Cu bitza mea basic Merida, cu neamtul si cu corporatistul

Asa am hotarat... sambata bagam bitza. Nu se stie unde, nu se stie nici pentru cata vreme. Ora 7.55, mesaj de la neamt. Intrebari pe care n-are cine sa le citeasca. Ma intorc pe cealalta parte relaxat. Apoi, la 8.22, suna... Baaaaa! La ora asta, sambata, chiar si in toiul sarbatorilor risti sa auzi cuvinte mirabile. Mno, gata m-am trezit si l-am sunat pe corporatist. Omul meu este proaspat si dornic sa pedaleze. In acelasi timp, stie ca zgomotul aspiratorului il enerveaza. Ne vedem la 10.15 in Centrul Vechi. E mare si usor de gasit, ca orice Centru Vechi care se respecta.
Anul asta am fost cu bitza maxim 25 de km si aici e vorba de un total. Ajungem in centrul vechi si cu toate ca am echipament regulamentar, ma doare deja sezutul. Suntem trei si se hotaraste de comun acord ca “bagam un Coas”. Pe sens invers, adica de la Grosi pornirea si revenirea pe la Sacalaseni. Comunul acord e cam asa: neamtul zice OK, corporatistul a propus, eu am inghitit in sec si deja ma gandeam la superbitatile de dealuri pe care le voi avea de urcat. Amandoi sunt mai tineri decat mine, au bitza mai buna ca a mea, au si kilograme mai putine. Nu le-am gasit nicio vina pentru toate astea si, din pacate, nici nu le pot reprosa nimic.
Centura Baii Mari de la Combinat este buna spre maxim jenanta. Asfaltul e o notiune despre care povestim, sunt la fiecare 2-3 m linii dupa cum s-a turnat betonul. Trecem pe langa un targ si un nene are un miel cu gatul taiat. Il taraste pe jos si isi deschide portbagajul. Mi-e si mai mila de mieluti, mai ales ca eu nu gust asa ceva.
Trecem de zona industriala (vorba vine) si ajungem la iesirea din oras, langa Electrica. Aici avem primul delusor, care desi nu e foarte lung, are si pe o tabla scris ca e panta 10%. Imi reformatez respiratia pentru panta si urc incetuc. Baietii mei fac deja competitii (Eroii nu au varsta). Trec de primul hop si ajungem la delusorul de la Grosi pe care-l parcurg fara prea mare efort. Nu ne oprim la cofetaria Cecilia, unde-i cremesul the best of si mergem mai departe. Nu-s cel mai bun coborator (si asta mi-am dat seama la ultima tranta) si ma duc relaxat spre Carbunari. Sigur, aici mai povestesc si cu tinerii mei colegi de drum, ca pe plat mai pot si eu tine fata. Desi, la intoarcere, mi-am dat seama ca daca ei baga materiala, bitza mea este o simpla ghidusie de oras. Chiar, sfatuiesc pe toata lumea sa nu-si mai cumpere Merida basic... este un mare cacat, pe care platesti cu 3-4 milioane de lei in plus, pentru ca-i zice Merida.
Carbunari se stie, are si el delutul propriu, ala care nu mi-a placut mie deloc. Ai mei se baga la “eroi de poveste” si se intrec. Eu, lejer, dar sigur. Am fortat fix atat cat sa urc toate dealurile posibile din zona. Neamtul si corporatistul s-au dat jos de 2-3 ori, ba sa-si schimbe nu stiu ce la costumatie, ba sa faca poze... Aiurea, stiu sigur ca erau obositi si de aia. Nu ca nea Mircica...
De aici pana la Copalnic nu mai este treaba multa. Si daca este e cam in coborare. Ajungem in sfarsit la Boer Cecilia nu stiu cum, alimentara de vaza in zona. Punem bitzele la marginea drumului si bagam fiecare in stomac ce se poate (printre acestea enumeram: ciocolata de casa, corn cu cioco, banane si nu sunt convins daca au fost si niste beri in zona). Povestim si radem la greu. Ii dau telefonul unui cetatean care sugea un Ciuc sa ne faca o poza. Ma intreaba pe care sa apese, ii arat, ii spun sa nu-si baga degetele in cadru ca se vede pamantul si ii multumesc. Ce a iesit? Nimic. Mai bate si un vant taricel si-mi vine mie in cap nu stiu de copacel ornamental. Cosul de gunoi ajunge in strada, dar suntem civilizati si ajutam. Mai apare un nene cu o bitza, cu dinam, far, cos, tot ce trebuie si discutam vizavi de un schimb. Avand in vedere ca el avea atatea pe bitza, ne-am gandit ca trebuie sa dam si diferenta, asa ca am renuntat.
Gata cu povestile, hai la drum. E panta aia din Copalnic spre Coas, cine a facut drumul stie despre ce vorbesc. Stiu ca sunt un amator gras, mai stiu si am ras de asta ca am castigat tricoul alb cu buline foarte late rosii, dar ma descurc. Ajungem in varful dealului, unde executam o linistitoare usurare, pentru a dovedi generatiilor viitoare ca am trecut pe acolo. Niste poze, ceva umor si marea mea bucurie ca am scapat de dealuri. Coboram pana in Coas si ne oprim la izvorul de apa. Bagam putin pentru diluare si o luam la drum din nou. Hotaram sa ne oprim acolo unde neamtul a avut nunta. Schimbam bitzele intre noi sa vedem care cum merge si imi dau seama ca junghiul meu este cel mai slab. Si ei... Asta este, mergem cu ce avem.
Ne oprim la Moara Veche, unde consumam croissant, paine uscata cu tot felul care place corporatistului. Nici aici nu-mi aduc aminte daca s-au savarsit niste beri. Plecam. Ma simt bine si pe dealul de la Catalina, ai mei baga iar concurs. Treaba lor. Deja vorbesc cum sa faca un drum la Izvoare. De pe acum stiu ca o sa fiu la serviciu sau o sa am ceva de lucru in acea zi.
Ajung acasa si sunt varza. Ma doare fundul si cred ca o sa ma mai doara doua zile. Am dormit o ora si jumate, dupa care m-am uitat la handbal fete. Apropos de handbal... mno, oameni buni, va astept eu marti la sala, sa vedem cine pe cine bate la handbal:)))
Neamtul este Alec si corporatistul este Felix. Doi dintre prietenii mei. Cu care realmente te poti distra. Mai ales daca nu ar fi dealuri pe unde umbla.