17 sutimi de secunda de eroism pe terenul de rugby...

Cu multi ani in urma am practicat si eu putin sportul acesta dragut numit rugby. N-am fost eu grozav si nici cine stie ce fizic n-am avut, nu degeaba imi si spuneau oamenii Flamingo. Am avut si legitimatie, pentru care am platit ceva bani si mai stiu ca impreuna cu legitimatia a venit si un regulament al jocului de rugby. Mai stiu ca antrenorii nu s-au stresat deloc sa ma bage in teren, dar nici nu comentez prea mult acest lucru. In schimb, s-a jucat bine de tot pe legitimatia mea. Si mai stiu ca baietii cu care ma antrenam eu au fost in final vicecampioni nationali.

Miercuri dupa amiaza, de la ora 16.00, am ajuns din nou pe terenul de rugby, imbracat corespunzator si incaltat completamente necorespunzator. Stau si ma uit cu cine joaca presa din Maramures: Mike Wiringi, Philly Falamoe, Johannes van Heerden, Stephen Hihetah, Sean Morrell, Mihai Dico, Ionut Botezatu, Alex Oancea, Gabi Oprea, Stefan Ciuntu, Mihai Rosca, Marius Pocris. Au fost si antrenorii Eugen Apjok si Vasile Lucaci, ultimul indeplinind perfect rolul unui arbitru de mare calibru: ajutor pana in panzele albe pentru gazetari. Neintamplator, a fost in zona si Calin Matei, presedintele clubuluji CSM Stiinta, a mai fost si directorul CSM, Ovidiu Sorin Andrei, a venit si vicele de la judet, Gabi Zetea, a fost si prietenul meu Andrei si masorul Petrica Holovacs si habar n-am cine.

Noi am ales sa jucam pe tot terenul, ratiunea altora ne-a convins ca e bine si pe latime, intre 22 si linia de 40. Sigur ca 18 metri par putini. Si la handbal, intre cele doua semicercuri sunt 28 de metri si zice lumea ca-i nimic, pana ce-si pune piciorusele la treaba si vede ca da cu semnatura la ambulanta dupa doua replieri si un contraatac (si acelea nereusite).
Am mai ales sa jucam toti 17 in acelasi timp, pentru ca, nu-i asa, trebuia sa egalizam sansele. Ei au fost 7 si noi am fost numai singuri, fiecare in parte. Prieteni, nu va bateti capul ca n-a murit nimeni, s-a jucat rugby tag, numai ca baietii astia de la rugby chiar au talent la subtilizat tag-uri, in timp ce noi ne-am emotionat profund, mai ales fetele. Tag-urile alea n-au fost puse unde trebuie, e clar. Jenna Wasson a jucat la noi si n-a avut nicio emotie. Mno, ea e obisnuita cu fizic de rugbyst, ca doar de aia e prietena lui Mike Wiringi.
Cat despre scor, am primit mesaj instant de la Tania, cea care a organizat din partea noastra “:)))))))))) apoi musai tre sa scrii, vezi sa treci scorul corect, 10-10!!!!”

La un moment dat eram in atac (aproape mereu eram noi in atac), am pus presiune maxima pe CSM Stiinta, a circulat balonul nu omul (ca omul nu mai putea circula), ne-am dorit mai mult victoria, din astea, balarii, Danut Coarda a marcat superb. Apoi, mi-am trait si eu cele 17 sutimi de secunde de glorie. Eram la 1-2 m de terenul de tinta, aveam mingea in brate, bratele legate bine de umeri si braul bine pus la spate, ca ma durea. M-am gandit intr-o fractiune de secunda ca ar fi minunat daca as plonja realmente in terenul de tinta, ca n-au cum sa-mi ia tag-ul asa. Si nici nu mi l-au luat. Nu cred ca banuiau ca voi face asta si nici nu aveau de ce, pentru ca nici eu nu eram foarte convins.
Repriza a doua s-a jucat mixt, adica echipele amestecate. Io m-am retras cu experimentatii la povesti, dorind sa-mi prelungesc durata de trai relaxat, dar m-am distrat foarte bine, asta e clar.
A urmat si repriza a treia, la Rustic, unde s-a facut ad-hoc si o conferinta de presa. S-a bagat la intreprindere un paharuc de horinca, o bere, un ciolan cu fasole si niste zacusca de toti banii. Am mai primit si un fanion de la echipa de rugby (frumos). Se multumeste, CSM Stiinta Baia Mare. Cu asta nu ati facut nimic altceva decat sa va apropiati si mai mult de ziaristi si, implicit, de oameni.

Sanatate, Fucsia Kid!

Cat de copil poti fi sa vrei un mesaj de la Ivano Balic de ziua ta? Atat cat esti, nu mai mult. Nu-i nimic rau in asta, dimpotriva. Nu cunosc Milo-starul, nu i-am mangaiat parul pana acum, nu i-am recitat din Bacovia ca nu ploua placid pe-aici (dar stiu ca-i place ploaia), nu i-am inchis televizorul cu Dinamozauri care se tot pregatesc de Liga Campionilor, n-am dat din cap impreuna pe Nothing Else Matter, n-am vandut diode CR7 in piata la Barcelona, n-am urlat tughedar la vreun meci al 55-ului de Geiger, n-am purtat acelasi tricou cu patrul lui Gerrard si Liverpool, nu fusei nicaieri unde puteam zice ceva.
Dar stiu foarte bine ca poti respecta si un om pe care nu l-ai vazut niciodata. Si mai pot sti ca mustesc de placere sa vorbesc de handbal cu “mneaei”, ca-mi place ca-i zice Zuzi, si ca o pupa pe Dia, ca pune poze cu pupici de la Milo cel mare, ca e matusa scumpicului de Dami... ahahaha, multe sunt, uite... La Multi Ani, Fucsia Kid ori Cat cum imi place mai nou!

Rugby-tag cu CSM Stiinta - pe viata si pe distractie

Cum sa nu vrei sa mergi sa joci cu ei? Mai ales ca vremea se anunta frumoasa pentru miercuri. O sa joace presa (unii oameni din presa din Baia Mare - sincer, eu i-am chemat pe toti colegii mei sa vina sa joace, cei cu care m-am intalnit) cu reprezentanti ai vicecampioanei Romaniei, CSM Stiinta Baia Mare.
Din echipa „zimbrilor” vor face parte Sean Morrell, Johann van Heerden, Mike Wiringi, Philip Falamoe, Stephen Hihetah, Ionut Niacsu, Mihai Rosca, Stefan Ciuntu, Ionut Botezatu, George Oprea, Constantin Ene si Mihai Dico. Cel putin asa ni s-a spus in comunicat.
N-are de ce sa ne fie frica, pentru ca rugby-tag este non contact. Daca se juca rugby, pe bune, atunci chiar nu puteai merge cu zambetul pe buze mai departe de salutul publicului. Ba mai cred ca la un meci de rugby pe bune, n-as gasi din presa mai mult de cinci oameni dispusi sa joaca doua faze. Primele doua faze.
Teoretic, la tag, se joaca cu panglica, iar cand aia se atinge, lasi mingea jos... sau pasezi. Simplu ca buna ziua. Toata treaba este sa ai niscaiva viteza, niste schimbari de directie rezonabile si ceva rezistenta fizica. Se joaca doua reprize de 15 minute, ori asta inseamna ca va trebui sa ne distram pe un teren de 100 m. Si asta mai inseamna ca n-ar strica sa trecem si noi macar o data de jumatatea terenului.
Sincer, eu merg sa ma distrez la meciul asta. Si chiar daca ma doare spatele ma duc sa joc. Imi iau si brau, am si aparatoare de rugby (nu de tibie, fotbalistule), cu tricou pentru umeri si gat). Si mai stiu foarte bine ca si daca jucam rugby tag pe teren handbal, cu fileu de volei la centru, minge de tenis de camp, patru bazine de polo la fiecare margine si punctul se pune daca trece mingea prin cos, tot CSM Stiinta va castiga. Hai PRESA! Presa scrisa cu mana, vorbita cu gura si auzita cu SRI-ul!

Ce a aflat Tadici dupa dubla cu Norvegia?

Eu zic ca n-a aflat mare lucru. Nu avea ce, pentru ca stia. Nu poti pune probleme Norvegiei fara jucatoarele consacrate si munca extrem de dificila va fi cea de lamurire a unor fete sa revina sau sa vina la echipa nationala. Si sunt convins ca stie bine de tot acest lucru. Cum poti vedea caractere si valoare? La meciuri cu Norvegia poti vedea. Acolo unde este foarte greu. Nu comentez calitatile lui Tadici aici si nici ce as face eu in locul lui, ca nu-i cazul. Eu pot spune doar ceea ce am vazut eu si ceea ce cred despre ceea ce am vazut.

Se poate baza pe Paula Ungureanu, in evidenta crestere de forma. Un lucru minunat si pentru HCM Baia Mare, de asemenea. Cred ca s-ar putea baza si pe Talida Tolnai si mai cred ca n-are asa mari probleme pentru acest post.
Valentina Ardean poate sa-si revina la forma buna, mai ales dupa ce va mai prinde niste meciuri in picioare. Ar mai fi Czeczi, ar mai fi Tanasie (si aici nu glumesc), poate chiar si Ramona Maier sau Cami Balint (tot e ziua ei azi).
Astept revenirea Cristinei Neagu la lot, a Elizei Buceschi si, de ce nu, rezolvarea cazului in romaneste pe varianta Gabriella Szucs, care se apara excelent. Plus ca se cunoaste cu celelalte fete. Gabi Perianu are viitor frumos in fata si enorm de mult de munca, inclusiv fizic. Si mai multa atentie la finalizare (la dubla cu Norvegia au fost 6 goluri din 19 aruncari). Si Cartas ar putea reveni la lot. Tivadar a renuntat deja.
Avem si pivoti de calitate, baiul ca aia mai buni nu vin la lot: Manea, Stanca si Roza Chintoan. Creste si Timeea, se descurca cumva si Crina Pintea, dar va rog.
Mika Bradeanu e inca sefa la centru, clar ca buna ziua. Si aici mai merge Luci Marin, merge si Renata Ghionea, si Laura Oltean, ar mai fi si Ada Moldovan si pustoaica de la Cluj, Cristina Laslo, care imi place teribil.
Interul dreapta este cu adevarat o problema. Nu e Melinda Geiger si e musai de convins. Vizitiu nu joaca nici la Krim. Mai stiu si de Janina Luca.
Ada Nechita, Laura Chiper, Aneta Parvut sunt solutiile pentru banda dreapta.
Ce s-ar mai putea: Cristina Zamfir, poate chiar Andreea Enescu Talvac, Mihalschi cand se face bine, Stefania Florea, Nico Dinca. Sunt jucatoare de calitate, poate mai sunt si prin alta parte si nu-mi vin mie prin cap. Este ceva, poate mai cresc si alte jucatoare, cine stie. Cert este ca Tadici are multe de lamurit. In special cu jucatoarele care nu mai vor sa vina la lot.

Tare mi-e frica de Norvegia...

România a jucat bine cu Norvegia, la Oradea, desi a pierdut 23-25. Noi n-am mai batut echipa nordica din precambrian, dar nici altii nu se pot lauda cu prea multe victorii, atâta vreme cât trupa lui Thorir si a doamnei Marit a cam câstigat titluri olimpice, mondiale si europene. Ori noi, am luat un argint in 2005 la Mondiale si un bronz la Europene cu nentu' Voina.
Surorile Bonaventura s-au cazat bine sunt convins, in fiordul favorit, ca doar ele au fluierat bine finala de la Olimpiada, unde Muntenegru si-a luat-o de la Norvegia de la domnitele astea. Ba chiar cu obraznicie. Ele fluiera si meciul de azi, dintre Norvegia si România, de la Bergen.
Tadici si-a felicitat fetele dupa meciul tur: echipa tânara, fara experienta, adversar fabulos, din astea. Nu ca n-ar fi real. Tare mi-e frica astazi ca o luam serios in bena de la Norvegia. Adica de la 7-8 in sus. Nu vreau asta, dar mai stiu si ca meciurile cu Belarus sunt cele care conteaza pentru noi si ca alea trebuie castigate pentru a merge la Europenele din 2014. Ca la Mondialele din Serbia, din 2013, mergem. Si sper sa vina si Neagu, sa nu mai fie suparata Manea, Chintoan, Geiger si mai stiu eu cine, ca prea s-au retras temporar fete de valoare. Eu zic succes, dar mi-e frica.

Cum bate HCM pe Hypo la Viena?

In primul rand trebuie sa se prezinte. Si o va face. Eu sustin si acum ca vor fi mai multi romani in tribune decat austrieci. Si am argumente: 1 noiembrie e ziua mortilor la ei, adica vineri, si absolut totul va fi inchis. Nici sambata nu va fi mare bucurie, si asta e foarte clar. La meciul cu Thuringer a fost juma’ de sala si, cum momentan Thuringer zice mai mult decat Baia Mare, nu cred ca se vor inghesui oamenii sa dea 20 de euro pe bilet. Apoi, la excursia organizata din Baia Mare nu mai sunt bilete, ultimele doua fiind luate chiar de un prieten al meu. Si nu in ultimul rand, sper ca e inspirat Bala sa-l sune pe Tone, iar romanii din zona sa se stranga la meci.
Usor usor, fetele noastre au prins curaj. A mai venit si dubla cu Norvegia, care le mai pune doua meciuri tari in picioare, ca sunt sase la lot. Costica are la dispozitie aproape o saptamana sa faca reglajele, avand si experienta unui meci deja jucat impotriva lui Hypo (oficial, ca nu pun si amicalul). Gabi Szucs si Geta Dinis se pot pune pe picioare pana atunci. Mai stim si ca o infrangere la Hypo ne face cadou locul 4, chiar si daca ai bate pe Thuringer acasa (pentru ca nu cred ca o poti bate la scor).
Paula Ungureanu este in crestere evidenta de forma, plus ca s-a obisnuit cu noile sale colege. Timea si Meli se inteleg foarte bine. Ai variante pentru schimbari aproape pe orice post. Nu stiu cine va juca pe inter stanga, caci acolo mi se pare ca exista probleme, precum si la jocul cu extremele. Eu am pretentii doar pentru ca, spune vorba, “pofta vine mancand”. Si mizez pe pofta de performanta a fetelor.
Si auzi, mai copil din poza, mai vreau sa-ti spun o data multumesc dupa meciul cu Hypo!

Gyor, Larvik, Vardar si Midtjylland merg in semifinalele Ligii Campionilor

Fetele sunt in vacanta. Care pe unde... Nu conteaza. Eu nu mai sunt in vacanta din mezozoic. Nici asta nu conteaza. Si daca eram tot as fi vrut sa vad meciurile de handbal din Champions League, de la fete. Am vazut si de la baieti, dar cum acolo nu contam (banuiesc ca nici nu vom mai conta repede), nici timpul alocat n-a fost prea mare. Sunt inca in Baia Mare, pentru ca baia de serviciu e ocupata.

Am vazut in cvasitotalitate meciurile din Grupa A, unde e si Baia Mare. Gyor este regina neincoronata a grupei si doar daca se apara toate ca Aniko Kovacsics se poate sa castige vreun meci la mai putin de 5 goluri diferenta. Gyor e o echipa fabuloasa, asta e clar. Le poti pacali doar pe extrema, dar nici acolo usor. Atate vreme cat joaca Lunde, Loke, Amorim, Bulatovic si mai ales Gorbicz, doar bunul care e mare sus si le vede poate face ceva nasoale. Si totusi, eu zic ca sezonul trecut, cu Lekic si Radicevic, Gyor era mai tare.
Toate celelalte trei echipe din grupa A, adicatelea Hypo, Thuringer si HCM au sanse sa termine pe oricare dintre locurile 2-4. Baia Mare are nevoie de multa incredere in fortele proprii si de toate jucatoarele. Fara accidentari, am stabilit, da? Si cred ca si acum isi da cu pumnii in coaste Viborg...

In grupa B, FC Midtjylland si Ferencvaros par favorite. Danezele au 6 puncte, iar Fradi are 4. Buducnostul Cristinei Neagu are doar doua puncte, dar are de jucat doua acasa si unul afara. Lublin nu se pune ca-s micute inca. Cam asa ziceam si de Baia Mare, dar noi ne-am depasit conditia.
Grupa C e ciudata, toate echipele fiind in zona: Krim si Savehof au 4 puncte, Metz si Leipzig cate doua. Eu zic ca Metz isi revine si merge mai departe impreuna cu Krim, pe care a si batut-o duminica seara.
Grupa D este fara probleme, cu Larvik si Vardar Skopje peste celelalte doua trupe, Podravka si Bera Bera.
Presimt niste semifinale cu: Gyor, Larvik, Vardar si Midtjylland (aici simt niste intariri in iarna).

Mai e ceva simpu de spus: Baia Mare nu reprezinta absolut nimic in lumea handbalului european la nivel inalt. Adica la nivelul grupelor. Sa na gandim putin: cred ca este singura echipa dintre cele 16 care n-a castigat vreodata titlul national. Practic, doua trofee au venit in acest an (singurele), Cupa si Supercupa. Baia Mare este inca in zona unde se aseaza fundatia. Si tare m-as bucura sa se aseze bine, sa tina treaba. Imaginea orasului aproape mort economic este salvata de aceste fete, de baietii de la rugby, posibil de Minaur si de Explorari si, cine stie, de vreo echipa de fotbal in urmatoarea mie de ani. Iar atunci cand ai ceva de treaba, tine de el.

PS - poza furata de pe contul de fb al primarului Baii Mari. esentiala era caciulita roz

Trait-ai Hypo? Nu... Trait-am HCM!

Musai niste pregatiri... N-am ce face. Me trezesc dimineata si ma doare gatul de parca as fi baut apa plata Carpatina ieri seara pe la ora 21.00. Mi-am luam mergatori Hummel, dar n-am putut sa-i incalt, ca put de parca mi-ar fi turnat cineva plastic in nas. I-am spalat (oare de ce trebuia, mai, hummelshop?) si nu s-au uscat la timp. Din fericire mai am si alti mergatori, asa ca am avut cu ce merge la meci.

Totusi: mai poti sa te uiti la Ana daca nu-i duci jucarioara promisa? Mai poti da ochi cu Miha da nu-si primeste ursul de plus? Dar daca Zuzi nu are caciulita roz? Sau Andrada Snickersul promis? Trebuie sa te pregatesti, tati, nu te duci la meci cu mana in jeb. Iti incarci telefonul ca-i de facut si poza, iti pui doua pixuri sa nu ramai in pana prostului cu pasta, te cauti la vocabular sa vezi daca e in regula, ba chiar te gandesti sa pui un blug pe tine, sa nu mergi chiar cu cel mai bun treining din casa ca mai ai si nunti importante in viitor. Imi iau si tricoul alb cu HCM si cu inimile Baii Mari, pe care l-am si facut cadou mamei intre timp.

Vorbesc cu Felix si ma duc spre sala, apoi ne intalnim si cu Adi. Le spun ca sunt fericit daca batem si la o jumatate de gol diferenta. Vorbesc la telefon cu Mada, semn ca si Valcea tine cu HCM la meciul asta. Ajuns la sala. Nu mai este standul cu mici, bere si suc. Vad niste oameni imbracati in haine populare maramuresene si cu blugi. Nu conteaza. Ma intelanesc cu niste prieteni, mai schimbam doua vorbe si asta este. Urc in sala si stiu ca nu joaca Miha, Andra si Eliza, ultima avand si o ghetuta de gips. Nu mai este atata lume ca si la meciul cu Gyor. Nici suporteri ai oaspetilor nu prea vad, dar apar niste fatuce in verde la un moment dat. HCM este deja pe courts...

La statia de amplificare merge pana la saturatie acel imn al HCM-ului... exagerat de multe ori... apoi, completamente neinspirat, din punctul meu de vedere, Noi suntem romani. Mi se pare ca vorbim de regie, ori oamenii s-au saturat de regii. Lasa-l pe fiecare sa urle ce-i umbla prin marmida, sa se manifeste. Nu-l pune sa aplaude si sa rosteasca ce vrei tu. Mai bine auzeam “Maramures plai cu flori”. In hol, fulare cu HCM - Gyor (30 lei - serios?). La masa presei, 10 oameni care lucreaza, restul fara nicio treaba - si la organizare suntem in premiera in Champions League, deci se iarta.

Nu am intrat deloc bine in atmmosfera. Toata lumea se ridica in picioare si sta o clepsidra intreaga. Nimeni, la niciun meci, nu s-a ridicat in picioare (nici in Germania, nici ce am vazut la TV - dar aia sunt mai relaxati). Am mare respect fata de EHF, asta e clar. Joci in Champions league, trebuie sa-ti vinzi orasul sa le platesti toate... vor suprafata pe care nu se mai joaca nimic, pe care trebuie sa platesti de-ti sar ochii, inscrierea e o gramada de bani, deplasarile asisderea. Dar nu conteaza, important e ca nu-ti dau niciun ban ei, ba iti mai iau si din drepturile de televizare. EHF vrea sa imite UEFA, dar sunt departe de tot.

Incepe meciul, dragilor... Sincer, nu sunt in atmosfera, dar ma baga instant blondele rusoaice, care fluiera tampenii inca din start. In 10 minute deja au 1.000 de fluierasi in tribune. Apoi iar stau si ma gandesc ca sediul EHF nu e la Faurei, ci la Viena si chiar le strig Hotii enervantilor de braziliano-austrieci. Incep sa ma consum si ma ganxdesc ca n-ar strica sa consum chiar vreo 10 kile din mine (scap o saptamana de alergare:))

Apararea merge bine, pozitionalul si faza a doua, imi omoara imaginatia cu stereotipuri. Da-ti la poarta, n-o lasati doar pe Meli... Jucati extremele. Hai, mai atent... Uff, scapam mingi usoare, fortari, blondele tusesc in fluier, oaspetele inscriu. Sunt patru goluri la pauza si mor. Nu-mi vine sa cred. Oamenii sunt convinsi ca le putem bate. Sigur ca le putem bate. Au experienta, dar nu-s mai bune ca ale noastre. Eu zic ca daca avem curaj le batem si la Viena. Cu toata Copacabana lor, ca nu se joaca pe nisip.

Vine repriza a doua. Sunt insa destul de linistit. Nu pentru ca as fi sigur ca batem, nici vorba. Dimpotriva. Abia pe la jumatatea reprizei ii spun lui Dan ca batem la un gol diferenta. Cand am reinceput sa sper. Zuzi da gol si sala e in aer. Nu ma mai intereseaza nici blondele din Rusia si nici nu ma intereseaza daca si-au imbunatatit sau nu tezaurul. Absolut deloc. Unii au insa treaba cu doamnele.

Vad multa bucurie in teren. Imi desfac instant rucsacul si rade lumea de mine ca ma vede cu ursuletul. Nu stiu insa nimic. Mai am si-o caciulita si un dinozaur scumpic si mov. Fetele saluta oamenii si trec si pe la noi. Lumea si ele se bucura nespus. Se bate cuba, poate se bate si trinidad tobago sau jamaica:)) Ana primeste micul dino mov, iar Zuzi merge acasa cu caciula roz. Imi iau ursul in brate, cobor, ma duc la Miha. Urs a vrut, urs are. Sunt foarte fericit si o strang in brate pe Meli. In ultimele zile si-a luat picioare-n cur de la unii, la fel ca si alte fete. Eu respect jucatoarea de handbal Melinda Geiger... in rest nu ma intereseaza ce face... Iar Meli le raspunde celor din zona cu niste lacrimi. Ma rupe faza asta si schitez o schitza, ce dracu’ sa fac? Meli se duce la cabine, dau mana cu toata lumea. Vine si Renata, si ea hiperhappy. Dupa meciul cu Gyor a plans, acum este luminoasa. Vine si Ada, dupa un catralion de autografe si poze. Bate si dreapta si stanga... Ii spun ca va primi si ea un cadou, o jucarioara, ceva, ca-i vine randul, la care ce-mi spune: ca se bucura ca ne poate oferi ea bucurie noua. Si-un dulap plin de zambete...

Imi place mult cand fetele sunt nemultumite ca nu joaca. Sincer. Vad dorinta de a intra in teren, de a pune umarul la tot. Chiar daca nu intra, ele stiu ca pun presiune pe titulare, ca pot creste langa ele si chiar mai bine decat ele. Le intereseaza, asta e bine. Si vor ajunge sa joaca ani buni, si alte fatuce vor avea aceeasi problema cu ele... Asa-i, dragelor, se intoarce roata. Mereu... Chiar si cu cheia. Dupa meci vorbesc cu Fucsia Kid, adicatelea fusei la Kate in telefon. Mai trebuie sa spun ca radia si pupa Aneta si Diana?

PS: Poza este furata de pe facebook, de pe contul Ghionea Valentin Si Renata. Mi-am permis sa nu pun watermark, ca si cum mi-ar apartine mie.

La Multi Ani, tu, Ana, tu!

Sunt oameni pe care-i cunosti si oameni pe care-i cunosti. Sunt insa si oameni pe care-i cunosti chiar daca nu-i cunosti, dar ajungi sa-i cunosti fara sa-i cunosti fizic. Da, da... incoerenta suprema... precum maestrul sarac care ajunge in crasma si cere de baut moca cu vorba: am venit ca n-am venit, n-am venit ca am venit.
Uite, e chiar seara acum si m-am gandit ca e complet daca pun si doua randuri pe poptiroshul online. Am scris urarea si am recitat o alta la telefon. Nu conteaza (dazintmeter, nu) in cat timp, cu cat talent, mai ales daca fata iti spune ca te si citeste. Mno, bine-i? Ba mi-o mai si zis vreo doua de mi-o saltat ficatul de bucurie, de parca si-ar fi vazut Schofferhoferu’, ori Carlsbergu’ preferat.
Mai tin minte cand rosteam impreuna “Vær hyggelig a forlate landslaget”, Mr. Radu Voina ... (adicatelea, te rog frumos sa pleci de la echipa nationala), m-am bucurat si apoi m-am intristat cand am vazut ca se coace o prietenie iar apoi se duce, am povestit o gramada, pana si de asigurarea nucilor de cocos albastre in gradinile suspendate ale Semiramidei (mno, ca nu-i manea, taci acolo care nu sti).
Sanatate, dragu’ tatii si ai grija de tine.

Sase nopti si sase zile...

Sigur ca poate fi un titlu de manea. Poate chiar si este, dar nu cunosc genul prea bine. De fapt, toate cunostintele mele despre acest gen de muzica, sunt adunate tot din lumea sportului, de la micile petreceri cu „tupeu nevasta, danseaza pe masa”, de la cluburile „unde ma-ntreaba lumea pe strada / ce-am iubit o vagaboanda” si alte manifestari de gen. In rest, am reusit sa evit.
Nen’tu Tamas Gabriel a semnat un contract cu CFR Cluj Napoca, iar dupa sase zile, a semnat o reziliere a aceluiasi contract. Oare va si primi bani pentru aceasta perioada sau va fi pus sa-si plateasca biletul la meciul cu Gaz Metan, la care a asistat? N-am eu grija de viata lui Tamas si nici de banutii lui. Nici macar nu ma intereseaza daca il va mai convoca cineva vreodata la nationala. Insa nu pot sa nu constat ca pe lânga bravul Tamas, Mutu doar se madareste.

Nici acum n-am vazut cum poate fi batut Gyor

Te plimbi linistit vineri seara cu prietenii tai si discuti de meciul ce urmeaza sa fie sambata seara, cam la aceeasi ora. Gyor termina antrenamentul din Polivalenta si fetele tasnesc spre Hotelul Mara... Nici n-apuci sa bati bine copilul ca ai si ajuns. Autocarul este acolo, jandarmi sunt si ei prin zona, bun moment sa ne aruncam si noi un ochi inauntru. Tati, e cea mai buna echipa din lume. O vad pe Gorbicz pe o sofa si vorbeste la telefon. Du-te si fa-ti o poza cu ea, ca vin cu tine - zic. Omul meu nu vrea si mai povestim putin, iar la doi metri de mine Gorbicz... Ii si spun numele, ea se uita, noi pasim si gata. Nu te bagi in curtea omului nici macar sa-i oferi un foc. Reguli stricte la Gyor, dragilor, daca si regina se fereste.
Vine sambata si sala e plina cu o ora inainte de meci. Pardon, scarile sunt pline, la fel si bucata de sus. Vin si ungurii in sala, vin si ai mei si ai lor. Fetele de la HCM sunt in sala si cu 45 de minute inainte de meci. Povesti, interviuri, usoare incalziri. Am si eu 16 emotii. Doua dintre ele mai mari decar normal. Fix cat doua nuci de cocos albastre. Simt ca trebuie sa fiu fericit.
Intra si Gyor, cu toate vedetele sale. Langa mine o fatuca face poze si o mananca din ochi pe Katrine Lunde Haraldsen. E Madalina de la Ploiesti si fac cunostinta cu ea. Salut, prunc, din nou!
Vine Liviu Bala in zona si cum e Mafalda de ceva vreme il chem sa-mi spuna pronosticul esential. Omul e convins ca batem cu patru goluri diferenta. Eu sunt convins ca sansele sunt nule. Dupa meci imi spune si el ca Gyor e din alta parte.
Galeriile se fluiera una pe alta. Ungurii au un imn al lor, iar fetele stiu sa asculte imnul cantat de galerie. Cam greu de auzit intre atatea goarne. La prezentare echipelor, ai mei sunt in general impasibili, in timp ce ai lor se intorc cu spatele si fac gesturi obscene. Nu toti, evident. Contre exista si in continuare, dar lucrurile nu degenereaza absolut deloc. Sala este arhiplina si... 21-33.
Nu-mi curge nicio lacrima, desi stiu ca se putem ceva mai bine. Daca jucam in Himalaya, in Sahara, la Weimar sau la o manastire din Nordul Moldovei, daca o facem in slapi sau in papuci de casa, in Tsukahara echer sau cu Triplu Toe-lop obligatoriu, cu mingea sparta, cu sau fara spectatori, eu RECUNOSC, tot ne bat. Este cea mai buna echipa pe care au vazut-o eu pe viu, la feminin: apoi vine Viborg si Ikast Bording de acum 5-6 ani, aia cu Valerie Nicolas, Gro, Katya Niberg...
Renata e suparata afara si chiar isi deranjeaza machiajul cu niste lacrimi. Nu stiu care-i filmul si ma bag in seama. Nici Ana Maria nu este tare fericita ca s-a pierdut la 12 goluri. Nici n-are cum. Ba chiar e convinsa ca trebuie sa intri in teren si cu Gyor ca si cum te bati de la egal la egal (sanatos). Diana e multumita si-l asteapta pe Radu dupa meciul lui. La fel si Zuzi, numai ca ea nu se simte grozav. Vorbesc cu o doamna si-i spun ca nu mi se pare ca e normal sa apare Paula din start, atata vreme cat nu e in forma si doamna imi face semn ca sotul Paulei e in spatele meu... Asta nu inseamna ca-mi schimb opinia (care oricum nu conteaza). Laura se grabeste ca o asteapta ai ei... Mada a jucat cu Valcea la Brasov si a venit cu Cami Balint acasa. A ajuns si la finalul meciului... Sincer, e 0.48 si nu mai am nici un gram de umor, asta in cazul in care am avut vreodata. Iar maine merg la munca sa scriu iar de handbal.

Cum poti bate Gyor?

Nu tare poti, asta e clar. Vorbim de cea mai buna echipa din lume, detinatoarea Champions League. Nu le mai are pe Lekic si pe Radicevic, dar o are pe Bulatovic. Cred ca echipa de anul trecut era putin mai tare ca asta de acum, dar ce poti zice? Gyor este acum aproape cea mai buna echipa din lume? Ce reprezinta Baia Mare in handbalul feminin la nivel inalt? Nimic. Aproape nimic. Ce inseamna un rezultat favorabil cu Gyor, chiar si egalul e fabulos? Ziare pline (si asa vor fi), site-uri pline, respect.
E greu sa gasdesti cusururi celor de la Gyor. Costica Buceschi trebuie sa se bata cu ce crede el, cu mintea lui Martin Ambros, cu problemele de lot pe care le are, cu faptul ca n-a fost grozav de inspirat in primul meci. E tare greu sa combini.
Vom juca acasa, avem publicul spectator de partea noastra, dar mi se par cam putine argumente pentru o victorie. Plus ca, daca va conduce Gyor la 3-4 goluri, salut incurajari... Nu mai striga nimeni nimic. Am exemple garla... Biletul face 45 de lei, astfel ca multi dinspre spectatorii “suparati”, nu tare au bani. E si ciudat pentru unii sa iesa din casa cu 50 de lei si sa aiba bani doar pentru o bere.
Ma tot gandesc cum sa incep meciul, mai ales ca in seara asta visez ca sunt antrenor. Atat doar, in noaptea asta. Fac comparatii si zau ca nu ma intereseaza. A nu se intelege ca ma dau cunoscator. O parere pot avea si eu.
Incep in poarta cu Miha (vrea ea sa-mi arate ca e portar mare, mno), dar le am si pe Paula si pe Biti in zona. Pe stanga, Anamaria si Eliza (iti trebuie multa minte si viteza sa trecu de nasica Tervel). In centru Lucy sau Laura (pe care le folosesc si in aparare - ma decid dupa ultimele antrenamente:)) Pe pivot Timi si pe stanga Meli cu Ada. Am nevoie in aparare de Oana (musai la Amorim, care e si cat casa), de Lucy sau Laura la Bulatovic, si cred ca merge si un fluturas, pe care Jeni il poate face bine... E greu insa cu Gorbicz, fata stie handbalul pe de rost. Ma omoara faptul ca nu pot lega cum trebuie apararea centrala, mai ales ca Loke este fabuloasa.
Sunt acolo trei fete care rad intr-una: Oana, Ana Maria si Zuzi. Mno, dragelor, asta trebuie sa faceti tot timpul, inclusiv pe teren. Si sa aratati nerv... inima de sportiv. Daca si voi va pleostiti, le bagati in boala si pe celelalte.
Inainte de toate insa, nu uitati sa va bucurati de handbal.... Asta trebuie sa faceti, sa va bucurati de handbal. Ati ajuns sus de tot, pentru asta ati muncit. Sa va puteti bucura. Bucurati-va... Daca iese ceva bun, atunci aveti si bonus. Va tzuc... Antrenorul din somn.
PS: priviti imaginea... asa trebuie sa fiti si voi

Povestea mea thuringiana

Cine ma cunoaste stie ca nu-s tare bun prieten cu politica. Primesc o invitatie sa-mi port oasele spre Thuringia, sa calc pamantul Republicii de la Weimar, sa vad unde se fac vasele de Jena, sa inaugurez prezenta unui Grumaz in Sonderhausen si sa strig putin la fetele de la HCM Baia Mare in sala de la Nordhausen. Indicat sa ascult Walkiria la ea acasa si sa comut atentia in litera lui nentu Goethe. Johann Wolfgang von Goethe, dragilor. Accept invitatia si bine am facut.
Ajung si eu in aerogara, gratie prietenului meu Felix care si-o pleznit dimineata sa ma duca pe mine pana in Tauti si caruia i se transfera un multumesc in cont. Abia atunci vad cine vine. Imi beau cafeaua linistit, sunt extrem de calm si nu ma intereseaza prea mult. Suint acolo toate fetele, dar nu-s prieten cu toate. De fapt, nu-s prieten cu niciuna, mai degraba amicuti asa de meciuri, de obligatie, de politete. Ho, ca nu-i unde defect asta. Sunt insa si fete cu care ma inteleg mai bine.
Sunt ziaristi in avion, sunt consilieri locali, suporteri, Simi, parinti. Nu cunosc politicienii. Maxim vreo trei... Stiu vreo cativa dupa nume, pe altii ii mai si salut daca-i vad, dar nu sunt cu nici unul nici macar amic. Nici asta nu cred ca-i un mare defect, pentru niciunul dintre noi.
In aerogara din Erfurt fac cunostinta cu Ana Maria Tanasie. Amabila, draguta, puternica. Vorbesc serios, are amestec de gratie cu putere. Nu ma intereseaza gratia, ca nu-s la moda si nici nu e chiar atat de important. Laur si Miha se uita pe o harta, ma duc langa ele si ma dau mare cu ce stiu si eu de Weimar si Jena... Ada are o toba in mana si face putin cunostinta cu ea. Zambeste si-i spun ca-i sta bine, apoi schimbam doua cuvinte... Sigur, nu le-am schimbat de tot, deci pe mine o sa ma auzi vorbind la fel:)
Fetele merg cu un autocar, noi cu altul. Aveam sa le mai intalnesc tot in aerogara, la plecare. Mergem la Sonderhausen, un orasel despre care nu stiam nimic. Ma uit in stanga si vad pista de biciclete. Una normala, intre doua localitati, asa cum n-am sa vad niciodata in Romania. Sincer, vremea n-a fost grozava, dar in 38 de ore nu stiu daca am vazut mai mult de cinci biciclisti. Nu umbla ei pe unde ma uit eu.
Ajungem la hotelul din Sonderhausen si mergem la hotelul Thuringer. Cochet, nimic de spus, cu exact ceea ce-i trebuie. Aici am stat o noapte, am mancat si am bolunzit niste beroase prin stomac. Ba chiar m-am si distrat. Iesim in orasel, mergem pe langa ceva care am crezut ca e biserica, dar era un muzeu si conservator, apoi ne baga in seama un tataita, care la un moment voberste in romaneste. Binisor, mai ales ca e bulgar. Nu ne-am dat seama din prima, ca avea gulerul ridicat la ceafa. Ne povesteste omul ca sunt acolo vreo 10 muzicieni buni din Romania si de-ale lui. Nu ne miram, ca la muzici chiar suntem grozavi.
Apoi mergem la mall, raionul stai langa bere sa n-o iau eu pe toata. Eu am luat cinci bucati: Hafferoder rosu (acceptabila), Kromabcher (exceptionala), Carlsberg Elephant (tare, gen Stejar) si una la care nu merita nici sa-i pomenesc pretul, gustul sau numele. Un jeg. Ceilalti isi cumpara si ei sa vada cum e a lor. Mai batem piciorusul prin mall sa vedem daca mancarica e mai ieftina ca la noi si bagam da-uri. La ciocolata suntem cam acolo. In schimb, la fructe e jale. Am vazut niste mere de plastic la 2.50 Euro. Tati, cu banii astia iti faci si horinca la noi din cate mere cumperi. Nu-s aproape deloc impresionat de toale, ba chiar mi se pare ca nu au nimic de treaba. Nu in acel mall. Nu-i mare bai, nu m-am dus eu sa fac pe criticul de moda. Venim la hotel si gasim camera copilului, locul din care s-au facut cei mai multi banuti, ca sticlele returnabile de bere fac 0.15 centi. Nu le-am dus noi, s-au sacrificat ei sau ele.
Mergem la Oktoberfest? Mergem, dragilor, cum draci sa stai acolo, in hotel, ca leguma. Luam autocarul si mergem la cheful oamenilor astora. Stam la coada, se dau bilete, bratari de hartie pe antricoatele personale. Un cort mare, o trupa ce baga cover-uri, o gramada de nemtalai dispusi sa-si lase malaiul pe bere si alimente specifice sarbatorii. Ca la noi de castane, minus amanuntul ca n-am vazut romu’ care vinde absolut orice in Baia Mare desi nu produce nimic, n-am vazut om pisat pe el sau vreun harnicut ce-ti impute blocul, n-am vazut nici nervi. In schimb am vazut oameni care se simt bine, iar aici ne includem si pe noi. Dupa am mers la somn.
Stau in camera linistit, ma straduiesc sa dorm, dar sunt ca pasta. Aud clopotele de la ora 6.00, aud de minim 4 ori alarma telefonului colegului meu de camera si-l rog sa-si sparga telefonul. Ma trezesc si nu tin neaparat sa se strige la mine sau sa-mi scuture cineva capul. Care cap, tati, e marmida... Mergem prin oras la plimbare. Nimic deschis, doar o cofetarie. Atat. Nici crasme. Sigur, nici nu sunt tare multe. La noi sunt codrii verzi de brad si case de pariuri / la noi atatia fluturi sunt si fustele au pliuri... Octavian Goga, nu mai cautati, poezia “Noi...”
Merg la meci si problema noastra este cum sa ascundem tuburile de gaz de la goarne. Eu nu le ascund. Pana la urma, nici nu trebuia, oamenii ne-au lasat cu ele. Cu orice. Am facut galagie, ne-am straduit sa ne facem usor auziti, Simi a facut si-o criza de nervi rupandu-si o haina de pe el. Ne-am uitat la meci, am sters cu un zambet lacrima de pe fata copilului Andrada, am vazut, am pierdut, am plecat. In Nordhausen am mers la un restaurant mai micut, dar elegant, unde s-a mancat. Pizza intre 8 si 12.00 Euro, lasagna, un vin sau o bere si hai la aerogara.
Aici ne intalnim din nou cu fetele. Unele stau afara: Oana, Ana Maria, Biti, Zuzi, Magda. E si Liviu in zona. Trebuie sa ma duc si eu la formalitati si o iau pe scurtatura. Baiul ca scurtatura aerogarii era prevazuta cu un geam extrem de rezistent. Sincer, si acum ma doare capul la ce-am traznit acolo. Ce sa fac apoi? Sa le spun fetelor sa nu rada? Ana Maria si Oana bat recorduri de ras, desi n-au vazut faza in direct. Au auzit insa zgomotul. Ma duc din zona, dar cand revin imi arata Liviu si o geana pe geam si niste urme. Asta este. De aici incolo cand nu se deschide ceva stiu ce sa folosesc. Va merge mai greu cu conservele.
Revenim in patria muma si intreb cuconita responsabila cati km sunt prin aer de la Baia Mare la Erfurt. Ea imi zice: 1.500, cred. Hai, draguta, ca pe sosea sunt 1.237, cum sa fie prin aer mai mult... Draguta de ea, este convinsa ca si prin aer distanta e identica cu cea de la sol si incearca sa ma convinga pe principiul un kg de fier este egal cu un kg de pene. Nu mai insist si merg la culcare.
Si uite ce scrie prietenul meu Alec: “Parerea mea este ca profesionistii plang doar ca sa-si spele fata plina de sudoarea muncii”. Ba, m-ai emotionat cu asta. Pe bune!

Licht, mehr licht - la Thuringer HC acasa

Am fost miercuri la meci si am vazut o victorie a HCM-ului in fata echipei CSM Bucuresti. Una artagoasa, daruita in teren si cu fete care cunosc bine de tot acest sport. Nu-i obligatoriu sa-mi fi placut si dl Margulescu, care a injurat si i-a facut de trei parale pe arbitrii din Cluj (usor cam mare liga pentru ei). Important e ca s-a castigat si mai important e ca am vazut-o pe Luci Marin dându-si drumul la joc in partea a doua.
Dupa meci am fost intrebat daca merg la Thuringer si am informat la rândul meu ca nu-mi permit sa-mi dezechilibrez bugetul personal pe trei luni. Apoi, mi s-a spus ca nu costa. Trebuia sa spun nu? Nu cred. Lipsesc doar duminica de la job si nu-i gaura in cer. Apoi, azi, m-au sunat de la club si mi-au facut o invitatie oficiala. Sigur ca am acceptat. Asa ca sâmbata dimineata mergem sper Erfurt, locatia unde se antreneaza Thuringer... Sau spre alt oras, ca mai este si Jena si Weimar (adica la Goethe acasa) in zona metropolitana. Ceva imi spune mie ca n-oi vedea niciun ciucuras de Goethe, ca n-o sa fie vreme.
Meciul se joaca la Nordhausen, un orasel de 45.000 de pipalsi, care a mai facut naveta intre Westphalia si Thuringia, ca si-a bagat si Napoleon nasul prin zona. Nordhausen este la ceva 60 km de Erfurt si la vreo 200 de Ivano Balic, adica de Wetzlar. Nu stiu unde se sta, nu stiu si nici nu ma intereseaza. E o zi si ceva, nu-mi bat capul.
O sa-mi duc aparatul foto si voi face vreo cateva sute de poze, asta este foarte clar. Nu sunt extrem de optimist in ceea ce priveste scorul final, dar nici pesimist nu prea am de ce sa fiu. Sunt extrem de multumit ca HCM s-a calificat in faza grupelor si tot ce obtine de acum inainte este bonus. M-am bucurat enorm dupa Viborg, am fost fericit dupa Hostelbro, ce sa cer? O nuca de cocos albastra? Nu-i de unde...
Sunt insa ferm covins ca la intoarcere o sa pot povesti o gramada de lucrusoare dragute si foarte dragute. Ce n-au treaba cu handbalul.

PS: Licht, mehr licht inseamna lumina, mai multa lumina si nentu’ Goethe a rostit cuvintele astea inainte de a se prapadi... Si mai stiu ca toata lumea imi va spune ca a citit Suferintele tânarului Werther, ca atât se cam stie despre Johann Wolfgang von Goethe pe aici. Hai, poate si Faust.
PS2: Sala din Nordhausen