Nu ce este acum, asta este foarte clar. De fapt, Minaur este doar o poveste acum, una frumoasa, curmata brusc cu vreo 3 ani in urma, când a incetat sa existe. Acum clubul de baieti este HCM. Unul care are mari lacune de comunicare. Vad ca nici nu s-au stresat prea mult sa anunte, ba chiar deloc. Site-ul clubului, care se numeste minaur.ro, nu a anuntat nimic, absolut nimic, despre sarbatoarea Minaur - 40 de ani. Pariez ca sambata, la sala, de la ora 17.00, o sa fie sub 1000 de oameni (chiar daca este moca). Noroc cu presa ca a mai spus cate ceva.
Pe mine ma leaga multe de Minaur, inclusiv anisorii in care am colaborat cu acest club si in care, la momentul schimbarii unui antrenor sau in clipa in care venea un jucator nou ma straduiam sa anunt pe toata lumea, nu cum se intâmpla azi.
Imi amintesc si vremurile excelente, cunost o multime de jucatori... M-am bucurat foarte tare sa-i vad vineri, langa sala, pe Iosif Boros, pe Mircea Petran (chiar ca nu i-am mai vazut de ceva vreme), pe Soni Stamate, pe Doru Porumb (care juca rummy la aceeasi masa cu Lascar Pana:)) L-am vazut pe Boros si m-am topit... Arata foarte bine si acum... Nu pot uita cât de mare centru a fost (am iubit conducatorii de joc mereu)... Ma emotionez de fiecare data când il vad pe Maricel Voinea si, in ultima vreme, chiar l-am vazut destul de des. Nu ma duc sa comunic cu ei. N-am inca vreme. Il vad pe unul si-l asociez cu ceva foarte placut. Si nu mi se termina visul atat de repede... Nu stiu. Uneori nu trebuie sa spui nimic. Nu trebuie sa intrebi nimic. Oamenii astia, multi dintre ei, sunt ca icoanele pentru cei care am prins Minaurul vechi. Stai, te uiti, vrei o privire a lor si-ti ajunge. Asta face mai mult decat orice. Si sunt atat de fericit ca am amintiri cu oamenii astia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu