marți, 26 ianuarie 2016

Eroii povestilor mele

Peste mai putin de 48 de ore va avea loc lansarea volumului meu, Aburi Grosi, la Millenium Bussines Centre din zona veche a orasului. Am discutat cu foarte multi oameni, am facut tot felul de planuri, am incercat sa fac tot ce stiu pentru ca lucrurile sa mearga bine. Imi place cum arata cartea si pentru asta laud Eurotip din Baia Mare, tipografia de pe strada Dacia. Au facut treaba asa cum am platit-o ori asta inseamna ca sunt de incredere.

Am si eu cativa eroi ai mei, fara de care nu ar fi aparut cartea. Ba poate ca nici nu ar fi existat. Mai intai a fost o Iulia, cea careia ii este dedicat volumul. Intre timp, am fost intrebat de multe persoane cine este Iulia, dar e treaba mea. Unii stiu. Alte persoane mi-au spus ca le-ar fi placut sa fie ele Iulia. Singura persoana care n-a dorit sa fie Iulia a fost chiar Iulia.
Apoi, au fost trei prieteni care aproape ca mi-au dat suturi in cur sa fac treaba asta: Felix si Ema, respectiv Alec. Oamenii stiau de intentia mea, dar de la intentie pana la fapta mai este ceva spatiu. Felix si Ema au avut mereu incredere in mine, dar am incercat sa apelez cat mai putin la ei. Pentru ca oamenii astia m-ar fi ajutat si sa car piane pe scari daca trebuie... Alec, din Germania, m-a incurajat mereu, am purtat sistematic discutii, mi-a spus ce-i place si ce nu si simt ca-i pusca o vena de bucurie ca am dus treaba la bun sfarsit, mai ales ca m-a ajutat si financiar.
Din punct de vedere tehnic, Dorin m-a ajutat cel mai mult. In plus, a avut grija sa ma tina cu picioarele pe pamant. Mai mult la socoteala si o gramada de sfaturi. Multe am bagat in seama, multe nu, pentru ca nici noi doi nu suntem croiti din acelasi aluat. Insa, am apreciat sinceritatea, chiar daca uneori nu mi-a picat bine. Dar am tacut, am schimbat si m-am dus mai departe.
Apoi, in ultima linie, a fost Sorela, care si-a bagat nasul intre virgule (c-am facut scurta la mana). S-a implicat si peste, mi-a adus si cititori si, mi-a ascultat si povestile si n-am cum uita implicarea ei.
A fost incredibil s-a cunosc pe Adina (tot din Germania), care m-a sprijinit financiar absolut dezinteresat. Nici nu stiu cum sa-i multumesc, dar stiu ca si ea e fericita ca a reusit sa ma ajute in proiectul meu.
Robert e maestru in deja-vu... m-am distrat cu el. Tot in Germania traieste si domnia sa. Si sper s-o faca bine. Omului ii trebuie o carte, asa, sa se mai distreze si el. O va avea...
Varul are functie mare si stie cu banii si cu altele. Cu altele mai bine :) M-a sprijinit si-i multumesc din suflet. Si chiar dupa ce am plecat de la el am citit in alta parte ca a donat o suma frumoasa pentru un copil caruia i-a ars casa. Ce sa-i mai zici?
Adi locuieste in United States si, fara macar sa-l apelez eu, a decis sa sprijine un demers. Fara sa stie exact despre ce este vorba. Si datorita lui am reusit sa scot volumul asta si abia astept sa ii ofer exemplarul dorit.
Pe Lica nu l-am cunoscut pana acum, dar mi-a facut placere sa-l cunosc. Era contrariat, asa cum sunt si eu contrariat de nenumarate ori de ce se intampla in societatea noastra.
Dan a pus caramida unde trebuie si mai trebuie sa o puna.
Familia m-a sprijinit si o va face atat cat va putea, desi, mai degraba, eu ar trebui sa-i sprijin pe ei. Pana la urma, si vorba buna face bine.
Nu-l uit nici pe Cata, de departe cel mai implicat dintre colegii mei. Fara niciun castig pentru el. Probabil crede in proiectul meu.
Evident, am uitat pe Misha si pe Nori... dar am completat... asa ca ii pup si mai abitir.
O sa fiu foarte fericit sa vad joi, la lansare, mai multi prieteni. De fapt, toti cei care vor fi acolo sunt prietenii mei. Inseamna ca au dorit sa participe la bucuria mea, la una dintre realizarile mele (atata cata valoarea are - daca are). Mai sunt si cei care mi-au comandat deja cartea prin posta. Si sunt mandru si bucuros ca am multi prieteni dragi. Iar pentru asta, MAXIME MULTUMIRI tuturor. Va pup!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu