In doua ceasuri si jumatate m-am carat la Cluj Napoca. Cu alti trei prieteni... mergem frumusel din timp, batem un ochi si printr-unul sau mai multe magazine care nu sunt in Baia Mare (nici bani nu sunt aici pentru ele) si dupa aia mergem pe Cluj Arena. Musai de vazut finala Cupei Romaniei si e tare bine ca nu se joaca in Bucuresti, ca pana acolo nu m-as fi dus. Sincer, eu consider echipa din Timisoara favorita la castigarea cupei, chiar daca CSM Stiinta este campioana Romaniei in acest an. Am si argumente pentru asta, dar de multe ori argumentele pot fi date peste cap de o zi de exceptie.
Ma bucur ca se joaca de la ora 18.30 si ca vremea nu este tocmai cea mai potrivita pentru rugby. Spun asta, deoarece linia de 3/4 a banatenilor mi se pare mai tehnica decat a noastra. Astfel controlul balonului poate fi afectat.
La noi nu pot evolua cativa oameni de baza: Csaba Gal - capitanul echipei; Sean Morrell nu a fost introdus in echipa probabila nici macar rezerva, desi am auzit ca ar putea juca; Mike Wiringi - el va reveni in teren anul viitor; Constantin Ene - nici el nu poate juca, s-a accidentat la un meci al Lupilor; nu este pe aripa nici Giorgio Phillips, cu probleme medicale si nici cel dat afara, sa nu-i mai pomenim numele. Lipsa acestor oameni poate conta enorm. Daca ne uitam cine este pe banca la ei si cine este la noi, din nou Timisoara este favorita.
Am insa incredere mare in CSM Stiinta. Altfel nici nu tineam sa merg la meci. Stiu ca Baia Mare poate raspunde cu o aparare foarte buna. Stiu ca se joaca pentru un trofeu, iar atunci toata lumea da totul. Este si ultimul meci din acest an, deci n-ai pentru ce sa te menajezi. Mai am incredere si in Vlad Iordachescu, arbitru care nu umbla cu magarii si sufla ce vede.
Astazi sunt alaturi de CSM Stiinta Baia Mare, si eu si prietenii mei. Nu stiu cat de mult vom striga si nici macar daca vom striga ceva. Dar de consumat ne vom consuma, asta este foarte clar. Personal, imi place foarte mult acest sport, pe care l-am si practicat. Si-mi amintesc cum mergeam la toate antrenamentele, cum alergam pana unde ni se spunea (fata de altii care se opreau dupa colt). Mai tin minte cata “inima” am pus si cum asteptam la fiecare meci sa-mi zica antrenorul sa intru si eu 5 minute. Echipa mea era foarte tare atunci, a si obtinut locul al doilea in Campionatul National (erau 14 echipe doar in seria noastra). Sigur am si eu meciuri pe foile de arbitraj de atunci, doar ca eu eram acasa sau pe margine, jucau altii pentru mine. Cu toate ca nu mi s-a dat absolut nicio sansa, mi s-a dat o porecla: mi se spunea Flamingo, ca eram destul de subtirel pe vremea aia. Si mai stiu ca niciunul dintre vicecampionii nationali de atunci nu a ajuns in echipa mare. A ajuns in schimb Bebe Lucaci, care juca la Electro, la cealalta echipa din oras. Bebe, care este acum antrenor secund la echipa mare, dupa sezoane bune pe teren. Tin minte, in vara, cand CSS 2 a facut o varsta rotunda, m-a rugat un profesor si un prieten sa scriu ceva in revista pregatita pentru eveniment. N-am facut-o, pentru ca nu pot povesti lucruri pe care nu le-am facut. Si tot din acelasi motiv nici nu m-am dus la sarbatoarea cu pricina.
Astazi, Baia Mare poate face eventul. Ceea ce nu e la indemana oricui. Ba chiar este foarte greu de realizat si cu costuri foarte mari. Pentru ca nu mai tine sa ai doar romani in echipa. De asta si-au dat seama toate echipele, pentru ca toate din varf au straini in echipa. Si asta costa mult. Nu stiu daca Baia Mare va si reusi, daca voi veni sau nu fericit de la Cluj Napoca. Sunt fericit insa ca pot participa la aceasta finala. Hai CSM Stiinta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu