vineri, 6 ianuarie 2017

Cristina Varzaru - un 13 norocos pentru semicerc

In ajun de Mos Nicolae, acum ceva anisori, nu mai mult de 37, in Corabia, s-a nascut Cristina Varzaru. Si Georgiana, dragii mei... Un miez de fata, ca la 1,67 m n-ai ce sa zici. S-a apucat de handbal si bine a facut. Copil la CSS Corabia, apoi la Oltchim Ramnicu Valcea, stindardul vremii in handbalul feminin. Dar nu s-a dus la Oltchim cu mana goala, era deja campioana mondiala de tineret. In 1998.

Uite si care e echipa de atunci: Tatiana Horenciuc, Talida Tolnai, Ionica Munteanu - Gabriela Tanase, Roxana Gatzel, Mirela Rogoz, Gabriela Rotis, Anisoara Durac, Ramona Vaduva, Anamaria Croitoru, Aurelia Stoica, Madalina Straton, Mihaela Raceala, Cristina Varzaru, Valeria Motogna, Simona Popa.
Antrenori: Dumitru Musi, Mircea Buca, Remus Draganescu (antrenor federal)

Cate fete faine... Ioni, copilul frumos care a fost si la HCM, omucul Talida, “muntenegreana” Gabi Tanase pe care o cheama acum Dukanovic, care a avut grija de romanii care au suferit un accident de autocar in tara ei de adoptie... aceeasi Gabi, care sezonul trecut le-a ajutat pe fetele de la HCM sa scape de serpentinele drumului de la Podgorica spre tara... o stiti si pe Gabi Rotis Nagy, care a jucat in Baia Mare si a ajuns la Hypo Viena si chiar in nationala Austriei. O stiti si pe Vali Motogna, port-drapelul Romaniei la JO de la Beijing, pe Ramona Vaduva Stefan - jucatoare la Ploiesti si sotia arbitrului Romeo Stefan, pe Roxana Gatzel Han. Cei care sunteti cu handbalul in sange le cunoasteti cam pe toate.

Revin la Cristina, care a anuntat ca in vara va renunta la activitatea de sportiva de performanta. Eu vreau sa va spun cand si unde am cunoscut-o prima data. In acel an, 1998, cand ea a castigat titlul mondial cu nationala de tineret... Luna decembrie, putin inainte de Craciun. Destul de aproape de Casa Poporului (de fapt, casa celor care calca in picioare poporul)... pe vremea aia, fostul mare handbalist roman Vasile Stanga, detinea o locatie in care se tinea Bingo Europa... cred ca mai tineti minte, aia cu “Zi-le, domnu Geo”, cu Mitoseru, cu Tociu si Palade. Acum, Stanga este sef la CSM Bucuresti, unde joaca dna Cristina. In acea locatie a avut loc Gala Sportului Romanesc, o gala condusa la microfon de Cristian Topescu. Am participat si eu. Tanaruc de tot... am stat la o masa, impreuna cu dna Dorina, sefa mea de atunci, cu dl Pop, care a primit un premiu pentru rubrica Basorelief.
Nu ma intrebati ce premiu a primit atunci Cristina, ca nu mai tin minte. Au trecut aproape 20 de ani. Insa stiu ca a venit sa primeasca un premiu. Si mai stiu ca a venit cu Alina Dobrin impreuna. Stateam langa scari si cele doua au coborat... Am spus sarut-mana, le-am felicitat si chiar m-am mirat ca stau de vorba cu mine. N-aveam de unde sa ma cunoasca. De fapt, nici eu nu le vazusem. Despre Alina stiam mai multe, ca era mai mare decat Cristina. Fusese si in echipa campioana mondiala de tineret in Brazilia, unde au fost si ale mele din Baia Mare, Cristina Mihai, Ildiko Kerekes Barbu, plus antrenorul Ioan Baban.
Sunt convins ca dna Cristina nu-si mai aduce aminte de acele momente in care am conversat, desi poate isi aduce aminte de respectiva gala. Pana la urma, era o gala... Au urmat 10 titluri nationale, patru Ligi ale Campionilor, medalii cu echipa nationala, titluri individuale, alte medalii si trofee. Are ce povesti...
Doamna Cristina, asa stau lucrurile in viata asta. Sunteti o doamna, m-am lamurit de mult de asta. Aveti si ce oferi studentilor, dna doctor... Eu pot doar multumi pentru ceea ce ati oferit deja. Si nu a fost deloc putin. Nu-mi curge nicio lacrima. Viata ne se termina cu o echipa. Viata nu se termina pentru unii dintre noi niciodata.

joi, 5 ianuarie 2017

Cand sportul moare putin cate putin - Baia Mare, capitala...

Baia Mare a avut sport. Maramuresul la fel. Sportul a incetat sa existe cu adevarat in momentul in care a fost confiscat. Imi amintesc o discutie in ciuperca de la fostul restaurant Diamant, cand un domn, consilier judetean, ne spunea noua, lucratorilor in presa (ziaristi sunt foarte putini), ca Baia Mare va redeveni a doua capitala a sportului maramuresean. L-am si intrebat atunci daca prima capitala e Somcuta...
Sportul a mai murit putin si intr-o zi in care am vazut ca s-a infiintat Partidul Automobilistilor, care s-a unit la un moment dat cu partidul unor tipteri din Viseu... si am fost la o conferinta de presa unde domnul din Viseu sau de unde o fi fost, ne vorbea despre Partidul Automobistilor... am ras cu Marius Cimpian bine de tot atunci
Sportul a murit si in momentul in care am avut o echipa de fotbal FC Baia Mare care a retrogradat in Liga 3, apoi a promovat consecutiv din C in B si din B in A, dar locul a fost vandul la SC Bacau. Atunci, cineva m-a rugat sa-l “fut pe Schorsch”... L-am intrebat de ce n-o face el ca are aceleasi “ferestre ca si mine”. Mi-a spus ca el si altcineva nu poate. Am inteles de ce...
Sportul a mai murit putin si in momentele in care s-a desfiintat echipa de fotbal. Urma sa se construiasca una pe baze sanatoase, cu care sa se ajunga cat se poate de sus. Cat de sanatoasa baza s-a facut am vazut dupa patru ani, timp in care s-a ajuns in Liga 2, la frunte, dar clubul s-a desfiintat. Stadionul arata si mai rau ca inainte, nu exista niciun terenb de antrenament, nu exista echipa nici macar la nivelul Ligii 5. Baia Mare, pentru prima oara in ultimii 80 de ani (cel putin) nu are nici macar o echipa de fotbal seniori.
Sportul a murit si sala mare si frumoasa din Cluj-Napoca, acolo unde zeci de oameni au plans (nu exagerez) odata cu desfiintarea echipei de handbal HCM Baia Mare. O sala pe care n-o sa o avem niciodata in Baia Mare, pentru ca noi am pus mereu caruta inaintea boilor. Adica n-avem infrastructura, dar vrem sa fim niste Dumnezei in sport. A murit si echipa de handbal masculin, sa n-avem nicio problema. A murit cand ni s-a spus de zeci de ori ca nu va muri, ca e singura care poate fi salvata. Uite ca n-a fost.
Acum, avem patru echipe de handbal in Divizia A. Mai multe centre de juniori. Fiecare dintre aceste centre vor sa produca banuti. Daca nu doreau asta, am fi avut astazi maximum trei echipe de seniori. Insa, fiecare vrea sa-si faca business-ul pe banii publici in liga a doua. Nu o sa explic fiecare propozitia sau fraza in parte.
La un moment dat, un domn absolut respectabil din orasul asta a fost solicitat sa se bage putin la handbal. S-a dus, s-a uitat, s-a luat cu mainile de cap si “s-a dus”. Normal.

Spun de ani buni ca e nevoie de o baza de alergare pentru toata lumea. Pentru atleti, pentru echipe, pentru copii, pentru amatori. O baza buna este terenul actual de atletism, care arata ca mama dracului. Nu s-a facut absolut nimic acolo, in afara unor banci si a doua tasnitori. Trebuie o baza cu teren sintetic, pentru ca Baia Mare este in epoca de piatra. In schimb, am avut vizite de politicieni pe terenurile alea nenumarate. Si toti au zis ca e inadmisibil. Ce s-a facut? Nimic.

Ma uit la volei. Am fost mereu la meciuri si oamenii stiu asta. N-am mai mers din momentul in care am auzit ca se intra in case de pierzanie. Am si spus unora. Au disparut unii. Am zis ca nu mai merg la meciuri. Apoi, a venit cineva si mi-a spus ca sunt bani. Nu l-am crezut, de aia nici nu am scris. Dar ca sa nu ma complic, ca mie imi place totul serios, nu prea m-am mai dus la volei.
La rugby ma mai duc. Acolo s-a facut o baza faina si buna. In iarna anului trecut am stat si am povestit cu cineva care dorea sa plece. I-am spus ca se va alege praful de baza echipei, ba chiar si de echipa. Ba chiar cred ca tarie ca asta se va si intampla daca dispare de acolo. Cu toate ca o echipa de rugby “mananca” multi bani, ca nu poate avea o reprezentare internationala ca lumea, vreau sa ramana acolo unde este.

Sportul din Baia Mare este mult sub nivelul obisnuit. Recunosc faptul ca fara dl Catalin Chereches nu aveam sub nicio forma Champions League in Baia Mare la handbal. Asta nu inseamna ca nu are nicio vina in disparitia celor trei echipe in vara. Insa, aceeasi vina o au si cei care i-au spus zilnic “imparate”, si cei care nu i-au spus ca nu e bine sa faca una sau alta, cei care au stiut ca nu e bine. Nu au nicio scuza. Puteau pleca daca nu le convine. Sa plece si sa spuna oamenilor ce e acolo. Cati oameni sunt de vina ca au murit in vara trei echipe? Ca sunt o caruta de datorii? Dupa cum ati observat pana acum, niciunul.

miercuri, 4 ianuarie 2017

Numarul 30 se retrage de la echipa nationala

Portarul lui CSM Bucuresti, Paula Ungureanu (37 de ani va implini in luna martie), a anuntat ca se va retrage de la nationala de handbal feminin a României. Echipa României a participat la o ceremonie de premiere pentru performanta obtinuta la Campionatul European, organizata de sponsorul principal al nationalei. Paula Ungureanu va juca in continuare pentru echipa de club, in urmatorii trei ani de zile, informeaza jurnalistul Pro TV Iulian Nedelcu printr-o postare pe Twitter.

Nascuta in Brasov, Paula Ungureanu a strâns 163 de meciuri pentru tricolore, cu care a cucerit o medalie de bronz (2015) si una de argint (2005) la Campionatul Mondial, dar si o medalie de bronz la Campionatul European din 2010.
La finalul Campionatului European din Suedia, si pivotul Oana Manea (31 de ani) a anuntat ca se retrage de la echipa nationala.

Am cuoscut-o binisor pe Paula cat a jucat pentru HCM Baia Mare. Cand a venit aici cu impresarul ei maghiar a fost in biroul lui Catalin Chereches de la primarie. Nu am simtit prea multa bucurie atunci la dansa, am si scris. Insa nici dezamagire. Au urmat zile in care s-a antrenat cu HCM, a jucat pentru HCM si a castigat bani frumosi de la HCM. Multi de tot. Personal, nu am luat de multe ori legatura cu dansa, avand de suportat si cateva momente de impolitete. Am inteles mai apoi ca nu este extrem de prietenoasa, nu cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Nu m-a deranjat prea mult.
Prestatia sa sportiva o cunoaste cam toata lumea. Buna, bunicica, foarte buna, mai putina buna si meciul cu Corona Brasov. Acela nu-l trec nicaieri. Dupa acel meci a urmat o pauza, dupa care nu a mai jucat pentru Baia Mare si nici “sala” n-a mai pretuit-o.
Nu-i sunt dator cu nimic, ba chiar m-am tinut de cuvant fata de dansa. Nu-mi pare rau ca m-am tinut de cuvant, mi-a parut rau doar ca dansa nu s-a tinut de cuvant, mai ales ca nu eu am fost cel care am cerut ceva, ci dansa s-a oferit.
Ma bucur ca o sa mai joace pentru CSM Bucuresti, pentru ca poate si pentru ca are valoare sa o faca. Nu cred ca s-a retras de la echipa nationala fara sa aiba o discutie cu antrenorul Martin Ambros. Spaniolul vrea sa construiasca o echipa pentru Tokyo 2020. De aceea nu a mai chemat-o nici pe Ionica Munteanu, nici pe Mica Bradeanu. Este treaba lui Ambros cum isi calculeaza pasii pana in 2020.
Paula va ramane cu medaliile si cupele castigate, va ramane cu respectul unor oameni si cu dezamagirea altora, insa fiecare dintre noi suntem asemeni ei. Uneori suntem eroi, alteori nu suntem nimic. Asta nu ma face sa nu-i urez succes la CSM Bucuresti si in viata. Succes!