Ho, frate, atata-i ceasul, nu ma banui de altceva; tocmai am ajuns acasa, spre nerusinea mea, dupa ce am vazut meciul Spania - Portugalia (pentru neinitiati: 1-0); si daca am avut un tricou cu Barca pe mine, ce? nu-i buna Barca? n-a jucat Pique, Puyol, Xavi, Iniesta, David Villa, Busquets, Pedro? Toti au jucat...
Ti-am zis ca o colega ii suparata pe mine... na, m-am intalnit si cu printul taximetrist care ne-a dus intr-o seara acasa; am stiut ca n-am visat taximetristi si nici faptul ca il cunosc; na, omul mi-a zis ca a fost OK totul si ca daca ar fi fost in locul fetii n-avea ce comenta. m-am linistit... colega mea ramane suparata pe mine; nu-i rau, mai simt si eu ca traiesc; parca prea ma iubeau toti:)) nici macar nu ma intristeaza.. stau si ma gandesc (nu stau si nici nu gandesc), hai, intreb, cum poate fi suparat un copil o gramada de vreme, degeaba? Uite ca poate... Nu se manifesta vulcanic, nu urla, ba chiar nu zice nimic; neplacerea maxima; orice intrebi nu primesti raspuns; este ca se pricepe?
- acum, recunosc ca m-am cam agitat, mai ales ca nu-mi prea place sa vad botic pe fata cu 18 ani mai putin ca mine; m-am linistit oarecum pentru ca nu am comis-o, desi stiu acum si de unde i se trage supararea...
auzi, copil, mi-oi trage un cartus in cap, o sulita-n vena, doi copii pe laterale (ca nu toti sunt suparati) si o jumatate de salata greceasca intreaga. apoi, daca tot ai ceva de injurat, do it! cand vei fi obosita, ti-oi face cinste doua-trei ore cu o banca in parc; te pazesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu