Grajdul de atletism al orasului Baia Mare

De o gramada de ani, pe terenul de atletism, devenit un imens grajd intre timp, nu s-a mai facut absolut nimic. Noroc ca mai vine cateodata ziua in care se curata (cosesc) tonele de buruieni, care ajung si pe pseudo-pista de alergare. O pista pe care ar trebui sa vina cat mai multi cetateni ai orasului, sportivi de performanta, oricine. Chiar si contra cost, daca lucrurile ar sta bine. De ani de zile se tot promite reabilitarea acestei zone. In fiecare an vine cate un ministru si bate din gura de pomana ca va da nu stiu cui stadionul, sa se poata investi. A fost ministrul padurilor ecuatoriale si al nucilor de cocos albastre, a fost ministrul aliantei dintre foca grasa si orca cu celulita, o gramada de ministri au fost si au declarat: "da, nu se poate asa ceva, e in centrul orasului, nu? Cat este campanie electorala promiteti ca am promis noi ca se se rezolva. Nu uitati sa aduceti vorba si despre tunelul pe sub Gutâi, si despre podul peste Tisa de la Sighet... ba, toate le facem aici, in Baia Mare, sa nu va mai aud!"
Intre timp, terenul arata tot de cacat, suprafata de alergare este formata de pamant framantat de crampoane si praf de zgura, la care se adauga, pentru buna functionare, lipsa oricarei surse de apa, lipsa unui gard imprejmuitor, prezenta unor mame cu copii (plus biciclete si trotinete), ca sa nu mai vorbim de micii prieteni ai omului, cateii, care in afara unui pisat scurt si a unei cacari responsabile nu fac aproape niciun rau. Cu toate acestea, cetatenii dragi ai municipiului drag, vin cu drag sa alerge cu drag, pentru a putea sa-si distruga mult mai rapid mergatorii de alergare. Si totusi, veteranii care alearga aici aduc medalii, pruncii de la atletism aduc medalii, semn ca valoare umana este.
Si-apoi, ce ma tot leg eu de teren. Bine ca avem strand si bazin de inot!