sâmbătă, 3 septembrie 2011

Al farstulea botez din existenta mea existentiala

Sunt profund de nici laptele praf nu-mi mai place. Astazi am fost la primul botez din viata mea, constient, fara a fi fost carat in brate, fara cine mai stie ce... am fost la un botez cinstit si neimpozabil la Limpedea, imediat dupa Baia Sprie, un loc civilizat, racoros, unde se tine cel mai tare concurs de sah din Romania... nu e chiar locul unde a coborat Dumnezeu pe pamant, pentru ca m-am interesat la receptie si nu locuiau acolo Filimon si Baucis, cei doi batrani despre care am citit eu in copilarie... pune, ba, mana pe o carte daca nu-i cunosti pe batraneii astia doi; chiar e o poveste frumoasa si merita sa o cititi, sa aveti ce povesti kinderilor vostri (oricum nu-i intereseaza)
ce fac? botez? cum e? sa-mi duc un tricou in plus? sa o ascult pe mama care spune sa-mi iau pantaloni si sa nu merg in pantaloni scurti? cu ce merg? intrebari destule, dar, din fericire, nu caut raspunsuri, nu ma intereseaza... pantaloni scurti, doua tricouri, aparat foto, telefon
- un domn, tata unei fetite dragute de vreo 10 luni, este amabil si ne duce sus la Limpedea. Se multumeste... ajungea acolo si in prag e Alec, tatal fatucei cu botezul (Mara), ba chiar si tatal lui Alec, care la randul lui e tata. e trecut de ora 14.00 sunt lihnit de foame... n-am tinut post negru pentru botezul asta, dar sunt obisnuit cu mancare la ora 12.00... bem un pahar de tuica, cica de la nunta lui Alec si Camelia (ii cred); Alex stie ca horinca aia este pentru Alex si pentru el, aici Alex fiind nasul de casatorie al celor doi (probabil o promisiune de la nunta). bagam la matz una alta, apoi ies afara si fac fotografii; cu copii, cu oameni mari, cu oameni pe care nu-i cunosc. Apar niste tipi amabili, cu o domnisoara (presupun) draguta si care au avut amabilitatea maxima sa ne aduca in oras dupa ce ne-am simtit bine sus. Doua poze de control, sa stie Alec toate lumea care a fost la botez si din noua afara... povesti garla...
La un moment dat, tata lui Alec si chiar Alec gasesc maxima oportunitate... mergem si jucam tenis cu piciorul; familia Bregariu se descurca bine si ramane la teren; eu n-am mai jucat din clasa a patra, dar ne descurcam... adica eu si Alex... pana la urma pierdem, Bregarienii se descurca ceas si se sparge fotbalul la un moment dat dupa un telefon...
megrem din nou sa bagam ceva la interioare, apoi cautam loc de mers acasa intr-o masina. si gasim doua, perfect pentru Alex si pentru mine; mergem in masina cu un domn amabil, cu o doamna amabila si cu o domnisoara (presupun) amabila... propun o oprire in Centrul Vechi si bag doua bucati de Guiness si eu si Alex, spre marea satisfactie a amandurora... plus ca ne-a placut si domnisoara ce ducea prajiturele acasa; dar despre care n-am discutat nimic (ce era de discutat?)
am fost la al farstulea botez din existenta mea episodica; pentru episodul al doilea cautati pe goagle... sigur, nu sunt fan botezuri, deci nu ma chemati, pentru ca nu-mi place sa pierd la fotbal tenis; ca doar nu ma puteti convinge ca nu se joaca fotbal tenis de la fiecare botez

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu