N-am fost la meciul de volei, asa cum am promis. Daca eu sunt cauza infrangerilor pe teren propriu, atunci sa stau acasa. Am urmarit meciul la TV, pe emm, si am fost foarte multumit de cum s-a terminat. Am zbierat abia la sfârsit, m-am schimbat de hainele transpirate din abundenta si am fugit pana la Polivalenta. L-am vazut pe Traian Rad Taut mai emotionat ca niciodata, dar si superfericit; l-am vazut apoi pe Sorin Pop fericit si atat de linistit de parca a jucat cu Suceava. Mi-a spus ca l-ar fi enervat foarte tare sa mai mearga inca o data pana la Constanta. In hol, tata lui Marius Botea, coplesit efectiv... cred ca n-a mai fost asa de pe vremea cand fii-su castiga titlul national in 1993. Tot acolo, sotia lui Marius si copilul lor. Apare si Marius in hol si ma bucur cât perimetrul Chinei pe harta. Dupa ce a incasat picioare in cur cu nemiluita, a gasit puterea sa mearga mai departe si, cu cea mai slaba garnitura (teoretic macar) din ultimii 7 ani, a facut cel mai bun rezultat. Il vad si pe kazahul Miklashevich, uriasul de 2.12, care s-a apleacat când a iesit din sala (oare de ce usi ai tu nevoie?), si pe baietul Hildebrand din Arizona care a produs o jumatate de orgasm prin tribuna. Apoi am decis sa merg urgent pe terenul de atletism, sa alerg si sa ma descarc.
Teren frumos, numit stadion, dar care arata ca un grajd. Cu un container de gunoi in apropiere, din care, in fiecare seara, niste tigani, fac foc. Si pute de-ti rupe nasul. De fapt, sunt doua containere, si amandoua sunt aprinse periodic, pentru putoare stereo.
Am alergat ceva vreme, dupa care m-am dus acasa si am asteptat superbitatea de Barca cu Minerul Donetk. N-am avut nicio treaba cu ucrainenii si nu vad de ce as tine acum cu ei, numai pentru ca e Il Luce acolo. De fapt, e Il Muce. Nu ma intereseaza. Antrenor bun si gata cu el. 5-1 pentru Barca... chiar ceream aseara pe fb sa ma impuste cineva, pentru ca ma simt extraordinar. Si asa mi-ar placea sa mor, simtindu-ma extraordinar. Din fericire, mi-am propus sa ma simt extraordinar viu, multi ani de acum incolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu