Inca de la inceput afla despre mine ca sunt bine sanatos desi sar pute si mai bine ce sa zic. Cand o fi fost fosta de lejea celuia mai rau numa bine ca mnie mio fost mai bine.
Amu sed la lucru, dar mia hi tare musai sa mai si ies on pic pana afara cai destul de mandru si straluce soarele pa cer deti vine sa te gandesti ca carei mai de omenie lucru: ori de sezut intre pareti ori de iesit afara, tucuti soarele tau.
Tam fost luata o ciocolata da tare mam mirat ca am vazut ca so facut alba. Ma tem sa nu hie stracata si sa no poti manca ca stiu ca taie iti place sa mananci dulce. Mam uitat pa poptiros siam vazut ca are si miere in ie si tat felul de dracii: lecitina si vanilina. Apai io nu tare stiu ces acele, da bag de sama ca nor hi rele de le da si la prunci sa manance din iele. Ca nor hi stracati de cap si aceia. De noi gatao iute tioi da si tie sa vezi cum ii desi tu poate nui vre numa so vezi ca poatei si manca o daraba de pofta.
Bine tu ca io am vrut sa te duc la o cofetarie si sati cumpar oaresce de acolo daca tat merem, dapai io nu stiu dei vre sa vi cu mine or de nui vre. Dei vre mia hi mai bine iara de nui vre nu mia hi fix ase de bine. Dara moi consola pa desara deoi mere la striptis. Dute tu, dapoi ce fete cu fetze impardonabile sunt pacolo, ca mam tat gandit io cum de la ie cela ce raspunde de ele pa ele. O fost una tare hada si umflata pacolo si ave niste haine care mai descusute decat altele si cum sa face de sa tat invarte ie apai ase pare la rochia ei ca sa exfoliaza neplacut si i sa videu chiloti pa dupa grasimi ca tam zis ca o fo grasa si hada. Apai nu tare miam dat io sama deo fo chiloti sau altecele ca tot negru so vazut orisicat teai fi fost fosta uitata. Bine tu ca de celelalte nici nu vreu sa fac vorbire preferand un simplu si suficient de eclatant: naspa!
No bine amu ca nu tare mai stiu ce sa scriu dara bag de sama cai vini sa vezi ca cum a hi ciocolata ceie si poate ca ta si place!
P.S. - Scuzami scrisul si eventualele greseli.
vineri, 30 ianuarie 2009
joi, 29 ianuarie 2009
Poveste cu superstitie
Chiar fara a da binete norocului, unele lucruri bune ti se mai pot intampla din cand in cand. In alte cazuri intervine superstitia. Si eu am cateva ciudatenii de acest gen, pe care ma grabesc sa le destainui. Pacat ca nu va intereseaza.
Imi place grozav de mult sa ma trezesc dupa ce, normal de in prealabil, ma culc. Am impresia - vaga, e drept - ca daca dorm mai mult pe partea stanga o sa ma trezesc mai devreme. De aceea, fiind mare amator de somn, ma invart pe dreapta. Fiecare om are un hobby. Unii colectioneaza timbre, altii pesti exotici, altii cartofi tridimensionali cu tuberculii in culorile nationale. Mie imi place sa colectez ore de somn. Revin la povestea mea. Daca ma intind pe partea dreapta, in 90% din cazuri ma dezvelesc de plapuma. Ma invart rapid, spun ca nu e bine si stau pe spate. Desi nu ma aud prea bine cand dorm (infiorator defect), am modesta impresie ca sforai. Atunci realizez turul complet al asternutului si adorm pe burta, cu speranta ca s-ar putea sa nu mor sufocat in perna. Nu de altceva, dar statul in pat iti provoaca o lene cumplita. Cred ca mi-ar fi teribil de lene sa stau cu fata in perna, sa simt ca ma sufoc si sa ma chinui miscandu-ma. Asta e superstitia mea: daca fac un tur complet in asternut si ultima pozitie e pe burta, musai ca dimineata ma mai si trezesc. Asta doar daca nu ma culc dimineata.
Inainte de a merge la serviciu trebuie sa indeplinesc un intreg ritual. Daca nu-l fac, hopa si povestile. Ma ridic din pat si calc cu piciorul drept sau cu cel stang mai intai. Niciodata n-am coborat in maini. Daca-mi gasesc papucii de casa prin preajma, ii iau in picioare. E un amanunt foarte important, de care tin seama intotdeauna. Apoi, trag o geana prin toata camera pentru a vedea daca s-a mai schimbat ceva. In general, nu mare lucru. Merg la baie (surprinzator, face parte din ritual) si, in general, fac acelasi lucru pe care-l fac nu stiu cate miliarde de oameni cand se trezesc. Ma spal apoi, chiar daca nu-mi fac treburile pe maini. Cand eram mai mic, aveam obiceiul sa ma spal si pe dreapta si pe stanga, dar dupa niste ghinioane in serie, am considerat ca e mai bine sa ma spal pe amandoua.
Revin in camera si ma simt minunat. Deschid urgent fereastra si ma intreb cum de-am putut dormi in fumul ala de tigara, intrebare la care nu pot raspunde atata vreme cat inca ma mai trezesc. Trebuie sa plec la serviciu si, pentru a evita noi si noi ghinioane, pastrand ritualul, ma imbrac. De obicei, cum nimeresc, dar intotdeauna cu hainele mele. Apoi dispar din casa, azimut spre locul de munca. Toata treaba asta pe care am povestit-o dureaza intre 8 si 10 minute, lucru extrem de nasol, deoarece n-am timp sa ma trezesc de tot. De aceea, marea majoritate a cunoscutilor pe care-i intalnesc intr-un timp relativ scurt imi spun ca am dormit repede, c-am colectat 8 ore de somn in doar 4 efective.
Superstitii garla si la serviciu. Niciodata nu scriu decat cu partea care lasa urme pe hartie. Niciodata nu scriu pe masa, preferand hartia. Imi fac o cana mare de cafea, pe care o beau toata ziua. In cazuri rarisime cana este curata. Cate lingurite sau plicuri de cafea pun in cana, tot atatea si de zahar. Grozava superstitie. Va dati seama, daca as pune zahar mai mult sau mai putin? Sau daca n-as pune deloc cafea. Meserie: cafea fara zahar, fara apa si fara cafea. Ziua se scurge, in general, dupa acelasi calapod si seara plec acasa. O alta superstitie e clara: daca vreau sa merg acasa, apoi musai e sa ajung acasa. Dupa ce ajung, merg la baie, ma spal si obligatoriu mananc. Asta e deja o superstitie care tine loc de foame. Citesc ceva si ma culc. Sunt foarte atent, ca nu cumva sa nu fac turul complet al asternutului si sa adorm linistit pe burta, chiar cu riscul a ma sufoca.
Imi place grozav de mult sa ma trezesc dupa ce, normal de in prealabil, ma culc. Am impresia - vaga, e drept - ca daca dorm mai mult pe partea stanga o sa ma trezesc mai devreme. De aceea, fiind mare amator de somn, ma invart pe dreapta. Fiecare om are un hobby. Unii colectioneaza timbre, altii pesti exotici, altii cartofi tridimensionali cu tuberculii in culorile nationale. Mie imi place sa colectez ore de somn. Revin la povestea mea. Daca ma intind pe partea dreapta, in 90% din cazuri ma dezvelesc de plapuma. Ma invart rapid, spun ca nu e bine si stau pe spate. Desi nu ma aud prea bine cand dorm (infiorator defect), am modesta impresie ca sforai. Atunci realizez turul complet al asternutului si adorm pe burta, cu speranta ca s-ar putea sa nu mor sufocat in perna. Nu de altceva, dar statul in pat iti provoaca o lene cumplita. Cred ca mi-ar fi teribil de lene sa stau cu fata in perna, sa simt ca ma sufoc si sa ma chinui miscandu-ma. Asta e superstitia mea: daca fac un tur complet in asternut si ultima pozitie e pe burta, musai ca dimineata ma mai si trezesc. Asta doar daca nu ma culc dimineata.
Inainte de a merge la serviciu trebuie sa indeplinesc un intreg ritual. Daca nu-l fac, hopa si povestile. Ma ridic din pat si calc cu piciorul drept sau cu cel stang mai intai. Niciodata n-am coborat in maini. Daca-mi gasesc papucii de casa prin preajma, ii iau in picioare. E un amanunt foarte important, de care tin seama intotdeauna. Apoi, trag o geana prin toata camera pentru a vedea daca s-a mai schimbat ceva. In general, nu mare lucru. Merg la baie (surprinzator, face parte din ritual) si, in general, fac acelasi lucru pe care-l fac nu stiu cate miliarde de oameni cand se trezesc. Ma spal apoi, chiar daca nu-mi fac treburile pe maini. Cand eram mai mic, aveam obiceiul sa ma spal si pe dreapta si pe stanga, dar dupa niste ghinioane in serie, am considerat ca e mai bine sa ma spal pe amandoua.
Revin in camera si ma simt minunat. Deschid urgent fereastra si ma intreb cum de-am putut dormi in fumul ala de tigara, intrebare la care nu pot raspunde atata vreme cat inca ma mai trezesc. Trebuie sa plec la serviciu si, pentru a evita noi si noi ghinioane, pastrand ritualul, ma imbrac. De obicei, cum nimeresc, dar intotdeauna cu hainele mele. Apoi dispar din casa, azimut spre locul de munca. Toata treaba asta pe care am povestit-o dureaza intre 8 si 10 minute, lucru extrem de nasol, deoarece n-am timp sa ma trezesc de tot. De aceea, marea majoritate a cunoscutilor pe care-i intalnesc intr-un timp relativ scurt imi spun ca am dormit repede, c-am colectat 8 ore de somn in doar 4 efective.
Superstitii garla si la serviciu. Niciodata nu scriu decat cu partea care lasa urme pe hartie. Niciodata nu scriu pe masa, preferand hartia. Imi fac o cana mare de cafea, pe care o beau toata ziua. In cazuri rarisime cana este curata. Cate lingurite sau plicuri de cafea pun in cana, tot atatea si de zahar. Grozava superstitie. Va dati seama, daca as pune zahar mai mult sau mai putin? Sau daca n-as pune deloc cafea. Meserie: cafea fara zahar, fara apa si fara cafea. Ziua se scurge, in general, dupa acelasi calapod si seara plec acasa. O alta superstitie e clara: daca vreau sa merg acasa, apoi musai e sa ajung acasa. Dupa ce ajung, merg la baie, ma spal si obligatoriu mananc. Asta e deja o superstitie care tine loc de foame. Citesc ceva si ma culc. Sunt foarte atent, ca nu cumva sa nu fac turul complet al asternutului si sa adorm linistit pe burta, chiar cu riscul a ma sufoca.
Zoolene
Am ramas acasa numai cu dracusorii. Aseara l-am trimis pe ingeras pe undeva. Poate va ajunge chiar la tine. Daca te trezesti dimineata cu palmutele sub cap si invelita cu plapuma pana la gat, poti fi sigura ca acolo e. L-am trimis mai repede, sa se obisnuiasca, sa vada cum e si cam pe unde te-ar pupa. Mai bine trimiteam dracusorii, ca aia stiau sigur unde sa te pupe.
Astazi este duminica si mi-e somn de behai, desi e dupa-amiaza. Asta e. Am cascat de o gramada de ori. Cred ca mi s-a largit gura si inghit direct ca un Boa constrictor. Chiar, de ce nu-i zice lui asta constructor? Avea o meserie la mana, poate isi gasea ceva de lucru. Afara e o vreme superba si am auzit ca vrea s-o ia Gucci si Armani la o prezentare.
Mi-e incredibil de lene. Stiu ca mi-am pus telefonul la incarcat. Pentru operatiunea asta mi-am consumat trei sferturi din calorii. Restul le-am pastrat pentru ceea ce am scris deja si pentru ceea ce urmeaza. Daca lenea ar putea striga, m-ar aresta politistii pentru tulburarea linistii publice. Ba nu, pentru tulburarea galagiei normale. Teribil de lene. Dupa cum ma misc acum, sigur sunt ardelean. Din ala vechi. Dac vechi si liber. Da, sunt liber sa-mi fie lene. De altfel, si numele meu tot de la daci vine. Bine ca nu ma cheama viezure sau manz. Completam urgent lipsurile unei gradini zoo.
Vai de mine. Mi-e sila sa urc pe birou si sa adorm. Pardon, sa adorm nu mi-e sila. Cred ca intr-o viata anterioara am fost broasca testoasa. Daca n-am fost, nu-i bai. Voi fi intr-o viata viitoare. Ce dragu], perfect chiar: 100 de ani de lene cu casa in spate. Unde te apuca, acolo te culci.
M-as tari spre pat aidoma unui guster, cu bucuria ca-mi regenereaza urgent coada daca ma calca vreunul pe ea. As fi verde ca si capacul de pe dozele de plastic Tutti fresh de mango. Din pacate, nici nu m-as putea ascunde decat tot intre capace, ca iarba verde romaneasca a plecat in tarile calde. Cum nici frigul nu-mi place, m-oi baga pe undeva, m-oi face urs si sa dea Cel de Sus sa nu fie cutremur in pestera.
Ma duc sa-mi hiberneze anatomia. Pa!
Astazi este duminica si mi-e somn de behai, desi e dupa-amiaza. Asta e. Am cascat de o gramada de ori. Cred ca mi s-a largit gura si inghit direct ca un Boa constrictor. Chiar, de ce nu-i zice lui asta constructor? Avea o meserie la mana, poate isi gasea ceva de lucru. Afara e o vreme superba si am auzit ca vrea s-o ia Gucci si Armani la o prezentare.
Mi-e incredibil de lene. Stiu ca mi-am pus telefonul la incarcat. Pentru operatiunea asta mi-am consumat trei sferturi din calorii. Restul le-am pastrat pentru ceea ce am scris deja si pentru ceea ce urmeaza. Daca lenea ar putea striga, m-ar aresta politistii pentru tulburarea linistii publice. Ba nu, pentru tulburarea galagiei normale. Teribil de lene. Dupa cum ma misc acum, sigur sunt ardelean. Din ala vechi. Dac vechi si liber. Da, sunt liber sa-mi fie lene. De altfel, si numele meu tot de la daci vine. Bine ca nu ma cheama viezure sau manz. Completam urgent lipsurile unei gradini zoo.
Vai de mine. Mi-e sila sa urc pe birou si sa adorm. Pardon, sa adorm nu mi-e sila. Cred ca intr-o viata anterioara am fost broasca testoasa. Daca n-am fost, nu-i bai. Voi fi intr-o viata viitoare. Ce dragu], perfect chiar: 100 de ani de lene cu casa in spate. Unde te apuca, acolo te culci.
M-as tari spre pat aidoma unui guster, cu bucuria ca-mi regenereaza urgent coada daca ma calca vreunul pe ea. As fi verde ca si capacul de pe dozele de plastic Tutti fresh de mango. Din pacate, nici nu m-as putea ascunde decat tot intre capace, ca iarba verde romaneasca a plecat in tarile calde. Cum nici frigul nu-mi place, m-oi baga pe undeva, m-oi face urs si sa dea Cel de Sus sa nu fie cutremur in pestera.
Ma duc sa-mi hiberneze anatomia. Pa!
miercuri, 28 ianuarie 2009
Povestea in care aflam despre sfarsitul lumii sau cand se va face lumina noaptea
Adeseori auzim c-am albit-o, ca putem s-o punem linistit de-o coliva, ca - gata - vine el sfarsitul lumii si, implicit, sfarsitul nostru. Multi oameni, distribuitori ai propriilor viziuni, au incercat de-alungul secolelor sa ne reaminteasca acest lucru, fiind suparati, probabil, ca n-au apucat si ei sa vada si sa simta procedura pe pielea din dotare. Unii, precum Nostradamus, ne-au dat de stire ca zilele ne sunt numarate, ba chiar ca le-am putea numara noi insine, cu aproximatie, pentru ca pana in iulie 1999 nu mai era chiar atat de mult, pe cat ingrozitor parea de putin. Si n-a fost nimic, la fel cum nici finele anului 1999 sau 2000 nu a adus vreo schimbare brutala de atitudine in relatia Pamant - pamanteni.
Inainte de ‘89, pentru a nu ne aprinde singuri paie-n cap, comunistii s-au sacrificat sa ni le aprinda chiar ei, cenzurand sau interzicand comercializarea acestor produse cu termen de garantie ce expira odata cu lumea. Celebrul profet a spus ceva despre un conducator de la rasarit, mai mult sau mai putin rasarit, dar cu rasarit de pata-n frunte. Mai apoi, celebritatea sa, ne spunea in aceiasi termeni pretentiosi despre o renastere a unei puteri occidentale, treaba pe care, dupa cum se stie, si-au asumat-o nemtii. Dupa ce lucraturile se vor mai fi pus la punct pe ici pe colo, un Mare Monarh al Infricosarii se afla-n treaba si da de pamant cu milioane de ani de istorie, incepand o poveste tragica si terminand cu Pamantul si cu pamantenii. Acelasi Nostradamus ne mai spune si despre fratii nostri cu ochii oblici care nu se vor putea abtine de la o excursie de popularizare a obiceiurilor chinezesti pe cocoasa batranei Europa.Totusi, unii dintre noi, mai iuti de picior si cu nebagare de seama, vor scapa relativ ieftin din acest taraboi, vizitand cu bilete dus alte zari mai linistite. Deci, vine el sfarsitul lumii, dar nu pe de-a intregul, nu chiar de-adevaratelea. Scapa cine poate. N-am fost informati daca vor ramane in viata doar exponentii atacului sau daca ne vom putea strecura si noi pe undeva. Cred in ultima varianta, doar n-o sa se vada totul oblic si galben. Iar cei cativa dintre noi, care vom apuca anul 3797 suficient de intregi, ne vom convinge de bunatatea lucrurilor care ni se vor intampla. Caci doar atunci, ne spune Nostradamus, va fi lumina noaptea, desi noi speram sa intram in randul celor civilizati oleaca mai devreme.
Inainte de ‘89, pentru a nu ne aprinde singuri paie-n cap, comunistii s-au sacrificat sa ni le aprinda chiar ei, cenzurand sau interzicand comercializarea acestor produse cu termen de garantie ce expira odata cu lumea. Celebrul profet a spus ceva despre un conducator de la rasarit, mai mult sau mai putin rasarit, dar cu rasarit de pata-n frunte. Mai apoi, celebritatea sa, ne spunea in aceiasi termeni pretentiosi despre o renastere a unei puteri occidentale, treaba pe care, dupa cum se stie, si-au asumat-o nemtii. Dupa ce lucraturile se vor mai fi pus la punct pe ici pe colo, un Mare Monarh al Infricosarii se afla-n treaba si da de pamant cu milioane de ani de istorie, incepand o poveste tragica si terminand cu Pamantul si cu pamantenii. Acelasi Nostradamus ne mai spune si despre fratii nostri cu ochii oblici care nu se vor putea abtine de la o excursie de popularizare a obiceiurilor chinezesti pe cocoasa batranei Europa.Totusi, unii dintre noi, mai iuti de picior si cu nebagare de seama, vor scapa relativ ieftin din acest taraboi, vizitand cu bilete dus alte zari mai linistite. Deci, vine el sfarsitul lumii, dar nu pe de-a intregul, nu chiar de-adevaratelea. Scapa cine poate. N-am fost informati daca vor ramane in viata doar exponentii atacului sau daca ne vom putea strecura si noi pe undeva. Cred in ultima varianta, doar n-o sa se vada totul oblic si galben. Iar cei cativa dintre noi, care vom apuca anul 3797 suficient de intregi, ne vom convinge de bunatatea lucrurilor care ni se vor intampla. Caci doar atunci, ne spune Nostradamus, va fi lumina noaptea, desi noi speram sa intram in randul celor civilizati oleaca mai devreme.
vineri, 16 ianuarie 2009
ocna sugatag
pe tabla de la intrarea in localitate scrie hiperclar: statiune de interes local; cam asa o sa si ramana, atata vreme cat nu exista un trotuar, cand vacutele se plimba fara nici o problema pe strada... in schimb, cred, sunt circa 100 de pensiuni, hoteluri si casute; plus altele care se mai construiesc; mai e si Hotelul Salina, care are deja niste standarde, mai sunt cateva pensiuni care sunt facute cu fonduri europene si la care nu prea ai ce comenta; nu trebuie sa omitem nici zona, care e in cea mai mare parte superba, plus amanuntul deloc de neglijat ca este un fel de "buric al zonei", distantele de parcurs pana in alte locatii absolut interesante fiind destul de reduse. Ceva ma face sa cred ca o asemenea locatie ar fi exploatata cu totul altfel in alte tari. Si nu trebuie sa mergem mai departe de Ungaria, de Hajdu...
miercuri, 14 ianuarie 2009
Mergem la Mondialele de handbal
Echipa nationala de handbal a Romaniei s-a calificat dupa 14 ani la Campionatele Mondiale de handbal, ce vor avea loc in perioada 16 ianuarie - 1 februarie, in Croatia.
Echipa noastra este condusa de Aihan Omer, Petru Ghervan si Sorin Toacsen. Vom juca impotriva Frantei (cu 10 campioni olimpici in lot), Ungariei, Argentinei, Australiei si Slovaciei. Eu ma arunc cu placere la un loc trei in grupa, dar nu ma bazez pe foarte multe argumente. Daca Australia si Argentina n-ar trebui sa ne faca probleme, nici Franta nu ne va face, deoarece cam stim ca ne va bate. Pentru locurile 2-3 ne vom bate cu Ungaria (ceva mai experimentata) si cu Slovacia (aici zic eu ca se poate pacali ursul).
Portari: Stanescu, Popescu si Barza
Extreme dreapta: Ghionea, Toma, Georgescu
Extreme stanga: Timofte, Buricea
Inter dreapta: Iacob, Jurca
Inter stanga: Petrea, Fl. Nicolae
Centri: Stavrositu, Rohozneanu
Pivoti: Paraianu, Cozma, Irimescu
Greu de spus daca acestia sunt cei mai buni oameni, dar prefer sa cred in Aihan Omer.
Hai Romania!
Echipa noastra este condusa de Aihan Omer, Petru Ghervan si Sorin Toacsen. Vom juca impotriva Frantei (cu 10 campioni olimpici in lot), Ungariei, Argentinei, Australiei si Slovaciei. Eu ma arunc cu placere la un loc trei in grupa, dar nu ma bazez pe foarte multe argumente. Daca Australia si Argentina n-ar trebui sa ne faca probleme, nici Franta nu ne va face, deoarece cam stim ca ne va bate. Pentru locurile 2-3 ne vom bate cu Ungaria (ceva mai experimentata) si cu Slovacia (aici zic eu ca se poate pacali ursul).
Portari: Stanescu, Popescu si Barza
Extreme dreapta: Ghionea, Toma, Georgescu
Extreme stanga: Timofte, Buricea
Inter dreapta: Iacob, Jurca
Inter stanga: Petrea, Fl. Nicolae
Centri: Stavrositu, Rohozneanu
Pivoti: Paraianu, Cozma, Irimescu
Greu de spus daca acestia sunt cei mai buni oameni, dar prefer sa cred in Aihan Omer.
Hai Romania!
marți, 13 ianuarie 2009
nervi
Traim intr-o mizerie continua de ani de zile. Spaga, furt, jeg, pile, relatii, minciuni, putoare, lehamite... Trebuie luate decizii importante pentru ca suntem in criza deja. Uita-te, ba, politicianule de doi lei cat ii Euro. Uita-te, ba, spagarule nenorocit cum sunt dati oamenii afara de la munca. Uita-te, ba, mincinosule, cum tot ce ai zis tu nu se face si nici nu se poate face. Mama lui de asistent maternal si de pensionar nenorocit care are si pensie si salariu. Nu-i bai ca s-au dat zeci de milioane de Euro pentru toate cacaturile pana acum (si se vor mai da). Nu-i bai ca un "adevarat" are pensie lunara cat salariul meu pe 3 ani. Nu-i bai ca platim gazul si curentul de ne ia mama dracului. Doamne, ce m-am enervat...
luni, 12 ianuarie 2009
luni si par pe spate
e luni... se spune ca nici parul pe spate nu creste in ziua asta; habar n-am daca e bine sau daca e rau, desi nu prea are cum sa fie bine daca iti creste par pe spate, in conditiile in care nu esti un venerabil Yeti... m-am gandit sa scriu un manual al jurnalistului de trei lei si cred ca o sa-mi iasa ceva...
In general, ziaristul devine profesionist imediat dupa ce primeste primul salariu de la organul media la care munceste. Te uiti la TV sau asculti undeva, vei auzi ceva de genul: o echipa de profesionisti munceste pentru ca dvs sa aveti te miri ce. Inseamna ca oamenii aia si-au primit salariul. N-o sa auzi pe cineva spunand: o echipa de diletanti sta si-o freaca la rece pentru linistea viitorilor copii.
Ai terminat facultatea si esti extrem de mandru. Habar n-ai ce urmeaza, desi esti ferm convins ca ai langa tine macar jumatate din adevarul absolut. Te duci prima oara la televiziune. Te vezi pe sticla, mai merge un machiaj gratis si esti incantat sa auzi in cealalta zi: te-am vazut la TV... Te duci acolo si te trimite sa vezi cam cat costa rosiile in piata. Te vei duce la prima taraba si-i vei spune omului, extrem de mandru de tine: pot sa va iau un sincron... Omul n-are niciun sincron de vandut, in schimb te poate ajuta cu niste rosii. Esti incredibil de entuziast pana la prima zi de leafa. Vei vedea ca tu ai fost de fapt in probe, ca esti platit la material si ca sumele de bani pentru colaboratorul care esti sunt destul de mici. Iti piere entuziasmul imediat. Te vei intreba daca meriti sa mergi mai departe, daca n-ar fi bine sa incerci la un radio sau la un ziar, daca n-ai vreun prieten care tine o platforma on-line. Crede-ma, in fiecare loc vei pati la fel. Poti avea insa noroc daca tatal tau sau sotul tau sunt ceva sefi la organul media la care mergi. Atunci vei scapa si de cautatul pretului la rosii prin piata si vei primi direct subiecte grele. De genul: cititul vremii pe un prompter.
Sa presupunem ca nu-ti place la TV si te duci la un ziar. Vei vedea cum o parte din oameni se bucura. Exista unul nou venit si ai scapat de facut agenda. Adica de dat telefon sa vezi cat este cursul valutar, te sunat la cinematografe si la teatre, de cautat Mersul Trenurilor, de informat omul cu ceea ce este nevoie. Apoi, poti fi sigur, in orice zona nu are absolut nimeni chef sa mearga, acolo vei avea sansa sa demonstrezi ce bun ziarist esti. Si aici entuziasmul tau va tine exact pana la prima leafa. Adica un alt salariu de paie, din care iti vei putea plati abonamentul de autobus.
Mergi la radio, intr-o ultima incercare. Desigur, vei fi trimis sa faci niste stiri, asemanatoare lucrurilor pe care le-ai facut si la ziar. Vei intra si pe post, vorbele tale vor merge in eter, taximetristii vor fi nervosi pentru ca tocmai le-ai spus ca s-a scumpit litrul de benzina, casnicele vor fi nervoase pentru ca s-au obisnuit cu cealalta voce si iar a aparut un no-name care nu mai e la fel ca si celalalt. Ai ghicit, urmeaza ziua de salariu. Vei pleca si de aici. Gandeste-te, esti tanar si plin de ambitie sa dovedesti ce poti. Apoi, gandeste-te din nou, spune-ti de cateva ori ca traiesti in Romania, si poti avea convingerea in cinci minute ca nu intereseaza pe nimeni ce poti tu dovedi. O poti face doar avand rabdare doua-trei luni in ceea ce priveste salariul. Si eu cred ca ma voi distra si in zilele ce vin, dar punctand mai exact diversele treburi din presa.
In general, ziaristul devine profesionist imediat dupa ce primeste primul salariu de la organul media la care munceste. Te uiti la TV sau asculti undeva, vei auzi ceva de genul: o echipa de profesionisti munceste pentru ca dvs sa aveti te miri ce. Inseamna ca oamenii aia si-au primit salariul. N-o sa auzi pe cineva spunand: o echipa de diletanti sta si-o freaca la rece pentru linistea viitorilor copii.
Ai terminat facultatea si esti extrem de mandru. Habar n-ai ce urmeaza, desi esti ferm convins ca ai langa tine macar jumatate din adevarul absolut. Te duci prima oara la televiziune. Te vezi pe sticla, mai merge un machiaj gratis si esti incantat sa auzi in cealalta zi: te-am vazut la TV... Te duci acolo si te trimite sa vezi cam cat costa rosiile in piata. Te vei duce la prima taraba si-i vei spune omului, extrem de mandru de tine: pot sa va iau un sincron... Omul n-are niciun sincron de vandut, in schimb te poate ajuta cu niste rosii. Esti incredibil de entuziast pana la prima zi de leafa. Vei vedea ca tu ai fost de fapt in probe, ca esti platit la material si ca sumele de bani pentru colaboratorul care esti sunt destul de mici. Iti piere entuziasmul imediat. Te vei intreba daca meriti sa mergi mai departe, daca n-ar fi bine sa incerci la un radio sau la un ziar, daca n-ai vreun prieten care tine o platforma on-line. Crede-ma, in fiecare loc vei pati la fel. Poti avea insa noroc daca tatal tau sau sotul tau sunt ceva sefi la organul media la care mergi. Atunci vei scapa si de cautatul pretului la rosii prin piata si vei primi direct subiecte grele. De genul: cititul vremii pe un prompter.
Sa presupunem ca nu-ti place la TV si te duci la un ziar. Vei vedea cum o parte din oameni se bucura. Exista unul nou venit si ai scapat de facut agenda. Adica de dat telefon sa vezi cat este cursul valutar, te sunat la cinematografe si la teatre, de cautat Mersul Trenurilor, de informat omul cu ceea ce este nevoie. Apoi, poti fi sigur, in orice zona nu are absolut nimeni chef sa mearga, acolo vei avea sansa sa demonstrezi ce bun ziarist esti. Si aici entuziasmul tau va tine exact pana la prima leafa. Adica un alt salariu de paie, din care iti vei putea plati abonamentul de autobus.
Mergi la radio, intr-o ultima incercare. Desigur, vei fi trimis sa faci niste stiri, asemanatoare lucrurilor pe care le-ai facut si la ziar. Vei intra si pe post, vorbele tale vor merge in eter, taximetristii vor fi nervosi pentru ca tocmai le-ai spus ca s-a scumpit litrul de benzina, casnicele vor fi nervoase pentru ca s-au obisnuit cu cealalta voce si iar a aparut un no-name care nu mai e la fel ca si celalalt. Ai ghicit, urmeaza ziua de salariu. Vei pleca si de aici. Gandeste-te, esti tanar si plin de ambitie sa dovedesti ce poti. Apoi, gandeste-te din nou, spune-ti de cateva ori ca traiesti in Romania, si poti avea convingerea in cinci minute ca nu intereseaza pe nimeni ce poti tu dovedi. O poti face doar avand rabdare doua-trei luni in ceea ce priveste salariul. Si eu cred ca ma voi distra si in zilele ce vin, dar punctand mai exact diversele treburi din presa.
duminică, 11 ianuarie 2009
Ba, baiatule
Deci, ba... mie nu-mi spui ca n-am bani, deci, pac, pac... adica nu stiu ce, am facut deci si eu un glob, nu, ba, baiatule, ca si altii, si nu platesc, ce sa platesc, nu? ce criza mondiala care visezi acolo, eu stiu, BA, acuma-i criza, ca euro ii mare.
Ba, baiatule, io-s din Baia Mare, ca baia de serviciu o fost ocupate. Ai de grija si fi-o oaricum.
Ba, baiatule, io-s din Baia Mare, ca baia de serviciu o fost ocupate. Ai de grija si fi-o oaricum.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)