Sincer, merita povestit... daca urci pe joc, daca urci cu bitza, cam cu orice mai putin autoturism; sigur, poate fi extrem de interesant si cu un jaf de masina, care se strica cand reincepe sa-ti fie lumea draga...
Il astept pe Felix si plecam la 12.07 de la garaj. Un suc, o apa, o ciocolatica, niste haine, rucsacuri, chestii obligatorii pentru câtiva zeci de km. Multa lume ne-a spus ca o sa fie extrem de greu. Unii ziceau sa incercam mai intâi un Gutin, altii altceva, fiecare dupa cum crede si stie. Usoara teama, daca e sa-i dau intâietate sinceritatii, dar nu atât de teama incât sa nu ma bag.
Pâna la urcarea de pe Baraj niciun comentariu bun sau rau, o chestiuta banala. Ne propunem de toate, sa urcam in trei ore jumate, sa ne oprim la izvor in Firiza. Urcam dealul, suferim putin (cine spune ca-l urca fluierand e mincinos sau vreun Contandor). Mergem in continuare si vedem celebrele doua placute de la bifurcatia spre Izvoare: 11 km si 10 km, una lânga alta. Noi nu alegem nicio varianta, nici nu ne oprim pâna la izvor. Alimentam acolo, ceva de mâncare, o ciocolata, chestii din astea. Salut o veche cunostinta oprita in aceeasi zona si o luam la drum.
Mai sunt 7.8 km pana la pârtia Cora si treaba se cam impute, semn ca trebuie sa ne scoate picioarele odihnite la bataie. Se lucreaza, urmeaza sa vedem prin zona micro-hidrocentrale pe Valea Neagra si e de belit fasolea bine prin zona, ca mai e aici un noroi, dincolo o piatra, si mai incolo o masina... In general masini mari, dar pe alea le auzi la urcare... au un sunet de manea hârâitoare in cea mai nepotrivita clipa (bagati, tata, imaginatie daca vreti sa simtiti maneaua descrisa).
Mai sunt 5.2 km pâna la pârtia Cora si-mi suna telefonul. Ne oprim la un pod si bine facem. Discut cu cine trebuie (ca trebuia), mai bagam o ciocolatica si ne tiram mai departe... Din ce in ce mai greu, iar curbele de nivel, de zici ca ai plecat din acelasi loc sunt extrem de lungi... Cineva imi toarna galeti de apa in cap, manusile imi sunt ude, dau din picioare si ma gândesc la cele mai placute lucruri posibile... eu cred ca este esential sa-ti educi mentalul in situatii dificile... urcam din ce in ce mai greu (mai ales eu) si la un moment dat ii spun lui Felix ca pun pusca jos si ca ma odihnesc... El imi transmite ca mai e doar un hop si gata, dar cine-l crede? Ma dau jos de pe bitza si merg pe lânga ea 30 de metri. Avea dreptate Felix si-mi vine sa-mi trag un picior in fund, dar nu-mi permit sa-mi rup piciorul mai intâi. Asta este si nici nu ma intereseaza. Mai sunt 1.700 m pâna in Poiana Soarelui si chiar bagam materiale, mergem repede. Ajungem acolo si prima poza este cea mai importanta... sunt leoarca si ma schimb...
Merge o ciorba, merge si o apa minerala, dupa care apar Alexandra si Atti, care ne imbunatatesc ziua... si bine fac (multam amândurora). La Izvoare sunt maxim 15 grade... Am ajuns dupa 2 ore si 50 de minute, adica mai repede decât ne-am propus si asta este foarte bine.
Ii spun lui Felix ca in maxim o ora si un sfert suntem acasa. Vine coborârea. Plecam destul de repede pentru ca ne este frig. Din pacate, nu mai pot sa-mi folosesc manusile care sunt ude. Mare greseala... Luati-va haine groase si doua perechi de manusi daca faceti drumul asta cu bitza. Este esential... Pâna la izvorul din Firiza ma astup de frig. Imi ingheata mainile, mucii, creierul mic, diftongul din glas... Cum dam de soare zici ca suntem la bai termale.
Nu mai sunt probleme pana acasa si facem fix o ora si un sfert. Casul de pe bitza zice 4h05 pentru toata treaba si noi suntem multumiti. Pe lânga asta eu sunt si praf... Ma duc sa-mi odihnesc anatomia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu