Mandra Creta si domnul Santorini

Te duci sau nu te duci? Nu stiu, ma duc sa verific, in cat timp trebuie sa dau raspunsul. Pai, in 15 minute. Atat. Bine, merg. Duminica... merg la munca, doua pagini, ceva munca, ceva telefoane, ceva aranjamente. Ultimele... sigur, nu si cele neaparat necesare. Incerc sa fiu cat mai sigur, dar mi-am dat seama ca fiu pot fi numai pentru parintii mei. Plec si acest lucru este suficient de important incat sa ajung acasa pe la 16.00, sa-mi fac bagajele in 74 de secunde. Un dus, o ultima gandire, o ultima asezare a lucrurile, aer in piept si linistit spre autogara. In fata blocului o vecina se ofera sa ma duca la autogara cu masina. Nu vreau initial, dar cedez. E doamna... Ajuns la autogara si intalnesc copilul... suntem doi de aici, din Baia Mare. Urcam in autocar cu directia Cluj. E ora 18.15 si sunt primii pasi spre vacanta. Mergem, tati, cu basca pe cap... Cum care basca? Aia pe care am si pierdut-o pe drum... Ajungem la 21.15. Eu usor iritat, Copilul infinit mai entuziast. N-am vocatie de homeless, nu pot sta pe strada aiurea. Plecam din Cluj la 1.30 noaptea, e duminica si caut idei. Prima idee: McDonalds. Mda, acolo mergem. Intram, ne luam cate ceva, ca doar n-om sta moca pe acolo. Ma uit si vad ca programul e pana la ora 24.00. Nu putea fi, normal, ca in celelalte zile, pana la 1.00, sa mergem de acolo direct. Ii spun Copilului ca mergem la un bar de tzatze sau cautam un hotel cu bar de calitate si ne petrecem acolo minutele ramase. N-au fost nici tzatze, nici hotel, a fost o benzinarie. Mi-am luat o cafea si gata... In sfarsit mergem spre locul de intalnire. Sincer, sunt deja plictisit, dar n-am de ales. Taxi-ul ne duce, clujenii sunt amabili aici... Intalnirea cu ei... Ma uit. Un tip amabil, dar care nu vine cu noi. Mai vad picior de Mirela si Dana. Nu cunosc pe nimeni, nu stiu cum ii cheama, nu stiu cum sunt. Apoi, vad Ade, Alin si Alina, Tania. Mai vine doi din Oradea, Costi si Calin. Ooops, ma uit la Calin si mi-l aleg drept tinta. Asa cred eu ca omul asta ma va enerva. Mno, n-a fost deloc asa. Implicit, nu-i bine sa bagi cuiul in inima omului chiar de la inceput. Apare Fitze, vine si Frumi cu Delia. Incep sa numar si ma declar satisfacut, sunt mai multe femei decat barbati. Mai e si Edi, mai e si Mihu. E si Stefana, voi ce credeti? Catalina si Katalin sunt gata si ele. Un microbus de 18+1 si valea catre Otopeni. Suntem fix 18, plus soferul. Doi vin din Bucuresti si seful... Unul Daniel, habar n-am cine e si nici de ce zboara fluturii... Nu cunosc pe nimeni si mi se pare mie ca aia blonda pe care o striga lumea Dana trebuie sa fie sefa. De ce ne trebuie sefa nu stiu. Parca e bine sa coordoneze cineva ceva. Nu stiu aproape nimic, dar sunt cam pe acelasi palier cu toata lumea. Urc in spatele soferului, langa Copil. Alin sta in fata langa sofer, la fel si Katalin. Nu stiu inca despre ce vorbesc si nici de ce mi se pare mie ca ar fi sotia soferului. Nu stiu nici macar cati oameni vom merge. Asa-i de fain sa nu cunosti multe detalii... Te fac atent, te fac curios. Plecam si oprim ici colo, pentru dezmortirea cioantelor, pentru o cafea, suc, din astea. Ma duc in fata langa sofer si cred ca sunt singurul care nu doarme. Ba nu, nici soferul n-a dormit. A inceput sa manance seminte... Pe la Comarnic pleznim un caine din 25 cati erau pe margine. Normal, unii se trezesc. Sincer, sunt de acord cu soferul. Nu putea opri la timp, nu avea cum. Plus ca le rupea capetelor colegilor la o frana nenorocita. Otopeni Mno, am stiut ca e bine sa ai sefi. Mirela si Dana se ocupa de legatura cu Daniel. Tot urcam si coboram, admiram preturile de jaf din aeroport si cam gata. Vine Daniel la timp (noi venisem prea repede). Imparte hartiile cu rezervari. Io is altul. Si altii sunt altii. Nu conteaza, se rezolva. Imi trimit bagajul in cala, si o iau incet catre controlul bagajului de mana si cel corporal. Sase miliarde de oameni sunt la aeroport in acest moment (nu i-am numarat bine, stiu). Serpuim la cozi, gasim cutiile pentru bagaje mici si stam la coada. Aproape de mine o doamna musulmana. Doua persoane sunt chemate la controlul corporal. Ghiciti din prima? Eu si ea. Imi permit sa renunt la glume pentru ca iti gasesc astia si ce n-ai. Trec de terminal si ma gandesc deja la zbor. Zbor Sunt obosit. E deja 12.30 sau cam asa ceva. Urc in avion si ma destind. Zburam cu un Boeing 747 al companiei Air Bucharest. Fii atent, mosule... zburam cu practicante la bord... stewardese practicante... matroana, o doamna ceva mai in varsta, impecabil imbracata, doua fete frumi si una care se pare ca invata, frumi de asemenea. Captain Theodorescu ne spune una alta, ca zburam la 10,000 de metri, ca sunt minus 38 (ceva de genul), ca dureaza o ora si 40 de minute si ca bagam materiale cu 850 km/h. Nu-i rau. Langa mine e Dana care adora zborul cu avionul si care cred ca s-ar simti mai bine anesteziata. Vorbim mereu, io fac glume incurajatoare, ca n-avem cum scapa, tot felul din astea... Se tine bine. Daniel, seful, e in fata mea. Are o hartie in mana cu oamenii, cum se va sta in camera. Arunc si io fasolea in zona si vad ca stau in camera cu Katalin. Ooops, Katalin, prietene bucurestean, este nume de fata. Asta e, nu comentez, sunt mai multe fete decat baieti. Ma sacrific? Poate ca da, dar trebuie aflat cine e Katalin. Nu aflu, n-am cum. Mai vad o gramada de fete faine in aeronava si pe astea le voi mai vedea si zilele urmatoare. Aterizam... Heraklion Sunt in Creta. Vad munti cu zapada... De ce nu mi-ati spus sa-mi aduc si snowboard-ul? Arata fain. Heraklion e capitala Cretei, orasul cel mai intins si cu cea mai mare populatie. Nu stam acolo, ne ducem la Stalida. Behai de obosit si ma felicit ca bagajul meu are 7,4 kilograme. Vine una de culoare, care vorbeste franceza si greaca si n-o baga nimeni in seama desi e clar ca se ratoieste la noi. Christian Tour are totul aranjat si ne asteapta un autocar. Plecam spre Stalida, o localitate brici, cum se va dovedi. Lumea este obosita si abia asteapta sa se aseze undeva. Intre timp ii cunosc si pe Trocani, cei doi din Arad. Ajungem la hotel si in maxim 30 de minute suntem in camera. Io sed singur, altii sunt doi, altii trei. Raman impresionat placut de ce vad si e bine asa. Vreau sa fac poze, sa le pun pe fb, dar n-am curent in baterie. Incarc... Asta e... La 16.30 pun deja primele poze si-mi gasesc primii hateri. Nu conteaza. Ne instalam si oamenii merg deja la mare. Ma duc si eu si trag primele poze. Apoi cercetez incinta in Blue Sea Hotel (stabiliment grozav, de cinci stele, pe care eu l-am numit: acasa la Bunul Dumnezeu. Mergem la masa si e bine din nou, dupa care stam pe o terasa langa mare, la un bar. Langa, animatie serioasa. Animatorii incearca sa invete niste copii sa danseze. Ei bine, cu toata oboseala, asta vor si fetele noastre, ba chiar si baietii. Acolo suntem... Blanka si Lauren, plus doi barbati (imi cer scuze ca nu m-a interesat cum se numesc), se ocupa cum trebuie de oamenii mei si incep sa vad si sa simt care-s aia cum care pot baga pe foc. Oamenii se distreaza si asta ma bucura. Se danseaza asa cum se stie, dar cu stradanii de ambele parti. Sunt convins ca ma voi distra.... Chiar daca: 1. mi-am pierdut o basca; 2. am murdarit tricoul de pe mine la modul "de aruncat"; 3. control corporal la vama; 4. abia mi-am deschis usa de la camera; 5. m-am dus ca un taran la receptie sa spun ca n-am electricitate in camera. l-am vazut pe receptioner contrariat, mai sa-mi spuna ca-s tampit rau de tot si mi-am adus aminte instant ca nu-s chiar asa de obosit si ca locul ala de langa priza unde intra cartela camerei aduce si curentul. Asta-i prima parte si voi reveni. S-ar putea sa nu revin maine, pentru ca voi sarbatori ceva frumos. Dar revin clar...