M-am plictisit de tabloidizare

Cu ceva vreme in urma am fost in Turcia la un meci de handbal. Am cumparat niste ziare de sport. Si nu numai. Asta se intampla cu ceva anisori inainte de a vedea acelasi lucru in presa din Romania. Nu conteaza As, Marca, Gazzetta, L'Equipe, astea sunt cacaturi, putine mondenitati. Incet incet, tabloidizarea se extinde.
La Negrean i s-a spus Jardel, desi nimeni nu-i spunea asa in Baia Mare si nici n-avea vreo legatura porecla cu aspectul sau. Lui Bota i s-a spus Higuita, pentru ca batea penalty-uri. Nici aici omul n-are nicio treaba cu columbianul. Citesc de zimbrii de la rugby, desi nimeni nu le-a zis niciodata asa. Nu-mi place nici expresia "minauristii", hascemistii, explorareristii, stiinto-cesemistii. Ce ciudat ar suna acum.
Nu-mi place sa ma duc la meci si sa-l aud pe Gheorghe ca zice nu stiu ce si sa citesc apoi presupuneri (universal valabile). Habar n-am... poate ca nu sunt in ton cu moda.
Acum 20 de ani mergeam la meciurile celor de la Minaur si stateam pe scari. Ma enervau cumplit oamenii care veneau cu cinci minute inainte de a incepe meciul. Pe care nu-i mai vedeam deloc dupa aceea pana la un alt meci important. Acum vad usor altfel, dar nu vin niciodata cu cinci minute inainte de a incepe un meci important. Pana la urma, sunt si oameni ocupati, scarile nu sunt corespondentele locurilor si, in orice tara civilizata, vinzi atatea bilete cat are sala capacitate. Sincer, nu e cazul meciului cu Leipzig.
Pot comenta si eu altfel meciul cu Leipzig:
Hascemistele au jucat cu Leiptzigoasele in Cupa EHF. Au aparut si 30 de suporteri ai echipei oaspete, care avea tobe mai puternice decat ale noastre si aveam tricouri galbene pe ei. Au cantat tot meciul, la fel cum au cantat si ai nostri. Inaintea meciului au aparut autoritatile locale, care, dupa meci, au promis un miliard jumate clubului baimarean. Holmgren avea niste benzi albastre pe picior, probabil pentru ca nu se simtea bine, dar e clar ca nu putea alege unele rosii, care nu mergeau cu echipamentul. Sorturile fetelor noastre parca erau de la junioare (si aici chiar nu e nici o gluma). Baban s-a intors de 14 ori cu fata la public, de patru ori cu pumnii stransi, de doua ori dezamagit, o data sa-i reproseze unui spectator care o dorea pe Amariei in teren, ceva. Ba chiar l-a invitat sa conduca el echipa. Antrenorul nemtilor este Heine. Bine ca n-a fost secund Goethe, ca aveam seara de poezie. In sala sunt mai multe galeti si umbrele, dar e bine ca n-a plouat. Ziaristii s-au enervat ca unii vin doar la un meci pe an si tocmai aia le fac program, intrand in teren imediat dupa ultimul fluier sa ia sincroane, desi mai trebuie salutat si publicul si adversarele. Cand exista conferinta de presa.
Nori a venit la meci cu nevasta lui, care avea un fular cu HCM si care s-a comportat ireprosabil. Ba chiar nu m-am putut abtine in pauza sa nu le fac niste poze.
HCM a vandut un pic peste 1.400 de bilete. Cum un bilet a costat 12 lei, asta inseamna 14.000 lei, plus 2.400, adica 16.400 lei. Este un record. Nu neaparat de incasari, ci de faptul ca au intrat in sala sub 1.000 de suporteri neplatitori.
Fetele de la Leipzig au terminat meciul, au plecat la dus, au iesit de la dus, au plecat spre hotel, au luat cina si au fost nefericite ca le astepta 16 ore de drum pana acasa. Aaaaaaa, ca era sa uit, am batut cu 27-23.