Poveste cu floare

Se ia o floare si se spune: vine, nu vine, vine, nu vine. {i tot asa pâna ce se termina petalele. Daca vine e putin mai nasol: nu mai ai floarea intreaga, iar tulpina singura n-o poti oferi. Daca nu vine, e mai simplu in ceea ce priveste floarea. N-o mai dai si gata. Ce dragut: sa ai de stat aproape 55 de minute, sa incerci sa pui ceva pe hârtie si sa te gândesti daca vine sau daca nu. Poate ca asteptarea te face sa pui ceva relativ placut pe hârtie.

Eu spun ca nu vine. Am argumente: mi-a zis ca nu vrea obisnuinta, ca face curat si ca a mai iesit „toata ziua cu mine”. Desigur, toata ziua nu reprezinta chiar toata ziua, la fel cum nici doua zile nu reprezinta toata ziua (aici, cei care aprofundeaza logica sa stea linistiti). Oricâte calcule s-ar face. In mod normal, cu floare sau fara, n-am nici un motiv sa ma supar. Nu era nimic programat, dar la mine in afara de meciuri nimic nu este programat. Mai mult, astazi sunt posesorul unui calm, care daca nu calmeaza pe altcineva, poate cel mult enerva. Iar decât sa enervezi pe cineva cu calmul tau, si sa te enervezi de enervarea lui, mai bine te calmezi cu calmul tau si nu mai intâlnesti posibilul enervat de calmul tau. Au trecut 12 minute din ora presupusa si se pare ca talentul de a executa un text aberant a dat in floare. Acum sunt ceva mai convins ca nu o sa vina. Pe undeva mi-e ciuda ca am dat telefon. Daca n-o faceam, nu stiam sigur. Asa, am sunat, am dileme. Eu zic ca n-ar strica sa beau un pic de cappy de ananas. Ce pacat ca n-o sa vina... Am sa ma plimb o vreme. Cred. Sau poate n-am sa ma plimb deloc. Pur si simplu pot reveni printre hârtiutele mele si printre tastele computerului. Chestia e ca nu prea am chef de scris.

Oare ar merita sa cumpar o floare? Daca as cumpara-o s-o dau ei, ar merita sigur. Si mi-ar face placere. Daca as cumpara-o doar sa-i rup petalele sa vad daca vine sau nu, asta nu prea cred ca merita. Dar ce ma fac daca eu astept si in timp ce astept nu ma pot abtine si incep sa rup petalele? {i daca vine, ce-am facut? Iar cred ca n-o sa vina. In locul ei, eu as avea un motiv in plus. As vrea sa vad cum reactioneaza un om care asteapta pe cineva si e sigur doar cca 10% ca acel cineva doreste sa vina. Nu in ziua aia, ci câteva zile mai tirziu, nici alea foarte multe. Oare ar zice ceva? Ar fi suparat? Ar ticlui ceva care seamana a mica razbunare? Nimeni nu poate sti, dar poate fiecare ar dori sa afle. Mai sunt 38 de minute in care ea poate veni sau nu. Oare de ce fac eu o povestioara cu chestia asta? Nu ma plictisesc, nu sunt bine dispus, nu sunt prost dispus, nimic din starile care ma fac pe mine sa scriu povesti. Sunt doar calm. Dar parca e mai linistitor asa, cel putin pentru mine. Si mai trece vremea. Uite, chiar a trecut deja un minut si n-au mai ramas decit 37. Mult mai bine decât acum 23 de minute.

Sunt convins ca te-ai gândit macar 10 secunde la faptul ca merita sau ca nu merita sa iesi. Poate nici nu e vorba de a merita, ci pur si simplu altceva. La 17.10 vei sta in casa si te poti gindi macar amuzata: oare ce face? Asteapta sau nu asteapta? O fi plecat sau nu? Ar fi mai bine pentru el sa fi plecat, sa nu stea degeaba in frig. Sunt convins ca si tu te gândesti macar pasager la chestiuta asta. Daca nu spuneam ca te astept, nu te mai gândeai deloc. La ce sa te mai gândesti la un lucru care oricum nu are loc pentru ca asa s-a stabilit?
Sunt putin agitat. As vrea sa apari, desi nu sunt foarte sigur ce urmeaza sa fac. In cazuri din astea nici nu e foarte indicat sa sti ce faci. Urmeaza sa se intâmple.
Hopa, alta idee. Ai putea suna sa-mi spui cu parare de rau ca nu vrei sau nu doresti sa iesi. Aici sunt vreo 10 procente. Nu cred insa ca merita sa suni pentru nimic si sa-ti mai consumi niste unitati. Deci nu cred ca vei face nici acest lucru. Deja am 20 de procente adunate de nelamurire si incertitudine. Hmmm. Cred ca trebuia eu sa ma multumesc doar cu faptul ca nu doresti sa iesi, prea mult am scris deja. Si mai sunt 28 de minute.
Nu stiu. Nu o sa mai scriu nimic acum, pentru ca din tot calmul meu nu a ramas decât un tremur micut. Nu-mi dau seama daca vine sau nu vine. Uite ce e... Nici nu mai vreau sa stiu daca vine sau nu vine. Eram calm si doresc sa fiu calm si peste câteva ore, indiferent ce se intâmpla. In general, când termin de scris, te pup. Chestia este valabila si acum.

Intre plus si minus

HCM Baia Mare a disputat 12 meciuri de pregatire. A castigat cam tot ce trebuie si se putea castiga, a pierdut tot ceea ce credeam noi ca s-ar putea castiga, ba chiar si la scor. Sa fiu sincer, banuiam si o infrangere cu strigaturi la Metz, campioana Frantei, dar a iesit mult mai bine. Eu cred ca se respecta acum un program de pregatire (ar fi bine sa fie asa), in care se urmareste altceva decat rezultatul imediat. E mult de munca la omogenizare, la relationare, la orice. Fetele incep sa se cunoasca si asta e foarte bine.
Mai stiu si ca suntem o tara de idioti. In care un antrenor de handbal, cum este nenea Rasnita, este mutat de la fete la baieti, si nu oriunde, ci la lotul national. Libidinosul individ zbura in orice tara civilizata din orice fel de sport, chiar sa fi fost Dumnezeul antrenorilor de handbal. La noi, nu. La noi a fost mutat la baieti (intentionat scris asa de doua ori). Cu 21 de goluri ne-a omorat Danemarca, intr-un meci in care am contat primele 10 minute de la incalzire. Ne-am incalzit de la egal la egal cu ei.
Apoi, la fatuce, la 17 ani, alta idiotenie. Nimeni nu stia ca e bine sa piarda cu 3 goluri, nu cu 4, pentru a intra in grupe cu doua puncte. Si Portugalia ne-a facut. Un sportiv care se tine sportiv stie inainte de meci si sub ce unghie are voie sa fie murdar adversarul sau direct si de ce zboara fluturii si daca nucile de cocos albastre se invârt in sensul acelor de ceasornic incalzite, care se invârt la fel si reci. Ar fi trebuit sa stie, macar una din lot, macar una, ca la trei goluri mergi in main-round cu un punct. Sau draguteii de antrenori sau de oficiali, ca de aia sunt platiti, sa ia in calcul orice, sa stie orice. Ne batem singuri cuie in talpa.

Genul de comentariu care ma enerveaza

Nu prea conteaza, nu santem cunostinte...
Gazdele au terminat pe 3, nu pe 4.Lasa ironiile de 2 bani.Esti prea mic pentru pamflete

Asta inseamna un comentariu din genul celor care ma enerveaza si carora n-ar trebui sa le raspund niciodata. In primul rand pentru ca autorul nu se semneaza. Apoi, el este foarte atent si observa greseala (exista) si nu uita sa ti-o spuna. Dar nu fara a demonstra pe final ca el sau ea n-are ce sa citeasca textul in sine. Unde ironiile sunt de doi bani. Suprem, vine sa-mi spuna si ca sunt prea mic pentru pamflete. Imi scrie insa si ca "nu santem cunostinte". Nici eu nu cred ca santem. Si nici textul meu nu se dorea pamflet sau altceva. Asta face parte din Romania de azi: lumea poate sa spuna orice, mai ales din spatele tastaturii si fara sa se semneze. Are si posibilitatea s-o faca.

Gata prezentarile, la treaba - 14 numai de la Hypo

39-25 (24-13), asta e bataitza care a incasat-o HCM de la Hypo Viena... Sigur, turneu amical, ne-au lipsit jucatoare de baza, dar si asa sa o furi la 14 goluri mi se pare mult. Mult in conditiile in care esti vicecampioana României si ti-ai adus niste jucatoare de valoare in vara. Mai degraba eu am impresia ca fetele n-au iesit inca din zodia prezentarilor pe podiumurile tuturor festivalurilor posibile si imposibile care se petrec in orasul nostru minunat.
Mai este inca o mare problema. Aproape toate lumea asociaza HCM Baia Mare cu Oltchim si nu e nici pe departe asa. Nu suntem nici in grupele Ligii, nu am câstigat nici vreun campionat si nici nu merg toate româncele din lot la nationala. In plus, nu avem nici puterea financiara pe care a avut-o Oltchim. Dimpotriva. Nu cred ca HCM este intre primele trei grupari ca buget in sezonul ce vine, chiar daca unii banuiesc ca fetele traiesc imparateste. Oamenii acestui municipiu fac eforturi mari sa-si plateasca darile la stat, pentru ca niste bani sa poata fi directionati spre handbal. Nu primarul ii da, primarul doar ii directioneaza. Ca o face bine sau nu, vom vedea mai incolo. Acum sunt doar amicale.
Mi-e foarte frica sa n-o luam barbateste si in meciurile urmatoare. Nu ma intereseaza neaparat turneul de la Michalovce. Pe mine ma intereseaza meciurile din campionatul Ligii Nationala, din Cupa României si un parcurs frumos in Cupa Cupelor. Sigur, suntem acum in Liga Campionilor, dar nu suntem Oltchim. Clar!

Lumea zice ca-s fete faine la HCM... eu ce sa zic?

Mno, ce-i de zis aici? Trebuie sa angajez un critic de arta, un critic de moda, un profesor universitar, doua nuci de cocos albastre, un croat mai fain ca Ivano Balic, sase invidioase cu unghii mari si un cont de facebook mai tânar. Din capul locului stiu ca nu ma pot baza pe criticul de moda, pentru ca-s imbracate la fel pe teren. In afara lui, dupa cum da vremea, cum cere locatia si pentru ce eveniment sunt pregatite.
Suta la suta avem cea mai faina echipa din Liga Nationala. Si nici nu ma intereseaza ce zic altii. Ramân doar cu spusul, nu ca eu as ramâne si cu altceva. Exista o mare problema. Când vorbesti de 20 de gagici, e cam greu sa dai cu bota in doua, sa lauzi alte sapte si sa nu bagi in seama pe cineva. Indiferent cât de mare ar fi multumirea dintr-o parte, pe cealalata parte ti-ai luat-o.
Daca as fi extrema dreapta: m-as face blonda, mi-as lua masina mov, as fi olteanca obligatoriu si as scrie cu mâna dreapta. Apoi, nici nu m-as arunca prea tare la centimetri, preferând sa-i corelez cu kilogramele. Fusei buna!
Daca as fi pivot: as avea mare grija la palmele care-mi joaca pe spate meci de meci, as fi ardeleanca si mi s-ar parea ca lumea ma ia de puternica. Chiar asa si este. In spatele oricarui barbat puternic sta o femeie puternica. Nici nu conteaza ca e mai puternica decât insasi puternicul.
Daca as fi portar: as putea fi din absolut orice regiune viticola, marinar din Brasov sau vânator de munte din Constanta, nu conteaza. As avea experienta, as avea un kil de echipament de protectie in plus si as face 30% din echipa când nu sunt in forma
Daca as fi fost inter dreapta: mno, aici nu ma pot ascunde ca-i numai Meli si ma prinde...
Daca as fi fost inter stânga: as putea fi si mai tânaruca decât celelalte, m-as baga si la limbi straine: nem tudom, isn’t it? M-as face inaltuca, bine cladita si sa fiu al drek daca n-as pune niste botox pe buze sau macar putin saprosan la vreo iritatie. Ne vedem la solar, da?
Daca as fi extrema stânga: m-as orienta sa vad ce fac alde oltencele, as scrie tot cu dreapta; nu alergati dupa ele, nu le prindeti; mai bine asteptati-le dupa meci
Daca as fi centru: as arunca de pe picioare, m-as bucura de fiecare dimineata, as cânta sub dus si chiar daca nu mi-ar iesi din prima Tsukahara intoarsa echer as fi fericita. Daca nu, as avea pe cineva aproape, fie la (p)lockul lui, fie vreo zeitate hindu, fie un nene la locul lui. Poate ca mi-ar placea si marea.
Nu conteaza foarte mult: HCM Baia Mare are cea mai buna si frumoasa echipa, cel putin din Liga Nationala.

Nimeni nu zbiara ca tine...

Da, e clar, n-o poti lua pe fata asta acasa, ca-ti trezeste toti vecinii si daca vrea doar un pahar cu lapte. Dar joaca bine, asta-i foarte clar. Daca te enerveaza putin si-i zici ceva de pumni in cap (zici, mârlane, nu faci), asta nu se apuca de plans, ci de urlat. Si atunci sa vad ce le spui la politisti, ca 112 sigur va fi apelat de vecini. De aia mai putini deranjati, din cartierul vecin. Nici macar nu-i poti face un cadou decent, ca iar ai pus-o daca se bucura fata prea tare, Asta-i, nene, Sharapova.
La Wimbledon, in 2011, Maria a urlat senzational intr-un meci cu Laura Robson, reusind sa ajunga la 116,9 decibeli, doborând vechiul record, care ii apartinea tot ei, 105 decibeli. Spre comparatie, trebuie sa stiti ca o motocicleta Harley Davidson ambalata la maxim ajunge la numai 85 de decibeli. Sa umilesti un Harley doar urlând chiar mi se pare o performanta.
Moda tipetelor in tenis a fost creata de Monica Seles, in anii ’90. Fetele din fostul spatiu sovietic au adus-o insa la perfectiune, in anii 2000. Pe lânga Sharapova, care face un zgomot comparabil cu cel al unui avion cu reactie la decolare, si Victoria Azarenka se remarca prin tipete, ajungând la 83 de decibeli. O alta jucatoare ce pare pregatita sa doboare recordul stabilit de Maria Sharapova este portugheza Michele Larcher de Brito, care a ajuns pâna la 104 decibeli.
Dupa cum se poate observa, niciun cuvintel despre cât de sexi, sa nu se spuna cine stie ce. Nu ca n-ar merita. Pâna ajungi la ea, trebuie sa le cunosti pe astea sub 80 de decibeli. Sa te obisnuiesti cu decolarile...