Cross-country din greu

Daca Nicolae Labis ar fi fost astazi pe un traseu montan din jurul Baii Mari ar fi rescris cu certitudine "Moartea caprioarei". Cu personaje, cu biciclete, cu trante, cu tot ce trebuie.
Eu am o bicicleta de oras, City life, doua roti, cadru greu, frana spate zero barat, frana fata rezonabila; ce mai, bicicleta de navetist, doar scaunul copilului lipseste din zone.
Sambata dimineata ma trezesc la ora 3.15 ca e furtunitza, ma mai trezesc pe la 5 ca e cald, iar apoi pe la 8, ca-i de mers. Ma trezesc si-mi astept prietenul in fata blocului. Vine... am stabilit ca mergem la concursul de bici, pe niste dealuri din zona, trasee de cicloturism, din astea. nici nu trec bine de Hotel Carpati si-mi cedeaza o pedala; aia din stanga, pe care am crezut ca o reparase un vecin cu o seara inaintea. nu-i stres... merg la Chios cu Felix si stam; eu nu sunt agitat, dar vad ca nu-i rand de reparat nimic acolo, la care Dan Coarda ma trimite la Extrem; bagam o incalzire de 8km si eu si Felix; revenim, eu cu pedala ok, el cu bitza dotata cu bidon cu apa
- ne inscriem, decartam 10 lei (foarte bine), primim cate un numar (eu cer 42 si-l primesc) si o harta. ne uitam pe harta si nu-i rau deloc; habar n-am ce-i in harta, dar ma simt bine; ma uit la bici a mea si ma intristez oarecum, dar nu-mi pasa; ce bici am vazut acolo:))) ce echipamente sportive am vazut, ce oameni bine pregatiti; noi picam bine acolo cum pica celulita pe umeri. amatori, dar voiosi...
- povesteste ceva Raul Onoriu, city-managerul Barbul, o doamna draguta care n-a mai fugit dintr-a opta (dupa cum mi-a zis), o alta fata draguta, Radutza, alte fatuce faine de la Consiliul Local al tinerilor, Karoly Racz - principalul organizator, fiul Carol, un chibit (nu exista sa lipseasca macar unul oriunde), presa... le spun colegilor ca merita sa parieze pe 42, ca toti au venit cu bicicleta de oras numai eu cu mountain-bike, ca mama mi-a pregatit o sampanie si habar n-am ce ineptii am mai zis.
- 10.32 se da startul; toata lumea pleaca, decidem sa ne tiram si noi; se pleaca de la stadion, si se merge pe deasupra Muzeului de etnografie; depasim trei fete si ni se pare normal; ajungem la Gradina Zoo si avem tot felul de idei de puncte de revitalizare: cu mici, bere, o mustar, cu din astea... si cat de dese; drumul este jalnic si urcam... acest lucru n-ar mai trebui sa-l spun, deoarece am urcat mereu... bici mea este din ce in ce mai neprietenoasa, incep sa seman foarte bine cu Zidane de la fotbal, in sensul ca transpiram cam la fel... abundent; am casca pe cap si bine fac; inainte de Usturoi, prima cabana, drumul se impute rau de tot; clar, n-am ce cauta in zona cu bitza mea; trag de mine, trag de fabrici si uzine; deja se simte putin greutatea urcusului sistematic; nu vorbesc despre ceilalti sportivi care sunt deja, probabil, la a doua cabana. urcam cu sau fara probleme, eu ma mai dau jos de pe bici si merg pe jos impingand-o; sunt pietre ascutite, plus ca a plouat cu o seara inainte. urc la cabana a doua, ma cam dor picioarele, dar simt ca pot fara nicio problema.
- Carol Racz e arbitru la primul punct. Imi spune pe unde sa o iau si dupa ce termina sa-mi spuna asta ma sfatuieste sa nu o fac. Nu pentru ca n-as putea urca, ci pentru ca a plouat in noaptea precedenta si ca va fi extrem de dificil la coborare. Mai povestesc putin si decid ca e mai bine sa-l ascult, el fiind profi... Cu tot necazul ca nu pot merge mai departe, ca nu mai ajuta absolut deloc bitza, am decis sa cobor; e dureros sa sti ca mai poti tu fizic, dar ca nu merita sa mergi mai departe si sa-ti pui sanatatea in pericol; mai ales cand nu esti nici la jumatatea traseului; asta este
- cobor fara mari probleme, cu multa atentie si astept pe unul, pe altul; decid sa premiez eu niste prieteni, dar numai daca termina, astfel ca ma duc acasa sa aduc ce am decis. am facut lucrul acesta cu multa placere si cu niscaiva invidie, pentru ca eu nu facusem ceea ce facusera ei; doar o parte, o mica parte. si n-ati vrea sa stiti cum aratau cand au sosit; dar cu zambetul pe o jumatate de gura; s-ar fi hlizit cu toata gura, dar nu incapea zambetul de rictusul din cealalta parte, de oboseala; in rest, ca la pescari, totul nu este decat o poveste

Sa-l vedem pe Bute, sa nu-i vedem pe ceilalti

Din start trebuie sa spun ca nu sunt fan box. Ba chiar schimb canalul cand e box la tv. Foarte rar ma mai uit si eu pe la vreun super-meci, dar in niciun caz nu ma trezesc la 5 dimineata sa ma uit la nimeni care boxeaza. Am fost Zombi cu Jocurile Olimpice de la Beijing, dar acolo erau gârla sporturi.
Pe mine nu ma enerveaza deloc ca Bute se bate in România si ca a costat gala 5 milioane de euro. La câte milioane se fura in tara asta zilnic, astea 5 milioane nu reprezinta mare inginerie, mai ales ca o parte din suma va fi recuperata (probabil).
Pâna la urma nu ma enerveaza nici macar amestecul lu' tanti Udrea acolo, cu frunza ei, cu superbrandul care nu intereseaza pe nimeni. Nici ca banii merg de la stat, de unde, repet, se fura in draci. Asa ca si National Arena, care astazi costa 125 de milioane si mâine era mai mult decât dublu, cu autostrazile care costa mai mult la noi decât cele construite in interiorul unui vulcan din Islanda.
Ma enerveaza insa la culme Rudel Obreja, minciunile si insolenta acestui om. Care a facut praf orice urma de box amator in tara asta si care, IN CONTINUARE, este presedintele FR de Box. Insistenta lui asupra autoritatilor statului de a organiza un meci in România pentru Bute este de inteles. Prin firma lui cu un angajat se invârt banutii de la stat... Pentru ca majoritatea sunt de la stat. Si pariez ca nu se vor intoarce catre stat din vanzarile de bilete, nici din bannerele unor sponsori, nici din transmisii TV. Va fi mega afacere pentru Obreja si te miri cine mai este in spatele lui...
Obreja, daca era mare manager, facea o gala cu sponsori privati, daca Bute este chiar asa de mare brand pentru România. Daca IBF-ul asta si centura mondiala a lui Bute este asa senzationala. Eu nu ma pricep, dar stiu ca Bute este un model pentru prunci. Asta stiu sigur. Si mai stiu, la fel de sigur, ca Obreja se va mai invarti pe langa Bute atata vreme cat acesta va putea produce bani. Cat despre boxul amator, ala ce merge la Olimpiada, pe cine intereseaza?

Da, ba, cate-un Bac la toata lumea, sa ajunga!

44.47% dintre pruncii de a 12-a si-au luat bacul; procentaj penibil; de lucru serios in toamna; se vor ocupa locurile la universitatile de stat si alea private vor suferi groaznic; sincer, ma doare undeva...
ba, ai fost atent, 44.47... incredibil; doare ceva in tara asta sau ce aud eu o fi galagie din strainatate? tati, cand modelul tau e Danuta Cruduta, care castiga bani cu curul si alte gauri deloc ornamentale din pufosenia dumisale, cand modelul tau e analfabetul Jiji Oieru', cand televiziunea imi arata toata ziua cum se ceara Pepe cu Meme si Oana cu Boana, cum isi vand oasele putoriferele din cluburi, cum slabeste Bianca lu' Bote si cum se ingrasa Bote lu' Bianca... cand toate stifturile ajung tot felul de ministri si sefi... ce modele? bani, bani si bani... prost de put, dar cu bani... sa ies sa-l vad pe Salam, pe melteanul de la Strehaia, pe consilierul Adi Minune, cand tot ecranul pute... astea-s modele lu' 18 ani (trebuie sa scriu sa inteleaga si ei)... in rest, Muie Funeriu, scrie un idiotel pe peretele unei scoli din Timisoara (nu ca mi-ar fi drag Funeriu); fain ar fi sa zugraveasca parintii lui toata scoala, pe banutii lor; ca angajati vor gasi sigur, mai ales din aia fara Bac:)))

bine purci