Povestea in care aflam despre sfarsitul lumii sau cand se va face lumina noaptea

Adeseori auzim c-am albit-o, ca putem s-o punem linistit de-o coliva, ca - gata - vine el sfarsitul lumii si, implicit, sfarsitul nostru. Multi oameni, distribuitori ai propriilor viziuni, au incercat de-alungul secolelor sa ne reaminteasca acest lucru, fiind suparati, probabil, ca n-au apucat si ei sa vada si sa simta procedura pe pielea din dotare. Unii, precum Nostradamus, ne-au dat de stire ca zilele ne sunt numarate, ba chiar ca le-am putea numara noi insine, cu aproximatie, pentru ca pana in iulie 1999 nu mai era chiar atat de mult, pe cat ingrozitor parea de putin. Si n-a fost nimic, la fel cum nici finele anului 1999 sau 2000 nu a adus vreo schimbare brutala de atitudine in relatia Pamant - pamanteni. Stim foarte bine ca si de 1 octombrie suntem condamnati sa caram niste sugestii in carca...
Inainte de ‘89, pentru a nu ne aprinde singuri paie-n cap, comunistii s-au sacrificat sa ni le aprinda chiar ei, cenzurand sau interzicand comercializarea acestor produse cu termen de garantie ce expira odata cu lumea. Celebrul profet a spus ceva despre un conducator de la rasarit, mai mult sau mai putin rasarit, dar cu rasarit de pata-n frunte, asemanator Gorbaciovului. Mai apoi, celebritatea sa, ne spunea in aceiasi termeni pretentiosi despre o renastere a unei puteri occidentale, treaba pe care, dupa cum se stie, si-au asumat-o nemtii. Dupa ce lucraturile se vor mai fi pus la punct pe ici pe colo, un Mare Monarh al Infricosarii se afla-n treaba si da de pamant cu milioane de ani de istorie, incepand o poveste tragica si terminand cu Pamantul si cu pamantenii. Acelasi Nostradamus ne mai spune si despre fratii nostri cu ochii oblici care nu se vor putea abtine de la o excursie de popularizare a obiceiurilor chinezesti pe cocoasa batranei Europa.
Totusi, unii dintre noi, mai iuti de picior si cu nebagare de seama, vor scapa relativ ieftin din acest taraboi, vizitand cu bilete dus alte zari mai linistite. Deci, vine el sfarsitul lumii, dar nu pe de-a intregul, nu chiar de-adevaratelea. Scapa cine poate. N-am fost informati daca vor ramane in viata doar exponentii atacului sau daca ne vom putea strecura si noi pe undeva. Cred in ultima varianta, doar n-o sa se vada totul oblic si galben. Iar cei cativa dintre noi, care vom apuca anul 3797 suficient de intregi, ne vom convinge de bunatatea lucrurilor care ni se vor intampla. Caci doar atunci, ne spune Nostradamus, va fi lumina noaptea, desi noi speram sa intram in randul celor civilizati oleaca mai devreme.

Gata, nu va mai zic cati ani am

Dragilor, m-am cam saturat sa ma laud cu anisorii mei de presa, cu anii in care n-am putut face Tsukahara intoarsa echer (toti), cu aia cati am lucrat la club, cu ce-am facut eu pe vremea cand era malaiul lesne si cum am simtit eu cine stie ce cutremur sau inundatii, de ce precambrianul e bifat in zona mea de facebook. Am trait, da, si in epoca pietrei in cap, pe la ceva anisori, cand am stopat o caramida cu crestetul si am plans de acasa pana la spitalul militar si inapoi. Haha, dragilor, doua copci...
Gata, nu mai spun. Ma intalnesc si eu cu o domnita care imi place si din poveste in poveste trebuia sa o bag pe aia cu am atatia, dar inca ma simt bine. Ce tampenie. Inca n-am ajuns sa povestesc de varice si de miscarea astrelor. Gata, fratilor, am trecut la tactica fotbalist african, cu buletin incert si camasa din fulgi de nuca de cocos albastra. Declaram binisor SUB si ne straduim. Facem ca Temwanjera, ala de la Vaslui, caruia i-a spus Porumboiu ca i se pare ca e mai batran ca el. Si apoi vine Balint cu glumita, spunand ca-i vor prelungi lui Mike contractul pana la 50 de ani, adica inca doi ani.
Fara indoiala ca e important cum te simti. Si ma doare in basca. Chiar ma simt bine atunci cand nu sunt bolnav. Si nici nu ma mai interseaza nimic, dragelor, chiar daca-s deodata cu tatal vostru. Ce mare lucru, ar bea si el o bere cu cineva care sa-l inteleaga:)

Stadion, sala, ceva nou?

Stau si ma gandesc cand o sa aiba Baia Mare un stadion nou. In primul rand trebuie ca stadionul asta sa aiba si un rost. Sa aiba o echipa sau chiar doua care sa-l folosesca. Altfel, am mai avea o constructie care nu scoate banuti si a carei intretinere ar trebui sa o platim tot noi. Care si asa platim o caruta de ghidusii. Stiu ca apa din Baia Mare e cea mai scumpa din toata tara. Nimeni nu explica de ce. Un stadion mai mare de 7.000-10.000 de locuri ar fi inutil in acest moment. Sigur, avand in vedere ca suntem la pamant cu fotbalul (niciodata, dar niciodata n-a stat mai slab Maramuresul ca si acum), si acest numar de locuri este nejustificat. Poate sta si mai prost, nicio problema, doar mai trebuie desfiintata si FCM Baia Mare. Atunci vom avea Liga a 4-a si o data la 10-15 ani cate o echipa ca Avantul Barsana care sa joace in 16-imile Cupei Romaniei.
Sala ne trebuie? Sala Polivalenta este construita in 1974 si-i lipsesc dotarile moderne. Asta ar insemna o instalatie decenta de sonorizare, o instalatie de aer conditionat (atat cat se justifica). Sala in sine arata decent si este destul de bine intretinuta. Are 2.060 de locuri pe scaune (ceva de genul) si cu exceptia a 4-5 meciuri pe an si asta datorita fetelor de la HCM, nu se justifica o marire a capacitatii. S-ar justifica insa o instalatie de turnicheti, ca prea intra tot niznaiul la meciuri moca sau facand ghidusii. Desi, intrarea la meciuri este moca aproape la toate competitiile (alta aberatie).
La rugby e suficient ceea ce este deja (nu ca n-ar merita altceva).
Nu avem nici anul acesta un stadion de atletism si nici n-o sa avem repede (pariez pe un tricou de joc al HCM Baia Mare ca si anul viitor voi vorbi la fel despre terenul de atletism, doar ca acesta va arata si mai rau). Mizez insa pe vreo doua roabe de zgura (sau tigla pisata) si o inchidere a bazei o luna pentru niste reparatii care vor exista pe hartii.
Nu pot avea insa pretentii. Maramuresul este unul dintre cele mai ciudate judete din tara asta. Avem una dintre cele mai proaste infrastructuri din Europa, avem mai multi ministri in puscarie decat oricine, avem peste 50.000 de oameni care primesc ajutoare in alimente de la stat (cca 10% din populatia judetului), economia este spre pamant (in spatele nostru, la PIB pe cap de locuitor, sunt: Giurgiu, Teleorman, Botosani, Olt, Vaslui, Suceava, Neamt, Vrancea, Bacau, Mehedinti, Galati si Calarasi - adica, din 42 de entitati, suntem pe locul 30 in 2012... dupa cum observati, din 13 judete din Ardeal, suntem pe locul 13 - rusinos).
Asa ca, bai Politica Vasile, ascunde-te, n-ai facut nimic de 24 de ani pentru judetul Maramures... Eu nu ma mai duc la vot... in schimb voi fi nevoit sa-mi platesc taxele.

Poveste serioasa

A fost odata si de doua ori niciodata un individ atât de sarac, incât la moartea sa n-a avut a lasa mostenire celor trei fii ai sai pe care-i recunostea decât o moara, magarul si un motan. Povestea nu ne spune nimic despre nevasta sau concubina tipului, ea nefacând parte la mostenire. Incomensurabila avere a fost usor de impartit, rezultatul final fiind 6, fara zecimale. In mai multe cuvinte, fiul cel mare omoara magarul celui mijlociu, iar mezinului (mult mai mic decât un mezin care se respecta) i-a ramas magarul. Si greu ii mai venea lui ala micu' sa se multumeasca doar cu atât. Intr-o buna zi (27 grade C), motanul ii sugereaza stapânului sau extrem de sarac o afacere:
- Da-mi o pereche de cizme, o tolba si o cartela telefonica si vei vedea ca nu iesi pagubit cu mine.
Fara tragere de inima, ba chiar si fara a avea obiectele cerute, austerul stapân i-a oferit motanului ceea ce isi dorea, plus o pastila de Orbit cu zaharul separat. Motanul incalta cizmele stapânului, isi lega tolba de gât si gâtul de-o funie si se puse pe treaba, desi treaba nu-i suporta greutatea fiind operata de curând. In prima zi se duse in lunca si ascunse tolba in iarba destul de bine, incât iepurasul care venise special sa fie prins in ea o cauta disperat o buna bucata de vreme, lucru care-l si plictisise de altfel. Apoi, motanul lua prada gata plictisita si i-o duse presedintelui, ca de rege doar un referendum national sau o viza ne mai poate apropia. Motanul accepta ideea ca prada e suficienta, motiv pentru care presedintele ii dezvalui câteva dintre secretele cizmelor sale intr-un loc destul de golas si realmente dureros. Si uite asa, stapânul sarac a ramas la fel de sarac, fara motan si fara lucrurile care nu-i apartineau.
Si-am incalecat pe-o sa si m-am dat repede jos pentru ca nu stiu calari.

Multu, Melinda Geiger!

Nu cred ca e o tampenie sa iti expui sentimentele, atata vreme cat lucrurile sunt bune si pentru tine, si pentru cei apropiati tie si pentru cei care sunt in zona prin care iti porti tu nucile de cocos albastre. M-am tot gandit daca sa spun ceva sau nu. Si ma doare-n cursul saptamanii viitoare daca ma avantajeaza sau nu. Pana la urma e un lucru pe care eu nu o sa-l uit si pe care l-am trait cu putere.
Am avut niste emotii de Liga Campionilor, pentru ca era meci de Liga Campionilor. Inainte de meci, in timpul meciului si dupa meci. In general, oamenii ceva mai sensibili cauta o cale de refulare pentru a nu-si trada emotiile. Si atunci urla la arbitru, arunca pumnul in aer la fiecare gol, se bucura de parca si-ar juca ultima carte, iar la un moment dat, n-are ce face, se ascunde.
HCM Baia Mare a castigat meciul cu Viborg la limita, cu gol marcat de Melinda Geiger in ultimele secunde. Am aplaudat cu toata lumea, m-am descarcat ca toata lumea, dar nu de tot. Dupa meci am mers in sala de conferinte. Acolo erau colegii mei si mai era Melinda Geiger. M-am uitat, am mers pana la Meli, pe care o cunosc de ceva vreme, i-am pupat mana, apoi ea m-a pupat pe ambii obraji si mai stiu ca i-am spus ca nici nu mai tin minte de cand n-am fost asa de fericit. Ba, frate, mi-au dat lacrimile, jur. Am lasat capul jos ca un pilier de efect, am impins tare picioare spre usa si am plecat de tot. N-am mai stat la nicio poveste. Uite, prietene, vezi, pentru momentele astea merita sa faci sport, sa te uiti la sport, sa iubesti oamenii, sa iubesti fenomenele, sa ai emotii.

700 intr-o ora...

Ii spun prietenului meu sa mearga azi la sala sa-si cumpere bilete pentru meciurile din Champions League, de sambata si duminica. Se duce linistit si-mi spune ca a luat si ca nu era nici dracul la rând. Citesc apoi si ma minunez ca in prima ora s-au vândut 700 de bilete. Cui? Cine le va vinde mai apoi la suprapret in ziua meciului?
In mod normal, clubul din Baia Mare ar trebui sa vanda maxim 2.060 bilete, cât e capacitatea salii. Vreo 300 sunt abonati, mai exista bilete-invitatii pentru jucatoare si conducerea clubului (normal), mai exista niste bilete pentru galeriile echipelor oaspete care vor veni in Baia Mare. Nu dau cifre ca nu ma intereseaza si nici nu le cunosc. E bine ca sala va fi plina. Citesc in ziare ca primarul a rugat conducerea clubului sa dea bilete mai ieftine pentru copii si pensionari. Buna imagine. Ma enerveaza foarte tare ca pentru mine si pentru cei ca mine nu se face absolut nimic in orasul asta.

Ziua cand te enerveaza niste prunci

Ma duc la un magazin azi, salut frumos, ajung in dreptul tejghelei si intind mana... Domnita de dincolo se uita la mine si rade ca inteligenta, cu o fatza ce-mi spune ca are IQ-ul superior celor care doar pot umbla si nu se pisa pe ele. Ma tine cu mana intinsa, ca ea stie ca fetele nu dau mana cu baietii. Poate doar cand fac cunostinta. Ma uit la ea, ii transmit doua borcane cu dulceata si dispar. Tuuuuu, poate ca vreau sa cumpar ceva din kkatul tau de magazin... Stiu, te doare in basca, nu e al tau si, pe deasupra, cat as vrea sa fie ea de amabila pentru 6 milioane pe luna si un bon de masa la cantina partidului?
Seara stau de vorba cu doua doamne si alt prunc se duce fara sa salute, ca se grabeste. Ma intorc si ma indrept in graba catre graba domniei sale care se grabeste. Saluta si pleaca. Se grabeste... Bine faci, eu ma grabesc de multa vreme si n-am ajuns nicaieri...
Plec de pe terenul de atletism, unde chiar m-am intretinut cordial cu doua doamne (mare diferenta, prunci - stil si comunicare), intru intr-o alimentara (sper ca nu e non-stop, cel mult non-sens) si iar dau peste un prunc care nu da mana cu tine, poate doar daca trebuie sa ma cunoasca. Nu vreau sa ma cunoasca... Dupa ce ii povestesc civilizat ca numai in kkatul asta de tara am dat peste fete care nu dau mana, am plecat tot cu mana intinsa. Nici nu m-am chinuit prea mult.