Cum iti aduci aminte de Hantuchova?

Acum un milion de ani eram in aeroport in Istanbul (Otopeni e jucarie) si asteptam sa plecam spre Trabzon, cursa interna, vreo 1000 de km, aproape de Georgia. Apar zeci de fotografi si ziaristi. Eram convins ca nu pentru Minaur au venit ei, handbalul masculin din Turcia la ora aceea fiind departe de departare.
Si-l vad instant pe tata Lucescu, cu o caruta de ziaristi dupa el si apoi, rand pe rand, echipa Galatasaray. In acelasi salon de imbarcare cu noi. Urma sa mergem in acelasi avion cu Galata, pentru ca si ei aveau meci la Tranbzon. Si sa-l vazi pe Hagi, pe Gica Popescu, pe Hasan Sas, pe Taffarel, Bulent Korkmaz, adica jucatori... mai era si Jardel, dar el n-a fost in acea deplasare.
Exista insa si o parte proasta: nimeni n-avea un caiet, o foaie, un aparat de fotografiat, nimic... totul era in cala avionului. De unde dracul sa stim ca ne intalnim cu oamenii astia. Pix am avut si atunci ce au facut toti sau aproape toti? Au cerut autografe pe pasaport. Si eu am doua, cu Hagi si cu Gica Popescu, ca pe mine ai mei ma interesau. La Lucescu era greu, ca turcaletii transmiteau si in direct de acolo.
La putin timp dupa asta, mai exact in turul urmator al competitiei, ca de turci treceau si 7 oameni de la mine din bloc (probabil ca voi pune pe hartie si deplasarea asta, ca a fost super funny), urma sa jucam la Wroclaw cu Slask. Romania nu era in UE, deci controale si musai pasaport. Trecem de Ungaria fara probleme, dar vamesii din Slovacia au inceput sa faca pe ei de corectii pamantului si au inceput sa comenteze la semnaturile din pasapoartele noastre. Sigur ca aveau dreptate, dar ce sa faci... Ma intreaba unul pe mine, cine-s aia cu semnaturile. Si-i zic, ca-s Gica Hagi si Gica Popescu. Apoi incerc una frumoasa: daca m-as fi intalnit cu Daniela Hantuchova si de la ea as fi cerut autograf. Dragilor, s-au inmuiat aia si ne-am dus de-acolo.

Ziua lu’ indragostitu’

Astazi e ziua indragostitilor din intreaga lume, asa cum mâine va fi ziua durerilor de cap din intreaga lume, a prezervativelor folosite si gasite pe te miri unde, a chilotilor uitati intr-un colt pe etajera, a banilor disparuti miraculos in jebul multinationalelor, a iubitei muci cu ochiul vânat dupa excesul de frecat bara si ciucurasii prietenasilor. Sigur este si partea romantica, cu pupatul in cerul gurii, cu plimbatul de mânuta prin parc si doua vorbe sub copacul „nostru”, cu amintirile când amândoi eram tineri si fara proteze, când habar n-avem ca exista Valentine’s Day, pentru ca toate erau Ceausescu’s day.

Ce-oi face eu? Poate ca m-oi intâlni cu fata cu care m-am vazut de tencsgivingdei si ii voi face din nou un helouin. Adica o sa-i umplu curcanul.
Nu sarbatorim numai cand e de baut si de mancat. Mai nou vad ca sarbatorile au acelasi model, identic, indiferent ce este: trebuie sa-i faci cadou unei femei. De preferinta aia pe care o ai. De Mos Nicolae, de Mos Craciun, de Anul Nou (un lucru nou), de Paste (un iepuras), de Sfanta Maria (ca o cheama când vrea ea si Maria), de 14 februarie si de 24 februarie (iubi, sunt Dragobetele), de 1 Mai, de ziua ei, de ziua ei (precis sunt doua). Nu e nevoie sa faci cadou in zilele in care Sarapova nu zbiara la un meci de tenis de-al ei, nu e nevoie sa faci cadou in joia de dupa Miercurea Ciuc. Baaaaa, am zis nu este nevoie, nu ca n-ar trebui!

A fost sau n-a fost umilita Baia Mare de Gyor?

In ultimii 10 ani, Gyor a crescut pas cu pas si a ajuns la performante foarte frumoase. Anul acesta a pierdut un singur meci in cupele europene, acasa, cu Larvik. Sezonul trecut n-a pierdut niciun meci in Liga Campionilor si a castigat trofeul. Acum doua sezoane a castigat trofeul Ligii Campionilor si a pierdut un singur meci, acasa, cu Oltchim. Nu mai zic de finalele sau semifinalele jucate in ultimii ani.
Daca a pierdut doua meciuri in Liga Campionilor timp de trei ani, ce inseamna? Ca fiecare echipa care s-a intalnit cu Gyor a incasat o umilinta? Pana la urma, cine e Baia Mare sa bata pe Gyor? Abia s-a auzit de Baia Mare in Europa handbalistica (cea care conteaza) si asta mai ales datorita transferurilor facute, nu datorita rezultatelor din Liga. A contat mai mult venirea norvegiencei Camilla Herrem si a celor doua brazilience, a rusoaicelor, a tuturor celor nou venite sau a celor care au semnat prelungirea. Despre asta s-a vorbit si despre venirea lui Tiselj...
Faptul ca te bate Gyor nu este deloc o umilinta. Daca tu ai bate Gyor, atunci, cu certitudine, ar fi o mare realizare. Apropos de asta, Tone Tiselj spune ca a jucat de o gramada de ori cu Gyor si nu a invins-o niciodata. Ori omul asta a cucerit de doua ori Liga Campionilor.