Tae-bo

Luni am fost la tae-bo. Ma tot cheama de un milion de ani Viorel Duta. M-am dus, cu toate ca aveam rezerve. Intrarea in sala, prima propozitie mai neaosa in gandul meu. 11-12 domnisoare sau doamne si eu. Multi ar spune ca e perfect. Stau si ma gandesc ce-ar fi insemnat sa ma filmeze cineva. Avea material pentru doua trei revelioane. Extrem de greu... dupa cinci minute a trebuit sa-mi schimb uleiul, peste alte doua minute mi s-au rupt telescoapele, in alte doua minute nu mai aveam apa in radiator. Ce mai... m-am straduit vreo 15 minute, am ocolit ceea ce mi se parea ca ma pune intr-o postura caraghioasa (desi nu ma prea interesa). Dupa o ora si ceva, linistit puteai chema ambulanta sa ma duca de la sala. Un consum de energie incredibil... Mi-am tocat internetul sa vad ce si cum inainte, dar trebuie sa fac niscaiva miscare si cu propriul meu corp. Care, desi nu sunt chiar complet nepregatit, devenise mai degraba un hoit la final. M-am tarat pana acasa si-am executat un dus prietenesc, foarte prietenesc si m-am bagat sub plapuma, nefericit la ceea ce va urma marti. Si ma cam dor toate, de la unghia mare a piciorului pana la ultimul fir de par. Care aveti probleme cu slabitul, mai ales doamne, mergeti la Duta. Dar cu mai mult curaj decat mine. Si pregatiti-va ceva inainte.