Ciuperci, Izvoare si bere

Ai chef de bagat bitza in priza si picioarele in pedala de la bitza, ce poate fi mai buna decat o prajeala pe maini si pe picioare (de la soare, evident) pana la Izvoare? Sunt destule lucruri pe care le poti face, e adevarat, dar noi (adica eu, ca am personalitate multipla pana la consultul unui psiholog) am ales sa mergem sambata la Izvoare. Si am ales sa mergem in haita, ceea ce inseamna ceva mai mult de sapte, adicatelea opt.
Am fost io, a fost Felix, a fost Mezok, Andi, Alex, Adi, Purci si Kity. Purci a intarziat sase minute convins fiind ca nu avem cu sa mergem prin alta parte decat cea prin care se deplasa el. Sigur, omul si-am uitat telefonul acasa, si-a uitat portmoneul, forta in picioare si ideea ce nu-i tare corect sa pleci la drum dupa ce te-ai culcat cu o seara inainte cu 10 beri in stomac, dupa principiul: Cand eram tanar puteam bea cinci beri, acum nu pot bea numai 10. Andi nu se arunca dupa bere, dar merge si vinul. Sambata insa, a mers si berea. N-are sens sa ascund ca la meciul de vineri au bagat si io vreo 5 bucati beri, absolut fara nicio jena.
Am plecat sambata dimineata de la ora 11.06... dupa ce l-am sunat pe Purci sa aflam daca traieste, dupa ce am sunat-o p Cristina sa auzim ca nu vine si dupa ce nu l-am sunat pe Bogdan care zicea ca vine. Nemtii din tura trecuta au zis pas, dar urmau sa plece acasa, ori asta duce chiar la pacat daca nu iesi in club cu o seara inainte. Si stiu eu ca nu le plac canoanele, asa ca s-au sacrificat.
Am luat-o incetisor, dupa puteri, cu punct final Izvoare. Pana la Baraj treburile au mers cu putin efort, dupa care dealul cu pricina a adus inviorarea. Intr-un departe tarziu ne-am regrupat in statia de autobus, adica tampenia aia folosista ca buda publica. Am bagat pe foc si ne-am tirat spre Firiza, cu placerea unei beri pe drum, la botul calului. Unii s-au dus mai bine si au ajuns la o ciuperca unde noi, desi n-am fi vrut, am fost obligati sa oprimi si sa mai recurgem la stratagema cu o bere la vremea ei face fix vreo noua de lei (minciuna, toate trei au constat atat, dar pentru rima sacrificam si o minciuna). Am plecat spre Izvoare, am oprit la Izvor si apoi in alte cetave mii de locuri, esenta este ca am ajuns sus. Unde am bagat ceva de mancare, niste beri sau apa, si o mica despartire. Kity s-a grabit acasa, altii au ales sa mearga la alte trasee, ceea ce e foarte bine, asa ca am ramas patru. Si abia am asteptat sa ajungem in Firiza sa bagam sub nas niste ciuperci exceptionale, farfuriile date inapoi fiind curate.
Am revenit in oras, cu unii la Mistique, altii in Parc sa-si verifice pruncul la joaca, iar altii in patuc. Cu gandul ca am bagat 60 de km si iar ne-am simtit bine. Sper!