Ma duc vineri, spunandu-mi ca e mai putina lume. Chiar nu e deloc dimineata, pentru ca nici nu se iau acte. Abia se elibereaza, dupa cum am vazut, desi sunt afise in care se spune ca nu se elibereaza carti de identitate trei saptamani, ca intre 23 si 27 nu se elibereaza (poate se aresteaza). Trag o sudalma adevarata si imi trag doua picioare-n cur ca am carat-o si pe mama dupa mine.
Luni nu ma duc, sigur e lume cat casa. Ma duc marti. Barbierit, ca sa-mi incep ziua prost. Ajung la Politia municipiului, in acelasi loc rapanos, lipsit de orice ordine si de orice... de orice. Numai spatiu de relatii cu oamenii nu este. Nu urc prea mult, deoarece coada e la etajul unul, dupa doar cateva trepte urcate. Injuraturi si dispar. Cu mama, bineinteles, ca e musai sa te duci cu titu de la apartament. Ma opresc sa-mi completez nu stiu ce formular, pe care mi-l completeaza o doamna... e cladirea aia clasica, cu foto, din imediata vecinatate. E cald de mori inauntru. Doua doamne care rezista langa un ventilator. Ma intreaba una dintre ele, cea mai tanara, ce stare civila am: si-i spun cinstit ca ma simt bine. Ride si ma intreaba daca asta inseamna necasatorit, iar eu ii confirma. Cred ca m-a intrebat ceva si de tara si i-am spus ca mi-as dori sa o schimb, doar ca ea nu poate scrie asta in formularul pe care am dat 4 lei. Costa un leu, plus munca doamnei si plus o tipla de care nu aveam nevoie. Sus e moca (adica l-ai platit o data), dar trebuie sa ajungi acolo.
Demoralizat aproape de tot o iau pe mama si merg la Butoiasul cu Bere la o cafea, macar sa vedem cum e. Cam aglomerat pentru gustul meu (e vorba de mobilier si celelalte), dar cafea buna, Illy si rezonabila ca pret, desi mamei ii pare mult. Cred ca a baut ultima cafea in oras pe vremea cand si-o facea singura, adica la serviciu. In fata mea, doamna sefa (nu avea cine sa fie, prea cu respect misuna toata lumea in zona), cu un domn probabil de la protectia muncii, pentru ca asta se completa. Omul e marcat de importanta misiunii sale pe acest pamant dupa cum vad, e Dumnezeul acelor coli legate (in 90% din companiile romanesti, protectia muncii inseamna sa semnezi niste hartii, cum ca ti s-ar fi prelucrat ceva - probabil la fel e peste tot).
Vorbesc cu mama despre spaga si cat de vicios e sistemul. Apoi, trecem la civilizatie si ne ii povestesc cum ar trebuie sa arate un birou in care deservesti niste oameni care platesc dari la stat. Cat de natural ar fi sa primesti un bilet de ordine pentru ziua urmatoare sau peste doua zile, sa-ti poti programa tot. Sa ai un scaun sau o bancuta, o masuta civilizata unde sa completezi formulare si din astea...
Mai tragem o plimbarica prin Centrul Vechi si e deja timpul sa ne indreptam catre Politie. In acelasi loc. Mama intra intr-un magazin (unul singur) si sta vreo cinci minute. N-am treaba. Iese din magazin si-mi spune ca putem merge la buletine, ca ne asteapta cineva care rezolva si tralala... Ma enervez de mor... Urc treptele si vad coada tot acolo unde o lasasem. Cum dracu’ sa ma duc printre oamenii aia si sa ma bag in fata ca nu stiu cine cunoaste pe nu stiu cine... Mi-am bagat picioarele si am plecat instant de acolo. Instant... Mama dupa mine, absolut confuza. Mi-o mai iau pe drum degeaba si merg incet la serviciu unde stiu hipersigur ca niciunul dintre colegi nu a dat drumul la aer conditionat si ca sunt minim 28 de grade...
M-am inselat, in birou erau 29 de grade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu