Are HCM sau nu are?

Am portar exceptional, mai am portar bun, mai iau un portar. Bun. Nu mai iau unul tanar sa creasca langa exceptional si langa bun. cred ca o sa fie o lupta adevarata la titularizare. Chiar si la titularizarea antrenorului de portar cred ca o sa fie lupta serioasa. Ma gandesc ca lui Belu nu-i mai place, Biti s-ar lasa si s-ar pregati, poate si Silu s-ar baga.
Ai extreme de lot national, absolut valoroase, ai trei tinere foarte bune, ai inca una care nu are motive sa se lase inca si aduci doua extreme. Sigur, de mare valoare. Vorbesc cu Hanne si-mi spune numai lucruri bune de Herrem, chiar daca ea iubeste Larvik, adica echipa la care nu poate juca Herrem pentru ca e ca si Steaua cu Dinamo.

Ma gandesc ca n-ar strica sa vad niste interi. Nu Susann Muller, ca n-ai de unde da banii aia. N-ai de unde da bani pentru Lazovic sau Penezic (ambele au semnat cu Vardar) pentru ca alea cer bani cat pentru o echipa. Nu poti lamuri o Nadgornaja, nu poti lamuri nici o Damnjanovic, chiar daca prima nu costa chiar atat de mult. Nu stiu daca poti lamuri o Lois Abbingh, care la 22 de ani mai are si trei operatii la genunchi. Nu stiu nici daca pot fi lamurite vreo Georgievska, vreo Postnova (30 de ani, 1.83m - inter stanga, finalista de Cupa Cupelor) sau vreo Ekaterina Davidenko (25 de ani, 1.84 - castigatoare de Cupa EHF). Pe Vyakhireva n-o lasa parintii sa plece inca de acasa, ca are doar 19 ani. O lasa parintii insa pe Hanna Breda Oftedal, care are tot 19 ani, numai ca fata a ales Viborg. Habar n-au danezii aia... mai ales ca s-a mai complicat si prietenul Jakob Vestergaard prin zona. Poate vine sora Hannei, Stine, anul viitor, ca tot va fi libera de contract de la Issy, castigatoarea Challenge Cup (23 de ani, 1,68m - centru). Habar n-am daca mai vine Makeeva, pivotul de 1.85 si 82 kg, care are numai 24 de ani.

Nici sanse de afla informatii in orasul asta nu sunt. Se vede si modul in care a fost tratata presa din oras (nu a fost) in cazul semnarii contractului dintre Minaur si antrenorul Lars Walther. Si mai am vreo cateva zeci de exemple. Am facut un program pentru Minaur Baia Mare - 40 de ani... M-a rugat nea Pana. Am muncit ceva la el si n-am cerut nimic. Chiar daca in momentul in care am plecat eu de la Minaur, nu eu am ramas clubului dator, ci clubul mi-a ramas dator mie cu niste milioane bune... Ca nu aveau...

Ce ma leaga de Minaur?

Nu ce este acum, asta este foarte clar. De fapt, Minaur este doar o poveste acum, una frumoasa, curmata brusc cu vreo 3 ani in urma, când a incetat sa existe. Acum clubul de baieti este HCM. Unul care are mari lacune de comunicare. Vad ca nici nu s-au stresat prea mult sa anunte, ba chiar deloc. Site-ul clubului, care se numeste minaur.ro, nu a anuntat nimic, absolut nimic, despre sarbatoarea Minaur - 40 de ani. Pariez ca sambata, la sala, de la ora 17.00, o sa fie sub 1000 de oameni (chiar daca este moca). Noroc cu presa ca a mai spus cate ceva.

Pe mine ma leaga multe de Minaur, inclusiv anisorii in care am colaborat cu acest club si in care, la momentul schimbarii unui antrenor sau in clipa in care venea un jucator nou ma straduiam sa anunt pe toata lumea, nu cum se intâmpla azi.
Imi amintesc si vremurile excelente, cunost o multime de jucatori... M-am bucurat foarte tare sa-i vad vineri, langa sala, pe Iosif Boros, pe Mircea Petran (chiar ca nu i-am mai vazut de ceva vreme), pe Soni Stamate, pe Doru Porumb (care juca rummy la aceeasi masa cu Lascar Pana:)) L-am vazut pe Boros si m-am topit... Arata foarte bine si acum... Nu pot uita cât de mare centru a fost (am iubit conducatorii de joc mereu)... Ma emotionez de fiecare data când il vad pe Maricel Voinea si, in ultima vreme, chiar l-am vazut destul de des. Nu ma duc sa comunic cu ei. N-am inca vreme. Il vad pe unul si-l asociez cu ceva foarte placut. Si nu mi se termina visul atat de repede... Nu stiu. Uneori nu trebuie sa spui nimic. Nu trebuie sa intrebi nimic. Oamenii astia, multi dintre ei, sunt ca icoanele pentru cei care am prins Minaurul vechi. Stai, te uiti, vrei o privire a lor si-ti ajunge. Asta face mai mult decat orice. Si sunt atat de fericit ca am amintiri cu oamenii astia...

A jucat prost Baia Mare la Zalau sau nu?

N-a jucat prost. Au fost greseli, dar n-a jucat prost. Au fost 10 goluri diferenta, la un meci in deplasare, cu public ostil (chiar daca peste 150 de oameni din 950 au fost din Baia Mare). Evident, trebuie sa cautam niste argumente cand afirmam ceva.
1. Completarea... in prima parte, cand treaba a mers prost in aparare si in atac, Paula Ungureanu si-a facut datoria. In partea a doua, cand apararea a mers brici, s-a mai domolit poarta, apoi a intrat Miha Babeanu. Atata vreme cat apararea merge si poarta prinde, contraatacul este arma. La fel si faza a doua.
2. Am marcat 33 de goluri la un meci in deplasare si la echipa care a primit cele mai putine goluri in Liga Nationala
3. Nu ai interi foarte inalti si nici posibilitatea sa arunci peste Bese sau Crina Pintea, iar Somoi loveste ca nimeni alta (o puteti intreba pe Melinda). Asta inseamna ca am avut probleme cu pozitionalul. Cand a intrat Gabi Szucs s-a vazut inaltimea si, sper eu, o revenire a fortei de aruncare (a marcat de treo ori).
4. Luciana Marin n-a jucat deloc grozav, si-a luat o gramada de pumni. A intrat Laura si apoi Renata, dar e clar ca am scartait usor pe centru.
5. Faptul ca Baia Mare are un lot numeros si valoros nu inseamna ca ar fi de vina cineva. Pe fiecare final de repriza am dominat si HCM n-are nicio vina ca Zalau nu poate folosi prea multe jucatoare pe langa titulare.
6. HCM nu are, de asemenea, nicio vina ca Tadici a stat in tribuna.
7. Baia Mare nu este Oltchim, nu este nici Buducnost, nici Gyor... este doar HCM. Are trei componente de baza ale echipei reprezentative (Ungureanu, Nechita si Ardean Elisei), doua care sunt convocate sistematic (Eliza si Luci), precum si altele care sunt convocate sporadic. De fiecare data cand a dat de o echipa masiva, Baia Mare a avut probleme la pozitional...
8. Avand probleme cu interii, am vazut ce jucatoare s-au adus pana acum: doua extreme si un portar; fix ce avem. Se spune ca s-a rezolvat si cu interii, dar vreau sa vad asta. S-o vad si pe Lois cu trei operatii la genunchi, s-o vad si pe macedoneanca Elena ce vine pe un an, s-o vad si pe Makeeva, pivotul puternic de care am avea nevoie pentru o aparare si mai tare. E posibil orice. Numai ca Baia Mare n-a jucat slab la Zalau. N-a jucat perfect, n-a jucat fabulos, dar a castigat la 10 goluri diferenta. Relaxat... Si m-as bucura sa luam campionatul la un singur gol diferenta, si ala dintr-un 7m incorect acordat... Nu ma intereseaza!

Ce-am scris eu despre Minaur acum 15 ani

Jur ca imi place, chiar daca a trecut multa vreme de atunci si, de obicei, oamenii sunt nemultumiti de lucrurile pe care le-au facut cu ani in urma, considerând ca e vorba de o etapa trecuta si chiar anosta.
Pe 12 mai 1974 a prins a se scutura in acte gasitoare de origini HC Minaur Baia Mare. Primul club eminamente de handbal din tara, in minunea de epoca in care centrului si centralizarii li se parea ca stiu pe din afara arta dirijarii sau asa sustineau. Atunci s-a facut rost de scutece neaose, i s-au dat micutului vitamine de crestere si, dupa 25 de ani, s-a aratat dreptatea, precum veverita se bucura ca are coada in spate pentru ca in fata sta ea.
A fost odata si de doua ori niciodata de atunci, o chestiuta atat de mica, incat la petrecere n-a avut a lasa mostenire multimii de mostenitori decât niste sportivi si o baza in aer liber alaturea de o fosta viitoare mare sala de sport. Iar de-aici, venit mai aproape decât de peste cele noua mari si noua zari clasice, un cetatean onorabil s-a apucat sa construiasca o minune de echipa cu care ne putem mândri grozav pâna-n cele ere. Nu-i rau. Povestea inceputa nu se cadea sa ramâna neterminata si, chiar cu varianta acceptata de exil, vazut-a ca tot acasa-i mai neagra pâinea, dar mai buna, ca-i si de-a lui. Si iar a luat-o de la capat si iar a dus-o catre inaltimi.
Merita sa ne bucuram si noi alaturi de toti cei ai Minaurului, merita sa traim la intensitatea momentelor alaturi de ei. Pentru ca au reusit sa ne scoata cu forta din casa si sa ne ingramadeasca pe scarile salii "Dacia" pentru o ora de joc si trei de asteptare. Desi, in treacat fie spus, românii nu mai au chef de cuvinte, nu mai au chef de nostalgii. Poate si povestea fara nume trece lejer peste ochii dvs, dar nu vor putea trece niciodata clipele unice ale atât de multor victorii.
Si vazând toate acestea inainte de a vedea mijirea soarelui, satula de palavre si povesti cu sens invers, Seherezada tacu si se aseza linistita pe scaunul din sectorul B, pentru ca acolo avea abonament.