Vine sau nu vine doamna Herrem?

Camilla Herrem ar insemna destul de mult pentru HCM Baia Mare. Nu numai faptul ca am avea o jucatoare de top, una cu un palmares foarte bun la echipa nationala, dar am avea si de castigat o oarecare idee de mentalitate. Am mai avea si alta oarecare deschidere, deoarece lumea buna a handbalului, in care am pasit timid anul acesta, va gasi cuvinte frumoase vizavi de un potential transfer al doamnei Herrem.
Nu stiu cat plus ar aduce in echipa, sincer, strict ca joc. E clar atunci ca macar una dintre cele trei fete care evolueaza pe extrema stanga ar trebui sa-si gaseasca un alt angajament, sub forma de imprumut sau cum o fi. Pentru ca e destul de clar ca le va fi foarte greu sa joace in fata Cameillei Herrem. Pentru ca nu are sens sa dai bani destui pentru o jucatoare de top sa o pui sa stea pe banca.
S-a spus ca Herrem vine, ca e doar o chestie de timp. Nu am niciun motiv sa nu cred asta. Sincer. Doamna Herrem are un contract la Byasen si noi nu stim ce scrie acolo. Cand a venit aici Herrem eu stiu foarte clar ce am scris. Si nu numai eu, mai sunt si altii.
Apoi, am citit ca Herrem a semnat doi ani, ca vine din iarna, ca Baia Mare plateste peste 100.000 de Euro ca jucatoarea sa fie lasata din iarna aici. Si o gramada de alte mari tampenii pe care ziaristii de cacat din tara asta le scornesc zilnic. Desi declaratia era clara, cum ca ea si-a dat un acord verbal ca va veni, ca urmeaza sa se inteleaga in decembrie, ca e posibil sa vina si sotul ei. Atat.
E ca si bancul ala: Este adevarat ca marele compozitor R. Kosacov a primit o limuzina de lux in dar de la guvernul URSS? Da, dar nu este vorba de o limuzina de lux, ci de o bicicleta, si nu a primit, i s-a luat.

FOTO: unii fac calendare care se vand bine; totul pentru distractia fetelor si in ajutorul clubului care le plateste

Spectatori de Liga Campionilor - locul 7 oficial, locul 5 neoficial

Oficial, suntem pe locul 7 in Liga Campionilor, dupa numarul de spectatori prezenti la sala, neoficial suntem insa mai sus, adica pe locul 5, pentru ca e clar ca in sala au fost peste 2.500 de oameni la fiecare meci. Sigur, daca sala era mai mare... Dar nu este si previziunile nu pot intra in niciun calcul. Plina a fost si “Moraca” la meciul Buducnost - ferencvaros, din ultima etapa a grupei B, unde clar au fost 5.000 de spectatori.
Am avut ocazia sa merg la un meci in sala aia imensa, cu Minaur. Pe vremea aceea, Buducnost Podgorica era campioana si la fete si la baieti. Primul meci a fost cel al fetelor, unde sala a fost plina. Eu ma uitam cand in sala, cand in salita de antrenament... Au o peluza mare, unde stau tifosii si fac aia spectacol meci de meci. Presa sta vizavi, in cealalta peluza, deasupra unei porti. La meciul baietilor, am plecat minim 1500 de oameni. Si asa erau insa multi in sala. Pe vremea cand Minaur castiga doua titluri la rand, Muntenegru era impreuna cu Serbia, iar in sala se fuma. Chiar si pe randul 1. Cred ca e ultima tara din Europa care a scos fumatul din interiorul salii.

Hypo Viena: 1020 + 1020 + 600 = 2640
Thuringer HC: 1800 + 2000 + 2208 = 6008
HCM Baia Mare: 2080 + 2080 + 2080 = 6240
Gyori Audi Eto: 1900 + 1800 + 1900 = 5600

Mydtjylland: 1790 + 2020 + 1830 = 5540
Ferencvaros: 1800 + 2400 + 2400 = 6600
Buducnost: 3000 + 4000 + 5000 = 12000
MKS Lublin: 2500 + 1800 + 1600 = 5900

Krim Mercator: 2000 + 2100 + 2500 = 6600
IK Savehof: 800 + 1511 + 1355 = 3666
Metz Handball: 3800 + 4053 + 4060 = 11913
HC Leipzig: 3691 + 2500 + 2491 = 8682

Vardar Skopje: 3100 + 3800 + 3500 = 10400
Bera Bera: 850 + 800 + 800 = 2450
Podravka: 1500 + 1800 + 2100 = 5400
Larvik HK: 1710 + 1559 + 2457 = 5726

Sa mai spun inca un lucru esential. Baia Mare a fost vizitata la cele trei meciuri de vreo maxim 15 nemti, de o echipa de fatuce din partea austriecilor, si de vreo 200 de unguri la meciul cu Gyor. In acelasi timp, am egalat prezenta maghiarilor in sala din Gyor, la Nordhausen, unde joaca Thuringer, am fost pe putin 100, iar la Viena, eu zic minim 400 de romani. Ceee ce nu este loc putin. Si peste tot s-au facut auziti.

Costica Buceschi merita sa continue proiectul HCM

Nu sunt prieten cu Costica Buceschi, nici cu Carmen si nici cu Eliza. N-am fost niciodata la ei acasa, nu i-am invitat niciodata nicaieri si nici ei pe mine. N-am fost nici la nunta lor, nici la botez, nici la vreo alta nunta sau alt botez impreuna. Ne intalnim intamplator pe camp, cand ies ei cu cainele sau cand are vreunul antrenament. Ne intalnim la meciuri sau aiurea pe strada. Nici macar nu cred ca au numarul meu de telefon. Pe Costica l-am sunat de doua ori si nu mi-a raspuns niciodata, apoi dupa ce a castigat Cupa Romaniei i-am trimis un mesaj si el mi-a dat reply intreband cine i-a trimis acel mesaj.
Nu discut aici despre Carmen sau despre Eliza. Discut despre Costica. Cum il vad eu pe omul asta? Linistit, incredibil de calm pentru misiunea pe care o are. Mi se pare ca este un antrenor care creste impreuna cu echipa, pentru ca asta am mai zis de o mie de ori. Nici echipa n-are experienta, nici antrenorul, nici conducerea, nici ziaristii, nici spectatorii. Toti incercam sa crestem impreuna cu echipa. Asa cum stim, asa cum putem fiecare. Mie imi place omul asta pentru ca se pregateste mereu, pentru ca participa la cursuri, pentru ca isi face temele, pentru ca-l aud la time-out-uri, pentru ca l-am vazut la antrenament. Si, nu in ultimul rand, pentru ca are rezultate. In 2013 a obtinut maxim posibil: locul 2 in campionat, Cupa Romaniei, Supercupa Romaniei, calificarea ingrupele Ligii Campionilor, doua victorii in Liga Campionilor, locul 1 in Liga Nationala 2013 / 2014. Ce sa-i mai cer?
De o gramada de vreme tot umbla povesti cu antrenori. Ca vine ala si pleaca celalalt, ca nu stiu cine nu stiu ce face. Pentru ce? Omul asta si-a facut treaba. Sigur ca sunt unii care vor sa castige Liga Campionilor din secunda 2. Ani de zile a bagat un vapor de bani Gyori Audi ETO KC sa castige un titlu european. Ani de zile. Si a adus antrenori si jucatoare care au salariul cat are toata echipa HCM Baia Mare la un loc. Buceschi merita sa fie antrenor la HCM, in proiectul HCM. Pe care l-a inceput si pe care l-a dus bine pana acum. Oricine poate avea alta parere. Eu insa nu mi-o schimb.

Daca-mi place Minaur

Nu. Nu-mi place. Nu-mi place cum joaca, nu-mi place unde este in clasament, nu-mi place modul in care cei de acolo (nu) comunica cu presa, nu-mi plac chestiile preferentiale, nu-mi place nici macar noul site, care nu ofera aproape nicio informatie utila pentru presa (texte, imagini - faptul ca se pune watermark le face inutilizabile) - poti folosi tot ce scriu mai jos, Paul (nu am treaba cu tine). Nu pot suporta foarte mult sa vad ca echipa mea, cea cu care am crescut, nu se mai ridica la niciun nivel. Ca se bate sa scape de la retrogradare. Ca se zbate. Si ca va avea noroc anul asta, ca exista Suceava si CSM Bucuresti (dar nu trebuie sa se bazeze neaparat pe asta). Si atunci ce faci? Tragi perdeaua si te uiti in trecut. Si ce vezi acolo?

Echipa din 1984/1985 (în foto)
Rândul de sus, de la stânga la dreapta: Lascar Pana (antrenor principal), Gheorghe Covaciu, Mihai Mironiuc, Nicolae Nesovici, Mircea Petran, Olimpiu Flangea, Alexandru Stamate, Doru Porumb, Petre Avramescu (antrenor secund), dr. Coriolan Pop (medicul echipei). Rândul de jos: Sorin Radulescu, Maricel Voinea, Iosif Boros, Ioan Marta, Iosif Oros, Nicolae Voinea.

Echipa din 1987/1988
Mircea Petran, Nicolae Nesovici, Danut Ionescu, Gheorghe Andronic, Sorin Radulescu, Gheorghe Covaciu, Maricel Voinea, Dorel Iacob, Attila Halmagyi, Liviu Pavel, Gabriel Cosma, Costel Coman, Doru Porumb, Ioan Marta, Alexandru Stamate, Adi Popovici, Sorin Cuc, Dumitru Cojocar.

Va mai amintiti cine a promovat?
Albu, Negovan - Rotaru, Palko, Pantiru, Kiss, Avramescu, Razor, Sângeorzan, Ignatescu, Maries, Pircsi.

Desi a fost aproape de fiecare data in partea de sus a clasamentului, echipa noastra a reusit sa câstige titlul national pentru prima oara in sezonul 1997/1998, dublându-l apoi in 1998/1999.
Au jucat atunci pentru Minaur: Vasile Viman (directorul executiv de acum), Valentin Ciorâta, Daniel Apostu, Dragos Lazar - Ciprian Alesu, Iuliu Varady, Zenoviu Cristian, Ciprian Sacaleanu, Alin Morar, Cezar Danciu, Narcis Câtu (antrenor la CNOE de la Sighisoara), Marius Kovacs, Adi Popovici (antrenor secund acum), Petru Pop, Eremia Pârâianu, Ovidiu Mihaila (antrenorul Stelei), Cristian Tical, Cristian Telehuz, Bogdan Cosma, Calin Lung, Iulian Alexandru, Silviu Surducan.

Antrenori
In decursul anilor, Minaur n-a avut foarte multi antrenori. Nici nu era nevoie atâta vreme cât existau rezultate. Si, sa fim sinceri, aproape niciodata nu am auzit sa se strige în Polivalenta baimareana “demisia” vreunui antrenor de la HC Minaur.
Asadar, i-am avut pe: Ioan Tegen, Lascar Pana, Petre Avramescu, Constantin Pantîru, Liviu Paraschiv, Ioan Gerhardt, Aihan Omer, Ioan Palko, Vlad Caba, Ioan Marta, Nicolae Nesovici, Nicolae Tegzes, Ioan Chircu.
Oficiali in decursul timpului: Valer Gabrian, Nicolae Dicu, Ion Ionescu, Vasile Treitl, Viorel Maier, Ion Ghica, Lascar Pana, Aurelian Brâncus, Alexandru Konnerth, Andrei Balan, Mitica Vraciu, Cristian Anghel, Iosif Oros, Liviu Bala, Leontin Pop, Bogdan Radu Mare.

Politica uitatului la politica

Nu am sa inteleg niciodata de ce persoanele in varsta adora sa se uite la toti ciuriburistii de politicieni care nu au nimic de spus, care se spurca la televizor, care mint de ingheata si Mirinda in ghete. Sigur trebuie sa fii usor tampit sa-ti torni Mirinda in ghete. La orice ora din zi si din noapte stau si-si mananca marmelada, isi beau paharucul de horinca sau petul de bere si rumega ce spun indivizii, adeseori fara sa intelea nimic. Iar in cealalta zi isi ucid pruncii sau nepotii cu “ne taie din pensie” sau “ne-o mareste”, desi n-a fost vorba nici o secunda de asta.

La ce dracu sa te uiti la ei? Nu inteleg de ce prefera un om de 65-70 de ani, spre exemplu, care habar n-are cat mai are de trait, sa se uite la politica, de unde nu invata nimic, nu se distreaza absolut deloc ci, in cel mai bun caz, se panicheaza vizavi de o tampenie pe care o zice omul din TV. Mai apoi, se va uita la TV, la alti 40 de terchea-berchea, sa vada cum il fac prost pe prostul care fusese cu o seara inainte sa-l informeze gresit ceva.

Si mai au o preferinta incredibila sa se uite la stirile cu topoare in cap, alcool baut din nuci de cocos albastre, la toate stirile cu morti, la toate jegurile de emisiuni in care futevant il spurca si-l face troaca de porci pe sugebine, in care nu stiu ce drogat lacrimeaza ca s-a mutat politia in casa lui si-l verifica daca banii din cantare au miros de flegma de lipit de frunte, in care mama isi cauta nora la TV, in care tata isi cauta de baut la TV si apoi se mura la stirile de la ora 5.

Ce politica se face in tara asta? Una de doi lei. Cand stanga e si dreapta in acelasi timp, cand unii se unesc aiurea numai sa fie la putere, cand se minte ingrozitor, cand Farfuridi mananca la aceeasi masa si din aceleasi bucate cu Tipatescu, Dandanche si Victor Piturca la un loc. Demisia, ba!

Piturca mamii ei de viata!

Eu nu am nicio treaba ca e bun Piturca sau nu bun in postura de selectioner. In schimb, nu stiu cum mama dracului avem un antrenor care a facut puscarie pentru barbut, care a incercat sa fure in cazinou si care nu leaga doua vorbe cum trebuie, deci este un pic analfabet. N-am nicio treaba ca nu ne-am calificat la Mondiale, pentru ca, nu-i asa, m-am obisnuit sa nu ne calificam la nicio competitie. N-am nicio treaba ca in fruntea FRF sta de un milion de ani un individ pervers si smecher, care face banuti nemunciti in fiecare secunda. N-am nici o treaba ca un alt analfabet de marca, Mitica, s-a tirat de la LPF si in locul lui a venit un smecher ajutat de maiestrii din politica. N-am nicio treaba ca 18 presedinti de club au votat in unanimitate ca analfabetul de la Liga sa primeasca 10 salarii compensatorii, adica 150.000 de Euro, bani cu care ai tine lejer o echipa de prunci doua-trei sezoane. N-am nici o treaba ca va candida la FRF Gica Popescu, unul care are probleme cu justitia, ca Copos are probleme cu justitia, ca Becali are probleme cu justitia, ca MM Stoica are probleme cu justitia, ca Ion Niculae are probleme cu justitia si alti oameni de-un fotbal de doi bani au probleme cu justitia. Fotbalul a ajuns o hazna. Dar una cu staif. Una care nu se mai califica la nici o competitie.
Ba, da io chiar nicio treaba? Piturca mamii ei de viata!

Mic indreptar de Liga Campionilor la handbal feminin

O echipa care se claseaza pe locul al doilea in campionatul României are dreptul sa se inscrie in Liga Campionilor. Desteptii de la Oltchim au crezut ca Dumnezeu si statul român va pompa bani in continuare la aceasta echipa si echipa a fost inscrisa degeaba in Liga Campionilor. Oltchim n-a mers mai departe, HCM Baia Mare s-a inscris si a venit dragutza de tragere la sorti, plus o grupa de calificare ca mama lui proces verbal in concediu de maternitate.
Turneul trebuie sa se joace in Olanda sau in Turcia, in functie de cine câstiga barajul. Se gaseste cartea câstigatoare de la conducere. Adica, se face un micut protest vizavi de alegere, la care „se baga” si Holstebro. Motivul: nu stim unde se joaca si atunci unde ne cumparam bilet de avion? Pentru Turcia sau pentru Olanda. Stim cu totii ca nu-i totuna, la bani vorbind, sa cumperi un bilet pentru astazi sau pentru o data care depaseste o luna calendaristica. Motivatia este reala si ramâne in picioare, astfel ca lumea e fericita. A doua pe lista este insa Baia Mare. Holstebro si Viborg sunt in zone apropiate si spun ca se sacrifica ele sa organizeze, iar ai mei le spun ca pot face un turneu amical, dar Liga se va juca in Baia Mare.
Vine si turneul din Baia Mare. Ne curg doua lacrimi. Trebuie sa jucam impotriva lui Viborg, echipa de Champions League, cu jucatoare fabuloase in lot. Ba se mai si intaresc danezii, sa nu pateasca la fel ca in 2012, când au facut fix zero puncte. Si o aduc pe Damnjanovic (Serbia), pe Mason (Brazilia), pe Flognman (Suedia - a si plecat intre timp). Si vin aici si primesc bataie completamente uluitor. La un gol diferenta, cu gol marcat in ultimele secunde de Meli Geiger. De atunci, Viborg n-a mai pierdut niciun meci. Si nici nu cred ca nu se gândesc in fiecare zi la HCM Baia Mare.
A venit meciul al doilea, cu piticutele de la Holstebro. Acestea nu s-au gândit nicio secunde ca vor juca impotriva noastre, ele pregatindu-se pentru Viborg. Si bine au facut, ca le-am scos din sala. Si uite asa, am ajuns in premiera in Liga, in grupe, printre cele mai bune 16 echipe din Europa. Daca excludem Coreea de Sud, care misca inca bine in handbal, putem vorbi relaxat de cele mai bune 16 echipe din lume.
Ce e Baia Mare pentru Liga Campionilor? Nimeni. Nu exista. Mai mult decât atât: este singura echipa dintre cele 16 care nu a câstigat niciodata titlul national. Ce spera lumea? Spera la o victorie acasa, poate chiar la doua. Mare lucru insa si o victorie.
HCM Baia Mare a câstigat doua meciuri la limita, a pierdut doua la limita si a pierdut doua la scor. Evolutie buna, pentru care merita felicitari. N-avem de construit statui, asta e clar. Dar putem aprecia momentele frumoase traite. Pentru ca ar trebui sa invatam sa vedem si partea plina a paharului. Baia Mare a fost in Liga Campionilor, printre staruri. Au venit in Polivalenta: Katrine Lunde, Ida Alstad, Heidi Loke, Rike Skov, Alexandra do Nascimento, Anita Görbicz, Katarina Bulatovic, Duda Amorim, Sandy Barbosa, Sonja Frey, Sanja Damnjanovic, Anja Althaus, Gorica Acimovic, Simona Spiridon, Chana Mason, Cleopatre Darleux, Isabelle Gulden, Sabine Pedersen. Prieteni, pe toate acestea le vom vedea, probabil, la Campionatul Mondial, in echipele lor nationale. Si cel mai important, le-am vazut pe fetele de la HCM Baia Mare.
Si ce mai zic eu, asa, de final:
Nu stiu daca o sa plece Paula Ungureanu sau nu, cert este ca nu avem nevoie de Maike Marz. Nici nu stiu cine a gasit-o pentru un transfer aici.
Alexandrina Barbosa va continua in Champions League si din vara se poate povesti cu ea pentru un transfer, dar nu stiu daca merita.
N-are ce cauta Radu Voina acum la HCM. Nici alt antrenor. Consider ca Buceschi trebuie sa ramâna la echipa. A obtinut mult pâna acum. Asa cum fetele nu au experienta la nivel inalt, asa nici el nu are. Acum insa stie cum sa gestioneze lucrurile intr-o eventuala alta calificare in grupe.
Sala din Baia Mare arata mai bine decât salile din Nordhausen (unde joaca Thüringer), Viena si Györ (stiu ca isi fac alta, cu fonduri europene, asa cum a fost facuta si cea de la Veszprem - românii n-au creier sa faca asa ceva, ca nu se poate shuti).
La meciul cu Viborg au fost 2080 de spectatori, la meciul cu Holstebro 2080, in grupe, la fiecare meci au fost 2080. Stim bine ca au fost mai multi la fiecare meci, pentru ca sala are doar scaune 2040. Si mai stiu ca la deplasarea de la Thuringer au fost cca 100 de români in sala, la Viena au fost minim 450, iar la Gyor alti 200. Pariez ca e vorba de cei mai multi spectatori la total.
Baia Mare a avut 6.240, Thuringer 6.008, Gyor 5.700 si Hypo 2.640. In plus, Baia Mare a umplut sala pe unde a fost. Ori asta este foarte frumos.

Nu cred ca putem bate Gyor

Cu predicat, cu virgule, cu ghilimutze. Nu ai cum. Cum sa bati Gyor? Ai jucat duminica meci tare cu Thuringer, de la 18.00, apoi, vezi Doamne te-ai odihnit pâna joi, când ai bagat alt meci tare cu Brasov si vreo 400 de km in autocar. Apoi, ai mai bagat câteva sute de km (catre 7) sa joci cu Gyor. N-ai experienta, oboseala s-a acumulat, minunea ti-ai consumat-o cu Viborg si cam gata. Si-apoi, hai sa nu vorbim prostii. La Gyor joaca trei Dumnezei pe postul lor: Loke, Gorbicz si Lunde. Mai au si tancurile Bulatovic, Amorim sau Tervel. Nu le-a batut multa lume cu clasa pâna acum. Il mai au si pe mesterul Ambros, care se face inteles si in engleza mai bine decât o pot face multi antrenori in limba materna.
Nu, nu cred ca putem bate Gyor. Si nu cred ca Gyor se va compromite sa bage doar rezervele (desi, atentie, nici asta nu garanteaza ca putem face minim un egal). Eu zic ca meciul nostru se joaca duminica, de la ora 16.00, la Thuringer. Si ce-o sa fie vom vedea.
Sunt multumit, foarte multumit, ca fetele astea si antrenorii lor au ajuns aici, ca au facut patru puncte, ca nu s-au facut de bafta. Ajunge. Nu ridic statui, prieteni, nu-i cazul. Sunt doar multumit.

FOTO: Florin Puscas

Am scapat de un analfabet... chiar daca a fost inlocuit de un smecher

Mitica de la Liga, Oracolul din Balcesti, individul care a aparut de un miliard de ori la televizor (si mai apare) sa ne dea lectii de fotbal, de management, de marketing, de baut vin cu mana stanga in buzunar, de stat 6 luni in puscarie si scapat fara nicio tinichea de coada, smecherul care a fost patron de ziar de sport, care a avut televiziuni, care are ce vrea domnia sa, mai putin niste binemeritati ani de puscarie, a fost mazilit astazi din fruntea Ligii Profesioniste. Deja imi curg lacrimi... mocofanul, analfabetul, va merge mai departe insa, veti vedea... Are si cu ce. Acum, primeste de la LPF renta viagera 10 salarii, adica fix 150.000 Euro. Nu-i curg lui deloc lacrimi. Precis va fi adus la club de vreun presedinte-patron, pe aproape aceiasi bani, ca el stie, face si desface. Asa se intampla in fotbalul asta de doi lei si romanesc pe deasupra. Cand fotbalul din tara asta este la pamant, un nemernic ia pensie compensatorie de 6 miliarde si ceva de lei. Pentru ce? Ca asa si-a facut el statutul sau acolitii lui.
Locul sau a fost luat de Gino Iorgulescu. Fost international, om caruia nu-i prea place sa stea la povesti cu presa (asta e chiar ceva senzational pentru public), dar care nu-i deloc asa de curat precum se crede. Ma rog, sunt putini oameni curati care sa fie undeva sus. Nici nu stiu daca e bine sa ma bucur de Gino. Dar ma bucur ca am scapat de Mitica... La brutarie, ba!

Mandrie de oltean... cu 30 de zambete

Duminica i-am spus anticipat. Stiam ca joi nu va fi acasa. Si chiar daca era tot nu aveam cum sa-i spun, ca n-avea meci acasa si nici eu nu puteam fi la Brasov. Si chiar daca eram...
Nu intotdeauna a fost blonda, doar olteanca a fost mereu:) Jucatoare a fost de mica, de cand a dus-o domnul Stelica la handbal. Bailesti, Craiova si Valcea. De-un gram de vreme Baia Mare.
Mi-a raspuns la fiecare intrebare. Si nu numai mie. Cu politete. A zambit cand era de zambit si si-a vazut de treaba cand a fost de facut treaba. Nu ma intereseaza ce n-am vazut eu. Si nici ce am vazut eu nu e obligatoriu sa intereseze vreodata pe altcineva:)
Cu ceva zile in urma vorbeam cu un prieten la telefon. Si-mi zice: “mai, o cunosc de cand era mica. Nu statea grozav cu banutii si n-avea mereu tenisi in picioare. Mai, stii ce mi-a placut la ea? Isi purta cu o mandrie incredibila si saracia aia. Se vede in ochii ei, e ceva”.
Omul e dator sa creasca. A crescut.
La Multi Ani si multa sananate, Ada Nechita!

Sam’na, prunc!

O cioco, o cafea, un parc, o Dacia, o parcare, o alergare, doua poze, bruckner, roscat si scurt, fotbal, pa, pa... totul si mereu pe fuga... apoi un fluier, o minge Stabil alba de Liga Campionilor, telefon, Valcea, handbal, greu...
Eu zic 22, ea zice 21... Ea are dreptate, eu imi imbunatatesc aritmetica in viitor (promit). N-am pus nicio lume la cale, n-am vazut nici cum e inghetata cu lamaie de la Revoire, nu conteaza. Nu inseamna absolut deloc ca nu trebuie sa ma simt bine urandu-i La Multi Ani si multa sanatate, Madalinei Puscas!
PS: poza facuta cu cateva ore inainte de a pleca la Ramnicu Valcea:)

Lacrimi si sfinti (nu cei din Thuringia)

Al treilea meci de Champions League pe teren propriu pentru HCM Baia Mare. “Lacrimi si sfinti” este unul dintre volumele lui Cioran sau starea de spirit a multora in timpul meciului sau dupa el. N-am de ce sa ma ascund dupa deget, nici nu pot. Nu sunt nici carcotas si nici mai putin baimarean decat altii daca spun ca in prima repriza am jucat slab, iar in partea a doua, la fel ca mai in toate meciurile de pana acum, am aratat cu totul altceva. Si degeaba scria Peter pe tricourile nemtoaicelor. Peter si Nenad n-au jucat la ele.

Sunt prezentate echipele frumusel, avem primul atac si asteptam. Ce anume? Fata cu casti pe urechi e fix in fata mea si imi dau seama instant ca se asteapta semnalul de la televiziunile care difuzeaza meciul. Mi se spune ca mai sunt doua minute pana la ora 18.00. Asta e. Asteptam... La prezentare echipelor si tot ce tine de festivitate, toata lumea in picioare. Marturisesc, acest lucru se intampla doar la noi. Oamenii de dincolo merg la meci sa se simta bine, sa se distreze, nu sa stea 10 minute in picioare. Asta e, suntem noi mai plini de solemnitate si nu e neaparat un defect.
Ada Nechita, Eliza Buceschi sunt in tribuna. Aveam s-o vad si pe Ana Maria Tanasie imediat dupa meci la sala, desi banuiesc ca nu avea voie nici macar sa iasa din casa (miercuri a avut operatie de apendice). Imi pare rau pentru fiecare fata care sta in tribuna. La Thuringer sunt doar 14 jucatoare pe foaie, iar pivotul nationalei Germaniei, Anja Althaus este accidentata (n-a intrat). In schimb si-a revenit internationala germana Nadgornaja, care fusese accidentata in meciul tur. Multa lume buna in tribuna, multi oameni pe care nu i-am mai vazut de multa vreme. Cum spunea un cetatean din spatele meu: “sunt in tribuna si oameni care credeam ca au murit”. Din fercire, lumea e bine.

Incepe meciul. Noi avem atacul si primul turnover. Nemtoaicele deschid scorul prin Sonja Frey, din 7m. Avea sa fie singura aruncare de la 7m. Nu ne descurcam grozav in atac, mereu ajungem in pasiv si inscriem primul gol din 7m, prin Luci Marin, in min. 4. Oamenii sar imediat in picioare, iar Pirvut si Geiger inscriu pentru 3-1, singurele lor goluri din meci (8). Speram sa batem, dar speram si la un scor care sa merite sa mai facem calcule. In 45 de secunde ne revenim ca se face 3-3. Marin ia jocul pe cont propriu, Peter si Nenad il fac pe Herbert Muller sa rada acru, si conducem 5-3 si 6-4 (14). Marin rateaza apoi un 7m, ne taiem si se face 6-6 (18). Intampinam probleme incredibile pe interi, care nu pot arunca peste Mietzner, Snelder sau Luzumova. Sandy Barbosa alearga bine in preajma semicercului si ne incurca sistematic, iar variantele alese de Costica Buceschi nu dau roade. Scorul se mentine egal si se apropie finalul de repriza. Gabi Szucs inscrie si ea, dupa care Nadgornaja si Frey puncteaza pentru 10-11. In plus, Szucs este si eliminata doua minute.

Imi vine sa spun exact aceleasi lucruri pe care le-am spus in pauza si la Viena si la celelalte meciuri. HCM a jucat prost aproape in fiecare repriza din meciurile grupelor, dar a jucat mult mai bine in partea a doua. Din fericire, acelasi lucru s-a intamplat si acum. Avem om minus, dar nu misca in front Thuringer. Marin egaleaza la 11, oaspetele rateaza, apoi in atac aceeasi Marin o pune pe Barbosa pe contraatac si e 11-12 (34). Vine o perioada de joc excelenta, cu aparare foarte buna si cu Paula Ungureanu cuim scrie la cartea de glorie. Ne descurcam bine si in atac si se face 15-12 (40). Barbosa isi aminteste drumul spre poarta si puncteaza prima data dupa 10 minute de pauza: 15-13 (44). Se strange scorul la 16-14 (49), dupa care vine a doua perioada foarte buna. Buceschi muta cu Ghionea inter dreapta, Marin in centru, Dinis pe pivot, Puiu pe inter stanga si Andrada Maior Pasca in extrema stanga. Mutari castigatoare si HCM ajunge la 19-14 (54), dupa doua reusite ale Lucianei Marin si una a Andradei. Luciana merita toate felicitarile si putem spune ca este cel mai bun meci al ei de cand a venit la HCM. Lumea este in delir, se vad urme de palme pe plafonul Salii Polivalente... Stai, dragul tatii, nu te bucura, ca nu-i gata meciul. Engel ne ameninta cu un gol si nu-i bai, ca este de unde. Apoi, Nadgornaja bifeaza cu alte trei reusite, ceea ce inseamna ca-i mare bai: 19-18. Mai sunt 90 de secunde. Avem mingea, dar o pierdem, Jana Krase intrand in meci abia pe final. Thuringer ataca si am tremur ca piftia bine facuta. Renata Ghionea iese la interceptie, prinde balonul, alearga aia 20 de m pana la cealalta poarta intr-o eternitate (asa mi s-a parut), arunca in dreapta lui Krause si iar sunt pe tavan: 20-18 si mai sunt sub 45 de secunde. Nadgornaja arunca din nou si inscrie, iar noi mai avem un atac de 35 de secunde. Imi aduc aminte si de Marea Caraibelor, desi n-am vazut-i nicioadata... Faza curge, incercam chiar sa aruncam la poarta, avem 9m, ne straduim, aruncam, pierdem mingea, Krause arunca pe contraatac la Frey, aceasta alearga, dar e gata... poti da de sase ori la poarta, ca nu se pune. Victorie... A doua in Liga Campionilor.

S-a terminat meciul si lumea aplauda. Nu simt insa acelasi gram de entuziasm. Victoria cu Hupo a fost altfel cantarita. Poate si pentru ca era prima. Thuringer a fost considerata matracuca grupei, desi nu ar trebui sa fie deloc asa. Cand ai cinci fete dela nationala Germaniei, doua de la Olanda, doua de la Austria, una de la Spania, nu-i chiar atat de simplu. Plus ca si experienta de competitie este extrem de importanta. Se putea mai mult? Sigur ca se putea. Mult mai mult. La cum a mers toata treaba azi, la conditiile de joc, 4-6 goluri erau mai mult decat normale. Si altfel faceam acum calcule. Hypo are +8, Thuringer are 0, Baia Mare are -8 in meciurile directe dintre cele trei echipe care pot termina cu 4 puncte fiecare. Ori asta inseamna ca ne putem califica in trei moduri:
1. Baia Mare nu pierde la Gyor
2. Hypo nu pierde in ultima etapa la Thuringer
3. Thuringer bate la 18 goluri diferenta pe Hypo

Eu prefer sa ma bucur alaturi de fete, alaturi de staff, alaturi de cine are chef sa se bucure. Stiu ca am reusit doua victorii in Champions League, adica fix in cupa aia unde priveam anul trecut cu jind la TV, fara sa-mi imaginez o secunda ca am putea trece de Viborg. Si acum fac pariu ca din 10 meciuri cu Viborg pierdem 10. Acum. Atunci nu... dar ne-am consumat o minune. Si nu-i ca la mate cu vietile. Pot trece ani buni pana la urmatoarea minune.
Gabriella primeste papusa Gabi, Meli papusa blondy, Luci primeste papusa baietel, iar Eliza un elefantel roz. Ma bucur foarte tare. Mai ies la o poveste si vine un nenea neamtu' la mine. Am o bluza de training cu Romania (fotbal) si omul o vrea neaparat. Imi ofera si 50 de Euro pe ea. Mno, era buna afacere, dar am primit-o si nu-i corect sa vand ceea ce am primit. Hahaha, am fost neamt...

Lacrima...

Ai plans, m-am topit. Ai lacrimat, am curs. Te-am simtit emotionata, m-am dus... sa plang in alta parte. E jale in sentimente, te cauti la cap si vezi ca-ti iese bine.
Ma duc in camera, o iau in brate, ii sarut mana, ea ma ridica si ma pupa pe obraz. Sunt incarcat pozitiv, enorm de incarcat... Zic multumesc si fug afara sa-mi vantur lacrimile de fericire.
Apoi, iar ma bucur, iar sunt incarcat... Stau acolo si cand ajunge langa mine, o pup pe obraz, ma uit la ea si vad iar lacrimi... de bucurie... si-i spun, du-te repede si te spala, ca ma omori. Sunt dulci lacrimile de bucurie. Le simti cum trebuie. Suflet cu ulei de masline, fara colesterol, fara impertinente, fara mojicie.
Vine si ziua fara bucurie, fara incarcare pozitiva, cu nervi temperati, cu norisori, cu parc mare de tot. De distractii... Si iar apare, si iar sta cu lacrima la coltul ochiului. De necaz, ba, de necaz ca n-a iesit cum trebuie.
Si iar termin cu “lucrarea” prietenului Alec: “Parerea mea este ca profesionistii plang doar ca sa-si spele fata plina de sudoarea muncii”.

Cata Viena am vazut si cata Viena am plans

Am ajuns acasa fix la ora 21.00, in dragutica zi de duminica. Mi-am desavarsit placerile stomacului, am folosit apa si sapun, sa nu zica occidentalii ca suntem jegosi si ma pun pe scris. Nu stiu ce si cat, voi vedea.
Vineri, la 10.25 am plecat din Baia Mare cu sperante. In general sunt optimist, dar de data asta n-am fost in general, am fost cel mult in locotenent. Si am luat-o incetisor spre Viena, pe superbele valsuri ale celor de la 3 Sud Est, Voltaj, N&D si nu mai stiu. Trecerea la ora in minus ne aduce si schimbarea de recital, niscaiva muzica populara, dupa care se trece la filme. N-am stat in vama decat sa vada domnii ca nu am parul lung nici pe buletin si nici in realitate. Dupa legendara Mateszalka, ne-am urcat pe ceea ce ne dorim si noi de mii de ani si vom avea peste mii de ani, adica o autostrada cum scrie la carte, fara garduri furate, cu legaturi precise, cu zeci de podete si poduri, si, important, mai lunga de 5-42 km. Am si luat masa la un stabiliment din Ungaria, dupa care am lasat si Nickersdorf-ul si Hegyeshalom-ul de granita la o parte, gandindu-ma la cunostintele mele care “fugeau in strainatate” cu ani in urma. Si eu am fugit in strainatate si am martori, sigur, cateva zeci de metri.
Ajungem finalmente la hotel, dupa 8 ore batute pe muchie. E clar, dragilor, vorba ramane vorba: decat sa merg pana in Bucuresti, mai bine merg in Viena. Am stat la Hotelul Pyramide Event Vosendorf, undeva in sudul Vienei, la 17 km de centru, dupa cum aveam sa aflu. Fetele au fost la Ramada, peste pod, la vreo 10 minute de mers pe jos si un Supermakert (enorm). Adica zeci de ore distanta:)
Am ajuns la hotel si unii oameni cunosteau deja alti oameni: fain de tot. Poulsen si Mortensen sunt doi danezi care s-au sacrificat sa stea fix in acelasi hotel cu noi, iar apoi, in aceeasi sala, cu fluierul in gura. Si mai apoi, tot cu noi. Au venit cu o masina cu numar de Bacau (a dnei Simona Spiridon, jucatoare la Hypo) si au plecat cu ea la sala. Am fost mirat, dar mirarea a disparut dupa ce am aflat. Sincer, mie nu mi-au placut cum au fluierat: cel inalt a fost OK (inclusiv cat am povestit eu cu el), alalalt a fost cutra, plin de smecherii.
Seara iesim la masa la Phoenix 7. Adicatelea un restaurant chinezesc, de adevaratelea, cu personal chinez, cu mancarea chineazeasca. Aveau si Tsingtao, bere chinezeasca, dar am das pas acestei optiuni. Am mancat orice, habar n-am ce cu mici exceptii si m-am asigurat ca prietenii si colegii mei vor sti ce sa spuna celor de la salvare daca va fi cazul. Somnuc, ca-s obosit...
Sambata dimineata oamenii se impart. Unii merg in centru, altii merg la shopping, eu merg sa lacrimez in market-ul vietii. Unul imens, cu jde magazine. Primul in care am intrat a fost unul cu articole sportive. Cel putin o ora am zacut acolo... Am cumparat un singur tricou si am lacrimat pe fiecare raft in parte. M-as putea duce in fiecare zi acolo: astazi nu mi-as permite sa cumpar de la adidasi, maine nu mi-as permite sa cumpar de la sporturi de iarna, poimaine n-as putea cumpara de la treninguri. Nici o caciula Eistror nu tare merge, ca e de la 40 de Euro in sus. Macar ma simt mandru ca am Hummel in picioare si aia n-au deloc in magazinul lor.
Ne plimbam prin magazin si ne intalnim cu cateva fete. Mai povestim cate ceva, dar le lasam in pace. Au meci si abia au timp sa se relaxeze. Una singura nici nu ne saluta si ne irita usor. Treaba ei. Merita insa sa zic un lucru: conducerea clubului a facut tot ce trebuie pentru un rezultat bun: fetele au ajuns in Viena joi seara, au avut cazare buna, sala de sport este la 10 minute de hotel (cu autocarul).
Ajungem la sala cu 35-40 de minute inainte de meci. Facem jonctiunea cu alti baimareni veniti cu autocarele. Deja stim ca vom fi mai multi decat ei. Galagiosi sigur vom fi. Intram in sala, unde de doi bani. Sa ai palmaresul si prestanta celor de la Hypo si sa joci in sala de scoala generala... Sala are 1.200 de spectatori, zic ei. S-au vandut insa 1.020 bilete. Clar, am fost si numeric peste ei, deoarece au venit si mai multi romani care locuiesc in Austria. Printre ei si fostul meu coleg de la Glasul, Florin Lolos, impreuna cu sotia lui. Si s-a consumat omul, nu gluma.
Incepe meciul. Ele rateaza, noi ratam, apoi ne dau 2 goluri. Un mascarici de langa noi, la vreo 1.65 incepe sa danseze cu fundul spre noi, dar nu-l baga nimeni in seama. Nici macar ai lui. Mai apoi aveam sa vad ca nici macar nu avea loc acolo. Revenim in joc, egalam, dupa care jucam prost. Mii de ratari, nervi gramada.. La meci este si fosta glorie a Minaurului, Maricel Voinea, impreuna cu sotia lui, invitati de primar. Danut Coarda are o tampenie care face zgomot in mana, dar buct, o parte din ea se desprinde si merge direct in capul unui invitat al primarului. Cateva minute a stat cu o sticla de apa rece in zona atentantului. Oamenii fac galagie, arata cine e seful cu adevarat in tribune, pacat ca fetele nu fac acelasi lucru in teren. E pauza si mai ca nu ne dam unul altuia palme. Sase goluri distanta... Mitza si Romi sunt nervosi, Eci se duce sa-si ia ceva (banuiesc o bere), eu vorbesc cu oricine, Liviu e varza de draci, toti au draci in ei. Catalin vine dupa pauza si ne spune ca treaba va merge mai bine, ca a avut loc o sapuneala la pauza.
Incepe partea a doua si jucam infinit mai bine. E 20-19 si toata lumea traieste la cote maxime. Nimeni nu poate da gol, nici din 7m, nici altfel. Din pacate, HCM rateaza una dupa alta. Nu conteaza, chiar nu conteaza cine arunca. Hypo se desprinde si castiga. La ultimele goluri, austriecii sar in picioare si zbiara ca noi, semn ca sunt si si surescitati. Mascarila ala de 1.65 incearca sa se mai bage in seama. Unul se ridica in picioare si ne arata un semn al civilizatiei la care el n-a ajuns. Ce mai conteaza, dupa ce am luzarit-o pe teren.
Mai stam putin dupa meci si autocarul ne duce in Prater, celebrul parc vienez. N-am fost in zona distractiei, am fost acolo doar la masa. Imediat dupa noi au venit si fetele. Toata lumea din local s-a ridicat in picioare si le-a aplaudat. Eu nu pot aplauda infrangerile, ma scuzati. Vorbesc cu un coleg din presa si ii spun ca acum trebuie sa iesim noi si sa revenim sa ne aplaude si ele pe noi.
Se mananca bine si mai iesim la o poveste. Unele fete nu-si explica ce a mers prost, si stiu foarte bine ca se putea mai mult. Unele completeaza povestea si cu niste lacrimi. Asta este, dragelor, muncim mai mult, ne concentram mai mult si treaba va iesi cum veti dori. Oricum, stima mea pentru ce s-a facut pana acum. Chiar daca nu aplaud infrangerile.
Plecam spre hotel si muzica populara nedorita de nimeni este in carti. Incep glumele, una mai de autobaza ca alta, dar se rade. Cred ca si de oboseala. Unii mai raman in hol la o poveste, altii merg sa doarma, ca e trecut de ora 2.00.
Mergem la culcare si vine mareata ora de plecat catre casa. Nu tare ma incanta, dar casa mea nu e sigur acolo. Mergem bine, speram sa ajungem uite acasa, dar apare prima ghidusie. Musai sa trecem prin Budapesta, ca nu stiu ce lucrari sunt. Mie imi convine, chiar daca pierdem minim 30 de minute. Nu ma grabesc. Iesim din Budapeste si un batran incearca autocarul nostru din spate si-si face varza masina. Oprim si iar pierdem 45 de minute. Politie, mos corect, care recunoaste ca vorbea la telefon si n-a fost atent.
Mama intra in fibrilatii ca nu-s acasa si baga un telefon. Ma speriu si eu, ca nu se prea intampla chestia asta, dar rezolvam cazul si linistim inclusiv mata din dotare.
Sincer, am obosit. Ma culc... Nici umor nu cred ca am acum.