Catre pestera lui Frigus si alte cele (partea a treia)

Marti seara, ca n-am gatat cu ea, am fost la un club, acolo unde am intâlnit si alti români, agenti de turism. Discoteca in toata regula, nu obligatoriu cea mai spectaculoasa, dar fetele (mai ales) s-au distrat bine. Una m-a rugat sa nu-i fac poze ca-i persoana publica, dar n-o cunostea nimeni. Poate oglinda. Toata lumea s-a distrat insa de ochelarii pe care-i cumparasem si cu care au vrut sa-si faca toti poze. Si le-am facut. Inca de la inceput afla despre mine ca sunt bine sanatos, ce va doresc si voua multa fericire. Mno, acuma is gata de plecare. Eu si altii... Nu-i chiar ora fixata, dar iertam intârzierea, macar pentru cugetarile sfântului Calin din seara precedenta. A facut omul o declaratie de dragoste unei colege, incât ma si mir ca nu s-a insurat pâna la ora asta. Dar sa lasam povesteala si sa ne indreptam catre miracolele Cretei. Adonis la volan (doar nu era sa-l cheme Soferis sau Urâtis), Cristina Prelipcean (daca mi-am lustruit bine ochii) pe post de ghid si du-te. Iesim din Stalida si ne indreptam catre munti. Sigur, oriunde ai lua-o, tot in munti ajungi. Sosele brici, dar inguste din cauza reliefului mai putin prietenos. Adonis e mester mare la volan si pe parcursul zilei chiar a primit niscaiva aplauze. Cristina incepe sa ne povesteasca. Si ajunge la marea mândrie a imbecililor din Creta. Ca sunt si din astia. Sunt convins ca nu v-ati asteptat sa vorbesc despre politicieni. Sunt neschimbati, dragilor, in toate zonele. Aici, s-au gândit sa faca un lac de acumulare, un baraj, desi specialistii au sustinut inutilitatea lui. Modalitatea de a mulge de bani cretanul si grecul este identica si in România. Si uite asa avem un baraj inutil, neterminat si o gramada de bani plecati cu sorcova (avem si noi barajul Runcu, lânga Baia Mare). Cristina ne spune despre politica greaca, despre bogatanul Vardinoianis (ala cu Panathinaikos Atena), de mare iubire pe care o poarta cretanii celor bogati mai ales in vreme de criza, când banosii au ales sa-si mute sandramaua prin Maroc sau prin alte zone. Cretanul obisnuit baga crâsma de dimineata, unde gaseste un raki, o tabla, o cafea si un partener de poveste. Ce povestesc? Au ce, ca-i 22% somajul... Cristina ne povesteste si noi ascultam. Unii cu capul pe scaunul din fata, altii cu urechile deschise la maxim, unii doar cu vointa la cote maxime. In drepta vedeti casa lui Ciurburi, muzeul deschis de cinestiecumiizice si unde nu vezi mare lucru. Pe geam, daca ai putere, vezi toate prapastiile posibile si imposibile si te rogi ca Adonis sa fie minim vreun Schumacher. Cam e... la fel si Dimitry, alt om de baza la el in sat si pe covrigul autocarului. Dupa ce urcam munti ca in desene animate, ajungem la locul de unde vom mai avea de urcat cu antricoatele proprii pâna la pestera lui Zeus. Se face apologia sucului de portocale fresh, asa cum numai acolo poti sa-l bei si sa dai 2,5 Euro. Gabi zice ca merit un suc si face cinste. Nu ramân dator la intoarcere si fac eu cinste. Am mai adaugat si un Amsteel pentru gust, spre marea fericire a papilelor gustative din dotare. Urcam spre pestera, destul de mult, dar nu exagerat. Se poate urca si cu magarul daca renunti la 10 Euro. Sunt destui cei care folosesc cel mai utilizat mijloc de transport in comun din zona. Ajungem si la pestera. Legitimatia de presa face macar 4 Euro, adica exact costul biletului de intrare in pestera. Ghidul ne spune sa nu facem poze cu blitzul ca lucram negativ pe stalactite si stalagmite. Acum, sincer, Pestera Ursilor este cu o clasa si un vagon de dormit peste pestera lui Zeus. Numai ca, una e sa-i zici lu’ moflea din Jarmania de Zeus sau alta sa-i zici de nentu urs. Explicatie: Zeus facea parte din prima generatie divina. Era cel mai mic dintre fiii lui Cronos si ai Rheei. Rheea, ca sa-l scape de urgia tatalui sau, care-si inghitea rând pe rând copiii de indata ce se nasteau, l-a ascuns pe Zeus in Creta, unde a fost ingrijit de doua nimfe, Adrasteia si Ida. Acestea il hraneau cu lapte de la capra Amaltheea si cu ambrozie. Curetzii (aparatorii lui Zeus) il protejau pe micul zeu si faceau zgomot cu armele când acesta plângea, ca nu cumva sa-l auda Cronos. Mai incolo, Zeus si Cronos, cu aliatii lor si-au umflat pumni si scatoalce in marmida vreo 10 anisori, iar Zeus a primit medalia de aur la final si calificarea in functia de sef peste Olimp. Asa, de restul, dragii mosului, puneti mâna si cititi lecturi obligatorii de vacanta, Alexandru Mitru. Dupa ce am urcat la Zeus acasa, am coborât in pestera. Repet, nu e foarte mare, si e bine amenajata. Frig bine inauntru, iar pe moment m-am gândit sa botez zona drept Pestera lui Frigus. Nu stiu ce calitati o fi având nimfele alea, dar musai caldura in suflet aveau. Am aruncat si un banut in apa, si, evident, mi-am pus in gând o minune. Am comunicat minunea prietenilor si inca astept sa se implineasca: mai am cca 10 zile pâna ar trebui sa ajung in Buenoe Aires. Eu mi-am facut datoria, de aici incolo e treaba lui Zeus. Dar parca vad ca si asta e luat cu politica... Am revenit la locurile frumoase din munti, am cumparat una alta, ne-am mai oprit intr-un sat, am vazut cum se fac oale, ulei de masline, sapun si am ascultat ceea ce ne spunea Cristina. Adonis ne readuce la hotel. Musai sa mâncam ceva. Ne dam intâlnire pe plaja sau la piscina. Il iau pe Costi si mergem sa luam o minge. Ajungem la piscina si marii voleibalisti se intrec: Calin, Costi, Tania, io. Mai vine si Frumi, mai sunt si altii in zona care nu se baga. Jucam apoi mâtza in apa, ne dam la poarta si ne inrosim incheieturile. Mingea e de plastic. Apoi, mergem toti pe plaja, la mare. Acolo e si Daniel, Delia, Dana, Mirela, Ade... intram in apa si iar incercam un volei. Apoi iar matza, câte doi in mijloc. Unii apeleaza la canoe, altii merg cu ski jet. Ies din apa, ma intâlnesc cu Lauren si cu Blanka, isi incarca pozele de pe aparatul meu si e bine tot. Daniel baga ideea: ne luam ATV-uri si mergem la discoteca. Alin si Alina, respectiv Sorin si Lili se duc la plimbare cu ATV-urile lor. Noi mergem la club... Daniel si Frumi merg cu un boogie, Copilul, Ade, Delia, Cata, Katalin, Edi, Calin, Tania, Costi, Dana si Mirela cu ATV. Io, n-am carnet, dar am picioare asa ca inchiriez o bitza. Mihu, Fitze si Stefana nu vin. Nu mai duc aparatul foto cu mine si am mici emotii... voi tine pasul sau nu? Mergem, nu inainte ca Frumi sa-mi incerce bitza. Si-a dat acordul, nu mai sunt probleme. Vrem sa vedem macar o parte din finala Ligii Europa. Si tunde-o, mestere... Bag bine din picioare, dar nu e nimic exagerat. Boogie merge bine, ATV-urile sunt pe felie cu mine. Ne oprim in centru, parcam vehiculele si mergem la club. Pâna la urma ajungem tot acolo unde am fost si cu o seara inainte, doar ca am stat pe terasa. Ne-am uitat la ultimele minute din meci, spre insatisfactia Adelei, care si-ar fi pus capul pe perna instant. Dar si-a revenit cand a urcat din nou pe ATV. O bere, un mojito, un cocktail cu nuca de cocos albastra, doi peri si sase paie, apoi niste cascaturi suplimentare. Ii de mers catre casa. Daniel in frunte si io bag ca eroul. Se filmeaza cred partea a doua din "Eroii nu au vârsta" si io imi rup gleznele sa ma tin dupa boogie. Ajung la un delut si-mi dau seama ca nici cu militia economica nu-l mai prind pe Dani. Baiul e ca bitza n-are far si e trecut de 12 noaptea. Nici nu se poate spune ca Stalida e cea mai luminata localitate din lume. Prefer sa astept ATV-urile din spate, macar sa am si eu lumina. Trec pe lânga mine, io incerc sa le ajung. In spate ramâne Delia si Cata, iar eu ma ingrijorez ca nu le vad. Dau inapoi, si tot nu le vad. Apoi, le vad trecând pe lânga mine, cu Daniel in fata lor. Execut doua injuraturi neaose cu aspect strict personal si valea dupa ei. Chiar ma enervez, pentru ca nu-mi plac glumele in teritoriu strain si mai ales noaptea. Fetele aveau probleme cu ATV-ul si erau si la prima experienta de gen. Apoi, dupa ce ajung la hotel si-s apa tot, primesc si misiunea tactica sa gasesc cetatenii ajunsi deja si sa-i aduc pe plaja. Tot io. Singurul care n-avea motor sub cur. Wrong... ma duc in camera sa ma spal si cam gata. Imi las bitza la intrarea in hotel, o leg de un ATV si las cheia in lant:) Mare afacere. Am mizat pe bunul simt al celor care fura, sa nu se uite la o bitza. E destul de târziu. Unii mai merg pe plaja, altii se plimba sa-si consume benzina din ATV (doar n-au dat 1,9 Euro degeaba pe un litru), altii se culca. Dimineata urma sa ne trezim devreme si sa plecam cu vaporul spre Santorini.