sâmbătă, 15 ianuarie 2011
In zã clab (A második rész)
Merg singur. Mers sa belesc fasolea la ce-o fi pe-acolo. Sigur ca urmeaza sa-mi revad si amicii, unii dintre ei. E o tona de fum si normal ca merg in treining. Pentru a auzi a 7-a oara ca mi se va cumpara un pantalon de blugi de ziua mea. Râd pentru a 7-a oara de parca as vedea Nea Marin Miliardar. N-am niciun loc si mi se pare stupid sa rezerv o masa, asa ca am rezervat un taburet.
Cânta niste baieti. Binisor. Glume intre muzicanti spuse la microfon. Nu-s rele. Mai este un tip care isi manifesta cu toate taria si vocea cunostintele. N-am auzit de mult un om care sa stie absolut toate sabloanele de poante pe care le-am mai auzit din mezozoic pana acum. O fi facut vreo recapitulare, poate e in sesiune. Treaba lui, asa stie el sa se distreze.
Incepe mult iubita si stimata mutare pe scaune, tabureti, fotolii, canapele. Sunt oameni care vin in za clab sa-si povesteasca nu stiu ce. Dau din mâini, se cheama unii pe altii cu argumente cât mai vizibile, folosindu-si axilele pentru a arata si mai autoritari. Sigur ca nu mergi in club numai sa bei si sa dansezi, mai mergi sa schimbi si doua vorbe intre ele. Sigur ca nu toti fac asta, unii sunt mai energici, altii mai putin.
Vorbeam cu Felix de oamenii care apar in club. Pur si simplu apar. Doar sa semneze condica si acolo. Vin in general mai pe la spartul târgului, isi revad cei patru prieteni din clubul respectiv si mereu pare ca acolo unde a fost el inainte a fost mult mai bine. Aiurea... asta iese la 12 noaptea din casa, merge in cinci cluburi unde stie ca gaseste pe cineva, pare extrem de pretios, bea câte un pahar de ceva cu un prieten si merge la semnat condica in alt club. Stie deja toate orele, cum merge treaba in fiecare club, nici macar nu mai trebuie sa dea vreun telefon. Si i se pare ca toata lumea e fascinata de venirea lui acolo, mai ales dupa ce se saluta cat se poate de zgomotos cu minim doi prieteni.
Ma supara un amic, se gaseste sa-mi si intoarca usurel degetele de la mâna drepta si-l injur. Nu categoric, dar suficient sa se enerveze. In conditiile in care doar eu am auzit cel putin 20 de injuraturi la adresa lui in mai putin de doua ore. Ma rog, de la mine nu se astepta. Trebuie sa-l pup si sa-i dau un vin la faza cu degetele. Nu-s suparat de asta. Toate trec.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Clubul e o chestie de socializare, de trendinism...
RăspundețiȘtergere