam la fel. Am 6 pinioane si pot folosi doar 4. Mare afacere...
Facem schimb de biciclete si, desi Felix n-are cine stie ce bitza, mie mi se pare ca bita lui fata de a mea este ca si cancerul fata de mierea de albine care produce cancer. Merg putin cu a lui, urc de fapt si apoi revenim la normal. Mai urcam ceva, eu ma dau jos la un moment dat si alerg pe langa bitza, ajungem in zona Interauri si eu imi aduc aminte de toate datoriile. La un moment dat, deal in jos, nu-i rau. Am trecut deja de 20 km. Deal in jos la greu, viteza mare, noroc ca mi-am schimbat franele. Ajungem in legendarul Copalnic... 23 km pana in Baia Mare, 22 dupa cum zice un nea Omu ce sugea o bere la localul din zona. Ne oprim, bem si noi o apa cinstita, ne luam haine groase (carti de citit, nu - poate stiti volumul haine groase si carti de citit) si la drum. E 19.52 si Felix ma intreaba daca ajungem pana la 21.00, hai, maxim 21.30.
COPIL, IMI CER SCUZE PUBLIC CA NU TI-A AJUNS OMU' LA TIMP ACASA.
Stiti drumul de la Copalnic in Baia Mare... acum urci, acum cobori. Sigur iti trebuie picioare, mai ales daca ai niste kilometri in spate. Opresc pe nu stiu ce deal sa facem poze, apoi o luam din nou la drum. Trecem de Carbunari, ajungem aproape de Grosi si e ceva de urcat... bag pedale serioase, e de urcat binisor si Felix ma intreaba ce pinion folosesc. Ii spun ca merg pe 3, dar mut pe 2. Si zic ca mai am unul... iar daca mai am unul, de ce sa nu-l folosesc... l-am folosit si bine a fost: mi-a cazut lantul printre aparatori, urat de tot. Nu mai pot merge.
Aici incepe show-ul adevarat: io si Felix, mesteri mari si priceputi, o bicicleta intoarsa invers, jeg cat China pe maini, idei care din care mai stralucite si nefolositoare, o sula cu care incercam sa scoatem lantul dintre aparatoare si pinioane, niscaiva sudalme (eu am fost responsabil cu asta), promisiuni cu jumatati de crima, si mai mult jeg pe maini... cea mai buna idee vine de la Felix: ma duc eu inainte cu bitza si vin cu masina dupa tine; sunt de acord, dar hai sa ajungem undeva, sa beau o cafea, ceva de genul asta. corect... trebuie sa leg cu ceva chestiile alea de la roata din spate. sigur ca n-am cu ce... are insa Felix o punga. perfect, o folosesc... am uitat sa spun ca m-a enervat aparatoarea interioara de pinioane si am decis s-o rup, sparg, ce conteaza; bad idea... nu mai mergea roata de ea; pana la urma am mai rupt una alta si era ok, dar suna ca dracul
urc dealul in alergare o vreme cu bicicleta in carca, apoi nu mai alerg... ma urc pe bita ca e de coborat; intuneric deja; parca aveam motor la bitza, asa facea; nu va spun ca n-am ratat un caine pe drum; care era liber venea dupa mine, cei din curte fugeau in zona pana nu ma mai vedeau, iar ceilalti se multumeau sa faca scandal; aveam perfecta dreptate
Coboram habar n-am cat, mai dau din picioare ca pe o trotineta, dar suntem in Baia Mare si ma opresc la un Rompetrol. Felix merge dupa masina. Beau o cafea, manc un corn si imi spal antricoatele pline de jeg. Imi arunc manusile cumparate de la boneshaker (de superproasta calitate, care iti lasa palmele negre, dar erau foarte ieftine, asa ca nu-i acuz). Omul de la benzinarie are TV si se uita la Dolha... Pe bune, la Dolha de la Sacalaseni, cel pe care il vazusem deja. La un moment dat imi spune: domnule, vedeti ca ia cineva bicicleta si o baga in portbagaj... Ma uit la el si-i spun ca ma doare undeva si ca nu va avea decat (e bine, dle Geoana?) necaz cu ea. Sigur ca era Felix... Am ajuns acasa si m-am uitat ca am facut 42 km si ceva. Nu-i rau.
Zilele ce vin o sa merg sa-mi repar bitza, ca n-am bani sa cumpar alta. Desi, cred ca ma voi orienta urgent pe una veche. Poate se gaseste vreun donator sau vreun dragut care nu mai umbla cu bitza lui si o vinde mai ieftin... Chiar astept asta...
Va tuc, ma culc, ca-s franjuri...

Cross-country din greu

Daca Nicolae Labis ar fi fost astazi pe un traseu montan din jurul Baii Mari ar fi rescris cu certitudine "Moartea caprioarei". Cu personaje, cu biciclete, cu trante, cu tot ce trebuie.
Eu am o bicicleta de oras, City life, doua roti, cadru greu, frana spate zero barat, frana fata rezonabila; ce mai, bicicleta de navetist, doar scaunul copilului lipseste din zone.
Sambata dimineata ma trezesc la ora 3.15 ca e furtunitza, ma mai trezesc pe la 5 ca e cald, iar apoi pe la 8, ca-i de mers. Ma trezesc si-mi astept prietenul in fata blocului. Vine... am stabilit ca mergem la concursul de bici, pe niste dealuri din zona, trasee de cicloturism, din astea. nici nu trec bine de Hotel Carpati si-mi cedeaza o pedala; aia din stanga, pe care am crezut ca o reparase un vecin cu o seara inaintea. nu-i stres... merg la Chios cu Felix si stam; eu nu sunt agitat, dar vad ca nu-i rand de reparat nimic acolo, la care Dan Coarda ma trimite la Extrem; bagam o incalzire de 8km si eu si Felix; revenim, eu cu pedala ok, el cu bitza dotata cu bidon cu apa
- ne inscriem, decartam 10 lei (foarte bine), primim cate un numar (eu cer 42 si-l primesc) si o harta. ne uitam pe harta si nu-i rau deloc; habar n-am ce-i in harta, dar ma simt bine; ma uit la bici a mea si ma intristez oarecum, dar nu-mi pasa; ce bici am vazut acolo:))) ce echipamente sportive am vazut, ce oameni bine pregatiti; noi picam bine acolo cum pica celulita pe umeri. amatori, dar voiosi...
- povesteste ceva Raul Onoriu, city-managerul Barbul, o doamna draguta care n-a mai fugit dintr-a opta (dupa cum mi-a zis), o alta fata draguta, Radutza, alte fatuce faine de la Consiliul Local al tinerilor, Karoly Racz - principalul organizator, fiul Carol, un chibit (nu exista sa lipseasca macar unul oriunde), presa... le spun colegilor ca merita sa parieze pe 42, ca toti au venit cu bicicleta de oras numai eu cu mountain-bike, ca mama mi-a pregatit o sampanie si habar n-am ce ineptii am mai zis.
- 10.32 se da startul; toata lumea pleaca, decidem sa ne tiram si noi; se pleaca de la stadion, si se merge pe deasupra Muzeului de etnografie; depasim trei fete si ni se pare normal; ajungem la Gradina Zoo si avem tot felul de idei de puncte de revitalizare: cu mici, bere, o mustar, cu din astea... si cat de dese; drumul este jalnic si urcam... acest lucru n-ar mai trebui sa-l spun, deoarece am urcat mereu... bici mea este din ce in ce mai neprietenoasa, incep sa seman foarte bine cu Zidane de la fotbal, in sensul ca transpiram cam la fel... abundent; am casca pe cap si bine fac; inainte de Usturoi, prima cabana, drumul se impute rau de tot; clar, n-am ce cauta in zona cu bitza mea; trag de mine, trag de fabrici si uzine; deja se simte putin greutatea urcusului sistematic; nu vorbesc despre ceilalti sportivi care sunt deja, probabil, la a doua cabana. urcam cu sau fara probleme, eu ma mai dau jos de pe bici si merg pe jos impingand-o; sunt pietre ascutite, plus ca a plouat cu o seara inainte. urc la cabana a doua, ma cam dor picioarele, dar simt ca pot fara nicio problema.
- Carol Racz e arbitru la primul punct. Imi spune pe unde sa o iau si dupa ce termina sa-mi spuna asta ma sfatuieste sa nu o fac. Nu pentru ca n-as putea urca, ci pentru ca a plouat in noaptea precedenta si ca va fi extrem de dificil la coborare. Mai povestesc putin si decid ca e mai bine sa-l ascult, el fiind profi... Cu tot necazul ca nu pot merge mai departe, ca nu mai ajuta absolut deloc bitza, am decis sa cobor; e dureros sa sti ca mai poti tu fizic, dar ca nu merita sa mergi mai departe si sa-ti pui sanatatea in pericol; mai ales cand nu esti nici la jumatatea traseului; asta este
- cobor fara mari probleme, cu multa atentie si astept pe unul, pe altul; decid sa premiez eu niste prieteni, dar numai daca termina, astfel ca ma duc acasa sa aduc ce am decis. am facut lucrul acesta cu multa placere si cu niscaiva invidie, pentru ca eu nu facusem ceea ce facusera ei; doar o parte, o mica parte. si n-ati vrea sa stiti cum aratau cand au sosit; dar cu zambetul pe o jumatate de gura; s-ar fi hlizit cu toata gura, dar nu incapea zambetul de rictusul din cealalta parte, de oboseala; in rest, ca la pescari, totul nu este decat o poveste

Sa-l vedem pe Bute, sa nu-i vedem pe ceilalti

Din start trebuie sa spun ca nu sunt fan box. Ba chiar schimb canalul cand e box la tv. Foarte rar ma mai uit si eu pe la vreun super-meci, dar in niciun caz nu ma trezesc la 5 dimineata sa ma uit la nimeni care boxeaza. Am fost Zombi cu Jocurile Olimpice de la Beijing, dar acolo erau gârla sporturi.
Pe mine nu ma enerveaza deloc ca Bute se bate in România si ca a costat gala 5 milioane de euro. La câte milioane se fura in tara asta zilnic, astea 5 milioane nu reprezinta mare inginerie, mai ales ca o parte din suma va fi recuperata (probabil).
Pâna la urma nu ma enerveaza nici macar amestecul lu' tanti Udrea acolo, cu frunza ei, cu superbrandul care nu intereseaza pe nimeni. Nici ca banii merg de la stat, de unde, repet, se fura in draci. Asa ca si National Arena, care astazi costa 125 de milioane si mâine era mai mult decât dublu, cu autostrazile care costa mai mult la noi decât cele construite in interiorul unui vulcan din Islanda.
Ma enerveaza insa la culme Rudel Obreja, minciunile si insolenta acestui om. Care a facut praf orice urma de box amator in tara asta si care, IN CONTINUARE, este presedintele FR de Box. Insistenta lui asupra autoritatilor statului de a organiza un meci in România pentru Bute este de inteles. Prin firma lui cu un angajat se invârt banutii de la stat... Pentru ca majoritatea sunt de la stat. Si pariez ca nu se vor intoarce catre stat din vanzarile de bilete, nici din bannerele unor sponsori, nici din transmisii TV. Va fi mega afacere pentru Obreja si te miri cine mai este in spatele lui...
Obreja, daca era mare manager, facea o gala cu sponsori privati, daca Bute este chiar asa de mare brand pentru România. Daca IBF-ul asta si centura mondiala a lui Bute este asa senzationala. Eu nu ma pricep, dar stiu ca Bute este un model pentru prunci. Asta stiu sigur. Si mai stiu, la fel de sigur, ca Obreja se va mai invarti pe langa Bute atata vreme cat acesta va putea produce bani. Cat despre boxul amator, ala ce merge la Olimpiada, pe cine intereseaza?

Da, ba, cate-un Bac la toata lumea, sa ajunga!

44.47% dintre pruncii de a 12-a si-au luat bacul; procentaj penibil; de lucru serios in toamna; se vor ocupa locurile la universitatile de stat si alea private vor suferi groaznic; sincer, ma doare undeva...
ba, ai fost atent, 44.47... incredibil; doare ceva in tara asta sau ce aud eu o fi galagie din strainatate? tati, cand modelul tau e Danuta Cruduta, care castiga bani cu curul si alte gauri deloc ornamentale din pufosenia dumisale, cand modelul tau e analfabetul Jiji Oieru', cand televiziunea imi arata toata ziua cum se ceara Pepe cu Meme si Oana cu Boana, cum isi vand oasele putoriferele din cluburi, cum slabeste Bianca lu' Bote si cum se ingrasa Bote lu' Bianca... cand toate stifturile ajung tot felul de ministri si sefi... ce modele? bani, bani si bani... prost de put, dar cu bani... sa ies sa-l vad pe Salam, pe melteanul de la Strehaia, pe consilierul Adi Minune, cand tot ecranul pute... astea-s modele lu' 18 ani (trebuie sa scriu sa inteleaga si ei)... in rest, Muie Funeriu, scrie un idiotel pe peretele unei scoli din Timisoara (nu ca mi-ar fi drag Funeriu); fain ar fi sa zugraveasca parintii lui toata scoala, pe banutii lor; ca angajati vor gasi sigur, mai ales din aia fara Bac:)))

bine purci

poze de la Europenele de culturism si fitness

Trezeste-te, oras penibil!

Imi pare rau ca suntem un oras aproape mort. Din tare multe puncte de vedere. Mai nou, am murit si la sport. Si am nenumarate exemple.
Rugby: e bine ca suntem inca sus, dar dupa Cupa Mondiala si aici pot aparea probleme, adica plecari de jucatori. Mai stiu si de niscaiva baieti care au plecat fara bani in vacanta, desi roz nu e nimic nici acolo.
Minaur: a retrogradat, are datorii de crapa si pierde jucatori pe banda rulanta.
HCM Stiinta: a terminat pe locul 8 (excelent), bani nu are, pleaca cele mai bune jucatoare si vin copii; viitor sumbru. pariez ca pleaca si Ioan Baban undeva, la Dunarea Braila, cine stie?
Volei. Au terminat pe locul al doilea, greu de pastrat pozitie. Jucatori nu vin decat subtirei pentru ca nu se pot da salarii ca in alte parti; ei se descurca mai bine cu banutii
Fotbal: habar n-avem in ce divizie; probabil in Liga a II-a, dar Hotico are si el nevoie de sprijin

Consiliul Judetean a dat 24 de miliarde, Consiliul Local a dat din cap; pana acum nimic... va da vreo 10 miliarde, dintre care maxim 8 merg la echipe... moarte sigura; imediat n-o sa mai avem niciun gram de sport in Baia Mare; trezeste-te, oras penibil!

neste poze de la monte carlo

Musuroienii...

Asta este deja foarte clar. Baietii astia cu musuroaiele si furnicarelile mi-au invadat, dar ce zic eu invadat, mi-au cotropit casuta de mail. Zeci de mesaje zilnic, zeci de mesaje cu care n-am niciun amestec si tot atâtea stergeri dupa “echisul” pus in patrat. Cred ca in curând va aparea un nou curent, poate chiar si literar: musuroismul... Furnicatorismul... Mai bine primul... si uite asa, vom avea musuroieni, furnicatori si alti adepti ai curentului...

Vad cu ochiul liber (niciodata nu am vazut cu ochiul ocupat decât lucrurile cu care mi-era ocupat ochiul ocupat) ca exista deja prozeliti... probabil ca exista si cetateni care s-ar baga in zona. Doar ca trebuie sa treaca rezolvând un cod de valori (de la 4,5% alcool in sus) pentru a putea ajunge de aceeasi parte cu musuroienii adevarati. Istoria va fi scrisa de un somelier si linistea va exista doar dupa ce musuroiul isi va fi deschis ultimele dopuri.

Din tagma musuroienilor faceau parte, la alegere, câini si mâte, participanti activi la rosul sandalelor aristocratilor musuroieni. Pentru ca nu pot fi altceva decât niste aristocrati. Profesii diverse, discutii diverse, pareri diverse, pahare si sticle diverse, chiar tigari diverse. Poate fi frumos. A spus cineva sex?

Ce jena am trait azi...

Am fost la meci la handbal. Minaur cu Odorhei... de la scorul 14-19 pentru Odorhei a inceput recitalul mascarelilor... jucatorii de la Odorhei au aruncat de trei ori peste poarta, a fost un joc pasiv, de doua ori pasi, doua ghidusii ale arbitrilor... cu mare chin am egalat la 19... trebuia sa castigam daca Santeiu ar fi invatat pana la varsta lui sa prinda mingea pe semicerc, daca Vali Popescu nu ar fi aruncat in portar, daca Mihalcea stia ca nu e cum crede el si nu marca patru din ultimele cinci goluri ale oaspetilor... am si strigat in sala lui prof. Caba sa-l scoata afara ca sunt probleme cu el... prof. Caba care a luat time-out la timp, sa nu se mai complice la final. Odorhei care a jucat fara Barza, Rusia si Dimache, care a venit cu doar 13 jucatori la meci...
Minaur a facut o pregatire fizica de doi bani in iarna, deoarece pierde meci dupa meci si toate pe finalul reprizelor; m-am uitat la Marius Vasile - superhanbalistul asta are mari probleme dupa cinci minute de alergat pe teren.

= Cantonamentul de iarna, "purgatoriul" Minaurului
Zilele cu cate trei antrenamente sunt alternate cu cele cu cate doua antrenamente, kilometri si kilometri in sir alergati pe dealurile din imprejurimi - asa se deruleaza cantonamentul Minaurului la Ocna Sugatag pentru cei 17 jucatori. Iar peisajul aproape idilic in care se deruleaza antrenamentele nu usureaza cu nimic sarcinile pe care antrenorii Florin Mironescu si Ioan Belu le administreaza handbalistilor lor.
In perioada 8-15 ianuarie, echipa HC Minaur Baia Mare se afla in cantonament la Ocna Sugatag. Fara mila sunt antrenorii Florin Mironescu si Ioan Belu, dar se declara multumiti de modul in care sportivii lor se pregatesc. Inclusiv de cei trei juniori care se afla cu Minaur in stagiul de pregatire centralizata =

"Locul 8 si, implicit, calificarea in Cupa Romaniei - acesta este obiectivul pe care Consiliul de Administratie l-a fixat handbalistilor de la Minaur Baia Mare. Un tel realizabil, sustine presedintele executiv Radu Bogdan Mare" - da-ti domnule demisia

Noi sa fim sanatosi, ca boala vine...

Acum chiar cred cu tarie in ceea ce am scris deunazi despre Minaur. Sincer. Si este inadmisibil. Dar nu se va intâmpla nimic. Am experienta multor ani de presa. Au murit echipe, au retrogradat, s-a "latrat" doua zile si gata. La fel se va intâmpla si aici. Cu adevarat ma mira insa pasivitatea colegilor mei, care "nu-i urca pe garduri" pe cei de la Minaur... Imi aduc aminte ce scandal de presa a fost cân Ghionea a fost luat de la Cuart la Minaur (in conditiile in care Ghionea vroia sa joace la Minaur). Atunci au sarit colegii mei pentru Cuart, impotriva practicilor dictatoriale ale Minaurului. S-a facut o conferinta de presa si am luat eu picioare in cur de la colegii mei din presa doar pentru ca eram prezent acolo, pentru ca eram purtator de cuvant la club. Nimeni, niciunul dintre colegii mei de atunci nu s-a dus sa-l intrebe pe Ghionea, niciunul n-a intrebat conducerea echipei Minaur. Atat de bine imi aduc aminte. Si-mi mai aduc aminte ca nu am fost lasat sa scriu in ziarul meu acea conferinta de presa, pentru a nu se spune ca sunt "partizanul" clubului. Poate ca au facut bine. Am uitat sa va spun ca acei colegi (care nu mai lucreaza acum in presa) m-au rugat sa-l lovesc pe Schorsch dupa ce a vandut locul la FCM Bacau. I-am intrebat de ce n-o fac ei... Si mi-au spus ca nu pot. Intelegeti ce doriti.
Iubesc clubul Minaur. Sincer. Si dezinteresat. Nu am cerut niciodata sa fiu dus in vreo deplasare, nu am cerut bani (am primit bani cat am fost purtator de cuvant), nu am cerut echipament sportiv de acolo. Am primit un trening nou de acolo cand avea cluul sa-mi dea o gramada de bani. Ultimele zile ale lui Pana inainte de a pleca la Dinamo. Cand a plecat Pana la Dinamo cred ca am aflat ultimul din toata presa.
Cand a plecat Ghionea la Dinamo am stiut. S-a facut "circus" si atunci ca de ce a plecat pe 7.000 Euro. Putini stiu ca Ghionea (mai exact tatal lui) a pus clauza in contract de 7.000 Euro cand a semnat cu Minaur. Si Vali putea fi transferat si in alta parte si chiar era cat pe ce sa fie. Nu spun cine putea sa-l transfere, dar n-a facut-o. Si ar fi castigat bani frumosi, probabil.
Mai apoi, cand a plecat Csepreghi, Muresan, Sas - cam acelasi lucru ca si in "cazul" Ghionea, nimeni nu a mai comentat nimic.
Cei mai tineri gazetari nu prea aveau unde sa plece cu Minaur, deoarece Minaur nu mai merge nicaieri, nu mai prinde nicio cupa. Eu am fost cu Minaur in Grecia, in Polonia (Chorzow), in Cipru (de doua ori - mi-am platit biletul), in Muntenegru si cam atat. Altii au fost in Monte Carlo, in Porto, in Suedia, prin alte parti. Nu conteaza. E treaba fiecaruia. N-am fost eu mai mult ca altii si, dupa cum se observa, n-am prea ajuns in Vest.
As fi tare curios sa vad ce ar spune fostii mei colegi din presa despre Minaur de acum. Si cum s-ar manifesta. Nu ajunge doar sa constatam ca lucrurile merg prost.
Am un mare avantaj. Am 18 ani de cand lucrez la sport. Am prins FC Baia Mare in prima liga, am prins Minaur campioana de doua ori si in cupele europene, am prins echipa de volei campioana si vicecampioana (o mai prind si acum); echipa de rugby campioana si o mai prind si acum; echipa de handbal fete in finala europeana; echipe despre care unii habar n-au ca aui existat vreodata; si tin minte multe lucruri.
Din pacate, vom tine minte din ce in ce mai putine lucruri despre sportul maramuresean. Noroc ca mai sunt doi trei oameni care se zbat sa mai avem ceva sport

Eu cred ca Minaur pica...

Subtire echipa Minaur in acest sezon. Pierzi meciuri la rand, sase, primesti cele mai umilitoare cafteli si nu se intampla nimic. Nu este dat afara antrenorul, chiar daca a gresit destul, chiar daca (se vede) nimeni nu-l mai respecta... toti jucatorii comenteaza la Mironescu. Belu nici macar nu conteaza. Primesc jucatorii penalizari de 50% din salarii. Alea care nu sunt date de nu stiu cand. S-au dat bani in februarie pentru noiembrie, partial.
Eu cred ca Minaur va retrograda si poate chiar se urmareste asta. Echipa nu exista. Sunt multi imprumutati, care vor pleca la echipele lor, doar n-o sa stea in liga secunda. Macar si-or gasi altceva, vreo alta candidata la retrogradare. Anul viitor pica 4 echipe. Minaur este varza, n-are jucatori, n-are bani, iar anul viitor ii va fi foarte greu sa se scoata. Asa ca, de ce sa mai piarda vremea inca un an cu povesti si o gramada de bani. Mai bine in liga secunda, bani putini, pe primele locuri, construim echipa (o sa construiti pe dracu, stiu cum decurg toate).
Sunt trei echipe in liga secunda din Maramures. N-au nimic niciuna. Una singura era suficienta, poate Extrem, care-si rodeaza juniorii.
Mi se pare jenant tot ce se intampla acum la Minaur. Mironescu, Belu si Mare vor purta rusinea retrogradarii de acum inainte pentru multi ani. Chiar daca vor reusi sa promoveze rapid (nici asta nu cred). Oricum, daca se retrogradeaza, imi voi dedica vara (ca si asa nu este ce scrie) in descoperirea tuturor ghidusiilor. Deja sunt o caruta.

O zi perfecta

N-am fost la meciul de volei, asa cum am promis. Daca eu sunt cauza infrangerilor pe teren propriu, atunci sa stau acasa. Am urmarit meciul la TV, pe emm, si am fost foarte multumit de cum s-a terminat. Am zbierat abia la sfârsit, m-am schimbat de hainele transpirate din abundenta si am fugit pana la Polivalenta. L-am vazut pe Traian Rad Taut mai emotionat ca niciodata, dar si superfericit; l-am vazut apoi pe Sorin Pop fericit si atat de linistit de parca a jucat cu Suceava. Mi-a spus ca l-ar fi enervat foarte tare sa mai mearga inca o data pana la Constanta. In hol, tata lui Marius Botea, coplesit efectiv... cred ca n-a mai fost asa de pe vremea cand fii-su castiga titlul national in 1993. Tot acolo, sotia lui Marius si copilul lor. Apare si Marius in hol si ma bucur cât perimetrul Chinei pe harta. Dupa ce a incasat picioare in cur cu nemiluita, a gasit puterea sa mearga mai departe si, cu cea mai slaba garnitura (teoretic macar) din ultimii 7 ani, a facut cel mai bun rezultat. Il vad si pe kazahul Miklashevich, uriasul de 2.12, care s-a apleacat când a iesit din sala (oare de ce usi ai tu nevoie?), si pe baietul Hildebrand din Arizona care a produs o jumatate de orgasm prin tribuna. Apoi am decis sa merg urgent pe terenul de atletism, sa alerg si sa ma descarc.
Teren frumos, numit stadion, dar care arata ca un grajd. Cu un container de gunoi in apropiere, din care, in fiecare seara, niste tigani, fac foc. Si pute de-ti rupe nasul. De fapt, sunt doua containere, si amandoua sunt aprinse periodic, pentru putoare stereo.
Am alergat ceva vreme, dupa care m-am dus acasa si am asteptat superbitatea de Barca cu Minerul Donetk. N-am avut nicio treaba cu ucrainenii si nu vad de ce as tine acum cu ei, numai pentru ca e Il Luce acolo. De fapt, e Il Muce. Nu ma intereseaza. Antrenor bun si gata cu el. 5-1 pentru Barca... chiar ceream aseara pe fb sa ma impuste cineva, pentru ca ma simt extraordinar. Si asa mi-ar placea sa mor, simtindu-ma extraordinar. Din fericire, mi-am propus sa ma simt extraordinar viu, multi ani de acum incolo.