Si daca nu luam Cupa României?

HCM Baia Mare se bate in aceste zile pentru Cupa României. Mai are de dus la bun sfârsit si campionatul Ligii Nationale, unde macar dupa ce s-a intâmplat pâna acum, este favorita. HCM nu este Oltchim, nici nu a fost vreodata, dar macar are o ambitie sa face performanta. Pentru asta, trebuie sa treaca de patru echipe pentru a cuceri trofeul Cupei României pe care il are in vitrina cel putin pâna duminica. Si fiecare echipe are speranta sa, are argumentele sale.
Baia Mare s-a dus cu 18 jucatoare la Târgoviste. Doua dintre acestea au probleme de sanatate si amândoua au probleme. Laura si Renata nu vor juca, probabil, cu Râmnicu Vâlcea. Poate nici in al doilea meci, daca va fi sa fie. Asa ca, Luci Marin trebuie sa se descurce. Sigur, locul ei poate fi luat si de Eliza, care a mai jucat in centru. Sau de Oana Bondar. Poate si altele.
Baia Mare trebuie sa traga sa câstige campionatul. Au semnat niste fete cu HCM si un argument era participarea in Liga Campionilor. Sigur, sunt semnate niste hârtii, dar hârtiile alea devin valabile in momentul in care este efectuat transferul international. Si sa stim bine de tot ca nici HCM si nici CSM Bucuresti n-a inregistrat vreun transfer. O vor face, probabil, pentru ca timp este suficient pâna sezonul viitor. Momentan, cele care au semnat trebuie sa-si termine treaba la echipele la care sunt acum.
Sincer, eu n-as fi afectat daca nu s-ar câstiga Cupa. As fi fericit insa daca s-ar câstiga. N-o sa pot fi la Târgoviste pentru meciurile finale. Anul trecut am fost trist ca n-am vazut finala de la Oradea si aproape in totalitate vina mi-a apartinut. Acum, n-o sa am nicio vina ca nu voi ajunge la Târgoviste. Imi pare rau ca nu mai am 25 de ani, sa-mi bag picioarele, sa urc in tren, fara multi bani si sa incerc sa ma descurc pâna ajung acasa.
Daca nu luam Cupa României mi-e teama doar de un acces de furie care nu poate face bine echipei. Atât. In rest, n-am ce motive de teama sa gasesc. Habar n-am ce sa zic. Tot pe vremea când aveam 25 de ani, ba chiar mai mult, era alt gen de relatie intre ziaristi si sportivi, era o implicare incredibila, inclusiv la nivel emotional. Sufereau si se bucurau impreuna. Uneori aveau grija unul de altul. Acum este o distanta foarte mare, emotiile se indeparteaza si ele, bucuria este retinuta si nu-ti apartine. Insa am invatat sa ma bucur si asa. Hai HCM!