Unul cu franceza, celalalt cu rusa...

Ma uit la TV si, fara a considera ca gem de inteligenta, mi se pare ca lumea ma ia de prost. Mai ales cand ma uit la sport, unde, teoretic macar, ma mai pricep. Vad pe DigiGigisport o tampenie cu printul Cristea, Adrian Cristea, idiotul ala de fotbalist care a devenit vedeta dupa ce a dat un gol Stelei pe vremea cand juca la Iasi, dupa care s-a transferat la Dinamo, nu si-a schimbat statutul de idiot, dar si-a schimbat femeia, servind din cupa dulce a inteligentei cunoscutei Miss Plastic, Bianca... Printul vietii s-a transferat la Standard Liege si cei care executa kkaturile de stiri de la Digi ne-au informat ca blekota invata franceza... Momentan el vorbeste in engleza: mai neim is Cristea and i hope, no, to be, no, i think, i mind i say, no? Ba, mai mult, ni se spune ca i-a lasat masca, rostind un Merci beaucoup de toti banii... Ba, papagalilor, mersibocu stie sa zica si un prunc de trei ani, care si stie ce zice. Iar daca s-a uitat putin la Louis de Funes stie sa zica si sencontcatri, cum batea omul in pamant cu piciorul si i se agata pestele in carlig. Apoi, ni se spune ca Stoichita invata rusa la Serif Tiraspol si ne da cateva secunde in care acesta conducea antrenamentul... Ce zicea Stoichita? “Da, da, haraso...” Fucking youngs, mai asteptam un zaietz nu pagadi si un kanietz filma si omul e doxa de rusa...

Prietenul omului calul - nu-i asa, dle Topescu?

M-am uitat ieri pe RTV la o emisiune in care s-a discutat despre sport. Moderatoarea spera sa aiba doi invitati, respectiv ministrul sporturilor, Banicioiu, si Cristian Topescu, cunoscutul comentator de sport, ofiter, calaret, parlamentar, tata de trei prunci samd. Banicioiu era plecat din Bucuresti, asa ca a declinat oferta. Topescu a fost si el plecat din Bucuresti, dar a venit. Pâna la urma nici nu-i asta atât de important. Pe tapet, legendarele povesti despre sportul românesc si de ce merge treaba prost acum. Topescu, om scolit, a avut raspuns la tot. Si am ascultat o gramada de povestioare, o gramada de lucruri spuse frumos, usoare aratari cu degetul si asta e tot. - ne povesteste dl Topescu despre directiva UE cu trei ore de educatie fizica pe saptamâna, cu ziua de joi sportiva in Franta, cu faptul ca România este pe locul 4 in UE la obezitate infantila. Unde sunt trei ore de educatie fizica in România? - ne povesteste dl Topescu ca nu sunt bani la sport... nene, ai fost parlamentar, ai putut face o lege a sponsorizarii, patru ani ai putut face o gramada de lucruri... te-am vazut la TV la inceputul mandatului, când le spuneai colegilor sa mergeti pe scari un etaj, nu cu liftul - nu sunt bani in sport, e real... ia sa vedem noi cine a fost pe locul al doilea in cadrul Senatului la cheltuit bani in fiecare luna? oare nu dl Topescu? - mai spune dl Topescu de ziarele care cauta can-can-uri... cine mama dracului a fost seful unui ziar, care si atunci asta facea? ne mai scoatea Topescu cu un editorial, prietenul omului, calul... in conditiile in care noi suntem zero baraj in hipism, dar nu uitam sa pomenim de medalia de argint a lui Henri Rang de acum aproape o suta de ani - povestea dl Topescu si de Cupa Satelor la trânta, unde au fost descoperiti doi viitori medaliati cu aur la Olimpiada. Acum poti gasi copii buni, dar nu se mai fac competitii... da, se pot gasi buni... daca ii gasesti la 16 ani, trebuie sa fie incredibil de talentati sa poata câstiga ceva In 1960 s-au inregistrat trei miliarde de oameni pe planeta, patru miliarde peste 14 ani (in 1974) si cinci miliarde de persoane in 1987. Acum sunt 7, peste 7. Si tot sportul este mult mai dezvoltat, mult mai tehnologizat. Am fost campioni mondiali la handbal când erau sportivi legitimati cam 15-20% din câti sunt acum, când 5-6 tari contau in handbal. Acum fac sport de performanta cel putin de trei ori mai multi oameni ca in 1960. Implicit si concurenta e mai mare. Sa ma mai lase si Topescu, ca a ramas numai cu povestile (recunosc ca povesteste frumos).

M-a batut placa...

Si astazi mi-am dat seama ca n-o sa ma dau niciodata cu placa. Sau nu asa cum mi-as dori. Sigur ca am renuntat mult prea repede, dar simt adeseori cand unele lucruri nu mi se potrivesc. N-as fi crezut niciodata ca nu mi se potriveste vreun sport. Ca n-as putea face fata macar la un nivel mic, amator, modest... Apoi, mi-am adus aminte ca nu doar placa este ciudata... La fel sunt schiurile, la fel sunt sporturile in apa, la fel este mountain bike downhill, zeci de alte discipline care nu mi se potrivesc si nici n-ar avea sens sa-mi pierd vremea sa le incerc. Nu mai pun la socoteala sumele de bani investite degeaba. Acum doi ani, prin ianuarie, am mers impreuna cu prietenul meu si cu sotia lui la Izvoare, pe partie, cu placa. Ei aveau placa, eu nu. Aveam si un echipament penibil, cumparat aiurea, asa, ca unul care habar n-are. Insa m-am distrat copios, am facut poze garla, m-am simtit bine si chiar am alunecat 15 metri pe o partie absolut virgina. Mai apoi, am fost la Suior, la cota 1000 si am incercat sa-mi scap pielea de copacii din zona. M-am distrat si atunci, s-a si filmat ceva. Intre timp am incercat sa cumpar echipament decent. Am cumparat costum de schi Phenix, casca Uvex, ochelari (doua perechi), buti Salomon, pantaloni de protectie Reusch, termali bluza si pantaloni, manusi, placa si legaturi noi, ciorapi, cagula. O gramada de bani si, uite, acum, toate sunt de vandut. Culmea, pe masura ce imi cumparam echipament, mergeam tot mai rar pe partie. Cred ca e o mare problema cand faci de toate pentru a avea ceva, dar nu mai faci de toate cand ai tot. Toti au cazut cand au invatat, indiferent ce spun. Am incercat sa vad de ce nu-i place prietenului mei sa joace tenis de camp... Pentru ca nu mi s-a parut nicio clipa ca i-ar place. Dar nu m-am bagat in seama si l-am lasat sa aleaga. Din fericire si el m-a lasat sa aleg de aceasta data. Probabil exact din acest motiv suntem prieteni buni. Pentru ca ne respectam reciproc si nu insistam sa aflam mai mult decat trebuie. Am zeci de exemple, dar nu conteaza. Daca ai o senzatie de doi bani, daca n-ai convingerea ca poti face ceva (mai ales daca nu este vital), nu face. Sigur poti face altceva mult mai bine. Mno, eu va tzuc pe toti cei care vreau... Mai bine decat m-as da cu placa:)

Revelion la si patru...

Pe la 22.30 m-am luat de umar si aproape frateste au gonit cu viteza frigului catre centrul nou al orasului Baia Mare. M-am oprit la un non-stop de unde am cumparat un cognac Jidvei, zambind prietenos spre doi insi care mi-ar fi luat sticla, banii, hainele si jumatate din imparatie. Din fericire, nu sunt nici suficient de batran si nici suficient de gras pentru ca ei sa-si foloseasca “marmida” inspre mine. Apoi, am luat-o voios catre scena, catre locul care trebuia sa-mi aduca... habar n-am ce, dar de bine. Am ajuns la brad... imi pare rau ca nu mi-am luat patinele cu mine... vreo 10 prunci insistau sa creada ca e bine. In jurul bradului, jale mare... cativa oameni care si-au baut deja masini, case, creiere, bani, tot... si continua sa bea orice. putina lume in centru, semn ca m-am miscat rapid si prost. nu bag de seama si ma amestec printre ceilalti. Incepe sa cante Gasca de acasa. Frig bine... ma intalnesc cu niste prieteni, cu niste colegi din presa si stau. Vine VH2... habar n-am cine-s, nu ascult, dar vad un Cotabita in zona; mno... astept. Urca astia pe scena, in timp ce rulau imagini cu primarele nostru pe un ecran. Apare si ora, patru minute si ceva pana la ora 0.00, dupa care dispare. Mai apoi, iese VH2 si intra primarul. Care adreseaza un mesaj pe care-l termina la ora 00.03 si ceva, dupa care, da tonul: 10, 9, 8, 7.... cum sa nu rad... in Baia Mare incepe Anul Nou cand vrea primarul... dupa aia, un absolut frumos foc de artificii... si iar VH2, cu Cotabita transpirand la minus 10 grade doar cantand... absolut totul este real.