luni si par pe spate

e luni... se spune ca nici parul pe spate nu creste in ziua asta; habar n-am daca e bine sau daca e rau, desi nu prea are cum sa fie bine daca iti creste par pe spate, in conditiile in care nu esti un venerabil Yeti... m-am gandit sa scriu un manual al jurnalistului de trei lei si cred ca o sa-mi iasa ceva...

In general, ziaristul devine profesionist imediat dupa ce primeste primul salariu de la organul media la care munceste. Te uiti la TV sau asculti undeva, vei auzi ceva de genul: o echipa de profesionisti munceste pentru ca dvs sa aveti te miri ce. Inseamna ca oamenii aia si-au primit salariul. N-o sa auzi pe cineva spunand: o echipa de diletanti sta si-o freaca la rece pentru linistea viitorilor copii.

Ai terminat facultatea si esti extrem de mandru. Habar n-ai ce urmeaza, desi esti ferm convins ca ai langa tine macar jumatate din adevarul absolut. Te duci prima oara la televiziune. Te vezi pe sticla, mai merge un machiaj gratis si esti incantat sa auzi in cealalta zi: te-am vazut la TV... Te duci acolo si te trimite sa vezi cam cat costa rosiile in piata. Te vei duce la prima taraba si-i vei spune omului, extrem de mandru de tine: pot sa va iau un sincron... Omul n-are niciun sincron de vandut, in schimb te poate ajuta cu niste rosii. Esti incredibil de entuziast pana la prima zi de leafa. Vei vedea ca tu ai fost de fapt in probe, ca esti platit la material si ca sumele de bani pentru colaboratorul care esti sunt destul de mici. Iti piere entuziasmul imediat. Te vei intreba daca meriti sa mergi mai departe, daca n-ar fi bine sa incerci la un radio sau la un ziar, daca n-ai vreun prieten care tine o platforma on-line. Crede-ma, in fiecare loc vei pati la fel. Poti avea insa noroc daca tatal tau sau sotul tau sunt ceva sefi la organul media la care mergi. Atunci vei scapa si de cautatul pretului la rosii prin piata si vei primi direct subiecte grele. De genul: cititul vremii pe un prompter.

Sa presupunem ca nu-ti place la TV si te duci la un ziar. Vei vedea cum o parte din oameni se bucura. Exista unul nou venit si ai scapat de facut agenda. Adica de dat telefon sa vezi cat este cursul valutar, te sunat la cinematografe si la teatre, de cautat Mersul Trenurilor, de informat omul cu ceea ce este nevoie. Apoi, poti fi sigur, in orice zona nu are absolut nimeni chef sa mearga, acolo vei avea sansa sa demonstrezi ce bun ziarist esti. Si aici entuziasmul tau va tine exact pana la prima leafa. Adica un alt salariu de paie, din care iti vei putea plati abonamentul de autobus.

Mergi la radio, intr-o ultima incercare. Desigur, vei fi trimis sa faci niste stiri, asemanatoare lucrurilor pe care le-ai facut si la ziar. Vei intra si pe post, vorbele tale vor merge in eter, taximetristii vor fi nervosi pentru ca tocmai le-ai spus ca s-a scumpit litrul de benzina, casnicele vor fi nervoase pentru ca s-au obisnuit cu cealalta voce si iar a aparut un no-name care nu mai e la fel ca si celalalt. Ai ghicit, urmeaza ziua de salariu. Vei pleca si de aici. Gandeste-te, esti tanar si plin de ambitie sa dovedesti ce poti. Apoi, gandeste-te din nou, spune-ti de cateva ori ca traiesti in Romania, si poti avea convingerea in cinci minute ca nu intereseaza pe nimeni ce poti tu dovedi. O poti face doar avand rabdare doua-trei luni in ceea ce priveste salariul. Si eu cred ca ma voi distra si in zilele ce vin, dar punctand mai exact diversele treburi din presa.