E fain in zã clab, mai ales daca te duci singur, iti alinti papilele gustative cu putin alcool, cunosti multa lume si, nu in cele din urma, te uiti si privesti. Si ai ce vedea. Fiecare incearca sa se simta bine in felul lui. Suficient de normal.
Te pregatesti binisor sa iesi, iti iei cel mai bun treining din garderoba, puloverul cel mai descusut, viitoare mândrã cârpã de sters praful, o pereche de mergatori sau de dansatori daca te prinde cheful si cam gata. Sigur, niscaiva lovele la tine, pentru ca nu e obligatoriu sã te intâlnesti cu ãla ce te cautã de o grãmadã de vreme sã degustati impreuna un vin sau o Piña Colada (is a sweet, rum-based cocktail made with rum, cream of coconut, and pineapple juice, usually served either blended or shaken with ice. It may be garnished with a pineapple wedge or a maraschino cherry or both. The piña colada has been the official beverage of Puerto Rico). E buna, bei pâna te duce salvarea.
Esti deja in zã clab si astepti sa se dezlantuie civilizatia. Importanta e muzica sau sa apari abtiguit din alta parte. Important este anturajul sau sa apari abtiguit din alta parte. Important este cât de aproape de muzica stai sau sa apari abtiguit din alta parte. Dupa cum se poate observa, cel mai important lucru este sa apari abtiguit din alta parte (unde-i mai ieftin, course).
Nu exista sa existe comeseni cu mutre triste... Nu la mine la masa, la masa sefului. Obligatoriu este un sef in sala. Obligatoriu. Si lânga el se aduna citizenii pretenari. Care n-au scaune, dar care imprumuta. Printre pretenari apar si din aia ce nu gusta muzica din local, dar vad ca e miscare sanatoasa in zona, fum de tigara de mori, majorete pe masa si... seful. De obicei, astia nu stau mult. Pleaca in alta parte, la manelele lor dragi, dar vor reveni cu siguranta, sperand ca vor avea un loc mai incolo. Cert este ca nu se distreaza bine, asta e clar.
Mai sunt fatucele care au depasit 25 de ani si care au trecut prin variante diferite de divorturi sau pur si simplu asteapta vreun printz-charmy, cu bretele imblanite de iarna. Genul: un suc, o apa cu lamaie sau, daca se enerveaza sau intra in zodia depresiei, se sacrifica si se nenorocesc cu 40 ml de vodka. Si stau, asteapta sa fie vazute, salutate, sa discute lumea cu dânsele, sa apara Mirandolinul de aur in zona. Si n-apare veci! Aveti exagerat de multe pretentii. Iar cand il gasiti pe Ilie meserie va pierdeti capul in 15 minute, iar daca n-ati luat de batut in primele doua saptamani de la el sunteti norocoase:)
Mie imi plac purisancele, alea mai de-un campionat cu mine, nu de la tineret rezerve. Alea chiar vin sa se distreze si stiu s-o faca. Dar musai sa fie muzica OK si atmosfera rezonabila. Daca esti sef "de clab" cu creierul in marmida proprie, faci tot posibilul sa le pastrezi si sa le mai aduci acolo, ca-s de consumatie fetele si baietii. Genul: o data pe saptamana ne simtim bine si alocam o suma cat sa ne faca sa ne simtim bine. Le-ai pierdut pe astea (si pe ãia de ceva varsta) esti la revedere cu localul tau. Si nu numai ca lasa bani, dar astia au multi prieteni, care sunt informati ca e fain "in zã clab".
Mai un lucru: nu se fac fotografii in club. Chiar si daca e zi de nastere. Why? Pentru ca eu tocmai dansam cu nevasta sefului meu care era in delegatie si imi petreceam mainile sa vad daca n-are fata probleme cu inghinalii exact in momentul in care sarbatorita de la masa vecina isi arata tortul de "leveshe cu colompiri" primit si, nu-i asa, abia asteapta sa ajunga acasa sa puna poza pe net, sa vada tot universul virtual ce tort fain are. Si-apoi, peste doua saptamani te miri de ce te da afara de la serviciu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu